Conceptul de sănătate şi boală

Starea de sănătate (dificultăţi de definire):

- Posibilitatea evoluţiei “subterane”(asimptomatică subiectiv şi la examenul clinic) a unor
procese patologice.
- Subiectivismul bolnavului face ca boala să fie mai târziu înregistrată (bolnavii ignoranţi)
sau,din contră, să fie semnalată în mod eronat (bolnavii “închipuiţi”).

Sănătatea
 Este privită de către patolog ca o stare deintegritate;
 De clinician ca o lipsă de simptome;
 De bolnav ca o stare de bine.

Studiile efectuate în ultimele decenii asuprainfluenţei nefaste a condiţiilor mizere (foamete,

aglomeraţie, promiscuitate, şomaj, conflicte sociale, etc.) asupra sănătăţii – au considerat
esenţiale 3 criterii de apreciere a sănătăţii:
-Psihic
-Somatic
-Social

Definiţia sănătăţii (OMS):

 Starea de binepsihic, somatic şi social a individului
Pierderea stării de sănătate – reprezintă boala
Boala – reprezintă, în afara conţinutului său psihosomatic “în sine”, o situaţie existenţială
diferită de cea “normală”, trăită de individ până la apariţia ei.
Starea de sănătate îi conferă individului posibilitatea unei adaptări normale la exigenţele
mediului şi este sinonim cu o stare de confort psihic şi somatic.
Odată cu instalarea bolii, apar o serie deameninţări la adresa integrităţii şi / sau capacităţii fizice,
mergând până la moarteaindividului, funcţie de gravitatea bolii.
În caz de îmbolnăvire gravă apar modificări ale statutului şi rolului socio-profesional şi familial
al individului.
Boala generează stres psihic prin două mari grupe de agenţi stresori:
- situaţia creată prin apariţia, desfăşurarea şi consecinţele bolii;
- situaţia creată prin cortegiu de suferinţe fizice şi psihice inerente.

Conştiinţa bolii, cu anticiparea suferinţei fizice aflate la începutul ei, sau trăirea ei directă, ca şi
evaluarea (uneori accentuată de experienţa altor bolnavi) a consecinţelor de ordin somatic
dar şi social ale bolii – crează la orice individpremizele unor stresuri majore şi de lungă durată.
Există o tendinţă naturală proprie chiar şi celor mai instruiţi şi mai lucizi indivizi, dar şi a
celor aflaţi la polul opus al nivelului intelectual, de a amâna sau nega “intrarea în situaţia de
bolnav”.
Această tendinţă este influenţată de:
-”cultura medicală” a bolnavului;
- propria experienţă de bolnav;
- experienţa celor apropiaţi lui;
- momentul în care survine îmbolnavirea.

“Acceptarea bolii” poate determina intrarea însituaţii generatoare de mari frământări sufleteşti,
un stres psihic de durată, mai ales la indivizii care evaluează corect sau mai ales
supradimensionează problemele pe care i le va pune boala.

Caracter şi reacţie la boală

•“Acceptarea bolii / Recunoaşterea bolii şi “intrarea în situaţia de bolnav”
 Există adesea boli extrem de grave al căror stadiu delatenţă clinică, uneori îndelungat,
face pe purtătorii lor să ignore în mod obiectiv existenţa situaţiei de bolnav.
 Există numeroase cazuri în care un individ nu acordă importanţă unor simptome
izolate, “uşoare”ale uneiboli încă necunoscute sau, din contră, uşor încadrabile nosologic,
dar aparţinând unor boli minore şi trecătoare (o viroză respiratorie fără alterarea stării
generale, oalergie alimentară pasageră, o mialgie suportabilă, etc.)
Această atitudine este judecată diferit de către înşişi pacienţii în cauză (fie autocritic, fie
laudativ) şi chiar de către medici care uneori, absorbiţi desarcini de asistenţă prioritară a
unor afecţiuni grave, încurajează această optică a pacienţilor
Poate să genereze “întârzieri” diagnostice şiterapeutice adesea greu recuperabile în cazul
debutului unor boli grave.
Altfel se petrec lucrurile în cazul unui individ cu tipde personalitate obsesiv sau la un nevrotic cu
idei prevalente de tip hipocondriac.

Cele mai mici “deficienţe” ale unor funcţii viscero – somatice solicitate de o serie de acte
fiziologice (efort, alimentaţie, act sexual, etc) va determina, laaceştia apariţia unei stări de
tensiune psihică, cuatributele stresului psihic

Clasificarea reacţiilor determinate desituaţia de boală:

1 ) Recunoaşterea bolii şi acceptarea situaţiei de bolnav
2 ) Ignorarea bolii
3 ) Negarea, refuzul stării de boală

1. Recunoaşterea bolii şi acceptareasituaţiei de bolnav

Este varianta realistă, raţională, în cadrul căreia unindivid echilibrat emoţional cu un nivel de
culturăsanitară satisfăcător apreciază că, în faţa unor tulburăride ordin somatic sau psihic trebuie:
- să-şi ajusteze comportamentul prin măsuri igienico-dietetice provizorii până la prezentarea la
medic,considerată obligatorie- să se limiteze la tentative terapeutice simple, dacă elec onduc la
dispariţia simptomelor, iar acestea nu se mai repeat.

