2. Legea nr.158-XVI din 04.07.2008 cu privire la func ia public i statutul func ionarului public, cu modific rile ulterioare.

3. Hot rîrea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 „Privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 04.07.2008 cu privire la
func ia public i statutul func ionarului public”, cu modific rile i complet rile ulterioare.
4. Hot rîeai Guvernului nr.845 din 26 iulie 2004 „Cu privire la perfec ionarea profesional a func ionarilor publici”.
5. Raportul cu privire la implementarea prevederilor Legii cu privire la func ia public i statutul func ionarului public în ianuarie-martie
2010. http://www.rapc.gov.md
6. Instruc iunea metodologic privind eviden a instruirii personalului în autoritatea administra iei publice centrale. http://www.rapc.gov.md

INTERVEN IA STATULUI ÎN ECONOMIE: NECESITATE I IMPORTAN

Maxim ION, conf. univ., dr., UCCM

What is the role of the state and what should be the functions of the state in the contemporary economy:
these are good questions to be addressed as to the countries with a developed economy, as well as to those in
development process.

În literatura economic este foarte variat spectrul p rerilor privind locul, rolul, scopul i
posibilitatea interven iei statului în economie. Dar opinia privind necesitatea sus inerii i
promov rii concuren ei este acceptat aproape de toate colile economice.
Întrebarea privind rolul statului în economie a fost una dintre cele mai importante atît în
teoria economic cât i în economia practic . În dependen de tratarea acestei probleme se
modificau strategiile de dezvoltare a mai multor ri, rolul statului variind între extreme. În anii
1950-1960 majoritatea guvernelor acordau un rol hot râtor statului, dar dup crizele din anii ‘80
acest concept a fost dur criticat, acordându-se prioritate interven iei minimale. C tre mijlocul
anilor ‘90 opinia privind rolul statului i nivelul de interven ie iar i a suferit schimb ri, în acest
caz optându-se pentru o pozi ie de mijloc evitându-se extremele.
Profesorul din Harvard Rodrik D. în anul 1997 a men ionat c un lucru îmbucur tor s-a
întâmplat prin faptul c pendulul gândirii economice privind rolul statului în economie a început
mi carea invers , i acum are mai multe anse a se opri la un mijloc rezonabil, evitând extremele.
Astfel, statul a fost i r mâne în continuare un subiect important i indispensabil al
rela iilor economice, iar rolul, sarcinile i func iile statului în economie au variat în dependen
de nivelul acceptat de interven ie a acestuia în economie.
Pre edintele B ncii Mondiale James D. Wolfensohn în Raportul B ncii Mondiale din 1997
“The state in a changing world”, men ioneaz c dezvoltarea bazat numai pe stat a suferit e ec.
Dar acela i rezultat se va ob ine i în cazul dezvolt rii economiei f stat ca în cazul Liberiei i
Somali. Istoria confirm faptul c o guvernare bun nu este un lux, dar o necesitate vital . F
func ionarea unui stat eficient dezvoltarea economico social durabil este imposibil . În
literatura de specialitate se expun multiple p reri referitor la rolul statului, sarcinile i
posibilit ile de interven ie a statului în economie. Opiniile variaz foarte mult în dependen de
condi iile i etapa concret de dezvoltare a economiei. Dar se observ c interven ia statului în
economie era deosebit de evident în perioada crizelor sociale i ocurilor economice.

90
 Sarcinile care stau în fa a guvernatorilor în domeniul economic sunt determinate atît de
legit ile func ion rii sistemelor economice cît i de condi iile specifice ale rii. Pot fi
eviden iate trei sarcini care stau în fa a guvern rii în procesul reglement rii economiei. În primul
rînd asigurarea cre terii economice durabile care ar duce la ridicarea bun st rii i dezvolt rii
sociale. În al doilea rînd efectuarea unor transform ri eficiente ale sistemului economic al rii.
În al treilea rînd, ap rarea intereselor na ionale în cadrul rela iilor economice interna ionale.
Prima sarcin , cre terea economic durabil se execut de guvernare prin intermediul
efortului întreprinderilor care în condi iile pie ei cu concuren perfect ar putea ipotetic s aib
loc f interven ia statului. Dar pentru atingerea unei cre teri economice durabile i social
orientate este nevoie de o politic economic complex .
