MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ,,ȘTEFAN CEL MARE”

REFERAT
Tema: Elementele obiective a
traficului de ființe
umane:analiză și practică
judiciară
2019

2
 Cuprins

Introducere.........................................................................................3-5
1.1. Conceptul şi noţiunea traficului de fiinţe umane.............................................................6-8
1.2. Trăsăturile şi formele traficului de fiinţe umane............................................................13-15
1.3. Obiectul.............................................................................................................................16-17
1.4. Latura Obiectivă..............................................................................................................18-20
 Măsuri de combatere a traficului de fiinţe umane.................. 24-25
 Bibliografie.......................................................................................27

3
 INTRODUCERE

După declararea independenţei Republicii Moldova, în anul 1991, circa 800.000 de mii
de persoane, adică o treime din populaţia activă a ţării, au emigrat pentru a scăpa de o situaţie
economică obscură. Ca efect traficanţii se folosesc de această emigrare masivă, legală şi ilegală.
Astfel conform estimărilor oficiale se atestă peste 60.000 mii de victime ale traficului de fiinţe
umane, la o populaţie de totală de 3,6 milioane de locuitori.
Prin urmare Republica Moldova se află printre primele locuri în Europa în ce priveşte
numărul de persoane traficate, ca raportare la numărul total al populţiei, în consecinţă această
problemă reprezintă una din cele mai strigente şi mai actuale.
Moldovenii sunt acum bine informaţi în ceea ce priveşte riscurile plecării în străinătate,
dar sunt gata de orice pentru a scăpa de situaţia grea din ţara lor astfel continuînd să cadă în
capcanele traficanţilor.
Republica Moldova, considerîndu-se una din cele mai sărace ţări din Europa, aflată la
graniţele Uniunii Europene, rămîne a fi una dintre pieţele cele mai înfloritoare pentru exploatarea
sexuală, muncă forţată şi traficul de organe, arata o anchetă AFP.
Traficul de fiinţe umane a fost încriminat pentru prima dată în Republica Moldova în anul
2001, ca răspuns la o acută problemă socială ce devenea tot mai alarmantă, urmărind stoparea
fenomenului-cauză. Actualmente, traficul de persoane constituie una dintre cele mai grave
probleme de care se loveşte Republica Moldova.
Deşi a înregistrat, într-un termen record, proporţii inimaginabile şi inacceptabile pentru
societatea noastră, fenomenul nu este, practic, în atenţia savanţilor criminologi autohtoni, lipsind
studii criminologice riguroase, el fiind studiat ocazional.
Cu toate că la ora actuală traficul de persoane este conştientizat de opinia publică,
populaţia percepe în continuare superficial fenomenul, esenţa lui nefiind înţeleasă. Această
problemă persistă şi în rîndurile angajaţilor organelor de drept.Apar probleme privitoare la
încadrarea juridică corectă a faptelor de trafic de fiinţe umane.
Activitatea de prevenire şi contracarare a fenomenului traficului de fiinţe umane trebuie
să fie fundamentată pe rezultatele şi recomandările cercetărilor ştiinţifice în domeniu. Or, în caz
contrar, există riscul ca eforturile depuse în vederea stopării acestui flagel să eşueze, iar traficul
de fiinţe umane să se amplifice în continuare.
Actuala legislaţie penală a Republicii Moldova reglementează instituţia traficului de
fiinţe umane prin prisma unor reflecţii normative, care implică o serie de imperfecţiuni ce
urmează a fi identificate şi amplu analizate.

4
 1.Conceptul şi noţiunea traficului de fiinţe umane

,,Traficul de fiinţe umane este

o formă modernă de sclavie
într-o lume vulnerabilă’’

