Examen oral-romana

1. PERSPECTIVA EMITATORULUI
 Diacronica-faptele sunt privite in sensul evolutiei lor, la distanta de timp sau Sincronica-faptele sunt considerate la
momentul desfasurarii lor si analizate doar din punctul de vedere al manifestarii
 Globala-de ansamblu sau structuralista-care analizeaza elemente, detalii
 Avizata-stiintifica sau de specialitate sau empirica-a celui care interpreteaza, face observatii personale fara o
pregatire de specialitate
 Obiectiva-impersonala, rationala sau subiectiva-influentata de o interpretare personala, afectiva a evenimentelor
 Critica
 Din punct de vedere al profesiei: scriitor, istoric, critic, teoreticean, om de stiinta, martor, jurnalist, a celui care a
luat parte la evenimentele pe care le descrie, pe care le marturiseste
2. TIPURILE DE TEXT
a. Dupa domeniul specific:
 Textul descriptiv poate fi un text literar de tip tablou sau portret, descriind un anumit aspect al realității într-un
limbaj obiectiv, impersonal și prin acumularea unei sume de detalii. Conține construcții de tipul substantiv-adjectiv
și este presărat cu o multitudine de imagini artistice.
 Textul narativ este de obicei un text literar epic în care emițătorul își transmite indirect sentimentele prin
intermediul acțiunii și personajelor; și unele texte nonliterare pot avea caracter narativ, în special cele din domeniul
publicistic. Ele conțin cu preponderență verbe dar și elemente de cronotop (loc, timp).
 Textul informativ este prin excelență un text nonliterar care într-un limbaj concis oferă informații despre un anumit
aspect al realității. Dintr-un asemenea text lipsesc și mărcile afectivității și ale expresivității.
 Textul argumentativ este un text personalizat deoarece exprimă punctul de vedere al emițătorului. Pornește de la
o ipoteză pe care o dezvoltă cu argumente finalizând-o cu o concluzie. Limbajul este elevat și ideile sunt legate prin
conectori.
 Textul beletristic este textul luat dintr-o operă literară, are caracter particular fiind rezultatul imaginației unui
singur scriitor, este singurul care folosește cuvinte din toate compartimentele lexicului, folosește valori denotative
și conotative și predomină funcția expresivă a limbajului.
 Textul științific are caracter general pentru că exprimă adevăruri universal valabile, preferă neologismele, este
concis impersonal, lipsit de expresivitate, folosește numai cuvinte cu sens propriu, iar elementul verbal poate fi
completat de anumite simboluri, cifre, numere.
 Textul publicistic: prin caracterul de regulă impersonal se aseamănă cu științificul și prin prezența rara a unor
elemente expresive cu beletristicul; utilizeaza clișee lingvistice; are atât funcție informativă cât și funție conativă
(persuasivă); cunoaște specificități de limbaj în funcție de tema articolului sau de tipul publicației.
 Textul epistolar este reprezentat prin scrisori, cu un limbaj colocvial cu termeni uzuali și cu caracteristici precum
localitatea, data, formula de început și formula de încheiere.
b. Dupa scopul comunicarii:
 Argumentativ
 Descriptiv
 Diaristic
 Divertismentul
 Epistolar
 Eseistic
 Informativ
 Memorialistic
 Narativ
 Normativ
 Oratoric
 Reflexiv
 c. Dupa relatia realitate fictiune
 Text fictonal
 Text nonfictional
 Text de granita
3. ELEMENTELE SITUATIEI DE COMUNICARE SI FUNCTIILE LIMBAJULUI
Exista şase funcţii ale limbajului, în care sunt angajaţi factorii comunicării(elementele situatiei de
comunicare). Funcţiile limbii corespund situării comunicării lingvistice în perspectiva unuia dintre factorii
comunicării:
emitator - funcţia emotivă
receptor – funcţia conativă
mesaj – funcţia poetică
cod - funcţia metalingvistică
context (sau referent)– funcţia referenţială
canal de transmitere – funcţia fatică

1.Functia corespunzătoare centrării mesajului pe emiţător este funcţia EMOTIVA, care trădează starea afectivă,
sentimentele, valorile morale, capacităţile cognitive şi cultura emiţătorului. Funcţia emotivă a comunicării constă
în evidenţierea stării interne a emiţătorului. Aceasta se referă, cum bine se ştie, la capacitatea pe care o avem, ca
emiţători, să marcăm poziţia noastră faţă de informaţia pe care o conţine enunţul nostru.
Ea se se realizează la nivelul emotiv al limbajului prin interjecţii, exclamaţii, prinlungirea emfatica a sunetelor.
Este semnificativ că intonaţia are un rol deosebit de important în exprimarea poziţiei Emiţătorului. Alte
procedee: folosirea diminutivelor şi augmentativelor, preferinţa pentru un anumit termen din seria de sinonime aflată la
dispoziţia vorbitorului.

2.Funcţia orientată spre receptorul mesajului este cea CONATIVĂ, ce serveşte laincitarea acestuia la
acţiune/respectiv la încetarea acţiunii prin ordine, îndemnuri, rugăminţi, interdicţii, etc. Prin acesta functie se
urmareste un anumit raspuns de la receptor.Funcţia conativă se concentreaza pe strategia lingvistică a contactării
receptorului, bazată pemărci ale vocativului (la substantive, pronume, numerale şi adjective) şi imperativului (mod verbal
personal), de propoziţii imperative, exclamative, afirmative şi negative. Constructia mesajului este la modul imperativ
prin excelenţă.