A doua sarcin , transformarea sistemului economic al rii, ar putea fi expus ca o
expresie a primei sarcini, deoarece în procesul transform rii sistemului orientat spre o cre tere
economic durabil , se atinge o eficien maxim a acestuia. Transformarea sistemului
economic, ce presupune crearea unei economii de pia eficiente impune realizarea unui set de
suri de reformare a mecanismelor economice.
A treia sarcin , ap rarea intereselor na ionale în cadrul rela iilor economice
interna ionale, ine în mod special de asigurarea securit ii economice a rii în condi iile
mondializ rii.
Sistemul economic poate fii coordonat prin intermediul: mecanismului pie ei i
reglement rii statal . Actualmente se eviden iaz dou direc ii de dezvoltare economic a unui
stat:
1) Consensul de la Washington (sf.an.80 – în.an.90) propus de Fondul Monetar
Interna ional pentru rile în curs de dezvoltare, care are la baz trei postulate:
liberalizare, privatizarea i stabilitatea macroeconomic prin dirijarea masei
monetare;
2) Consensul postwashington (autor J.Stiglitz, Premiul Nobel în a.2001) care este
opusul primului, i consider interven ia statului necesar .
Pe m sur avans rii progresului tehnico- tiin ific i mondializ rii vie ii economice
interven ia statului în economie poate c ta o semnifica ie deosebit . Astfel, în contextul
globaliz rii efectele negative ale unor m suri de sprijin guvernamental asupra concuren ei
dep esc grani ele na ionale, afectând comer ul interna ional. Din aceste considerente este
necesar în procesul reglement rii economiei de c tre stat s se ia în considerare i corela ia cu
economia regional i mondial .
Cercet rile efectuate de mai multe organisme interna ionale cum sunt Organiza ia pentru
Cooperare i Dezvoltare Economic i Organiza ia Mondial a Comer ului eviden iaz faptul c
91
autorit ile pot interveni pe pia în trei modalit i principale: prin interac iuni de natur
financiar (transferuri financiare c tre anumite întreprinderi, investi ii, împrumuturi, achizi ii,
vînz ri i sarcini fiscale), prin reglement ri (politica de reglementare) i prin furnizarea direct
de bunuri i servicii (infrastructur i alte bunuri publice).
Totodat , autorii Raportului B ncii Mondiale din 1997 “The state in a changing world”
atrag aten ia la dou elemente strategice. Primul, exercitarea func iilor statului trebuie s se
efectueze în conformitate cu poten ialul de inut. Al doilea element este legat de înt rirea
poten ialului statului i dezvoltarea societ ii civile, ceea ce ar constitui o pîrghie pentru
reducerea ac iunilor arbitrarea ale statului.
Încercarea statului de a se implica în multe lucruri f resurse suficiente, aduce adesea
mai multe prejudicii decît avantaje. Astfel, dac statul dispune de capacit i reduse, forma i
direc iile de interven ie a statului în procesele economice trebuie bine gîndite i argumentate.
Guvernan ii utilizeaz diverse forme de interven ie în procesele economice. Formele de
interven ie a statului pot fi directe sau indirecte, astfel putem deosebi: gestiune nemijlocit de
tre stat a unor ramuri ale economiei na ionale, reglementarea fiscal , reglementarea monetar-
creditar , gestiunea cheltuielilor publice, reglementarea pre urilor, reglementarea sectorului
social, educa ional, reglementarea protec iei mediului înconjur tor.
Desigur formele de interven ie a statului în economie nu sunt rigide i se pot modifica pe
sura evolu iei situa iei economice a rii. În baza situa iei create se elaboreaz politicile
economico-sociale ale statului.
Combinarea dintre politicile pe termen scurt i stabilitatea strategiilor pe termen lung este
una din principalele cerin e pentru a avea succes în procesul reglement rii guvernamentale a
proceselor economice.