Fenomenul traficului de fiinţe umane nu este unul aparte, specific doar ţării noastre, ci are
un caracter internaţional şi transfrontalier, care face parte din ceea ce numim noi criminalitate
organizată.
Este necesar să menţionam că conceptul de trafic nu este unul nou, el a fost utilizat pentru
prima dată în secolul al XVI-lea, în calitate de sinonim pentru comerţ. Aşadar, acest termen nu
avea conotaţii negative. Totuşi, către secolul al XVII-lea, traficul a început a fi asociat cu
vînzarea ilicită şi/sau neloială a mărfurilor. Deși, la începuturi, prin trafic se înţelegea, în mare
parte, vînzarea de droguri și arme, către sec. XIX această noţiune mai includea și comerţul cu
fiinţe umane tratate ca bunuri și vîndute în sclavie. Acest comerţ „tradiţional” cu sclavi a fost
scos în afara legii spre finele sec. XIX.
La începutul sec. XX, termenul de trafic se referea, de obicei, la „comerţul de sclavi albi”,
care reprezenta circulaţia peste frontierele internaţionale a femeilor și copiilor în scopul
practicării prostituţiei. Doar spre finele anilor `90 traficul a fost asociat cu prostituţia și
exploatarea sexuală a femeilor și copiilor.
Odată cu adoptarea Protocolului pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de
persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate
(Protocolul de la Palermo, 2000), în domeniul traficului au fost inserate două inovaţii.
În primul rînd, a fost adoptată o definiţie internaţională comprehensivă a traficului
de finţe umane.
În al doilea rînd, și mult mai important, definiţia oferită de Protocol este una destul de
extinsă privind domeniul de aplicare și inserează munca forţată ca unul dintre scopurile
traficului, pe lîngă scopul exploatării sexuale.
În timp ce Protocolul enunţă cîteva distincţii certe între traficul în scopul exploatării
sexuale și traficul în scopul exploatării muncii și a serviciilor (precum și practicile referitoare la
sclavie sau similare sclaviei și servituţii), trebuie de ţinut cont că exploatarea sexuală nu
reprezintă muncă forţată.
În general, traficul, la moment, se referă la circulaţia persoanelor, de multe ori ilegală,
peste hotare sau pe teritoriul aceluiași stat, fenomen tratat ca o activitate comercială care
finisează cu exploatarea prin muncă sau sexuală.1
În conformitate cu art.4 al Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva
traficului de fiinţe umane: (a) Expresia “trafic de fiinţe umane” desemnează recrutarea,
transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu sau utilizarea forţei
sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o
situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru obţinerea
consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării.
Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare
sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau
prelevarea de organe;2

1
M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.8.
2
http://www.coe.int
5
 Recomandarea nr.R (2000) 11 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre
privind acţiunile împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale conţine o
definiţie mai îngustă a traficului de fiinţe umane din perspectiva scopului acestuia – exploatării
sexuale. Astfel, traficul de fiinţe umane include procurarea de către una sau mai multe persoane
fizice sau juridice și/sau organizaţii și transportarea sau organizarea migrării – legale sau ilegale
– a persoanelor, cu sau fără consimţămîntul acestora, în scopul exploatării lor sexuale, inter alia,
prin metode coercitive, în particular prin: aplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea ei, prin
inducere în eroare, abuz de autoritate sau de poziţie de vulnerabilitate a victimelor.
Convenţia cu privire la înfiinţarea Oficiului European de Poliţie din 1995 defineș-
te traficul de fiinţe umane ca fiind supunerea unei persoane puterii reale și ilegale a unor alte
persoane, prin recurgerea la violenţă, ameninţări sau uneltiri, prin abuz de autoritate în vederea
impunerii acesteia de a practica prostituţia, traficul presupunînd și aplicarea diverselor forme de
exploatare sexuală, abuzul de persoane minore sau comerţul cu copii abandonaţi.3
Trebuie de menţionat, că pînă în anul 2001 RM nu a avut nici o normă penală, care să
reglementeze această problemă, în legislaţia naţională a lipsit cu desăvîrşire noţiunea de “trafic
de fiinţe umane”.
Conform Codului Penal al RM art.165 Traficul de fiinţe umane reprezintă:
1.Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane adulte, cu sau fără
consimţămîntul acesteia, în scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale, al
exploatării prin muncă sau servicii forţate, al practicării cerşetoriei, al însuşirii ajutoarelor,
indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale, al folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori
ştiinţifice, al exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, al folosirii în conflicte armate
ori în activităţi criminale, al prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane, precum şi al
folosirii femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere, săvîrşită prin:
a) aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea
aplicării violenţei;
b)răpire;
c) sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor;
d) ţinerea în servitute, în scopul întoarcerii unei datorii;
e) ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor personae
fizice sau juridice.
f)înşelăciune;
g) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare ori primire a unor plăţi sau
beneficii pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra altei
persoane.
În conformitate cu Legea privind prevenirea și combaterea traficului de fiinţe
umane, nr.241-XVI din 20.10.2005, traficul de fiinţe umane reprezintă recrutarea, transportarea,
transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei
ori a unor alte mijloace de constrîngere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau de
situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru
a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul
exploatării acesteia.4
Din punct de vedere criminologic, traficul de fiinţe umane poate fi definit ca fiind o

