Sunteți pe pagina 1din 158

2018 Schimb de căldură și masă

SCHIMB DE CĂLDURĂ ȘI MASĂ


suport de curs
Anul IV IM-FR– sem.1
2017-2018

Introducere

Legile transferului de căldură stau la baza a numeroase aplicaţii din cele mai diverse
domenii ale activităţii inginereşti şi de cercetare, iar cunoaşterea lor este absolut necesară pentru
formarea completă a unui inginer. Ca atare, studiul Transferului de căldură, cunoscut şi sub
denumirea de Schimb de căldură şi masă, este inclus de multă vreme în planurile de învăţământ
ale universităţilor tehnice.
Cursul de faţă îşi propune să prezinte noţiunile prevăzute în fişa disciplinei Transfer de
căldură predată la specializarea de Inginerie Mecanică din cadrul Universităţii Transilvania din
Braşov, fiind util pentru forma de învăţământ cu frecvenţă redusă.
La elaborarea materialului s-a urmărit atât evidenţierea principiilor fundamentale care
stau la baza fenomenelor de transfer, cât şi modul lor de aplicare la rezolvarea unor probleme
practice pe care viitorii ingineri le vor întâlni în activitatea lor. Cursul conţine un minim necesar
de demonstraţii, insistându-se în schimb asupra interpretării ecuaţiilor finale şi asupra modului
de folosire a lor în aplicaţii.

Conţinutul lucrării este raportat la cerinţele de pregătire profesională prevăzute de


programa analitică menţionată mai sus şi se bazează pe un minim de cunoştinţe de matematică şi
fizică dobândite în liceu şi a cunoştinţelor dobândite din anii anteriori de studiu.

Obiectivele cursului
Cursul intitulat „Schimb de căldură și masă” are ca scop general
îmbogăţirea cunoştinţelor din sfera disciplinelor cu caracter tehnic general ale

Liviu Costiuc SCM 1


2018 Schimb de căldură și masă

studenţilor programului de studii Inginerie Mecanică, forma de învăţământ IFR.


Principalele obiective al acestui curs sunt:
- dobândirea unor cunoştinţe în domeniul fenomenelor termice
- formarea unor deprinderi de calcul minimal al instalaţiilor şi maşinilor
termice ţinând cont de condiţii optimizatoare cuantificate prin eficienţă şi
randamente.

Competenţe conferite
După parcurgerea materialului studenţii vor fi capabili:
- să cunoască elemente privind fenomenele de transfer de căldură;
- să se familiarizeze cu formarea de deprinderi şi abilităţi de abordare în scopul
rezolvării unei probleme de calcul ingineresc;
- să explice noţiunile cu caracter termic;
- să identifice procesele de transfer termic care sunt la baza funcţionării unei
maşini sau instalaţii;
- să explice desfăşurarea unui proces de transfer termic utilizând diagrame
specifice;
- să rezolve o problemă de natură termică din domeniul ingineriei menanice cu
abordare din prisma transferul de căldură;
- să realizeze un calcul termic al unui schimbător de căldură.
- să utilizeze cunoştinţele acumulate pentru abordarea altor discipline de
specialitate care implică calcul numeric sau metode numerice;
- să îşi desăvârşească pregătirea ca viitori specialişti în inginerie.

Resurse şi mijloace de lucru


Parcurgerea unităţilor de învăţare aferente unităţilor de învăţare ale cursului
necesită cunoştinţele acumulate în cadrul cursurilor „Termotehnică şi maşini
termice”. Alături de utilizarea suportului de curs este necesar şi accesul internet pe
platforma E-Learning a universităţii.
Se recomandă parcurgerea fiecărei unităţi de învăţare şi în continuare să se

Liviu Costiuc SCM 2


2018 Schimb de căldură și masă

răspundă la întrebările chestionarelor şi să se rezolve problemele.


Rezolvarea chestionarelor şi a problemelor de autoevaluare necesită
utilizarea unui minicalculator ştiinţific sau, în unele cazuri, preferabil a unui
program de calcul

Structura cursului
Cursul de „Schimb de căldură și masă” este structurat pe unităţi de învăţare
care cuprind: cuprins, introducere, competenţe, aspecte teoretice privind tematica
unităţii, exemple, probleme rezolvate, probleme propuse spre discuţie şi rezolvare,
elemente de rememorare, rezumat, precum şi teste de autoevaluare. Este necesară
reluarea problemelor rezolvate (Exemple) şi rezolvarea celor propuse spre
rezolvare (To do), precum şi a testelor de autoevaluare.

