UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

TEORIA EDUCAŢIEI FIZICE SI SPORTULUI

MĂSURILE DE REFACERE A CAPACITĂŢII DE EFORT

NUMELE: TOMA
PRENUMELE: BOGDAN
SPECIALIZAREA: KINETOTERAPIE
GRUPA: 111
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI
LOCALITATEA: CLUJ-NAPOCA

2016
 Măsurile de refacere a capacitătii de efort

„Mens sana in corpore sano”

Refacerea după efort este un element extrem de important în pregătirea sportivă. Mulți oameni
gândesc până la antrenament sau până la finele antrenamentului, ce au de făcut, program de
antrenament, timp, însă ce se întâmplă după este lăsat în umbră și asta e o problemă pentru că
refacerea după antrenament da șansele evoluției.

Oboseală metabolică locală depinde de următorii factori (Bota C. 2000):

•dejectia de fosfocreatinină musculară în eforturi pană la 2 min;

•acumularea de acid lactic în mușchi în eforturile cuprinse între 35 sec. și 4 – 5min.;

•scăderea glicogenului muscular și acumularea de amoniac în eforturilecuprinse între 10-90 min;

•epuizarea glicogenului muscular și acumularea de peroxizi lipidici în efortulcuprins între 70 – 360

min;

•pentru apariția oboselii centrale se incriminează scăderea glucozei circulante(creierul consumă 5 g

glucoză / oră );

•dejectia aminoacizilor esențiali din sânge și pătrunderea triptofanului în creier;

•factori neuropsihici de disconfort.

Sunt 3 obiective nutriționale:

Primul se referă la refacerea depozitelor musculare și hepatice de glicogen.Acesta este o moleculă

polimerică de glucoză care înmagazinează energie rapid disponibilă pentru efort.Aceste depozite
sunt influențabile printr-o strategie nutrițională bine pusă la punct, pentru a satisface nevoile
organismului în timpul efortului.

Al doilea obiectiv se referă la fluide și electrolizi,mai exact este vorba de rehidratarea optimă care
dacă nu este luată în cosiderare poți merge la antrement cu un deficit hidric fiind o mare problemă,
pentru că orice grad de deshidratare înseamnă un risc mai mare de a claca, de a nu putea performa
la capacitate maximă.

Al treilea obiectiv, și cel mai important se referă la regenerarea țesuturilor musculare afectate de
stresul catabolic dat de efortul fizic.În timpul efortului fizic o parte din fibrele musculare sunt
afectate, sunt distruse și mor iar pentru a se reface aceste fibre, este nevoie de un aport optim de
proteine consumate de preferat imediat după antrenament.
În funcție de cum se realizează, refacerea este de două feluri: refacere spontană și refacere dirijată:

Refacerea spontană(naturală)

Acest tip de refacere este se execută fără a se interveni din exterior, este o reechilibrare a
organismului care se produce mereu când corpul este solicitat fizic.

Eficientă acestei recuperări este invers proporțională cu intensitatea efortului. Cu cât organismul a
fost supus unui efort mare cu atât îi va fi mai dificil să recupereze rapid.

Un alt efect al acestei recuperări este refacerea rezervelor energetice după efort.

Primele surse care execută contracția musculară, ATP și CP sunt principalele rezerve care sunt
refăcute, ulterior glucidele și lipidele pentru că accestea necesită o perioadă mai lungă.

Somul o parte extrem de importantă în refacerea spontană are efecte asupra capacității fizice dar și
intelectuale.

La bărbați hormonul de creștere, testosteronul, este un hormon ce este secretat în organism în somn
iar orice dereglare a somnului duce la deficiențe și a diminuarea acestuia din sânge.

Refacerea dirijată

Este acea parte componentă a antrenamentului, care folosește dirijat unele mijloace naturale sau
artificiale, fiziologice, provenite din mediu intern sau extern, în scopul restabilirii homeostaziei și
chiar depăsirea acestui prag prin realizarea supracompensării (I. Drăgan,1994).

