UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

MORARI ANATOLIE

„ Концептуальные основы «Восточного партнерства» как

инструмента Европейской политики соседства

Recenzie

Autorul: ______________(semnătura)

Conducător ştiinţific: _____________ (semnătura)

Colațchi Angela dr. Conf. Univ.

CHIȘINĂU, 2019

1
 Prezentarea succintă a sursei: Cercetătoarea Colațchi Angela, doctor în
ştiinţe politice, conferenţiar universitar la Universitatea de Stat din RM a elaborat
articolul: „ Концептуальные основы «Восточного партнерства» как инструмента
Европейской политики соседства”. Acesta a fost publicat în Восточное
партнерство Цели – опыт – вызовы Анализ процесса имплементации в
государствах охваченных программой, din anul 2013 și cuprinde paginile 93-100.
Lucrarea conține informații cu referire la trăsăturile, noțiunea și experiența
Parteneriatului Estic.

Importanța și actualitatea temei abordate: Republica Moldova este un

participant activ în cadrul PaE şi valorifică plenar principiul mai mult pentru mai
mult, în baza unei abordări pragmatice a oportunităţilor oferite atît pe dimensiunea
bilaterală, cît şi multilaterală în avansarea spre realizarea obiectivului strategic al
integrării europene.Pe dimensiunea bilaterală, RM a atins cele trei mari obiective
stabilite în 2009 la Praga: asocierea politică, integrarea economică şi liberalizarea
regimului de vize. Astfel, pentru perioada care urmează RM îşi va concentra
eforturile asupra implementării depline al Acordului de Asociere şi valorificării
tuturor aranjamentelor sectoriale de cooperare bilaterală încheiate pînă în prezent cu
UE.

Parteneriatul Estic se încadrează în cadrul mai larg al Politicii Europene de

Vecinătate, concepută în contextul extinderii din 2004 pentru a evita crearea unor noi
linii de demarcaţie şi pentru a aduce noii vecini ai Europei din est şi sud mai aproape
la nivel politic, economic şi al valorilor.

Parteneriatul Estic este un instrument politic al UE care structurează

cooperarea cu statele partenere pe două dimensiuni: bilaterală (semnarea și
implementarea acordurilor de asociere, crearea zonei de comerţ liber şi aprofundat,

2
liberalizarea regimului de vize) şimultilaterală, care se realizează prin intermediul
platformelor tematice şi iniţiativelor-lider (flagship initiative).

Prezentarea ideilor principale:

Am observat cum au decurs evenimentele şi modalitatea în care UE a devenit

ceea ce este astăzi, dar pentru a putea înţelege un mod corect fenomenul
europenizării, trebuie să distingem direcţiile în care se propagă acest concept.

Specialiştii care studiază fenomenul disting cinci scopuri ale sale, care ajută la
găsirea unei definiţii optime a europenizării. Pentru aceasta vom încerca să dezvoltăm
cele cinci scopuri posibile ale fenomenului. În primul rînd, se discută despre
europenizare ca schimbare a graniţelor teritoriale externe. Aceasta presupune modul
în care Europa privită ca un continent devine un singur spaţiu politic. De exemplu,
europenizarea se dezvoltă odată cu lărgirea graniţelor Uniunii Europene prin
extindere şi cooptare de noi membri. O discuţie despre modul în care spaţiul
european poate fi organizat şi guvernat politic, aduce în prim plan un concept
geografic. De regulă, cînd se discuta despre Europa, se avea în vedere teritoriul
întregului continent, dar, în ultima vreme, spaţiul la care se raportează discuţia a
devenit doar cel al statelor membre UE. Pe lîngă acest spaţiu, se discută despre o
zonă mai mare, care cuprinde şi statele nemembre care au însă relaţii economice,
politice, diplomatice sau chiar de vecinătate cu celelalte. Relaţiile transfrontaliere sînt
gestionate de o serie de regimuri transnaţionale şi instituţii care evoluează în afara
UE. Există numeroase exemple de instituţii, forme de organizare politică non-
teritorială, care nu funcţionează pe baza principiilor teritoriale, ci ca nişte reţele care
de fapt nu au nici un centru de coordonare sau de autoritate supremă. Totuşi, UE a
avut succes în instituţionalizarea unui sistem de guvernare care include o mare parte a
continentului, parte care este în continuă creştere. UE este în prezent proiectul politic
central în Europa, care se doreşte să capete în timp atributele unui adevărat centru de

3
comandă şi control, fără însă a submina principiile de bază ale democraţiei şi ale
auto-guvernării, self-government.