Cerinţe preliminare
Pentru parcurgerea materialului propus sunt necesare noţiuni de bază în
inginerie. Este esenţială cunoaşterea disciplinelor de bază în formarea
inginerească - Termotehnică şi maşini termice, Termodinamică aplicată.
Discipline deservite
Discipline din planul de învăţământ care se dezvoltă pe baza cunoştinţelor
dobândite în cadrul disciplinei curente sunt: Mecanică, Organe de maşini,
Termotehnică, Mecanica fluidelor, Termodinamică aplicată, Metode numerice,
Programarea şi utilizarea calculatoarelor.

Durata medie de studiu individual


Parcurgerea de către studenţi a fiecărei unităţi de învăţare a cursului de
„Schimb de căldură și masă” se poate face în aproximativ 2 până la 4 ore.

Evaluarea
La sfârşitul orelor de laborator studenţii vor susţine un colocviu de
laborator din cunoştinţele acumulate în timpul semestrului. Fiecare student va
primi în cadrul colocviului o notă NCL.
La sfârşitul semestrului studenţii vor susţine un examen la o dată

Liviu Costiuc SCM 3


2018 Schimb de căldură și masă

programată de către conducerea departamentului DIDIFR. Fiecare student va primi


în cadrul examenului o notă pentru rezolvarea unui test NT.
Nota primită în cadrul colocviului (NCL) are o pondere de 50% din nota
finală, iar nota la test (NT) de 50%.
Pentru promovare, toate notele (NCL, şi NT) trebuie să fie de trecere
(minim 5). Nota finală (NFE – nota finală la examen), cea care va fi trecută în
catalog, se va calcula după formula: N FE = 0,5NT +0,5NCL.

Liviu Costiuc SCM 4


2018 Schimb de căldură și masă

Cuprins
Introducere .................................................................................................................................. 1
Chestionar evaluare prerechizite ................................................................................................. 9

Unitatea de învăţare 1. Modurile elementare de transfer de căldură ................................ 10


U.1.1. Introducere ......................................................................................................... 10
U.1.2. Competenţe ......................................................................................................... 11
U.1.3 . Modurile elementare de transfer de căldură ..................................................... 11
U.1.4. Mărimi caracteristice transferului de căldură ................................................... 12
U.1.5. Analogia electrică a transferului de căldură. Rezistenţa termică ...................... 14
U.1.6 Transferul de căldură prin conducţie .................................................................. 15
U.1.7. Transferul de căldură prin convecţie ................................................................. 16
U.1.8. Transferul de căldură prin radiaţie .................................................................... 20
U.1.9. Rezumat............................................................................................................... 25
U.1.10. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................ 25

Unitatea de învăţare 2. Transferul de căldură conductiv în pereţi plani .......................... 26


U.2.1. Introducere ......................................................................................................... 26
U.2.2. Competenţe ......................................................................................................... 26
U.2.3. Mărimi caracteristice ......................................................................................... 27
U.2.4 Ecuaţia lui Fourier pentru transferul de căldură conductiv ............................... 28
U.2.5. Transferul de căldură unidirecţional în regim permanent printr-un perete plan
infinit ......................................................................................................................................... 30
U.2.6. Transferul de căldură printr-un perete plan cu conductivitate variabilă .......... 34
U.2.7. Rezumat............................................................................................................... 37
U.2.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 37

Unitatea de învăţare 3. Transferul de căldură conductiv în pereţi cilindrici .................. ..38


U.3.1. Introducere ......................................................................................................... 38
U.3.2. Competenţe ......................................................................................................... 38
U.3.3 Ecuaţia lui Fourier pentru transferul de căldură conductiv ............................... 39
U.3.4. Transferul de căldură unidirecţional în regim permanent printr-un perete cilindric
infinit ......................................................................................................................................... 39

Liviu Costiuc SCM 5


2018 Schimb de căldură și masă

U.3.5. Transferul de căldură printr-un perete cilindric cu conductivitate variabilă .... 45