3
Anexă prevăzută în art.2 al Convenţiei Europei
4
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.164-167/812
6
formă particulară de manifestare a criminalităţii organizate care constă în comerţul cu oameni
sau cu organe și ţesuturi ale lor, în scopul extragerii de profituri considerabile, speculînd o
anumită cerere și ofertă existentă în acest sens. Definiţia criminologică are un caracter natural, ea
reflectă realitatea așa cum aceasta este.
Din punct de vedere al drepturilor omului, traficul de fiinţe umane include: sclavia;
munca forţată; violenţa; abuzul de încredere; agresiunea fizică şi psihică a persoanei.
Din perspectiva economică, traficul de fiinţe umane presupune: interese finaniciare;
reţele regionale şi internaţionale de trafic de fiinţe umane; crearea condiţiilor în care o persoană
poate fi transformată în marfă; circulaţia ilicită a banilor pe baza cărora se realizează traficul; o
stare de sărăcie accentuată a victimelor care se întorc în ţară mai sărace decît au plecat, unele
chiar avînd datorii acumulate la plecarea în străinatate.
Lipsa unei definiţii clare a infracţiunii de trafic de persoane reprezintă un obstacol ce
împiedică prevenirea eficientă și urmărirea penală, recunoașterea drepturilor omului, cercetarea
fenomenului, elaborarea și coordonarea unei politici eficiente, cooperarea internaţională în
scopul combaterii acestui flagel.
O definiţie distinctă a traficului facilitează de asemenea cooperarea internaţională.5

2.Trăsăturile şi formele traficului de fiinţe umane

Fenomenul traficului de fiinţe umane poate avea mai multe trăsături, după cum
urmează:
1. Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia,
munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a persoanei, fiind pe
deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de
mileniu.
2. Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriașe), reţele
regionale și internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic și pe
baza cărora se realizează activitatea de traficare).
3. Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susţin traficul sînt
sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în
viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale, către Est, unde piaţa prosti tuţiei
este mai tentantă.
4. Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sînt reduse la condiţia de
„marfă”, sînt dezumanizate treptat, fi indu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma
suferită marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare.
5. Din perspectiva implicaţiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ultimii ani, traficul de
persoane devine un fenomen naţional și transnaţional, fiind favorizat de procesul general al
globalizării și de utilizarea tehnologiilor moderne.
6. Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri uriașe pentru traficanţi, care
reinvestesc veniturile obţinute în derularea în conti nuare a acti vităţilor ilicite.
Prostituţia (în general, exploatarea sexuală a femeilor și copiilor) constituie principalul
scop al traficului și modalitatea de obţinere a celor mai mari cîștiguri. De asemenea, traficul de
fiinţe umane se realizează în scopul folosirii la munci forţate, comiterii de infracţiuni prin
constrîngere, de către victimele traficului și prelevării de organe (victimele sînt bărbaţi, femei,
copii).
5
M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.11;
7
 Din punctul de vedere al complexităţii fenomenului traficului de fiinţe umane,
putem evidenţia următoarele trăsături ale acestuia:
 Este o formă de manifestare a crimei organizate și, în această calitate, posedă trăsăturile
caracteristice acestui tip de criminalitate, are o esenţă identică și se supune legilor de
existenţă proprii fenomenului din care face parte. Traficul de persoane este organizat de
grupuri criminale clandestine care sînt adesea implicate și în alte tipuri de criminalitate
organizată. Structurile acestor grupuri sînt foarte variate, pornind de la grupuri amatoare
izolate, pînă la organizaţii structurate la nivel internaţional.
 Este o formă de violenţă, deoarece victimele traficului sînt supuse adesea unor forme de
violenţă care le afectează foarte grav.
Din definiţia traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea și
pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adiţional la Convenţia
Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, rezultă și formele în care se
concretizează această infracţiune, în raport de caracteristicile persoanelor traficate și traficante,
de scopul urmărit și interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile
sociale, dar și de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului).
Formele traficului variază în funcţie de: numărul persoanelor implicate, tipul de traficanţi,
de victime sau de „clienţi” ori „consumatori”, de gradul de organizare pe care se bazează
extinderea traficului și în raport de care traficul rămîne naţional sau se extinde peste graniţe. În
traficul de fiinţe umane pot fi implicate persoanele fizice (agenţi de recrutare, contrabandiști ,
complici care au abuzat de poziţia lor din cadrul autorităţilor administrative ale statelor
implicate), dar și persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, agenţii de turism, societăţi
de transport, firme de producţie și distribuţie de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care
oferă spectacole de strip-tease etc.).
Din perspectiva organizării traficanţilor, traficul îmbracă următoarele forme:
− traficul ocazional, cînd se raportează doar la transportarea internă/internaţională a victimelor;
− traficul în bande sau grupuri mici, cînd traficanţii sînt bine organizaţi și specializaţi în traficarea
cetăţenilor în afara graniţelor, folosind aceleași rute;
− traficul internaţional, cel mai laborios organizat, derulat de reţele periculoase și greu de
combătut.
Din perspectiva victimelor – copii traficaţi, traficul poate fi clasificat în funcţie de
natura abuzivă a actelor exercitate asupra lor și care vizează:
− aspectul social (abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru împiedicarea
deplasării ori liberei circulaţii a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii
medicale, obligarea de a consuma alcool și droguri, avort forţat, malnutriţie, forţarea victimei să-
și recruteze, la rîndul ei, rudele sau prietenii);
− aspectul juridic (deposedarea de acte de identitate, posedarea și utilizarea de acte false,
ameninţările cu predarea la poliţie);
− aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reţinerea unor plăţi nejustificate).
Cercetări recente au arătat că traficul nu este atît de asociat cu alte forme de crimă
organizată cum se credea. Mulţi traficanţi sînt oportuniști care profită de un prilej favorabil. Pe
de altă parte, traficul de fiinţe umane și crima organizată folosesc uneori aceleași rute și reţele, în
unul din modurile de mai jos:
− traficul paralel, în care persoanele sînt traficate folosind aceleași rute și reţele ca pentru
mărfurile ilegale;

