Recomandările organismelor internaţionale privind vaccinarea contra HVB.

1. Oferirea seriilor de vaccinuri împotriva HBV personalului medical (PM) cu expunere

ocupaţională potenţială la sânge şi alte manipulări parinterale (AMPI).
2. Respectarea recomandărilor pentru vaccinare împotriva hepatitei B după schema 0 –
1 – 6 luni, testare serologică în scopul determinării nivelului de anticorpi, supraveghere
ulterioară şi dozele de susţinere în caz de nivel scăzut de anticorpi.
3. Testarea PM la anti-HBs se efectuează la 1-2 luni după aplicarea celor 3 doze de
vaccinare.
4. La lipsa răspunsului prin formarea de anticorpi la prima serie de vaccinări, efectuarea
celei de-a doua serii din 3 doze de vaccinuri sau evaluarea la HBsAg.
5. Retestarea la anti-HBs la sfârşitul seriei a doua de vaccinuri. Dacă nu este răspuns
imun la cea de-a doua serie, testarea pentru prezenţa HBsAg.
6. Consultaţia nonrespondenţilor la vaccinare a persoanelor HBsAg – negative privitor
susceptibilitatea lor la infecţia HBV şi precauţiunile necesare.
7. Oferirea angajaţilor a instruirii corespunzătoare privind riscurile de transmitere a
HBV şi disponibilitatea vaccinurilor. Angajaţii care refuză vaccinarea trebuie să
semneze o formă specială de refuz, care urmează a fi păstrată în mapa personală a
angajatului.
Ţinând cont de nivelul înalt de morbiditate prin HVB al angajaţilor instituţiilor
medicale, prin ordinul Ministerului Sănătăţii N 72 din 03.03.99 “Despre vaccinarea
lucrătorilor medicali împotriva HVB” a fost efectuată compania de vaccinare a
personalului medical contra HVB .Pe parcursul acestei companii au fost vaccinaţi circa
26000 lucrători medicali, acţiune ce a avut şi are un efect epidemiologic foarte benefic.
Conform datelor CMPM Chişinău pe parcursul anilor 2005-2007 a fost înregistrat doar
un singur caz de HVB suportat de un medic, care a refuzat vaccinarea, în comparaţie cu
18 cazuri pe parcursul a trei ani (1995-1997) în perioada prevaccinală.