Acest individ recunoaşte lucid slăbiciunea fizică sau psihică pe care o implică boala
apărută înviaţa sa şi situaţia de dependenţă rezultată dinaceastă scădere a capacităţilor sale.
Un alt mod de acceptare a bolii apare la indivizi cu o conştiinţă a bolii disproporţionată faţă de
substratul real organo-lezional.

2. Ignorarea bolii
Poate fi condiţionată de o percepere asimptomelor de către un individ cu un nivel redus de
cultură sanitară sau cu intelect liminar sau de către un individ suferind de o altă boală psihică
(schizofrenie) sau neurologică (anosognozia) prin deficit de integrare ainformaţiilor senzoriale şi
cele stocate înmemorie
Un alt mod de ignorare a simptomelor bolii este desconsiderarea lor, chiar de către indivizi cu un
psihic normal şi cu atitudine “realistă” dar aflaţi într-un moment de focalizare a intereselor
asupra unor probleme care îi fac nepăsători faţă de propriile lor suferinţe (nu intră în
discuţieignorarea unei boli chiar grave, dar asimptomatice)

3. Negarea, refuzul stării de boală

Se întâmplă frecvent, pentru că este “incomod” pentru cineva să recunoască faptul că este
bolnav.

Consecinţele îmbolnăvirii:
 Individul trebuie să se supună unor exigenţe legatede tratarea bolii – modificarea modului
de existenţă
 Generarea de stres psihic
 Negarea stării de boală are la bază douăatitudini fundamentale:
Amânarea “deciziei”
- prin speranţa în caracterul trecător al bolii sau al lipsei de gravitate
Autoamăgirea
– prin mecanisme inconştiente deapărare, la bolnavi la care simptomele conştientizate de ei sugerează
(chiar şi unei persoane cu o cultură medicală redusă) posibilitatea unei boli foarte grave
Ambele situaţii de negare a stării de boalăsunt puternic generatoare de stres psihic.

Principalele atitudini în faţa uneisituaţii de boală:

1) Atitudinea combativă
2) Atitudinea de resemnare
3) Atitudinea de refugiu în boală
4) Atitudinea problematizantă
5) Atitudinea de valorificare superioară a situaţiei debolnav
6) Atitudinea de “rea folosire” a bolii
7) Reacţia persecutorie

1. Atitudinea combativă
 Caracteristică unui număr important de bolnaviaflaţi într-o stare de relativ echilibru
psihic înmomentul îmbolnăvirii.
 Tip de personalitate care permite o adaptarea decvată la realitate, chiar dacă prezintă
unele trăsături de vulnerabilitate

2. Atitudinea de resemnare
 Atitudine de dezinteres faţă de soarta proprie
 Bolnavi cu o stare depresivă mai mult sau mai puţin exprimată sau
 Bolnavi cu concepţii religioase care îi predispunla astfel de reacţii,vecine cu starea de
“indiferentism” (proprie misticilor)

3. Atitudinea de refugiu în boală

 Este generată de beneficiul secundar pe care îl au unii bolnavi cu probleme
existenţialeserioase sau
 Bolnavii hiperconştiincioşi

4. Atitudinea problematizantă
 Este legată de raportarea bolii la coordonatele existenţiale în care este implicat subiectul
(culpabilizarea pentru fapte din trecut care “îl apasă”) sau
 Sunt implicate alte persoane (“tendinţa de personificarea agentului patogen” – “deochi”,
“farmece”, etc.) –apare la bolnavi cu un orizont intelectual mai redus.

5. Atitudinea de valorificaresuperioară a situaţiei de bolnav

 În această atitudine se includ toate reacţiile de depăşire aacestui impas care este boala.
 Experienţa bolii reprezintă şi un beneficiu, care compensează suferinţa.
  Beneficiul constă în “ocazia” pe care bolnavul o are ca să mediteze la problemele sale de
perspectivă, la refacerea fizicăşi psihică din convalescenţă, la reorientarea
unor comportamente deficitare pe o direcţie profilactică, la analizăşi autocunoaştere.

6. Atitudinea de “rea folosire” a bolii

 Constă în “cufundarea în suferinţă”, agitaţie şianxietate
 Este impusă în mod justificat de bolile foartegrave şi nejustificat, de supraestimarea
unor boli uşoare

7. Reacţia persecutorie
 Se referă la acei bolnavi, care, negând boala,devin adevăraţi “revendicatori –
procesomani”,căutând repararea prejudiciului ( de exemplu în chirurgie)