UNIVERSITATEA “Nicolae Titulescu” BUCUREȘTI

MASTER DREPT FINANCIAR BANCAR ȘI AL ASIGURĂRILOR

Materia: Managementul riscurilor pe piaţa națională și

internațională a asigurărilor
Student: Beșcucă Mihaela

Riscurile specifice societăților de asigurări

Riscurile sistematice si sistemice

Bucureşti
2019

1
I. Riscul şi tipurile de riscuri la nivelul persoanelor juridice

I.1 Riscul

Riscul este definit în general ca un pericol potențial sau ca o pierdere posibilă.

Natura acestor pericole sau pierderi se referă la:
- viața sau integritatea corporală a oamenilor;
- pierderi materiale ale persoanelor fizice sau juridice;
- pierderi financiare ale persoanelor fizice sau juridice.

Noțiunea de risc este specifică domeniului asigurărilor, constituind un element

esențial al contractului de asigurare. Semnificaţiile noțiuni de risc în asigurări
sunt variate:

1. riscul reflectă gradul de probabilitate în apariția unui pericol pentru care

se încheie asigurarea, iar alteori proporțiile răspunderii asigurătorului;
2. riscul înseamnă evenimente - calamități naturale sau accidente care
produc pagube şi contra apariției cărora se acordă acoperire prin
asigurare;
3. în limbaj internațional risc înseamnă şi obiectivul asigurat sau obiectul
asigurării (în cazul asigurării de bunuri - bunul, în cazul asigurării de
persoane - persoana asigurată);
4. riscul reflectă şi ramura de asigurare la care se referă. Aveam risc
industrial, risc profesional, risc auto, etc.

Evenimentele sau cauzele ce pot determina apariția acestor efecte nedorite pot fi
grupate în două categorii:
a) evenimente independente de voința oamenilor sau de activitatea acestora, cum
este cazul calamităților naturale;
b) evenimente legate de comportamentul oamenilor, individual, colectiv sau la
nivel social-economic. Sunt factori restrictivi ce pot fi localizați în două grupe:
catastrofe tehnice şi riscuri financiare.
Diversitatea şi multitudinea acestor evenimente generează în permanentă, atât
riscuri cât şi incertitudini.

I.2. Tipurile de riscuri la nivelul persoanelor juridice

La nivelul persoanelor juridice pot fi analizate mai multe categorii de riscuri.

În funcţie de anumite caracteristici, se poate realiza o delimitare între riscurile

pure şi riscurile speculative:

a) Riscurile speculative sunt determinate de activitatea pe care un agent

economic o desfăşoară, ele fiind acceptate sau nu în funcţie de gradul de
aversiune pe care îl are decidentul faţă de risc. Riscurile pure nu sunt acceptate

2
pentru că apariția lor face ca agentul economic să suporte o pierdere şi niciodată
aceste riscuri nu reprezintă o sursă de câștig.

b) Riscurile speculative sunt delimitate de sfera de activitate, agentul economic

putând să decidă angajarea activităţii sale în limitele unui buget corespunzător
(pentru publicitate, cercetare, etc.). Riscurile pure nu sunt şi nu pot fi delimitate
pentru că agentul economic nu poate să evalueze şi să decidă, înainte de apariția
unui fenomen, care sunt pagubele care se pot produce şi nivelul acestora.
c) Riscurile speculative se realizează în timp şi sunt determinate de activitatea
agentului economic, fapt care dă creează posibilitatea stabilirii unor concluzii
privind mărimea şi intensitatea riscurilor prezente şi viitoare. Riscurile pure nu
se realizează în timp, sunt imprevizibile, apar fără manifestarea unor semnale
precedente, nu sunt total dependente de activitatea desfășurată.
d) Riscurile speculative sunt controlabile, agenţii economici putând să-şi dea
seama de fenomenele care pot apare în activitatea desfăşurată, luând în
consecinţă măsurile care se impun şi considerate raţionale de către aceştia.
Riscurile pure sunt greu de controlat, iar posibilităţile de intervenţie sunt
reduse.

Existenta riscului sub toate formele sale atrage după sine necesitatea
asigurărilor, care au rolul de a permite oamenilor, dacă nu evitarea riscului, cel
puţin diminuarea sau înlăturarea consecinţelor sale.

II. Riscurile în asigurări

I.1 Noțiunea de risc în asigurări poate fi definită sub aspect juridic şi

tehnic.