În literatura de specialitate au fost eviden iate premisele care determin nivelul de
interven ie a statului în economie i reie ind din acestea func iile pe care le îndepline te statul
[6,4]. Astfel, conform primei premise statul este întotdeauna prezent în economie, dar gradul de
prezen statului în economie depinde de cantitatea i volumul func iilor atribuite statului. Se pot
men iona urm toarele func ii ale statului:
1. crearea bazei normative, asigurarea legalit ii i ordinii de drept;
2. ap rarea i protec ia contra pericolelor externe;
3. asigurarea stabilit ii macroeconomice;
4. formarea institutelor necesare dezvolt rii societ ii i economiei;
5. prestarea serviciilor publice -(excep ie – ap rarea, ordinea public ) de s tate,
educa ie;
6. protec ia p turilor social vulnerabile i acordarea acestora garan iilor sociale;
92
 7. protec ia mediului înconjur tor;
8. contribu ia la dezvoltarea economiei prin modific ri structurale (politici industriale
sau politici structurale);
9. preîntâmpinarea sau înl turarea e ecurilor pie ii;
10. activitatea de antreprenoriat a statului (crearea întreprinderilor publice sau
participarea cu capital în întreprinderile private).
Primele trei func ii ale statului reprezint minimul liberal, sunt func iile statului care nu
pot fi negate. A patra func ie se exercit p m sura necesit ii efectu rii reformelor. Func ia 5-7
sunt caracteristice statelor cu orientare social . Prezen a func iilor 8-10 indic la caracteristicile
unui stat paternist. Astfel cu cît mai multe func ii are statul cu atît interven ia lui în economie
este mai mare.
Urm toarea premis , reiese din faptul c la alegerea nivelului de interven ie a statului în
economie este necesar de reie it din condi iile actuale de dezvoltare a statului i societ ii, iar
interven ia statului în economie presupune anumite costuri. Rolul statului se apreciaz prin
coraportul cheltuielilor bugetare fa de PIB.
În baza aprecierii esen ei i rolului mecanismului pie ei, scopurilor, posibilit ilor i
formelor de interven ie a statului în economie se eviden iaz trei curente principale ale tiin ei
economice ale sec.XX: neoclasic, keynesist i institu ional. Teoriile elaborate de savan ii
reprezentan i ai acestor curente s-au aplicat în diferite perioade în reglementarea interven iei
statului în economie.
Curentul neoclasic a fost promovat în sec.XX de mai mul i savan i cu renume printre
care putem men iona pe A. Marshall, M.Friedman, P.Samuelson, M.Allais, G.Debreu., F.Hayek.
Concep iile reglement rii de stat a economiei difer în dependen de tratarea esen ei i
rolului mecanismului pie ei. Una din ipotezele fundamentale ale colii clasice este c economiile
func ioneaz cel mai bine cînd toate pie ele sunt concuren iale i atunci cînd proprietarii sînt cei
care iau deciziile de investi ii i de produc ie. i pentru ca deciziile s fie eficace, întreprinz torul
trebuie s fie sigur c vor ob ine un drept legal de a dispune de avu iile pe care le creeaz .[1,156]
Liberalismul economic acord un rol considerabil statului în definirea i aplicarea unor
reguli concuren iale generale i c utarea bun st rii colective, astfel statul nu trebuie s
denatureze concuren a, favorizînd anumi i produc tori în raport cu al ii. Liberalismul economic
este un mod de func ionare i de reglare a unei economii în care luarea deciziei este
descentralizat , pre urile relative ale bunurilor i serviciilor reflect raritatea lor relativ , iar
deciziile actorilor pie ii se înscriu pe termen lung, în contextul unui stat de drept care men ine un
univers concuren ial la scara pie elor pertinente.

93
 Ca i neoclasicii economi tii curentului keynesist sunt adep ii economiei de pia , adic a
economiei organizate, coordonate i direc ionate preponderent de pia – prin pre uri libere,
profit, pierderi, echilibrul dintre cerere i ofert , dar evaluarea posibilit ilor acestui mecanism
difer .
Din aceste motive, difer i punctul de vedere referitor la sarcinile, rolul i func iile
statului în economie. Keynes i succesorii s i au creat concep ia unui sistem economic
reglementat atît de pia cît i de stat. Acest sistem este denumit economie keynesist combinat .