8
− traficul combinat, în care traficul de persoane se face în același timp cu alte forme de
contrabandă (de exemplu, folosind aceleași vehicule);
− traficul de înlocuire, în care aceleași rute sînt folosite pentru traficul cu diferite mărfuri, altele
de fiecare dată; de exemplu, reţelele crimei organizate pot folosi fostele rute ale traficanţilor de
arme pentru a introduce clandestin persoane într-o zonă de conflict după terminarea ostilităţilor;
− traficul invers, în care aceleași rute sînt folosite pentru traficul în ambele direcţii; traficul de
persoane se desfășoară într-un sens, iar contrabanda cu droguri în celălalt;
− comerţul cu amănuntul combinat, în care se face trafic de mărfuri diverse, inclusiv de oameni,
droguri și arme.
Pot fi evidenţiate următoarele forme ale traficului de fiinţe umane, în dependenţă
de scopul propriu-zis al traficului iniţiat:
• traficul de fiinţe umane, în special al femeilor și copiilor, cu scop de exploatare sexuală,
inclusiv: − pentru organizarea prostituţiei;
− pentru organizarea practi cării prostituţiei în unităţile militare sau în locurile de dislocare a
forţelor armate;
− pentru organizarea turismului sexual;
− pentru servicii pornografice (în special, folosirea copiilor de ambele sexe în acest scop);
• traficul de fiinţe umane în scop de exploatare prin sclavie, inclusiv:
− folosirea în munci istovitoare; − folosirea în economia tenebră; − folosirea în activităţi de
producere a produselor ilegale sau de contrabandă; − folosirea în lucrări casnice;
− munca copiilor (spălarea mașinilor, lucrări agricole etc.);
• traficul de fiinţe umane, în special al copiilor și invalizilor, în activitatea de cerșetorie, cum ar
fi: − folosirea copiilor; − folosirea invalizilor; − „arenda” pruncilor pentru cerșetorie;
• căsătoriile în scop de exploatare (inclusiv folosirea sistemului „mirese prin poștă”):
− pentru folosirea persoanei în muncă casnică (menajeră etc.);− pentru nașterea forţată a copiilor;
− pentru îngrijirea bolnavilor și vîrstinicilor, copiilor etc.;
• traficul de copii în scopul impunerii la maternitate surogat, pentru reproducere;
• traficul de fiinţe umane în scopul prelevării și transplantării organelor și ţesuturilor;
• traficul de copii în scopul adopţiei ilegale;
• traficul de fiinţe umane în scopul folosirii în conflicte armate;

3. Obiectul traficului de fiinţe umane

Luînd în consideraţie caracterul complex al faptei prejudiciabile din contextul traficului