Sub aspect juridic, riscul constituie eveniment viitor, posibil dar incert, al cărui
moment de apariţie este nedeterminat şi aflat în afara influenţei şi voinţei
părţilor, contra căruia asiguratul îşi ia măsura de protecţie prin încheierea
asigurării. Nu sunt riscuri asigurabile evenimente petrecute în trecut sau a căror
apariţie este imposibilă, după cum nu sunt riscuri asigurabile evenimente a
căror apariţie este sigură.

Sub aspect tehnic, riscul este caracterizat prin probabilitatea de producere a

evenimentului respectiv şi prin volumul acestuia. Probabilitatea de producere a
evenimentului agreat în asigurare se determină pe baza legilor statisticii aplicate
la constatările făcute asupra unui număr mare de cazuri întâmplate în trecut în
împrejurări comparabile. Pe baza observațiilor statistice se estimează volumul
maxim al pagubelor posibile, deci a riscului maxim, în funcţie de care se
estimează volumul şi nivelul acoperirii.

Riscul constituie element al unei asigurări numai dacă îndeplinește anumite

3
condiţii juridice, tehnice, economice, condiţii care stau la baza unui risc
asigurabil, aşa cum se relevă în continuare:

1. riscul trebuie să fie posibil, deoarece în caz contrar asigurarea este

lipsită de interes economic, deci inutilă;
2. riscul trebuie să fie real şi să prezinte un grad mare de periculozitate
pentru asigurat;
3. riscul trebuie să aibă caracter incert, deci să se producă întâmplător,
adică factorii implicaţi în asigurare să nu poată cunoaşte sau influenţa
producerea lui în timp şi spaţiu;
4. riscul trebuie să se producă indiferent de voinţa asiguratului;
5. riscul trebuie să se producă cu regularitate;
6. riscul trebuie să fie licit, se înţelege de la sine că pentru a fi asigurabil un
risc trebuie să fie în concordanţă cu legile.

I.2 Riscurile societăților de asigurări

Societățile de asigurări, prin natura activităţii lor şi prin varietatea

operaţiunilor desfăşurate, sunt expuse unei multitudini de riscuri. În primul
rând, companiile de asigurări trebuie să facă faţă unor riscuri specifice
domeniului lor de activitate: riscuri generate de subscrierea primelor de
asigurare, de dimensionarea eronată a rezervelor tehnice, de schimbările
imprevizibile ale frecvenței daunelor, de daunele catastrofale, de
reasigurarea inadecvată, etc. De asemenea, ele se pot confrunta şi cu o serie de
riscuri de natură generală, comune tuturor tipurilor de afaceri: management
incompetent sau administrare defectuoasă a strategiilor de dezvoltare.

Având în vedere complexitatea activităţii de asigurare, elaborarea unei

metodologii general acceptate de clasificare a riscurilor la nivelul pieţei
asigurărilor este foarte dificilă, o clasificare care se prestează unei companii
poate fi improprie alteia.

Modul în care un asigurător îşi grupează riscurile cu care se confruntă depinde

de natura, dimensiunea şi complexitatea activităţii desfăşurate. Unele dintre
companiile mari de asigurări, care folosesc proceduri avansate de management
al riscului, îşi împart riscurile financiare în riscuri specifice activităţii de
asigurare şi riscuri operaționale.

Într-un studiu realizat pentru Comisia Europeană, riscurile cu care se confruntă

asigurătorii sunt structurate în funcţie de nivelul la care apar, astfel:

 riscuri la nivelul entităţii (companiei de asigurări);

 riscuri la nivelul pieţei asigurărilor (riscuri sistematice);

4
  riscuri la nivelul economiei (riscuri sistemice).

Riscurile sistematice şi cele sistemice sunt prin definiție generate de factori

externi, în timp ce riscurile la nivelul entităţii se află într-o măsură mai mare
sub controlul companiei.

II.2.1. Riscurile la nivelul companiei de asigurări.