U.3.6. Rezumat............................................................................................................... 50
U.3.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 50

Unitatea de învăţare 4. Transferul de căldură convectiv .................................................. ..51


U.4.1. Introducere ......................................................................................................... 51
U.4.2. Competenţe ......................................................................................................... 51
U.4.3. Mărimi caracteristice ......................................................................................... 52
U.4.4. Transferul de căldură prin convecţie ................................................................. 53
U.4.5. Rezumat............................................................................................................... 60
U.4.6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 60

Unitatea de învăţare 5. Transferul de căldură prin radiaţie ............................................. .62


U.5.1. Introducere ......................................................................................................... 62
U.5.2. Competenţe ......................................................................................................... 62
U.5.3. Mărimi caracteristice transferului de căldură prin radiaţie .............................. 63
U.5.4. Transferul de căldură prin radiaţie .................................................................... 64
U.5.5. Cazuri particulare de schimb de căldură prin radiaţie termică......................... 67
U.5.6. Rezumat............................................................................................................... 69
U.5.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 70

Unitatea de învăţare 6. Procese combinate de transfer de căldură .................................. ..71


U.6.1. Introducere ......................................................................................................... 71
U.6.2. Competenţe ......................................................................................................... 71
U.6.3. Transferul de căldură combinat ......................................................................... 72
U.6.4. Rezumat............................................................................................................... 79
U.6.5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 79

Unitatea de învăţare 7. Intensificarea proceselor de transfer de căldură ....................... ..81


U.7.1. Introducere ......................................................................................................... 81
U.7.2. Competenţe ......................................................................................................... 81
U.7.3. Transferul de căldură prin suprafeţe nervurate ................................................. 82

Liviu Costiuc SCM 6


2018 Schimb de căldură și masă

U.7.4. Nervuri longitudinale.......................................................................................... 83


U.7.4.1 Nervuri longitudinale cu secţiune variabilă ..................................................... 83
U.7.4.2 Nervuri longitudinale triunghiulare ................................................................. 87
U.7.4.3 Nervuri longitudinale cu profil optim ............................................................... 88
U.7.5. Nervuri radiale ................................................................................................... 90
U.7.6. Nervuri aciculare ................................................................................................ 92
U.7.7. Transferul de căldură prin perete plan nervurat ................................................ 93
U.7.8. Rezumat............................................................................................................... 95
U.7.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 95

Unitatea de învăţare 8. Schimbătoare de căldură. .............................................................. ..97


U.8.1. Introducere ......................................................................................................... 97
U.8.2. Competenţele unităţii de învăţare ....................................................................... 97
U.8.3 . Transferul de căldură global între două fluide despărţite de pereţi solizi ........ 98
U.8.4. Clasificarea schimbătoarelor de căldură ......................................................... 100
U.8.5 Calculul schimbătoarelor de căldură ................................................................ 102
U.8.6. Tubul termic – tehnologie performantă în transferul de căldură ..................... 104
U.8.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................ 107

Unitatea de învăţare 9. Calculul termic al schimbătoarelor de căldură............................. 109


U.9.1. Introducere ....................................................................................................... 109
U.9.2. Competenţele unităţii de învăţare ..................................................................... 109
U.9.3 . Calculul termic al schimbătoarelor de căldură............................................... 110
U.9.4. Rezumat............................................................................................................. 121
U.9.5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................ 121

Unitatea de învăţare 10. Metode de calculul termic al schimbătoarelor de căldură ....... ..123
U.9.1. Introducere ....................................................................................................... 123
U.9.2. Competenţele unităţii de învăţare ..................................................................... 123
U.9.3 . Metoda factorului de corecţie F ...................................................................... 124
U.9.4 . Metoda eficienţă termică ε-Număr de unităţi de transfer de căldură NTC ..... 127
U.9.5 . Metoda θ-P-R-NTC .......................................................................................... 132
U.9.6. Rezumat............................................................................................................. 135

Liviu Costiuc SCM 7


2018 Schimb de căldură și masă

U.9.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................ 135

Unitatea de învăţare 11. Indici de performanţă ai schimbătoarelor de căldură .............. ..137