de fiinţe umane, obiectul juridic special al acestei infracţiuni este şi el complex. Prin urmare,
obiectul juridic principal al infracţiunii prevăzute la art.165 CP al RM îl constituie relaţiile
sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei.
Prin ,,libertate fizică” trebuie de înţeles posibilitatea persoanei de a se mişca, de a circula
şi de a activa după voinţă proprie, în limitele stabilite de normele juridice.
Pe cale de consecinţă, pierderea libertăţii fizice poate avea un careacter absolut sau
relativ, însă la calificarea infracţiunii nu contează gradul lipsei de libertate, acesta poate fi luat n
consideraţie doar la individualizarea pedepsei.
Lipsa absolută de libertate-atunci cînd persoana are mebrele legate, cu căluş în gură,
legată de un copac, de un stîlp sau de un alt obiect, care nu-i permite să se deplaseze măcar tîrîş.
Lipsa relativă de libertate-victima se află într-o încăpere încuiată.
Obiectul juridic secundar al traficului de fiinţe umane îl formează relaţiile sociale cu privire la:
9
 Libertatea psihică a persoanei – atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune ameninţarea
cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa şi sanătatea persoanei sau ameninţarea cu
divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau a altor persoane fizice, cît şi juridice
(lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);
 Integritatea corporală a persoanei – atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune aplicarea
violenţei nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);
 Libertatea fizică a persoanei – atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune răpirea sau
servitutea (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);
 Posesia asupra documentelor persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune
confiscarea documentelor, (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);
 Libertatea manifestării de voinţă - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune înşelăciune
(lit.b) alin.(1) art.165 CP al RM);
 Probitate - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune abuzul de poziţi de vulnerabilitate
a victimei (lit.c) alin.(1) art.165 CP al RM);
 Exercitarea corectă a funcţiei în cadrul unei autorităţi publice - atunci cînd traficul de fiinţe
umane presupune abuzul de putere (lit.c) alin.(1) art.165 CP al RM);
 Exercitarea corectă a controlului asupra unei persoane aflate sub autoritatea altcuiva -
atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune darea sau primirea unor plăţi sau beneficii pentru a
obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane (lit.c) alin.
(1) art.165 CP al RM);
 Exercitarea corectă a funcţiilor autorităţii publice, a acţiunilor administrative de dispoziţie
ori organizatorico-economice - atunci cînd traficul de fiinţe umane este săvîrşit de o persoană cu
funcţie de răspundere sau de o persoană cu funcţie demnitate publică (lit.e) alin.(2) art.165 CP al
RM);
 Sănătatea persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune aplicarea violenţei
periculoase pentru viaţa, sănatatea fizică sau psihică a persoanei (lit.f) alin.(2) art.165 CP al
RM); precum şi în cazul prevăzut la lit.b) alin.(3) art.165 CP al RM, cînd traficul de fiinţe
umane se soldează cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei.
 Integritatea fizică sau psihică a persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune
folosirea dependenţei fizice,armei (lit.g) alin.(2) art.165 CP al RM);
 Inviolabilitatea şi libertatea sexuală a peroanei – cînd traficul de fiinţe umane presupune
folosirea violului, (lit.g) alin.(2) art.165 CP al RM);
 Viaţa persoanei – cind traficul de fiinţe umane se soldează cu decesul ori cu sinuciderea
victimei, (lit.b) alin.(3) art.165 CP al RM);
Obiect material apre atunci cînd vătămarea obiectului juridic secundar se face pe calea
influenţării nemijlocite infracţionale asupra corpului victimei (părţile corpului
victime(organele,ţesuturile etc.) nu pot reprezenta acest obiect).
Conform alin. (4) art.165 Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere
penală pentru infracţiunile săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală, numai dacă
sunt întrunite următoarele trei condiţii:
1. victima traficului de fiinţe umane a savîrşit o infracţiune sau mai multe infracţiuni;
2. aceste infracţiuni nu ar fi fost săvîrşite, dacă persoana dată nu ar fi avut calitatea de
victimă a traficului de fiinţe umane;
3. calitatea de victimă a traficului de fiinţe umane este confirmată din punct de vedere
procesual penal;

10
 În orice caz, trebuie să se reţină faptul că, chiar dacă victima şi-a exprimat consimţămîntul de
a fi traficată, acesta este redus la zero, este anulat, nevalabil, întrucît făptuitorul a recurs la unul
din factorii de viciere consimţămîntului.

11
 4. Latura Obiectivă a traficului de fiinţe umane

Latura obiectivă a trficului de fiinţe umane se exprimă în fapta prejudiciabilă care