Gama completă a riscurilor la care este expus un anumit asigurător depinde de
circumstanțele individuale ale acestuia. În această categorie se includ:

 Riscul de subscriere cuprinde riscul pur de subscriere, determinat de

estimarea incorectă a distribuţiei daunelor, de fluctuațiile aleatoare ale
daunelor, de modificările neprevăzute ale factorilor de risc şi de rezervele
tehnice insuficiente şi riscul de management al subscrierii, asociat
procedurilor de subscriere ale companiei.
 Riscul de credit. În asigurări, riscul de credit este asociat în general cu
posibilitatea ca reasigurătorii şi/sau coasigurătorii să nu-şi respecte
angajamentele asumate faţă de un asigurător, atunci când acesta a
înregistrat anumite daune. Riscul de credit se poate referi însă şi la
posibilitatea ca intermediarii să nu transmită societăţii de asigurare o
parte de prime datorate ori să transfere respectivele sume cu întârziere.
 Riscul reasigurării. Nivelul de protecţie de care dispune o companie de
asigurări depinde de volumul riscurilor cedate şi de calitatea contractelor
de reasigurare încheiate. O reasigurare insuficientă poate crea probleme
financiare în cazul apariţiei unor daune superioare estimărilor.
Aprecierea eronată a necesităţii de reasigurare poate avea ca efect
reţinerea inadecvată a unor riscuri excesive de către asigurătorul direct,
precum şi expunerea capitalului său la un efort mai mare decât se
intenţiona.
 Riscul operaţional. Acesta este riscul datorat evenimentelor cum ar fi
frauda, deficienţilor de sistem, litigii sau infracţiuni comise în cadrul
entităţii. Riscul operaţional se caracterizează prin faptul că este dificil de
identificat şi cuantificat şi este corelat cu toţi ceilalţi factori de risc de la
nivelul companiei de asigurări.
 Riscul de piaţă. La nivelul companiei, riscul de piaţă este direct
asociat managementului activităţii de investiţii. În aşteptarea
momentului în care sunt solicitate despăgubirile, fondurile
asigurătorilor, constituite prin colectarea primelor de
asigurare, împreună cu capitalurile proprii, sunt investite pentru a
obţine profit. Adeseori, acesta reprezintă cea mai mare parte, dacă nu
întregul profit realizat de compania de asigurări. De aceea este necesar
ca asigurătorul să controleze riscurile specifice portofoliului de investiţii
pentru a reduce probabilitatea de apariţie a unor rezultate nefavorabile.

5
 Riscul de lichiditate. Acesta este riscul datorat pierderilor înregistrate
din lichidarea activelor atunci când disponibilul lichid al entităţii este
depăşit de volumul reclamaţiilor.
 Riscul necorelării activelor cu pasivele reprezintă riscul ca activele şi
pasivele asigurătorului să nu fie corelate corespunzător în ceea ce
priveşte cash-flow-urile, valutele şi termenele scadente. Riscul necorelării
se datorează faptului că schimbările din mediul economic pot determina
modificarea ratelor dobânzii, a ratei inflaţiei, fapt ce generează o evoluţie
contrară a activelor în raport cu pasivele.
 Riscul rezervelor. Companiile de asigurări îşi constituie rezerve tehnice
sub nivelul necesar, pentru a crea astfel impresia unei poziţii financiare
superioare celei reale. Supraevaluarea capitalului disponibil poate
determina însă decizii eronate de subscriere.

II.2.2. Riscurile sistematice (specifice pieţei asigurărilor) sunt

riscurile generate de factorii externi care afectează piaţa asigurărilor în
ansamblu. În majoritatea cazurilor, asigurătorul nu are capacitatea de a
controla aceste riscuri. În această categorie includem:

 Riscul jurisdicţional şi legislativ este riscul asociat impactului financiar

pe care îl au modificările legilor şi normelor. Asigurătorii trebuie să
înţeleagă implicaţiile modificărilor legislative şi să implementeze sisteme
interne cu scopul de a se conforma directivelor autorităţilor de
supraveghere.
 Riscul modificărilor pieţei. Companiile de asigurări sunt afectate
de comportamentul consumatorilor şi de acţiunile concurenţei. Nevoile
consumatorilor şi atitudinea acestora faţă de achiziţionarea poliţelor de
asigurare reprezintă principalii factori de influenţă ai activităţii de
subscriere a asigurătorului şi, implicit, al venitului din prime. Astfel, poate
exista o concurenţă serioasă între companii în ceea ce priveşte primele
practicate şi produsele oferite.