Statul intervine în func ionarea mecanismului pie ei cînd depisteaz e ecurile pie ei. În cazul
depist rii e ecurilor de pia statul trebuie s exercite func ia de stabilizator, prin aceasta s
lichideze instabilitatea economic i social . În rezultat se creeaz o economie mixt , care de
fapt este o sistem gigantic de asigurare comun contra calamit ilor vie ii economice.[4,76]
Dup finisarea celui de al II-a r zboi mondial multe ri din Europa s-au orientat la
planificarea de stat a economiei, ca la o metod principal necesar restabilirii i stimul rii
dezvolt rii economiei na ionale i transform rilor postbelice.
Rolul de frunte în crearea concep iei noi de dirijare a proceselor economice era de inut de
economi tii curentului institu ional. Printre reprezentan ii cei mai de vaz îi putem men iona pe
laureatul premiului Nobel J.Tinbergen, F.Perru, G.Miurdali.
La elaborarea conceptului planific rii etatice a economiei, denumit „indicativ ” i-au
adus aportul savan i din diferite state, iar aplicarea acesteia difer de la stat la stat, reflectînd
particularit ile istorice, social-economice i culturale ale acestor state.
Dup al II-lea r zboi mondial concep ia planific rii industriei a fost utilizat de 12 ri
din Europa i Japonia. În Fran a din 1947 se utilizau planuri cincinale, în Olanda din 1948 se
utilizau planuri cincinale, dar s-a elaborat i un plan de lung durat pentru perioada 1950-1970.
Suedia i Japonia au început utilizarea planurilor cincinale din 1948, iar Norvegia din 1949
aplica planuri de patru ani.
Întrebarea privind rolul statului în economia de pia , este una fundamental . Scopul
oric rui sistem economic este de a promova bun stare cet enilor s i. Aceste scopuri se
materializeaz prin eficien i echitate. Criteriul de eficien este determinat de optimul
Paretian, conform c ruia o aloca ie este eficient dac distribu ia bunurilor se face în a a fel încît
nu poate fi g sit o alt variant de alocare care s duc la îmbun irea situa iei cel pu in a unei
persoane f a o leza pe cea a alteia. Echitatea este mai dificil de definit deoarece economi tii
nu au g sit un consens privind ce este echitate în afaceri: derularea procesului sau rezultatul
ob inut.
Aceea i p rere este sus inut i de economistul Myles Gareth D în lucrarea „Public
economics” în care men ioneaz c situa iile cînd interven ia statului este justificat pot fi
94
divizate în dou categorii cele provocate de e ecurile de pia (redistribuirea ineficient a
bunurilor) i cele provocate de echitate (asigurarea principiului de echitate în societate).
Savantul Cowen Tyler [2, p.32] men ioneaz c prin e ecul de pia se în elege e ecul unui
sistem de institu ii pia -pre mai mult sau mai pu in idealizate de a sus ine activit ile „dorite” i
de stopa activit ile „nedorite”. Activit ile sunt evaluate în dependen de efectul implicit sau
explicit al acestora asupra maximiz rii bun st rii.
ecul de pia reprezint situa ia cînd nu are loc alocarea eficient a resurselor, i ca
rezultat este necesar interven ia coercitiv a autorit ilor publice. Tradi ional e ecurile de pia
cuprind situa iile cînd comportamentul pie ei nu reu te s maximizeze surplusul social.
ecurile de pia sînt situa ii cînd surplusul social este mai mare într-o alocare alternativ de
resurse celei la care se produce echilibrul pe pia . Astfel e ecul de pia ofer motive pentru
interven ia administra iei publice în problemele private.
Conform conceptului e ecului de pia , mecanismul economiei de pia nu întotdeauna este
capabil s solu ioneze eficient toate problemele care pot ap rea. Din aceste considerente
interven ia statului în situa iile e ecului de pia este nu numai binevenit , dar i necesar . Sunt
general recunoscute patru e ecuri ale pie ei: bunurile publice, externalit ile, asimetria
informa iei i puterea de pia . Pe lîng e ecurile tradi ionale sunt recunoscute i alte limite ale
cadrului concuren ial, printre care se pot men iona: ac iunile coordonate ale agen ilor economici,
problemele de preferin , probleme de incertitudine, probleme temporare, costuri de adaptare.