3. Funcţia aferentă mesajului este cea POETICĂ, prin care limbajul se orienteazăspre sine, spre propria
organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune,cum se vorbeşte, spre deosebire de limbajul ştiinţific,
care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, în special reclamele pentru serviciile
turistice.Funcţia poetică presupune modul în care este concentrat mesajul poetic de la emiţător spre receptor şi
constituie funcţia esenţială a artei verbale. Ea nu apare singura: în poezia epica,unde se întrebuinţeaza formulări la
persoana a treia, apare şi funcţia referenţiala; în poezia lirica, în care enunţurile sunt la persoana întâi, apare şi funcţia
emotivă, iar în poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare şi
functia conativa. În opera dramatica, se exploatează din plin resursele oferite de funcţiile limbajului, mai ales factorii de
perturbare a comunicării, care creează atmosfera specifică.

4.Funcţia corespunzătoare codului este cea METALINGVISTICĂ, ce are în vedereînţelegerea corectă şi

completă a mesajului. Ea presupune intervenţii prin care se verifică folosirea şi înţelegerea cuvintelor, a sensului
lor, a implicaţiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar să se atragă atenţia asupra codului utilizat, fie prin
gesturi, fie în perifraze explicative (explicaţii de genul glumesc, desigur). Funcţia metalingvistică are în vedere codul in
care se exprima interlocutorii, modul în care funcţionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.)
favorizează şi facilitează comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistică a comunicarii

5.Funcţia limbajului corespunzătoare contextului este cea REFERENŢIALĂ. Aceasta ilustrează modul de
folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personală, o imagine, o părere sau o idée, aşa
cum o percepe emiţătorul. Funcţiareferenţială transmite informatii despre lumea reală sau imaginară, trimite la context
şi stabileşte referentul. Ea poate fi denotativă sau cognitivă, având în vedere informarea, contextul lingvistic şi
extralingvistic (social, cultural,) al comunicării.
 6. Funcţia limbajului corespunzătoare canalului este cea FATICĂ, interacţională. Ea serveşte la stabilirea
relaţiei de comunicare şi la cultivarea interesului pentru aceasta până la încheierea mesajului, prin verificarea
funcţionării optime a circuitului. La nivelul contactului social funcţia fatică asigură comunicarea de succes prin
amprenta lingvistică degajată.

Majoritatea textelor îndeplinesc mai multe functii, dar hotărâtor pentru includerea într-un stil sau altul, este funcţia
dominantă. De pildă:
· emotiva în memorii, confesiuni, comentarii, interpretări critice
· conativă în ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame
· poetică în operele literare, dar şi în unele mesaje publicitare
· metalingvistică în analize gramaticale, în dicţionare, în texte cu caracter didactic
· referenţială e dominantă în comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate, cronici
· fatică în saluturi şi formule de convenienţă, texte de receptare a mesajului telefonic

4. REGISTRE LINGVISTICE
a. Registrul literar (cult/scris)
 Aspectul cel mai ingrijit al limbii
 Presupune un set de norme(ortoepice, morfologice, sintactice)
b. Registrul popular(colocvial/oral)
 Aspectul spontan, natural al limbii
 Asociat cu existenta unor graiuri romanesti
c. Registrul regional
 Varianta teritoriala a limbajului popular
 Cuvintele sunt cunoscute doar de locuitorii unei regiuni
 Exemple: chiatra, manca, papusoi, nitel, birau
d. Registrul arhaic
 Varianta invechita, cuvinte iesite din uz
 rol evocator
 exemple: aripe, carte cu sensul de scrisoare
e. Registrul neologic
 Neologismele sunt asociate cu procesul de modernizare a vocabularului limbii romane
 Marcat neolofic este descursul tehnico-stiintific
 Blit, fasung, editor, corner, fault, scaner
f. Jargoul
 Specific unor categorii sociale bine situate(sec. al XIX-lea frantuzismele) sau unor categorii
profesionale(informatic, al modei, medicilor etc)
 A downloada, a pirata, a naviga, a distribui
 A mentiona, a reda, a redacta, a semnifica
g. Argoul
 Specific unor grupuri sociale marginale(infractori)sau relativ inchise(elevi, studenti)care doresc sa se
diferentieze de ceilalti vorbitori
 Pentru puscarie se foloseste academie, mititica
 Pentru hot se foloseste ciorditor, junior
5. STILURILE FUNCTIONALE
a. Stilul stiintific
 Se utilizeaza in lucrarile stiintifice
 Comunicarea este lipsita de incarcatura emotionala
 Are scop informativ si educativ
 Emitatorul este specializat, iar receptorul poate fi specializat sau nespecializat
 Nu apar figuri de stil si nu se fac digresiuni
b. Stilul oficial/juridico-administrativ
 Cuprinde articole de lege, Constitutia, Codul penal,Codul muncii etc
 Se folosesc enunturi cu forma impersonala, clare, lipsite de ambiguitate
 Are scop informativ
 Este lipsit de incarcatura emotionala
 Nu apar figuri de stil
c. Stilul publicistic
 Articole, reportaje,interviuri,stiri,anunturi,publicitare
 Reolul de a mediatiza evenimente de actualitate
 Discursul este persuasiv, influenteaza opinia publica
 Se utilizeaza procedee si formulari menite sa atraga lumea, sa impresioneze, sa atraga curiozitatea
d. Stilul artistic/beletristic
 Opere literare in proza,versuri si opere dramatice, eseuri,jurnale,memorii,amintiri
 Bogatie lexicala
 Se folosesc figuri de stil si imagini artistice
 Provoaca cititorilor emotii, sentimente
e. Stilul colocvial
 Comunicarea familiara, din viata cotidiana
 Incarcatura afectiva
 Exprimarea se remacra prin simplitate, degajare si naturalete
 Clisee lingvistice, formule de adresare, abrevieri
f. Stilul epistolar