U.11.1. Introducere ..................................................................................................... 137
U.11.2. Competenţele unităţii de învăţare ................................................................... 137
U.11.3 . Depuneri în schimbătoarele de căldură ........................................................ 138
U.11.4 . Indici de calitate ai schimbătoarelor de căldură .......................................... 140
U.9.5. Rezumat............................................................................................................. 144
U.9.6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor................................................................ 144

Bibliografie ............................................................................................................................ 158

Liviu Costiuc SCM 8


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învățare 1. Modurile elementare de transfer de căldură

Cuprins
U.1.1. Introducere ......................................................................................................... 10
U.1.2. Competențe ......................................................................................................... 11
U.1.3 . Modurile elementare de transfer de căldură ..................................................... 11
U.1.4. Mărimi caracteristice transferului de căldură ................................................... 12
U.1.5. Analogia electrică a transferului de căldură. Rezistența termică ...................... 14
U.1.6 Transferul de căldură prin conducție .................................................................. 15
U.1.7. Transferul de căldură prin convecție ................................................................. 16
U.1.8. Transferul de căldură prin radiație .................................................................... 20
U.1.9. Rezumat............................................................................................................... 25
U.1.10. Test de autoevaluare a cunoştințelor ................................................................ 25

U.1.1. Introducere
Transferul de căldură se ocupă cu studierea modului în care se propagă
căldura printr-un corp, între partea caldă şi rece a lui, sau între două corpuri cu
temperaturi diferite. Această trecere a căldurii se face de la sine, similar modului în
care apa curge de la un potențial hidraulic (nivel sau/şi presiune) mai ridicat către
un potențial hidraulic mai coborât. Pentru transferul de căldură potențialul termic
este reprezentat de temperatură.
Transferul de căldură este un fenomen foarte important întâlnit în natură şi
în tehnologie cum ar fi transferul de căldură al corpului omenesc, al clădirilor,
automobilelor, sau al unor maşini şi utilaje către mediul ambiant. Transferul de
căldură poate fi şi de la mediul ambiant către obiectele mai reci, menținute la
temperaturi scăzute cu ajutorul instalațiilor frigorifice. În tehnică, procesele de
transfer de căldură stau la baza realizării tuturor maşinilor şi instalațiilor termice.
Stăpânirea fenomenelor de transfer termic printr-o cunoaştere şi înțelegere a lor îşi
propune găsirea unor metode pentru frânarea sau intensificarea proceselor

Liviu Costiuc SCM 9


2018 Schimb de căldură și masă

respective.
Termocinetica este un capitol al termotehnicii care se ocupă cu transferul
de căldură şi masă.
În această unitate de învățare se prezintă noțiunile generale ale
termocineticii, modurile elementare de transfer de căldură şi relațiile de calcul
împreună cu factorii de care depinde transferul de căldură.

U.1.2. Competențele unității de învățare


În urma parcurgerii unității de învățare studentul va fi capabil să:
* cunoască modurile de bază ale transferului de căldură;
* înțeleagă modul de transmitere a căldurii prin conducție şi factorii
de care depinde;
* cunoască relațiile de transfer de căldură prin conducție prin pereți
plani şi cilindrici omogeni;
* cunoască transmiterea căldurii prin pereți neomogeni stratificați,
* calculeze rezistențe termice conductive;
* înțeleagă modul de transfer termic prin convecție, clasificarea lui şi
factorii de care depinde;
* cunoască unele metode pentru intensificarea transferului termic
convectiv;
* cunoască ecuațiile cu ajutorul cărora se calculează transferul de
căldură prin radiație.

Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 2 ore.

Liviu Costiuc SCM 10


2018 Schimb de căldură și masă

U.1.3. Modurile elementare de transfer de căldură


Transferul de căldură între două corpuri are loc prin trei moduri elementare: conducție,
convecție şi radiație.
Transferul de căldură prin conducție are loc prin contactul direct al particulelor unuia
sau a mai multor corpuri, ca urmare a transferului de energie cinetică de la o moleculă la alta
vecină ei. Conducția presupune deci o imobilitate a corpului, fiind specifică corpurilor solide, dar
se întâlneşte şi la corpurile lichide sau gazoase aflate în pelicule foarte subțiri, imobile.
Transferul de căldură prin convecție are loc într-un fluid (lichid sau gaz) prin
amestecarea particulelor cu o temperatură mai ridicată cu particulele având o temperatură mai
mică. Deci convecția presupune o mişcare a corpului prin care se transferă căldura.
Transferul de căldură prin radiație se face fără contactul direct al corpurilor, purtătorii
de căldură fiind undele electromagnetice. Este necesar ca mediul care separă corpurile să fie
transparent pentru radiațiile electromagnetice.