Totodat este necesar de men ionat conceptul alternativ care ar dovedi necesitatea
interven iei statului în economie care este bazat pe principiul cheltuielilor de tranzac ionare
promovat de savan ii R.Coase, R.Zerbe, G. McCurdy.[4]
R.Cose sus ine c doar în situa ia în care drepturile de proprietate sunt clar definite i
aplicarea lor nu impune nici un cost de tranzac ionare, negocierile f costuri ale participan ilor
pot duce la un nivel eficient de distribu ie a efectelor. Cînd costurile de tranzac ionare sunt foarte
mici sau nule, p ile sunt interesate s realizeze aceste tranzac ii pentru a optimiza distribuirea
resurselor. În realitate costurile de tranzac ionare nu pot fi eliminate. Situa ia este i mai dificil
în cazul externalit ilor „difuze”, adic cînd num rul de emi tori de efecte externe este foarte
mare, iar efectul individual în raport cu costurile de tranzac ionare este foarte mic. La fel i în
cazul cînd exist un num r mare de receptori, fiecare dintre care sufer un efect extern care
individual este mic în raport cu costurile de tranzac ionare.
De rînd cu e ecurile pie ei, economi tii . i . men ioneaz de
ecurile guvern rii. Interven ia guvernamental deseori numai agraveaz situa ia în rezultatul
activiz rii proceselor de însu ire a rentei (lobby, corup ie), nivelului jos de calificare a
func ionarilor, lipsa informa iei pentru adoptarea deciziilor corecte.[9]
95
 Interven ia economic a statului fiind o opera iune prin care statul se implic direct sau
indirect în mecanismul complex de organizare i func ionare normal a economiei, nu poate fi
strict delimitat dup tipurile de deficien e, efectele m surilor aplicate se fac resim ite în toate
domeniile.
Statul este prezent în rela iile economice nu numai în mod abstract, prin func iile sale, dar
i în mod concret, în m sura în care acesta de ine o component activ a propriet ii de stat,
anume domeniul privat al propriet ii publice; prin aceasta, statul devine subiect al raporturilor
de pia . În literatura de specialitate sunt pe larg expuse opiniile privind rolul, scopul i
posibilitatea interven iei statului în sistemul economic.
În multiple publica ii la tema tezei, rela iile dintre întreprinderi i guvernare sunt
abordate prin prisma raporturilor pe vertical dintre func ionarii publici i agen ii economici.
Practic, orice decizie a autorit ilor publice într-un fel sau altul se reflect asupra spa iului
economic. Una consecin ele care pot surveni în rezultatul interven iei statului în economie este
pierderea eficien ei care apare ca urmare a rela iilor pe vertical dintre întreprinderi i guvernare.
În acest context func ionarul public este examinat ca un furnizor, care asigur agen ii
economici cu unele bunuri specifice. În primul rînd se men ioneaz bunurile publice, care
cuprind infrastructura, sistemul judec toresc etc. A doua categorie de bunuri este reprezentat de
bunurile private, numite i privilegii, care includ facilit i fiscale, subven ii, drepturi exclusive
etc. Achitarea pentru aceste bunuri specifice poate avea loc prin intermediul unor metode foarte
diverse.
Astfel, politica guvernan ilor poate fi redus la sarcina încheierii contractului de
furnizare a bunurilor. Propunînd protec ia sa, guvernarea efectueaz controlul asupra altor
participan i ai pie ii. Hart O., Shleifer A., Vishny, R. în lucrarea „The Proper Scope of
Government: Theory and Applications to Prizons” descriu un spectru larg de rela ii pe vertical
i particularit ile caracteristice rela iilor între guvernare i mediul de afaceri.
În primul rînd, guvernan ii pot nu numai s distribuie între întreprinderi bunuri private,
dar de asemenea s furnizeze sau nu bunuri publice. Problema asigur rii întreprinderilor cu
acelea i resurse în mod privat sau public înc nu a fost examinat în cadrul controlului vertical.
În al doilea rînd spre deosebire de întreprinderea care exercit controlul vertical strict
economic, reprezentan ii puterii pot fi cointeresa i în cre terea nu numai a veniturilor proprii dar
i venitului consumatorilor i produc torilor. În rezultat ob inem un spectru de modele foarte
variat, începînd cu modelul economiei bun st rii i terminînd cu modelul administr rii verticale.
Contractele cu politicienii care sunt la baza modelelor impactului interven iei statului în
economie. De asemenea sunt multiple cercet ri în domeniul traficului de influen , în care
lobarea intereselor se trateaz ca un contract între guvernare i întreprinderi.
