Propozitiile Circumstantiale

1. Propozitia subordonata circumstantiala temporala:

• Arata timpul in care se desfasoara actiunea din PP
• Raspunde la intrebarea: cand?
• Mod conjunctiv
• Elemente de relatie:

➢ Conjunctii subordonatoare:
a)
Ut
Ut primum
Ubi
Ubi primum
Simul
Simul ac
Simul atque
Cum ( cu valoare repetitiva: ori de cate ori)
Cum primum
b)
Antequam; priusquam + ind = inainte de a …
Antequam; priusquam + conj = inainte sa …
c)
Postquam + ind = dupa ce
d)
Dum + ind = indata ce …
Donec + ind = cat timp …
Quoad + ind = pana sa …
a)
Cum + conj imperfect = pe cand …
Cum + conj mai mult ca perfect = dup ce …
2. Propozitia subordonata circumstantiala cauzala:
 • Arata cauza pentru care se realizeaza actiunea din PP reg
• Elemente de relatie:
➢ Conjunctii subordonatoare:
a)
Quod + ind
Quia + ind
Quoniam + ind
Quando + ind
Quandoquidem + ind
b)
Cum + ind = cauzala reala
Cum + conj= cauzala ireala

➢ Constructii cu sens cauzal:

Quam ob rem = din care motiv
Ob quam rem
Qua de causa = din ce cauza
Propterea quod = pentru aceea ca …
3. Propozitia subordonata circumstantiala finala:
• Arata scopul pt care este savarsita actiunea din PP reg
• Raspunde la intrebarea: in ce scop?
• Modul conjunctiv
• Elemente de relatie:
a)
Conj. Ut ( prop aff)
b)
Conj. Ne ( prop neg)
c)
Quo ( atunci cand in interiorul prop. sub. exista un adverb la
gradul comparativ ! se termina in “ ius “
Prima epistula:
 • Datarea scrisorii:
❖ Indici spatio temporali: (Roma, 8 nov. 63 ); (creeaza verosimilitate; ofera un
caracter explicit textului
• Formule tipice standard

❖ “ Cicero Attico sal “ ! formula initiala prin care Cicero precizeaza relatia
expeditor – destinatar

❖ “ Vale “ ! formula finala, marca a afectiunii: “ Te imbratisez / Ramai cu bine!

“
• Caracter confesional al scrisorii ! Cicero ii trece in revista, succinct, situatia politica
din Roma, scrisoarea avand rol informal
• Caracter persuasiv al scrisorii ! indirect, isi exprima atitudinea ferma , dar
zeflemitoare, fata de insolentul Catilina: “ ticalosul “ pe care Cicero il va acuza, in
calitate de consul, in fata senatului.
• Ironia la adresa lui Catilina: “ sarmanul “
• Fermitatea lui Cicero ! evidentiaza in structuri ca: “ Praf il fac “/ “ Si vorbele pot
ucide “, abilitatea oratorica a sa
• Pentru a intretine caracterul verosimil, pentru un plus de persuasivitate, Cicero ii
reaminteste interlocutorului sau ca “ iste “ – e “mladita de aristocrat, desi arogant “.
In plus, sunt enumerate faradelegile acestuia cum ar fi jefuirea Africii
• Caracterul popular al scrisorii ! accentueaza familiaritatea prin utilizarea proverbelor
de factura populara “ manus manum lavat “, unde fatarnicia lui Catilina este
evidentiata si cu ajutorul aliteratiei, creand efecte eufonice
• Interogatiile si exclamatiile retorice ! au rolul de a-i capta atentia interlocutorului
sau, dar si de a accentua subiectivitatea
• Arma forte a lui Cicero este: “ darul vorbirii “, dublat de “ un discurs …(???) “

Secunda epistula:
• Datarea scrisorii:

❖ Indici spatio temporali: (Tusculum, 48 ); (ofera un caracter verosimil explicit)

• Formule tipice standard:

❖ “ Cicero Attico sal “ ! formula initiala prin care Cicero precizeaza relatia
expeditor – destinatar

❖ “ Vale “ ! formula finala, marca a afectiunii: “ Te imbratisez / Ramai cu bine!

“
• Caracterul subiectiv al scrisorii ! este dat de tonul confesiv, prin intermediul caruia
oratorul isi exprima, direct, trairile si gandurile “ sunt foarte trist, trist si dezamagit
 “. Repetitia are rolul de a-i impregna textului o nota melancolica si Trista, stare
generata de situatia tulbure a vremii
• Pe scurt: continutul scrisorii (cateva fraze)
• Maniera subiectiva este intretinuta pe tot parcursul scrisorii cu ajutorul exclamatiilor
(ex) si al interogatiilor retorice (ex)
• Repetitia din propozitia mediana “ sunt trist si dezamagit “ accentueaza intensitatea
trairilor lui Cicero, dragostea si respectul pentru Roma, vazuta ca cetatea eterna,
indestructibila
• Termenii din campul semantic al tristetii: “ trist “, “ dezamagit “, “ lacrimi “, “
durere “ contureaza revolta lui Cicero in fata slabiciunii lui Pompei – “ greseala
nepermisa pentru unmare conducator de armate ”
• Finalul “ Biata republica! “ accentueaza profunzimea sentimentelor lui Cicero,
patriotismul si dragostea sa fata de patrie
• Sentimentele de compasiune si tristate sunt conturate cu ajutorul epitetului
personificator in inversiune “ biata “.
Epistula tertia:
• Datarea scrisorii:

❖ Indici spatio temporali: (Roma, 44 ); (confera textului verosimilitate si un

caracter explicit)
• Formule tipice standard:
❖ “ Atticus Ciceroni sal “ ! formula initiala prin care Cicero precizeaza relatia
expeditor – destinatar

❖ “ Vale “ ! formula finala, marca a afectiunii: “ Te imbratisez / Ramai cu bine!

“
• Caracterul confesiv al textului ! conturat inca din incipit: multumirile pe care i le
trimite Atticus lui Cicero
• Caracter memorialistic: derularea amintirilor retraite cu nostalgie de catre expeditor,
prin intermediul visului
• Caracter moralizator: conceptia despre lume si viata “ Orice rau este spre bine”
• Subiectivitatea ! realizata si cu ajutorul constructiilor incidente “ zic eu “
• Continutul scrisorii - tema discutiei - publicarea operelor
• Caracterul afectiv ! “ Dragul meu Cicero “
• Caracterul moralizator ! respectarea unei valori umane si morale, cum este relatia
sincera de prietenie dintre cei doi, unde caracterul pecuniar iese din discutie.
Admiratia sincera a lui Atticus fata de Cicero atesta relatia dintre ei. Acesta ii
recunoaste prietenului sau valoarea literara “ Meriti sa fii cunoscut si citit “
• Caracterul de tip confesiv al scrisorii este conturat si prin dezvaluirile pe care i le face
Atticus prietenului sau: “Nu m-am schimbat. Sunt acelasi om calculat, care se
multumeste cu o masa frugala si-un prieten bun “
• Discutia dintre cei doi este rezultatul unei prietenii indestructibile prin elementele ce
tin de familiaritate “ asa zisele barfe ale vremii “, precum si cele erudite: “iubesc
filosofia, poezia, istoria “
• Dorinta de coresfintire (???) a prieteniei
• Formule populare “ pe Hercules “ ! familiarism, formula de juramant utilizata doar in
intimitate, in relatiile dintre doi prieteni.