U.1.4. Mărimi caracteristice transferului de căldură


Câmpul de temperatură reprezintă totalitatea valorilor
temperaturilor la un moment oarecare şi este funcție de poziția
punctului considerat şi de timp:

T  f  r ,   [ K] , sau t  f  r ,   [ o C] .
(1.1)
Figura 1.1
Câmpul de temperatură. Într-un punct oarecare din spațiu M(x, y,
z), temperatura, ca parametru scalar de stare, depinde de poziție şi de timp, adică :

t = f(x, y, z, τ). (2.1)

Câmpul de temperatură reprezintă astfel totalitatea valorilor temperaturii t în întreg spațiul, la un


timp oarecare τ, expresia (2.1) reprezentînd ecuația acestui câmp.
Câmpul de temperatură poate fi constant (staționar sau permanent) şi tranzitoriu (nestaționar sau
variabil), după cum timpul τ apare explicit sau nu în ecuația (2.1), şi anume :
câmpul constant de temperatură are ca ecuație :

Liviu Costiuc SCM 11


2018 Schimb de căldură și masă

t
t  f 1  x, y , z  ;  0; (1.2)


Câmpul tranzitoriu de temperatură se exprimă prin ecuația (1.1)


În funcție de numărul de coordonate care apar, cîmpul de temperatură poate fi uni, bi sau tri-
direcțional. Astfel, în ecuațiile (1.1) şi (1.2), cîmpul de temperatură este tridirecțional în regim
tranzitoriu, respectiv, constant. Dacă temperatura este în funcție de două coordonate şi timp,
cîmpul este bidirecțional tranzitoriu, cu ecuația :

t
t  f 2  x, y ,   ; 0 ; (1.3)
z

iar dacă se exprimă ca o funcție de o coordonată şi timp, cîmpul este unidirecțional tranzitoriu,
avînd ecuația :

t t
t  f 3 ( x, ) ;   0; (1.4)
y z

Ecuația câmpului constant de temperatură unidirecțional are forma cea mai simplă :

t t t
t  f 4 x  ; 0;  0 ; (1.5)
 y z

Regimul de transfer de căldură permanent (sau staționar) se defineşte pentru corpurile


la care căldura primită este egală cu cea cedată. Regimul de transfer de căldură tranzitoriu se
produce atunci când căldura primită de un corp este diferită de căldura cedată de acel corp. El
este specific perioadelor de încălzire sau răcire a unui corp care depind de durata de desfăşurare a
procesului de transfer, adică de coordonata timp.
În cazul regimului staționar, temperatura unui punct oarecare din sistem este constantă în
t
timp, adică:  0 , sau variația în raport cu timpul a temperaturii este nulă. În regim tranzitoriu

t
variația în raport cu timpul a temperaturii:  0 , este diferită de zero, şi există un gradient de

temperature variabil în raport cu timpul şi sistemul de coordonate.

Suprafața izotermă este locul geometric al punctelor de temperatură constantă. În cazul


regimului permanent de transfer de căldură, suprafețele izoterme au o poziție fixă.

Liviu Costiuc SCM 12


2018 Schimb de căldură și masă

Gradientul de temperatură este un vector reprezentând variația temperaturii pe o


anumită direcție şi într-un anumit sens:
T T T
grad T  i   j k . (1.2)
x y z

Gradientul de temperatură reprezintă un vector normal la suprafața izotermă şi este


numeric egal cu limita raportului dintre variația temperaturii Δt între două suprafețe izoterme şi
distanța Δn dintre acestea, măsurată pe normala la suprafață, cînd Δn tinde către zero, adică:
 t  t
grad t  lim    [°C/m]
n 0  n  n

Trebuie menționat că gradientul temperaturii ∂t/∂n, de regulă, variază de-a lungul


suprafeței izoterme, fiind cu atât mai mare cu cât este mai mică distanța Δn dintre două suprafețe
vecine. Situația ∂t/∂n = const. reprezintă cazuri particulare caracteristice de obicei, câmpului
unidirecțional de temperatură.
Valoarea gradientului de temperatură cu semn schimbat reprezintă căderea elementară de
temperatură, iar vectorial indică sensul de propagare a căldurii .