II.2.3 Riscurile sistemice (specifice economiei locale sau

globale) sunt asociate factorilor economici şi sociali locali sau globali care
au un impact indirect asupra pieţei asigurărilor. În majoritatea cazurilor,
asigurătorul nu este capabil să controleze aceste riscuri. Ele includ:

 Riscul modificării mediului înconjurător reprezintă riscul creșterii

semnificative a frecvenței catastrofelor naturale şi a modificărilor de
mediu.
 Riscul schimbărilor sociale. Modificările demografice şi comportamentul
consumatorilor constituie principalii factori determinanți ai riscului social.
 Riscul ciclului economic este riscul asociat schimbărilor economice
cauzate de factori şi procese externe. De exemplu, în perioadele de
recesiune economică piaţa asigurărilor se poate confrunta cu o reducere a

6
 numărului polițelor de asigurare încheiate şi, implicit, a volumului de
prime subscrise.
 Riscul de rată a inflației reprezintă riscul asociat unei creșteri
semnificative a ratei inflației. Pentru sectorul asigurărilor generale, o rată
mare a inflației are un impact considerabil asupra calculului rezervelor
tehnice pentru clasele de asigurări cu răspundere pe termen lung.
 Riscul de rată a dobânzii este riscul asociat direct modificărilor
neprevăzute ale ratelor de dobândă, cu impact asupra valorii activelor şi
pasivelor unei companii.
 Riscul valutar are un impact mai mare asupra asigurătorilor care
subscriu în cantități însemnate riscuri în afara granițelor tarii. Acest risc
poate fi redus prin investirea în active exprimate în aceeași valută ca şi
obligaţiile ce decurg din polițele de asigurare.
 Riscul tehnologic decurge din dezvoltarea rapidă a noilor
tehnologii. Transformările tehnologice influențează diferite sectoare ale
pieţei asigurărilor. Schimbările tehnologice pot genera o accentuare a
poluării, mărind astfel frecvența la nivelul daunelor aferente asigurărilor
de răspundere civilă.

Din considerentele menţionate mai sus, sunt considerate riscuri-cheie la care

este expusă o companie de asigurări următoarele: riscul de subscriere, de credit,
al reasigurării, al necorelării activelor cu pasivele, al rezervelor, legislativ şi al
ratei dobânzii.

II.3. Impactul financiar al riscurilor-cheie

Gradul de corelare a riscurilor prezintă o importantă deosebită pentru estimarea

impactului potențial al acestora. De aceea, riscurile la care este expusă o
companie de asigurări nu trebuie analizate în mod izolat.

În cazul expunerii concomitente la mai multe riscuri, există posibilitatea apariției

efectului de sinergie. Datorită acestui efect, consecințele expunerii simultane la
mai multe riscuri sunt mai ample şi mai complexe decât suma consecințelor
fiecărui risc ce amenință individual o companie.

Riscurile sistemice şi cele sistematice nu sunt independente şi au de regulă

impact asupra activelor şi obligațiilor asigurătorului şi asupra anumitor clase de
asigurări. Există o strânsă corelație între influențele factorilor sociali,
tehnologici, ale modificărilor intervenite pe piaţă şi ale performanțelor
economice.

În sectorul asigurărilor generale, recesiunea economică poate afecta atât

numărul polițelor reînnoite, cât fi pe cel al contractelor nou-încheiate.
Diminuarea valorii investițiilor conduce la rezultate mai slabe din investiţii, iar

7
creșterea ratei șomajului are influențe negative asupra frecvenței daunelor în
cazul multor tipuri de asigurări.

Alte interacțiuni apar şi prin efectele inflației, care afectează nivelul daunelor şi
este puternic corelată cu ratele de dobândă şi cu prețurile titlurilor de valoare.

În ultimii ani, prin folosirea tehnicilor de modelare a riscurilor, companiile mari

de asigurări au descoperit informații noi referitoare la interacțiunea dintre
riscuri.

Clasificarea riscurilor de mai sus prezintă o imagine de ansamblu asupra

factorilor de risc interni şi externi la care este expus un asigurător. Cu toate
acestea expunerea la risc diferă considerabil de la o companie la alta, în funcţie
de tipurile de produse practicate, de programul de reasigurare, de strategia de
investiţii, etc.

Pentru ca o companie să fie capabilă să preîntâmpine dificultățile legate de

solvabilitate, aceasta trebuie să fie conștientă de impactul potențial al
principalelor riscuri la care este expusă şi de eficienta procedurilor interne de
management al riscului.

Bibliografie

1. MĂRGULESCU S., Asigurări și Reasigurări, ProUniversitaria,

2. NEMEȘ V., Dreptul asigurărilor, Hamangiu, 2012

3. Riscul şi influenţa acestuia asupra activităţii manageriale a societății de asigurări,

sursă internet