Dorinţa de detaşare a conducătorilor români faţă de URSS s-a facut simţită încă din

ultima parte a perioadei de conducere a Partidului Comunist Roman de către

Gheorghe-Gheorghiu Dej. Însă, tensiunile dintre cele doua state au atins un nivel înalt
odată cu preluarea frâielor puterii de către Nicolae Ceauşescu.

Dupa cum s-a precizat si in partea introductiva, aceasta lucrare nu isi doreste doar o
prezentare a strategiilor de conducere Dej – Maurer si Ceausescu, aceasta lucrare isi
porpune mai mult, si anume analizarea acestor strategii sau doctrine prin evidentierea
aspectelor pozitive si negative care au avut efecte atat pe plan intern cat si pe plan
extern.

Dupa moartea lui Gheorghiu-Dej in anul 1965, functia de secretar general al Partidului
Comunist Roman este preluata de catre Nicolae Ceausescu. Dupa cum a dovedit si
istoria, strategia si viziunea acestuia in legatura cu dezvoltarea Republicii Socialiste
Romane si relatiile externe, erau marcate de o tendita de detasara fata de URSS.

Detasarea fata de politica si strategia URSS s-a intamplat prin apartia variatelor si
diferitelor evenimente, pe parcursul unui interval de timp indelungat. Putem considera
un prim act de detasare, evenimentul din iunie 1967, dupa terminarea Razboiului de
Saze Zile, cand Romania a refuzat sa declare Israelul drept stat agresor și să rupă
relațiile diplomatice cu Tel Avivul. Insemnatatea acestui fapt a fost unul de impact tinand
cont ca in perioada respectiva Romania facea parte din statele membre ale Pactului de
la Varsovia (care a fost format de catre URSS) avand drept scop dezvoltarea relatiilor
de cooperare intre statele Europei Rasaritene si apararea reciproca. De asemenea, la
cerera URSS, toate statele membre ale Pactului de la Varsovia, s-au conformat si au
fost de acord cu declararea ca stat agresor Israelul, plus Iugoslavia care nu era stat
membru al organizației de securitate patronate de URSS în Europa Centrală și de Est.
Toate aceste aspecte au dus la o resimtire si mai puternica a refuzului Romaniei si au
conturat pozitia acesteia ca fiind una ofensatoare fata de Kremlin.
Urmatorul mare act care dorea sa dezvaluie indepartarea de linia obedianta fata de
Rusia, a avut loc atunci cand trupele militare ale Pactului de la Varșovia au invadat
Cehoslovacia. Astfel, in anul 1968, Nicolae Ceausescu a refuzat să participe la
intervenția trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia si a condamnat explicit
acest demers într-un discurs public, ținut la 21 august 1968 ”Dragi tovarăși, cetățeni ai
țării românești, în aceste momente grele pentru poporul frate cehoslovac, pentru situația
din Europa, doresc ca, în numele Comitetului Central, al Consiliului de Stat și al
Guvernului, să mă adresez dumneavoastră, exprimând încrederea noastră deplină în
hotărârea poporului român de a asigura construcția pașnică a socialismului în patria
noastră. Pătrunderea trupelor celor cinci țări socialiste în Cehoslovacia constituie o
mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului
în lume. Este de neconceput în lumea de astăzi, când popoarele se ridică la luptă
pentru a-și apăra independența națională, pentru egalitate în drepturi, ca un stat
socialist, ca state socialiste să încalce libertatea și independența altui stat. Nu există
nicio justificare, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite, pentru o clipă numai,
ideea intervenției militare în treburile unui stat socialist frățesc.”

Prin acest act, Nicolae Ceusescu a avut castiguri de imagine colosale iar independenta
Romaniei in cadrul blocului comunist, era confirmata. Mai presus, “dacă acceptăm
viziunea Școlii de la Copenhaga, potrivit căreia securitatea este un act discursiv
(speech act), exponentul importantului discurs din august 1968 a fost Nicolae
Ceaușescu”.

Schimbarea strategiei statului romania fata de URSS, a fost un proces care s-a
manifestat asupra Romaniei atat prin efecte pozitive cat si negative. Un avantaj al
strategiei a constat in prima vizita a lui Richard Nixon în România din anul 1967. In
cadrul vizitei, presedintele Nixon si Nicolae Ceaușescu au discutat despre importanța
enormă a Chinei la nivel internațional și despre faptul că România ar putea contribui la
dezvoltarea raporturilor dintre Washington și Peking. Acest context ipotetic, precum
rolul statului roman drept mediator in relatia SUA – China, a demonstrat imaginea
favorabila pe care Romania o avea in fata Statelor Unite.
Faptul ca resetul SUA-China putea fi mediat de București demonstra imaginea bună pe
care o avea România în Statele Unite la acel moment. “Vizita președintelui Nixon la
București a reprezentat o lovitură de imagine colosală pentru Nicolae Ceaușescu, dar și
pentru regimul comunist din România. ,Sursele documentare, și, mai ales, cele de
presă arată că, în final, vizita a fost un mare succes de imagine pentru liderul comunist
român, Nicolae Ceaușescu. Adăugându-se condamnării invaziei din Cehoslovacia,
această întâlnire a ridicat prestigiul internațional al conducătorului român la cote
neegalate de alt lider comunist din Europa de Est. În plus, pe plan intern, popularitatea
și încrederea pe care românii i le-au arătat, au înregistrat acum cel mai înalt nivel din
întreaga perioadă de 25 de ani în care Ceaușescu a condus P.C.R. și România’(Manea
2016, 157). Având în vedere că vizita președintelui Nixon a confirmat, deci a sporit,
valoarea strategică a regimului comunist atât pe plan intern, dar mai ales pe plan
internațional, evenimentul în sine poate fi considerat atât un act de balansare internă,
cât și unul de balansare externă. Presa americană îl prezenta pe Ceaușescu ca leading
maverick. Presa sovietică în schimb, cataloga vizita drept o tentativă a Statelor Unite de
a-și crea capete de pod în Europa de Est și de dilua solidaritatea țărilor socialiste”.

Dezavantajele Strategiei Ceusescu au constat in supralicitarea independentei fata de

URSS. Astfel pentru a minimaliza asimetria economica dintre Romania si URSS,
Ceuasescu forteaza extinderea si productivitatea economiei romane, prin crearea unor
datorii externe fata de statele occidentale, in valuare de 13 miliarde de $. Pentru a plati
inapoi datoria imprumuturilor, o mare parte a producției agricole și industriale a țării a
fost destinata exportului, privând astfel populația până și de cele mai elementare
alimente și bunuri de consum. Începând cu anii 1986-1987 se instituie raționalizarea
produselor de bază, iar benzina și alimente ca pâinea, uleiul, zahărul, făina, orezul au
început să fie distribuite pe bonuri sau cartele. De asemenea, serviciile precum curentul
electric, energia termica si apa au fost restrictionate zilnic in scopul rationalizarii
acestora.

In concluzie, strategia lui Nicolae Ceausescu, a plasat pentru o anumita perioada de

timp, Romania, drept stat independent, productiv si capabil, insa cu mari sacrificii ce s-
au resfrans asupra societatii romanesti din perioada respectiva.