Europenizarea privită ca dezvoltare a instituţiilor guvernatoare la nivel

european însemna în mod practic construirea unui centru cu o capacitate de
conducere colectivă, dotat cu un anume grad de coordonare politică şi coerentă a
deciziei. Capacitatea de adoptare de decizii multilaterale este în acest caz întărită de
constituirea de instituţii legale şi formale, care să aibă la bază principii şi norme de
drept privat şi public, intern şi internaţional, în aşa fel încît autoritatea şi integritatea
statelor membre să nu fie ştirbită.

Numeroşi cercetători ai europenizării privesc acest fenomen ca pe o

instituţionalizare la nivel european a sistemelor de guvernare naţionale, dîndu-le însă
acestora instrumentele concrete pentru a putea lua şi implementa deciziile adoptate în
comun. În acest caz, europenizarea ar putea fi definită ca un fenomen ce include atît
întărirea unei capacităţi organizaţionale pentru acţiune colectivă, cît şi dezvoltarea
unor idei comune, ordinare în ceea ce priveşte cetăţenia şi calitatea de stat membru.

Analiza de formă și fond:

Stratificările UE sînt diferite de la autor la autor, sau de la un curent de studiu

la altul, însuşirile sale sînt tratate asemănător. În plus, numeroşi cercetători au căzut
de acord asupra unei definiţii a europenizării care să includă mai multe aspecte:
extinderea formelor de viaţă şi de producţie, obiceiuri culinare, religie, limbaj şi
principii politice, instituţii şi identităţi tipice pentru Europa şi necunoscute altor zone
din afara teritoriului european.

În concluzie, putem afirma că, deşi există multe opinii diferite despre
europenizare, se ajunge la un limbaj comun şi se acceptă că acest fenomen este unul
perfect natural într-o lume în care statele puternic independente nu îşi mai pot asigura
securitatea şi bunăstarea şi doar prin diferite forme de organizare supra-statale se

4
poate garanta într-o mai mare măsură un climat stabil. Integrarea europeană un
deziderat fundamental al politicii interne şi externe a Republicii Moldova şi al
Guvernului, avînd un puternic potenţial de facilitare a coeziunii politice şi sociale a
societăţii.Odată implementarea Acordului de Asociere, liberalizarea regimului de
vize şi integrarea treptată în piaţa internă a UE, are loc integrarea de facto a
Republicii Moldova în spaţiul politic şi economic european. Totodată, Guvernul este
dedicat întru totul obiectivului modernizării şi dezvoltării Republicii Moldova, pe
care îl presupune integrarea europeană.

Stabilirea punctelor forte și a celor deficitare ale lucrarii:

 Se cercetează eficiența Parteneriatului Estic;

 Se analizează extinderea cooperării cu UE;

Rezumarea ideilor emise:

Uniunea Europeană a apărut ca răspuns la intensificarea competiţiei pe pieţele

globale şi ca o consecinţă şi o cauză a schimbărilor în rolul economic al statelor.
Ordinea politică şi economică pe nivele multiple a Uniunii influenţează ordinea
mondială mai largă. Uniunea Europeană a răspuns la provocările globalizării şi a
promovat, ca urmare, o intensificare a fenomenului. Ea a devenit un actor crucial în
economia mondială. Totuşi, este clar diferită de alte proiecte regionaliste din lume, în
sensul că integrarea a fost mai largă, mai adâncă şi mai instituţionalizată. Integrarea
în alte regiuni ale lumii a fost mai pragmatică şi flexibilă. Astfel, în timp ce Uniunea
Europeană este parte a regionalizării economiei mondiale, este, în acelaşi timp un tip
specific de proiect regionalist. În anii 80 ai secolului trecut au existat unele probleme
legate de ideea că acest proiect accelerat de crearea pieţei unice europene ar conduce
la o formă protecţionistă a „fortăreţei europene“.

S-a argumentat însă că, în ciuda patternurilor ciclurilor financiare, mare parte a
investiţiilor şi comerţului sunt concentrate în regiunile triadei dominante a economiei

5
politice globale. Aceiaşi autori consideră că daca ar fi să plasăm Uniunea Europeană
în contextul liberarizării economice, am ajunge la concluzia ca ea ar reflecta, mai
degrabă, o strategie de reconciliere a integrării regionale cu forţele globalizatoare.