Fluxul de căldură este un vector având ca modul căldura care trece printr-o suprafață
oarecare S şi orientat după direcția normalei la acea suprafață. În calculele curente se obişnuieşte
a se lua în considerație numai modulul acestui vector, notat Q [ W] .

Fluxul de căldură unitar sau densitatea fluxului termic este fluxul de căldură raportat la
unitatea de arie din suprafața pe care o străbate.

Q  W 
q  (1.3)
A  m 2 

U1.5. Analogia electrică a transferului de căldură. Conceptul de rezistență termică

Două sisteme sunt analoge când împreună respectă ecuații similare care au condiții la
limită similare. Aceasta presupune că ecuațiile care descriu comportarea unui sistem pot fi

Liviu Costiuc SCM 13


2018 Schimb de căldură și masă

transformate în ecuațiile celuilalt sistem prin simpla schimbare a simbolurilor variabilelor.


Astfel, legea lui Ohm, care exprimă în electrotehnică legătura dintre curentul continuu I,
tensiunea (diferența de potențial) ΔU şi rezistența electrică Re, are o formă analogă în transferul
de căldură, prin relația dintre fluxul termic unitar q, diferența de temperatură (potențial termic) Δt
şi o mărime denumită rezistență termică R, adică :

U t
I ;q (2.9)
Re R

În această ecuație, când q se măsoară în [W/m2] şi Δt în [°C], rezistența termică R se


exprimă în [m2.°C/W].
În baza acestei analogii, se pot aplica la problemele de transmisie a căldurii o serie de
concepte din teoria curentului continuu (de exemplu, un circuit electric are un circuit termic
echivalent şi invers) şi alternativ (de exemplu, modelarea electrică a proceselor termice
tranzitorii). Analogia electrică a transferului de căldură poate fi astfel folosită ca un instrument
de calcul şi vizualizare a ecuațiilor din transmisia căldurii prin legarea acestora de domeniul
electrotehnicii.
Pentru cele trei moduri fundamentale de transfer de căldură urmează a se stabili expresii
de calcul ale rezistenței termice la conducție, convecție şi respectiv radiație, care pot avea în
procesele complexe de schimb de căldură scheme electrice echivalente de legare în serie sau în
derivație. Inversul rezistenței termice poartă numele de conductanță termică.

U.1.6. Transferul de căldură prin conducție

Transferul de căldură prin conducție este exprimat prin Legea lui Fourier, şi este definit
prin: fluxul termic unitar este direct proporțional cu gradientul de temperatură pe direcție
normală, adică:

T  W 
q   
n  m 2 
. (1.4)

Coeficientul de proporționalitate λ se numeşte coeficient de conductivitate termică, sau,


pe scurt, conductivitate termică.

Liviu Costiuc SCM 14


2018 Schimb de căldură și masă

Conductivitatea termică este o proprietate specifică materialului care conduce căldura şi


depinde de temperatură. În SI se măsoară în W  m  K . Valoarea lui  depinde în primul rând de
material şi, pentru acelaşi material, de temperatură, starea de agregare, presiune, porozitate, etc.
Variația conductivității în funcție de temperatură se poate exprima cu relația:
  0 1  b  t 
unde 0 este valoarea lui  la 0°C iar b este o constantă care depinde de material

Exemplu
Domenii de valori pentru :
gaze  (0,0060,6) W/mK
lichide  (0,10,7) W/mK
  0,02  3 W/mK pentru materiale termoizolante

  2  414 W/mK pentru metale


W W
arg int  414 , otel  50
mK mK

Tabelul 1.1 prezintă valorile acestui coeficient în funcție de temperatură pentru câteva
materiale întâlnite mai des în tehnică.