96
 Gene M. Grossman i Elhanan Helpman în lucrarea “Protection for Sale” examineaz
economia mic în condi iile liberei concuren e, astfel încît orice interven ie în economie poate fi
atribuit proceselor politice. Ei presupun existen a unui înalt nivel de concentrare a dreptului de
proprietate asupra factorilor de produc ie, iar proprietarii factorilor de produc ie se asociaz în
vederea promov rii intereselor sale. Cupurile de lobby propun sus inere atît financiar cît i
nefinanciar politicienilor care determin la moment politica comercial a statului în schimbul
promov rii intereselor sale. Autorii constat c în timp ce grupele de lobby ignor efectele
presiunii pe care o pot exercita asupra realegerii politicienilor, ace tia din urm con tientizeaz
importan a sus inerii ob inute de la grupele de lobby i perspectivele sale politice.
În modelul Grossman-Helpman grupul de lobby propune guvernan ilor un spectru de
politici, care se manifest prin nivelul de impunere, acordarea subven iilor, privilegii la importul
i exportul anumitor produse etc. pentru fiecare tip de politic a guvernan ilor se prevede un
anumit tip sus inere din partea grupelor de interes. Guvernarea în baza func iei de maximizare a
utilit ii sale determin vectorul deciziilor politice i ob ine sus inerea corespunz toare. Autorii
modelului caut echilibrul decizional în cadrul unui joc necooperativ compus din dou etape. La
prima etap grupele de lobby selecteaz variantele sale de propuneri politice guvern rii, iar la
etapa a doua guvernarea alege politica pe care o va realiza. Situa ia de echilibru se constituie
atunci cînd func iile propunerilor grupelor de lobby i politicii promovate de guvernare
maximizeaz nivelul bun st rii grupului i guvern rii. În rezultat se ob ine echilibrul lui Nash.
Modelul Grossman-Helpman de lobby politic i protec ionism a produc torilor autohtoni
a fost dezvoltat de Kolomak E., fiind adaptat pentru utilizare în cadrul unit ilor administrativ-
teritoriale. Autorit ile locale, neavînd posibilitatea s promoveze politica comercial extern ,
pot influen a concuren a prin intermediul acord rii subven iilor i facilit ilor la impozitele
locale. În rezultatul investiga iilor efectuate s-a confirmat faptul c sus inerea agen ilor
economici locali se face sub presiunea politic a grupelor de lobby, factorii sociali avînd o
importan nesemnificativ în aplicarea m surilor îndreptate pentru sus inerea întreprinderilor
locale.
Stimularea concuren ei prin dezvoltarea infrastructurii pie ei, furnizarea bunurilor
publice i atragerea investitorilor creeaz mai bune premize pentru dezvoltarea regiunii decît
protec ia întreprinderilor locale prin acordarea subven iilor i facilit ilor. Importan a
infrastructurii pie ei pentru dezvoltarea mediului concuren ial a fost expus de Aghion P. i M.
Schankerman în lucrarea “Competition, entry and the social returns to infrastructure in transition
economies”.
Bernheim D. i Whinston M. au demonstrat c contractele optimale sunt elaborate de
grupele de influen i nu de guvernare, fapt ce influen eaz asupra redistribuirii rentei în
97
favoarea acestora. Modelele de comportament adoptat presupun c func ionarii publici sub
influen a grupelor de interes încheie cu ace tia un set de conven ii, în rezultat aceste grupuri
ob in de la guvernan i un factor de produc ie suplimentar, numit i „resurs special”.
O alt cauz a unei astfel de politici dup p rerea lui Treisman D.[7] este cre terea cererii
la patronaj determinat de faptul c întreprinderile încearc s se salveze de la condi iile
economice nefavorabile sub aripa statului. În acest context privilegiile se transform într-un
instrument al protec iei fiscale Unica deosebire ar fi c în acest caz guvernarea acord „protec ie”
de la ac iunile sale, ini ial creînd condi ii nefavorabile, iar ulterior propune privilegii care ar
contribui la dep irea piedicilor create artificial. Insuficien a bunurilor publice furnizate de
guvernarea este una din sursele ineficien ei economiei. Aceast guvernarea lacom , corupt ,
denumit i guvernarea Leviathan se comport ca un autocrat, care acord bunuri publice cu
scopul de avea ce „jefui”.