cuprinde două acţiuni cu caracter alternativ:
o Acţiunea principala
o Acţiunea sau inacţiunea adiacentă
I. Acţiunea principală se exprimă în oricare din următoarele modalităţi:
 Recrutarea victimei – este activitatea care întruneşte următoarele condiţii:
- atragerea, angajarea, năimirea, racolarea (prinselectare) a victimei;
- ofertarea victimei sa-şi dea consimţămîntul la realizarea asupra ei a unei tranzacţii cu
caracter patrimonial (atunci cînd recrutarea victimei nu este însoţită de înşelăciune);
- recrutarea victimei reprezintă activitatea de început, etapa iniţială, după care vor urma
transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea victimei;
 Transportarea victimei – este deplasarea acesteia în interiorul sau în afara ţării, cu un
vehicul sau cu ajutorul faptuitorului (caz care exlude însoţirea victimei pe jos de către
făptuitor);
 Transferul victimei – se exprimă în schimbarea persoanei care deţine controlul asupra
victimei, prin înstrinarea acesteia – cu titlu permanent sau provizoriu – ca urmare a unei
tranzacţii ilegale (vănzare – cumpărare, schimb, donaţie, etc);
 Adăpostirea victimei – constă în punerea, ţinerea acesteia la adăpost, prin instalarea
temporară a victimei într-o locuinţă sau într-un alt amplasament avănd aceeaşi destinaţie;
 Primirea victimei – este activitatea corelativă transferului victimei, exprimată în
preluarea acesteia ,,în custodie”.
II. Acţiunea sau inacţiunea adiacentă care la rîndul ei se exprimă sub următoarele modalităţi:
1. Ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi
sănătatea persoanei – acea formă a violenţei pisihice, care presupune efectuarea de către
făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temere, care o pune în situaţia de a nu
mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrîngerii.Ameninţarea trebuie să
aibă un caracter real şi imediat.
2. Aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei
– cauzarea intenţionată a leziunilor corporale care nu au avut drept urmare nici dereglarea
sănătăţii, nici pierderea capacităţii de muncă, ori aplicarea intenţionată a loviturilor sau
săvîrşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică, dacă acestea nu au creat
pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei.
3. Răpire – caz în care făptuitorul îşi sporeşte activul patrimonial pe seama victimei.
4. Confiscarea documentelor – lipsirea sub orice formă a victimei de paşaport, buletinul de
identitate sau documentul de călătorie, etc.6
5. Servitute – starea sau condiţia rezultînd din faptul că un debitor s-a angajat să dea drept
garanţie pentru o datorie serviciile sale personale sau ale unei alte persoane asupra căreia
îşi exercită autoritatea, dacă valoarea echitabilă a acestor servicii nu este destinată
lichidării datoriei sau dacă durata acestor servicii nu este limitată şi nici caracterul lor
definit.
6. Ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor
persoane atît fizice, cît şi juridice -
6
Se are învedere documentul de călătorie în sensul alin.(6) art.2 al Legii RM privind actele de identitate din sistemul
naţional de paşapoarte, adoptate de Parlamentul RM la 09.11.1994.
12
 a) făptuitorul inspiră victimei temerea că anumite informaţii ar putea fi destăinuite;
b) aceste informaţii constituie secretul personal al victimei (ex: secretul adopţiei);
c) aceste informaţii ar putea fi destăinute familiei victimei;
d) destăinuirea informaţiilor ar pune victima într-o lumină nefavorabilă în raport cu familia
ei sau cu alte persoane fizice sau juridice;
e) inspirarea victimei a temerii că respectivele informaţii vor fi destăinuite , reduce la
minimum resursele psihice ale acesteia necesare pentru a rezista constrîngerii;
7. Înşelăciune – se referă la promisiuni de regulă. În acest sens, victima este dusă în eroare
sau îi este menţinută eroarea că va presta o muncă decentă, bine plătită, în condiţii de
legalitate;
8. Abuzul de poziţia de vulnerabilitate – situaţia specială în care se află persoana, astfel
încît aceasta este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, mai ales din cauza:
a) situaţiei precare din punctul de vedere al supravieţuirii sociale
b) situaţiei condiţionate de vîrtă, sarcină, boală, infirmitate, deficienţă fizică sau mintală;
c) situaţiei precare şi ilegale de intrare sau de şedere în ţara de tranzit sau de destinaţie;
De asemenea este necesar ca făptuitorul să folosescă vulnerabilitatea victimei peentru a-şi
uşura săvîrşirea infracţiunii.
9. Abuzul de putere – folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu de către funcţionrul
public care reprezintă o autoritate publică şi care nu este o persoană cu fincţie de
răspundere.
10. Darea sau primirea unor plaţi sau beneficii – se au învedere oricare plăţi sau beneficii
avînd rolul de recompensă ilicită (bani sau alte bunuri, servicii, avantaje sau foloase
patrimoniale). Aşadar, în situaţia primirii de plăţi sau beneficii, ca participanţi la
infracţiune în mod obligatoriu figurează:
a. autorul infracţiunii, care primeşte plăţile sau beneficiile de la organizatorul sau
instigatorul infracţiunii şi care dă o parte din acestea complicelui la infracţiune;
b. organizatorul sau instigatorul infracţiunei, care dă autorului plăţi su beneficii;
c. complicele la infracţiune, care primeşte plăţi sau beneficii de la autorul infracţiunii;
În situaţia în care autorul infracţiunii dă plăţi sau beneficii, figurează numai doi prticipanţi;
1. autorul infracţiunii, care dă complicelui plăţi sau beneficii.
2. complicele infracţiunii, care primeşte plăţi sau beneficii de la autorul infracţiunii.
11. Aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei –
violenţa care s-a soldat cu vătămarea medie sau uşoară a integrităţii corporale ori care,
deşi nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale, datorită metodei de
operare, un pericol real pentru viaţa şi sănătatea persoanei.
12. Violul – este o infacţiune ce se absoarbe de traficul de fiinţe umane şi presupune raportul
sexual săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de
imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
13. Folosirea dependenţei fizice – starea fizică sau psihică datorată impactului pe care îl
produc substanţele narcotice sau psihotrope asupra organismului victimei, stare
caracterizată prin modificări de comportament şi alte reacţii, însoţite întodeauna de
necesitatea de a consuma asemenea substanţe în mod continuu sau periodic.
14. Folosirea armei
Infracţiunea de trafic de fiinţe umane este o infracţiune formală, ea se consideră consumată
din momentul obţinerii controlului asupra facultăţii victimei de a se deplasa nestingherit.