Acest tip de refacere se impune in acele situații când intensitatea antrenamentelor este foarte
ridicată și de aceea este nevoie de atenția sporită a antrenorului, doctorului, kinetoterapeutului care
să-l analizeze pe sportiv pentru a-l ajuta să accelereze procesul de refacere.

Mijloacele refacerii dirijate

Două criterii departajează aceste mijloace, și anume:

a) sectorul biologic asupra căruia actionează aceste mijloace;

b) apartenență acestor mijloace.

În funcție de primul criteriu, se disting mijloacele de refacere:

– neuropsihică;

– neuromusculară;

– cardiorespiratorie;

– endocrinometabolică. (armyacademy.ro)
În funcție de al doilea criteriu regăsim 5 modalități de refacere:

1-Fizio-balneo-hidro-kineto-terapeutice

a)Hidroterapia, fiind un duș cald după antrenament cu săruri minerale pentru a relaxa musculatura

b)Sauna și Masajul

c)Oxigenarea în zone subalpine bogate în ioni negativi cu rol benefic în refacere

d)Acupunctura

2- Dietetice

Acestea se referă la alimtetatia bogată în toți nutrienții și vitaminile de care un sportiv are nevoie.

3-Psihoterapeutice

Aici îl regăsim pe psiholog are are grijă ca sportivul să fie mobilizat psihic și care să lucrează la o
refacere psihică care accelerează refacerea.

4-Farmacologice

La acest capitol se regăsește treabă doctorului care adiministreaza sportivului medicamentația

necesară accelerării procesului de refacere

5-Odihnă activă

Acest procedeu duce la angrenarea altor grupe musculare decât cele care lucrează în permanență,
aici făcând referire la sauna și la masaj că mijloc de refacere pasivă.

Ședința completă de saună contribuie la: curătirea celulelor pielii și reînnoire celulară, antrenează
cordul și adaptează circulația, crește capacitatea de apărare a organismului contra infecțiilor,
stimulează sistemul, hipotalamosuprarenalian, produce modificări ale tonusului vegetativ.

Odihnă activă

Acest tip de refacere este o odihnă activă care presupune că sportivul să facă diferite activități
recreative, care nu-l solicita foarte mult.Puteam vorbi de alergare ușoară , bicicletă, diferite jocuri,
gimnastică cu exerciții de întindere și relaxare.

În urma experimentelor făcute de Beckmann – 1983, Kindermann – 1978,

Schoner – 1983 a reieșit că o refacere activă accelerează recuperarea prin degradarea acidului lactic
survenit eforului intens, eliminiarii mai rapide a hormonilor de efort(adrenalină și noradrenalină)

Pentru că refacerea activă să fie utilă toate activitățile trebuiesc să fie executate aerob,lucru care
favorizează viteză de eliminare a acidului lactic.
Perioadă de refacere activă nu trebuie să depășească 45 de minute.

În concluzie se poate afirma că recuperarea după efort va varia în funcție de fiecare individ, de
nivelul de antrenament, natura și durata efortului care a dus la epuizarea rezervelor.

În funcție de obiective, individul poate se oprească total efortul, atunci putem spune refacerea lui
se realizează pasiv facă continuare un antrenament lejer, recuperarea fiind activă.
 Bibliografie

1. BOTA, C., (2000), Fiziologie generală. Aplicaţii la efortul fizic. Editura Medicală, Bucureşti

2. Cârstea, Gh., Educaţia fizică, teoria şi bazele metodicii, Bucureşti,

ANEFS, 1997

3. Demeter, A., Bazele fiziologice şi biochimice ale calităţilor motrice, Bucureşti, Editura Sport-
Turism, 1981

4. Regulamentul educaţiei fizice militare, Bucureşti, Editura Militară, 2004

5. Lt.col.prof.mil. Robert STĂNCIULESCU (fara an). Măsuri de refacere a capacităţii de efort

pentru studenţii Academiei Forţelor Terestre.Preluat pe mai 31,2016 de pe
www.armyacademy.ro