Situa ia poate fi i mai dificil în cazul cînd mai multe autorit i pretind la aceea i rent ,
în acest caz apare situa ia de „tragedie a comunei”, care a fost explicat în lucr rile lui
Berkowitz, Li, care demonstreaz c una din cauzele declinului economic este existen a cîtorva
agen ii fiscale, care pretind la aceea i baz fiscal .
Este necesar de men ionat c rela iile între autorit i i firme nu este unica form de
control în stat. M. Keen în lucr rile sale a demonstrat c dac sunt cîteva nivele de administrare
public , între aceste nivele apar externalit i verticale, deoarece reac ia sectorului privat asupra
politicii unuia din nivele are influen asupra încas rilor pe care le are alt nivel al administra iei
publice.
Este înc un tip de pierderi generat de la politica incorect a guvern rii care necesit a fi
men ionat, i anume reputa ia negativ . Astfel, în cazul manifest rii ac iunilor pr dalnice ale
guvernan ilor se poate influen a imaginea lor, în consecin vor fi afectate investi iile care se vor
direc iona în alte regiuni. Cum men ioneaz autorii a multiplelor lucr ri în domeniul
federalismului fiscal Qian, Roland, Kolomak, acest efect negativ poate duce la schimb ri în
domeniul politicii regionale. În cazul unei oferte neelastice de resurse, din partea autorit ilor
apare concuren a între regiuni pentru ob inerea acestor resurse ce are efect disciplinar asupra
administra iei locale.
În modelul dat guvernarea poate controla numai condi iile în care activeaz
întreprinderea. Pierderile de eficien devin i mai dramatice dac politicienii pot influen a
strategia produc torilor cum are loc în modelul clasic a lui Shleifer A., Vishny R. . În acest
model politicianul i întreprinderea poart negocieri i încheie tranzac ii asupra faptului ce
trebuie s fac întreprinderea. În rezultat este antrenat for de munc excesiv , ce duce la
distribuirea avantajoas a resurselor din punct de vedere a p ilor, dar din punct de vedere
98
economic este neeficient . Este necesar de men ionat c în astfel de condi ii întreprinderile mai
pu in eficiente ob in mai multe subsidii. În rezultat întreprinderile neeficiente continue s existe
i s fie neeficiente.
Studiile empirice au demonstrat c productivitatea este invers propor ional cu num rul
angaja ilor. În multiple lucr ri, sunt prezentate modele în care eficien a producerii i privilegiile
sunt în rela ie invers . (Shleifer, Vishny, 1994)
Un interes deosebit prezint cercetarea lui Tonis „Privileges for Enterprises: Efficient
Discrimination or Room for Abuse?”, care prin modelul economic propus caracterizeaz
denaturarea mediului economic de politicile guvernan ilor determinate de patronaj, în cazurile
nd ei se bazeaz pe interesele proprii i nu pe interesele bun st rii sociale.
În cazul cînd, guvernarea este interesat în bun starea social , nec tînd la aparenta
ineficien , guvernarea poate contribui semnificativ la promovarea unor proiecte de importan
major pentru societate. În aceste cazuri, este foarte important de a delimita ac iunile orientate
spre asigurarea bun st rii sociale de acordurile antisociale ale elitei politice i grupele de lobby.
Mijloacele interven iei statului în economia presupun stabilirea modalit ilor de ac iune
pentru asigurarea egalit ii de anse, eliminarea abuzurilor, crearea sentimentului de solidaritate
social . Economia care îmbin libertatea pie ei cu ordinea i armonia social este denumit
economie social de pia . Acest tip de economie de pia este acceptat de rile aflate în tranzi ia
tre o veritabil economie concuren ial cu un nivel ridicat al eficien ei i al calit ii vie ii.
Este necesar de men ionat c toate reformele elaborate i efectuate de rile cu o
economie de pia dezvoltat aveau la baz o strategie bine argumentat pe teoriile economice.
Aceasta permitea s se determine clar scopul reformelor, limitele i posibilit ile utiliz rii
mecanismului de pia , locul, rolul i func iile statului, corela ia acestuia cu legile pie ii.
