Cartea Nuntii

De George Calinescu
George Călinescu este o personalitate plurivalentaă a culturii romaâ ne, remarcaâ ndu-se ca
prozator, poet, critic sş i istoric literar. Istoria literaturii române de la origini până în prezent(1941)
este o lucrarea monumentalaă , unicaă nu numai pentru opera sa, ci pentru îântreaga literaturaă
romaâ naă , o creatşie „de geniu, care nu apare decaâ t o dataă pe secol sş i poate caă o singuraă dataă îântr-o
culturaă ”. (Alexandru Piru)
Prin aparitşia primului saă u roman, Cartea nunţii, îân 1933, George Caă linescu a anulat ideea
lansataă de Titu Maiorescu (1886) caă un critic literar este incapabil saă scrie prozaă de fictşiune,
domeniu pe care el l-a abordat, asş a cum maă rturisesş te, din cel putşin douaă motive: „pe de o parte
de a maă recrea, pe de alta de a face un exercitşiu minor îân vederea unei plaă nuite opere epice”.

Titlul

Titlul, Cartea nunţii, definesş te latura liricaă a romanului, care are ca temaă centralaă eternul
sentiment de iubire ce se manifestaă reciproc îântre taâ naă rul proaspaă t doctor îân litere, Jim
Marinescu sş i absolventa de liceu Vera Policrat sş i care se îâmplinesş te prin caă saă torie. ÎÎn fond, primul
roman caă linescian reitereazaă eterna poveste de dragoste dintre doi tineri, care poate simboliza,
prin opozitşie cu esş ecul erotic al maă tusş ilor celibatare, o izbaâ ndaă a schimbaă rilor îânnoitoare îân
evolutşia societaă tşii. De altfel, Nicolae Manolescu socotesş te caă aceastaă creatşie este un roman „al
educatşiei sentimentale”.

Tema

Tema romanului ilustreazaă , îân principal îâmplinirea îân plan erotic a cuplului Jim Marinescu sş i
Vera Policrat, apoi o radiografie a sş colii romaâ nesş ti îân perioada interbelicaă , îân care accentul cade
pe relatşia profesor-elev. Nu îân ultimul raâ nd, cartea reliefeazaă , prin contrast, societatea modernaă ,
îân plin proces de civilizare care îânvinge definitiv colectşia de babe decrepite (ramolite) sş i fete
baă traâ ne sterile din „casa cu molii”, care reprezintaă familia ciudataă , tributaraă unor dogme
nefericite.

Rezumat pe capitole

O sarutare in tren
În primul capitol ne este prezentat Jim, care se urca in tren. Acesta se aseaza pe locul lui de
langa fereastra din compartiment si incepe sa priveasca pe geam. La un dat, el zareste in
compartiment o fata tanara, care statea pe fotoliul din fata lui.
Dupa putin timp, fata a vrut sa deschida mai mult geamul compartimentului, dar nu a reusit.
Jim se ridica si deschise mai mult geamul, atingand si mainile fetei.
Jim se gandea cum va 353g65d fi cand va ajunge acasa. Cand trenul a ajuns la Breaza, tanara
vru sa inchida geamul, deoarece se facuse frig. Jim se repezi s-o ajute, si cand s-a intins sa inchida
geamul o saruta pe fata. În scurt timp trenul ajunse in Gara de Nord unde Jim cobora.

Casa cu molii
Îon Marinescu(Jim) ajunse acasa pe strada Udricani. În casa totul era vechi si plin de praf.
Toate femeile care locuiau in acea casa: Baba Chiva, tanti Magdalina(mama lui), tanti Ghenca,
tanti Fira, tanti Mali, tanti Agespina si tanti Caterina(sotia domnului Popescu) strangeau toate
vechiturile si le pastrau in lazi vechi, ceea ce nu-i placea deloc lui Jim.
Jim nu se prea intelegea cu nici una dintre femei, nici macar cu mama lui cu care mereu se
contrazicea si se certa.

Lola, Dora si Medy

A doua zi, Jim s-a trezit mai devreme, s-a spalat in camera lui, a mancat si apoi a plecat cu
masina lui mica, un Peugeot, in oras. Ajuns in dreptul unei cabine telefonice, acesta o suna pe o
foarte buna prietena, Dora, care il invita la Lola la ora patru unde va veni si Medy(alta prietena a
lui). Acesta s-a distrat impreuna cu cele trei fete, fiind foarte bucuros sa le vada, dar s-a intrebat
daca nu cumva fetele il iubesc.

"Oracolul lui Bobby"

Bobby nu si-a invatat acasa la istorie, si deoarece inainte avea muzica, spera ca in acea ora sa
isi invete pentru ca presimtea ca Silivestru Capitanovici(ruda cu Jim, si locuiau in aceeasi casa)
avea de gand sa le de-a lucrare. Dar profesorul de muzica(Ostrogotul), l-a ascultat printre altii, si
n-a apucat sa-si invete.
Cum se astepta, au dat lucrare la istorie. Bobby, nu stia nimic, asa ca a inceput sa copieze din
carte, dar dupa putin timp ii cazu cartea pe jos si Silivestru veni langa el si ii lua cartea si un caiet
din banca dupa ce ii semna lucrarea lui Bobby.Acel caiet era un oracol al unei colege de-a lui, pe
care acum Silivestru il citea cu interes.
Dupa terminarea orei, singurul lucru la care se gandea Bobby acum era cum sa-si repare
greseala.

