Sunteți pe pagina 1din 3

Părintele profesor Dumitru Stăniloae, numit de către unii „cel mai mare teolog

ortodox al secolului XX”1 este fără îndoială şi „patriarhul teologiei româneşti” din toate
timpurile. În ceea ce privește opera sa, ea este marcată de o vizibilă originalitate și nu este o
simplă compilare de texte patristice, și nici o repetare a lor, ci o re-gândire și o re-adâncire a
Teologiei Părinților Răsăriteni, în special a Sfinților Maxim Mărturisitorul și Grigore Palama.
În ceea ce privește lucrarea de față vom încerca să oferim o expunere descriptivă a
modului în care sunt prezentate implicațiile unirii ipostatice sau consecințele întrupării
Cuvântului, pentru mântuirea îndreptată mai întâi spre firea omenească a lui Hristos și apoi
spre noi, în teologia Părintelui Dumitru Stăniloae.
Prin definiția dată la Calcedon, în 451, se afirmă că Iisus Hristos este
Dumnezeu adevărat și om adevărat, având două firi, dumnezeiască și omenească,
într-o singură persoană sau ipostas. Cele două firi în persoana lui Hristos sunt
unite în mod neîmpărțit, nedespărțit, neamestecat și neschimbat.

Nr. Crt Nume și prenume Nota 1 Nota 2 Media


1 Blamenstein Diana 8 6 7
2 Bondre Vlad 6 8 7
3 Cionca Andrei 9 9 9
4 Comiati Claudiu 7 5 6
5 Crăciun Dan 8 7 7,5
6 Danco Bogdan 6 6 6
7 Dulf Diana 10 8 9
8 Ieremi Adrian 6 4 5
9 Florian Ovidiu 10 10 10
10 Turda Ioan 9 9 9

1
Olivier Clement, Postfaţă la ediţia a II-a a volumului II din Filocalia Românească, Editura Harisma,
Bucureşti, 1999, p. 351.
Care dintre aceste sporturi le
practicați cel mai des?