13
 Este necesar de menţionat faptul că este posibil ca la fiecare etapă a traficului de fiinţe umane
să intervină un alt făptuitor. Atunci momentul de consumare al infracţiunii trebuie stabilit pentru
fiecare din aceşti făptuitori:
 Pentru recrutor – din momentul recrutării victimei, dacă este prezentă una din
modalităţile acţiunii adiacente;
 Pentru transportator – din momentul transportării victimei, dacă este prezentă una din
modalităţile acţiunii adiacente;
 Pentru cel care realizează transferul – din momentul transferării victimei, dacă este
prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;
 Pentru cel care realizează adăpostirea – din momentul adăpostirii victimei, dacă este
prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;
 Pentru cel care realizează primirea – din momentul primirii victimei, dacă este
prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;

14
 Măsuri de combatere a traficului de fiinţe umane

Avînd în vedere faptul că persoanele care riscă să fie traficate sunt în marea majoritate
cele ce aparţin păturii social-vulnerabile, provenind din mediul rural, ce nu dispun de o sursă
permanentă şi îndestulătoare de venituri, precum şi cele ce nu posedă studii, în majoritate avînd
studii generale obligatorii, este necesar de a lua următoarele măsuri:de desfăşurat campanii
informaţionale privind problema traficului , atrăgînd o deosebită atenţie grupului de risc,
aducerea la cunoştinţă a populaţiei privind fenomenul de trafic, prin intermediul mass-media,
televiziunii, posterelor, panourilor cu conţinut antitrafic, familiarizarea populaţiei în privinţa
riscului unei eventuale plecări peste hotarele ţării în urma propunerii unei oferte dubioase de
muncă, reducerea sărăciei şi şomajului, creşterea nivelului de angajare în cîmpul muncii a
populaţiei de la sate, inclusiv a femeilor, susţinerea materială a păturilor social-vulnerabile,
diminuarea discriminării în drepturi a femeilor şi copiilor, reducerea violenţei în familii.
De asemenea sunt necesare măsuri la nivel internaţional cum ar fi: iniţierea unor
mecanisme eficiente de combatere a cazurilor de trafic, modificarea legislaţiei ţărilor în care are
loc în mod intensiv traficul de fiinţe umane în scopul combaterii acestui fenomen, întreţinerea
unei colaborări eficiente între organele de drept a Republicii Moldova şi cele ale altor state în
vederea identificării cazurilor de trafic, inclusiv traficul de copii.
La nivel naţional este necesar:de a adopta şi promova un şir de norme în scopul
combaterii traficului, precum şi implimentarea în practică a legislaţiei cu privire la trafic,de a
acorda asistenţă victimelor traficului de persoane,întreprinderea măsurilor de reintegrare în
societate,reintegrarea copiilor minori în familie,acordarea ajutorului material victimelor, precum
şi încadrarea lor în cîmpul muncii,asigurarea securităţii victimelor traficului şi martorilor ce au
dat depoziţii.
Întru depăşirea neajunsurilor în organizarea asistenţei şi protecţiei victimelor traficului,
precum şi în alte domenii de contracarare a traficului de fiinţe umane din Republica Moldova,
este necesară o abordare ce ar consolida eforturile tuturor actorilor antrenaţi în combaterea
fenomenului. În acest scop, este necesar de urgentat aprobarea Strategiei Sistemului Naţional de
Referire pentru victimele traficului de fiinţe umane pentru asistenţă şi protecţie – un sistem
special de colaborare între structurile de stat şi cele nestatale, participante la contracararea
traficului de fiinţe umane, bazat pe standardele comune de organizare a activităţii în domeniul
dat, acceptate la nivel internaţional.
Este necesară intensificarea cooperării internaţionale dintre organele de drept prin
încheierea unor acorduri şi memorandumuri de colaborare, precum şi sporirea eficienţei
misiunilor diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova.
În afară de aceasta se impune stabilirea regulilor de competenţă judiciară extrateritorială
pentru a permite şi a facilita urmărirea şi condamnarea autorilor infracţiunilor în materia
traficului de persoane, indiferent de ţara în care infracţiunile au fost comise, inclusiv a cazurilor
în care infracţiunile au fost comise în mai multe ţări;
Pentru evaluarea şi monitorizarea cazurilor de trafic cu persoane se impune urgentarea
creării a două baze de date. Prima bază de date se va referi la victimele traficului, avînd utilitate
în contextul acţiunilor de prevenire şi protecţia şi asistenţa victimelor traficului.
Cea de-a doua bază de date – cu privire la traficanţi, va cuprinde informaţii privitoare la
cei care au comis infracţiunea de trafic de persoane şi va urmări aceste cauze pe tot parcursul
urmăririi penale şi examinării judiciare.