Planeta de tanar
Bobby s-a gandit sa-si trimita sora la Silivestru si sa-i ceara scuze in numele lui.
Între timp, Jim avea impresia ca s-a indragostit de Dora. Vera, sora lui Bobby s-a dus la
Silivestru si cel care a condus-o pana la el a fost Jim, care a realizat ca fata pe care a sarutat-o in
tren era chiar Vera. Dupa ce Silivestru i-a dat oracolul, Jim a condus-o acasa pe Vera cu masina lui
si se imprietenira.

O partida de natatie
Dora i-a trimis lui Jim o scrisoare prin care il invita la Constanta impreuna cu Lola si Medy.
Cand Jim credea ca Dora ii va spune ca il iubeste, aceasta ii spune ca este logodita, iar Jim ramane
fara cuvinte si acum avea impresia ca o iubeste pe Lola.

Pitia moderna si caile soartei

Tanti Magdalina le ghicea surorilor ei in carti si se tot certau pe tema destinului fiecaruia, cat
timp Jim se gandea la ce s-a intamplat la Constanta si la Vera cu care trebuia sa se intalneasca
mai tarziu asa ca profita ca toate femeile erau stranse intr-o camera si incepu sa umble prin
camerele fiecareia, dar trecu si pe linga camera lui Silivestru unde el scria scrisori de dragoste
unei colege.

Ce are Vera noastra?

Vera se indragosti atat de tare de Jim, incat nu mai iesea din casa si nici parintii ei nu stiau ce
se intampla cu ea. Ea si Jim se intalneau aproape in fiecare seara, dar Jim nu voia sa faca primul
pas inca, pentru ca nu stia ce simtea Vera pentru el.

Eros asiatic
În fiecare dupa-amiaza, Jim se ducea la Lola, cu care se intelegea foarte bine, si intr-o zi i-a
spus ca o iubeste, dar ea era mai cu nasul pe sus si nu a primit vestea prea bine.
În urmatoarea zi in care Lola l-a invitat pe Jim, ea a invitat si pe sublocotenentul Popescu,
lucru care l-a suparat pe Jim si a inteles ca nu o iubeste cu adevarat pe Lola.
 În acea zi trebuia sa se intalneasca si cu Vera, dar pentru ca era foarte tarziu, el nu credea ca l-
a mai asteptat mai ales ca si incepuse sa ninga si era frig. Dar Vera era acolo si il astepta. Acesta a
intrebat-o daca ea il iubeste, iar ea i-a spus ca da, iar Jim a cerut-o de sotie imediat si ea a
acceptat fara ezitare.
REST(capitolele care au mai ramas)
Jim si Vera s-au dus mai intai sa-i dea de veste mamei Verei care era foarte incantata si nu s-a
impotrivit in nici un fel casatorii celor doi.
A doua zi, Jim le dadu vestea si femeilor cu care locuia in aceeasi casa (mamei si matusilor),
care nu au fost deacord, fiecare avand ceva de obiectat, dar Jim nu le lua in seama.
Jim si Vera se iubeau atat de mult, incat majoritatea timpului il petreceau impreuna
povestindu-si nimicuri si facandu-si planuri de viitor.
Într-una din serile urmatoare, Bobby, Jim si Vera au fost la o gala de box, unde Bobby s-a
simtit foarte bine.
Jim si Vera se casatoresc si pleaca de acasa, pe cand Silivestru, de singuratate se sinucide
spanzurandu-se.
Cartea se inchee insa cu o intamplare fericita. Vera descopera ca este insarcinata si se bucura
enorm de mult impreuna cu Jim.

Referinte Critice

„Cartea nuntii... este romanul a doua lumi, una ultraarhaica si alta ultramoderna... Îata un
spectacol cu atat mai sesizant, cu cat si contrastul e mai artistic si mai minuntios studiat si care
face din „Cartea nuntii” unul din valoroasele documente ale societatii noastre contamporane.

Poezia citadina, in care mari autori au dat pagini clasice, isi adauga astazi acest roman
ancorat puternic in inima Bucurestilor moderni.” (Perpessicius - Mentiuni critice).

„Cititorul descopera azi in „Cartea nuntii” un roman clasicist, aplicare a principiilor

sustinute, in 1946, in sensul clasicismului, adica on exemplificare a universalului prin caractere ,
o reprezentare nationala, stilizata a vietii, respingerea documentarului, a empiricului, a
evenimentului, a individualului, a accidentalului.

Evident, spiritul de observatie realista functioneaza in roman, numai ca natura e

subsumata artei, peisajele devin tablouri, eroii-statui,decorul citadin tinde spre geometrie.
Vointa programatica de clasicism din roman este unica in romanul romanesc, iar in proza
noastra isi gaseste, cel mult, corespondenta in Pseudokineghetikos (fals tratat de vanatoare) de
Al. Odobescu.” (Paul Georgescu – Prefata la „Enigma Otiliei”)