A avut succes aplicarea acelor principii teoretice care mai bine reflectau nu numai
legit ile economice, dar i specificul rii, evolu ia istoric , particularit ile social-economice,
mentalitatea popula iei, etapa de dezvoltare a societ ii etc. Astfel cea mai important condi ie
pentru succesul reformei economice este selectarea corect a concep iei din mai multe
alternative propuse de tiin a economic contemporan .
Totodat experien a aplic rii îndelungate de c tre state a unor teorii confirm limitele
tiin ei economice contemporane. Teoriile nu sunt lipsite de limite i erori, care de obicei se
manifest peste o anumit perioad de timp. Mai mult ca atît chiar i cele mai avansate cercet ri
tiin ifice cu timpul se învechesc, mai ales în lumea contemporan a a de dinamic .
Gre elile nu au fost evitate nici de keynesism, nici de monetarism i nici de
institu ionalism. Astfel, keynesismul, îndemnînd statul s cheltuii resursele bugetare, nu au luat
în considerare pericolul infla iei pentru economia de pia i nu au prev zut posibilit i pentru a o
99
limita. Monetarismul insista asupra major rii ratei dobînzii bancare, ca o m sur important de
combatere a infla iei, dar nu a luat în calcul efectul negativ al acestor m suri asupra activit ii de
antreprenoriat în condi iile stagn rii economiei. Dirijismul francez propunea amplificarea
interven iei statului în economie, dar în condi iile interna ionaliz rii capitalului i avans rii
integr rii economice europene, se simte necesar liberalizarea economic .
În contextul celor men ionate i reie ind din condi iile de criz mondial apare întrebarea
care ar trebui s fie rolul statului în economia contemporan i în special în economia Republicii
Moldova. În cadrul Summitului de la Londra din aprilie 2009, liderii a 20 de ri cu cea mai mare
pondere în economia mondial au declarat c vor întreprinde toate m surile necesare pentru a
dep i criza economic , preconizînd acordarea a 5 trilioane de dolari SUA în calitate de ajutor.
În conformitate cu prevederile Constitu iei Republicii Moldova, economia Republicii
Moldova este economie de pia de orientare social . În contextul crizei economice mondiale
interven ia statului trebuie orientat spre reducerea impactului negativ asupra agen ilor
economici, dar totodat aceast interven ie s fie în limitele legisla iei i acordurilor
interna ionale în vigoare. Importan a deosebit revine modului de utilizare a fondurilor publice,
în vederea orient rii i dimension rii corecte a acestora în scopul amelior rii bun st rii sociale.
Astfel, transform rile economice i politica economic a statului trebuie s aib la baz
cunoa terea aprofundat i multilateral a experien ei acumulate de gîndirea economic . Ceea ce
presupune i abilitatea select rii corecte a alternativelor propuse de tiin .
BIBLIOGRAFIE:
1. ., . :
// , 2003 7-8
2. . , . , // . .
// . Nr7 2006
3. . // 4 2006, p.4

MOBILITATEA SAVAN ILOR CA MANIFESTARE A PROCESELOR DE

GLOBALIZARE

Gheorghe CUCIUREANU, dr.

Institutul de Economie, Finan e i Statistic al A M
Stelian MANIC, Dr.University of Adelaide,
School of Economics, Australia

Cre terea mobilit ii cercet torilor este unul din aspectele importante ale proceselor de globalizare în
cercetare-dezvoltare. În prezent dezvoltarea i utilizarea cuno tin elor tiin ifice necesit nu doar cuno tin e
codificate, dar i cuno tin e, aptitudini i competen e tacite care sunt parte a în elegerii modului de a interpreta,
evalua i transforma cuno tin ele codificate pentru a fi utilizate în diferite forme i contexte. Se consider c
mobilitatea cercet torilor fortific aceste competen e tiin ifice i tehnologice. Exist diferite tipuri de mobilit i,
îns cele mai mari implica ii asupra sistemelor na ionale de cercetare-dezvoltare le au emigr rile la un loc de trai i
munc stabil. Din aceste considerente ne-am axat în studiul prezentat pe tipul de mobilitate men ionat, utilizând în
acest scop datele unor baze interna ionale, documente de politici la nivel comunitar, cât i analiza concep iilor
prezentate în literatura de specialitate.

Motivele mobilit ii
100