15
 CONCLUZII

Traficul de fiinţe umane a devenit în timp, aşa cum s-a arătat, o temă importantă pe
agenda politică a Republicii Moldova. În acest sens, se poate observa diversitatea instrumentelor
legislative adoptate pentru a face posibile atât prevenirea, cât şi combaterea şi sancţionarea
traficului de fiinţe umane, deoarece acest fenomen reclamă din partea tuturor ţărilor (de origine,
tranzit, destinaţie) o abordare globală şi internaţională, adoptarea unor măsuri eficiente de
prevenire a traficului, de pedepsire a traficanţilor şi de protecţie a victimelor.
Măsurile întreprinse în ultimii doi ani au contribuit la stabilizarea situaţiei în acest
domeniu, însă dimensiunea fenomenului în cauză impune Guvernul să definească acţiuni
concrete şi modalităţi noi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.Îndeosebi să
existe o informare amplă si ca fiecare să reţină că oricine poate deveni victima acestui fenomen
şi că informaţia reprezintă un atu cu care putem lupta împotriva lui, putând să evităm să cădem
în «capcana morţii» pavată cu intenţii bune de către traficanţi.
Făcând o trecere în revistă a eforturilor de combatere a traficului de fiinţe umane în ţara
noastră, este de remarcat că acest fenomen reprezintă una dintre cele mai serioase provocări cu
care se confruntă Republica Moldova la etapa actuală, aducând atingere imaginii ţării în exterior,
procesului de integrare europeană şi dezvoltării armonioase a statului.
Deşi a înregistrat, într-un termen record, proporţii inimaginabile şi inacceptabile pentru
societatea noastră, fenomenul nu este, practic, în atenţia savanţilor criminologi autohtoni, lipsind
studii criminologice riguroase, el fiind studiat ocazional. Nu au fost susţinute, deocamdată, teze
de doctorat în problema traficului de fiinţe umane.
Cu toate că la ora actuală traficul de persoane este conştientizat de opinia publică,
populaţia percepe în continuare superficial fenomenul, esenţa lui nefiind înţeleasă. Această
problemă persistă şi în rîndurile angajaţilor organelor de drept.Apar probleme privitoare la
încadrarea juridică corectă a faptelor de trafic de fiinţe umane.
Activitatea de prevenire şi contracarare a fenomenului traficului de fiinţe umane trebuie
să fie fundamentată pe rezultatele şi recomandările cercetărilor ştiinţifice în domeniu. Or, în caz
contrar, există riscul ca eforturile depuse în vederea stopării acestui flagel să eşueze, iar traficul
de fiinţe umane să se amplifice în continuare.

16
 BIBLIOGRAFIE:

 Legea RM privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, adoptate

de Parlamentul RM la 09.11.1994.

 M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept

procesual), Chişinău 2009

 Legea cu privire la cobaterea traficului de fiinţe umane nr.241-XVI din 20.10.2005.

 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.164-167/812

 www.procuratura.md

 www.procuratura.md , Raport anual 2004-2011

 http://www.coe.int

 Anexă prevăzută în art.2 al Convenţiei Europei

 Codul Penal al RM

 Convenţia cu privire la înfiinţarea Oficiului European de Poliţie din 1995

 Recomandarea nr.R (2000) 11 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre

privind acţiunile împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale

 Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane

 Drept Penal partea specială volumul I, Sergiu Brînză, Vitalie Stati Chiţinău 2011

17