Exemplu

Tab. 1.1. Conductivitatea termică a unor materiale


Materialul λ , [W/m oC]

Gaze la presiunea atmosferică 0,006-0,22

Materiale izolante 0,02-0,2

Lichide nemetalice 0,04-0,55

Liviu Costiuc SCM 15


2018 Schimb de căldură și masă

Materiale de construcție 0,03-3

Metale lichide 8-7

Aliaje 14-300

Metale pure 7-500

Realizând un bilanț termic pentru un element de volum desprins dintr-un corp, în cazul
unui regim termic staționar, fără existența unor surse de căldură în interiorul corpului se obține o
ecuație de tip Poisson:
2 T 2 T 2 T
x  y  z  0. (1.5)
x 2 y 2 z 2

Ecuația este scrisă pentru cazul în care materialul este anizotrop (mai precis, în cazul de
față ortotrop - proprietățile variază pe trei direcții perpendiculare), deci conductivitatea termică
variază în funcție de direcția pe care se face conducția. Un exemplu este lemnul care prezintă
coeficienți de conductivitate diferiți de-a lungul fibrelor şi perpendicular pe fibre. Rezultate
concrete se obțin prin integrarea ecuației de mai sus, punând condiții la limită corespunzătoare.

U.1.7. Transferul de căldură prin convecție


S-a constatat experimental că transferul de căldură între un fluid şi un alt corp (care poate
fi solid sau tot fluid) în care fluidul suferă o mişcare prin care particulele mai calde transportă
căldura către particulele mai reci prin amestecarea cu ele este influențat de foarte mulți factori. În
funcție de cei mai importanți dintre aceştia s-a realizat o clasificare a fenomenelor convective,
astfel încât, primul pas în abordarea unei probleme de transfer termic convectiv este încadrarea
corectă a lui conform schemei din fig. 7.5.
* În convecția liberă mişcarea particulelor de fluid are loc datorită micşorării densității
particulelor mai calde care se ridică. Mişcarea poate fi mai lentă sau mai agitată, regimul de
curgere fiind numit laminar (se desfăşoară în straturi paralele, fără o amestecare între straturi)
sau turbulent (apare un transfer de particule între straturi fluide).
* În convecția forțată, fluidul este pus în mişcare forțată de către un ventilator, o pompă

Liviu Costiuc SCM 16


2018 Schimb de căldură și masă

etc., deci generată de surse exterioare.

Newton a propus ecuația care îi poartă numele pentru calculul fluxului de căldură
convectiv având forma:
 
Q    Tp  T f  AW . (1.21)

eficientul de transfer de căldură prin convecție, sau pe scurt, coeficient de

 
convecție W m2  K , iar A reprezintă aria suprafeței de transfer de căldură [m 2]. Termenul din
paranteză cuprinde diferența de potențial termic între peretele solid şi fluid în cazul proceselor de
încălzire a fluidului. În cazul răcirii fluidului, paranteza este negativă, iar fluxul îşi schimbă
sensul.
Coeficientul de convecție ia valori având ordine de mărime diferite de la un tip de proces
convectiv la altul. În tabelul 1.2 se prezintă valori orientative.

Exemplu

Tab. 1.2. Valori orientative pentru coeficientul de convecție


Fluidul Procesul de convecție 
 W m2  K 
Gaze Convecție liberă 5 - 100
Convecție forțată 10 - 300
Apă Convecție liberă 100 - 1 000
Convecție forțată 500 - 4 000
Uleiuri Convecție monofazică 50 - 1800

Se pune problema determinări coeficientului de convecție. După cum s-a arătat mai sus,
fenomenele asemănătoare sunt guvernate de legi asemănătoare. Pentru aceasta:
* se încadrează corect procesul convectiv într-una dintre clasele prezentate în diagramă,
apoi

Liviu Costiuc SCM 17


2018 Schimb de căldură și masă

* se folosesc ecuații criteriale specifice procesului convectiv respectiv.

Criteriile de similitudine, numite şi invarianți sunt grupuri de factori formați din


mărimile cele mai semnificative pentru procesul respectiv. Ecuațiile criteriale sunt produse de
criterii de similitudine la diferite puteri.
Ecuațiile criteriale sunt relații de tip semiempiric, deoarece forma lor este dedusă pe baze
teoretice, dar coeficienții şi exponenții care intervin sunt determinați pe baze experimentale.
În afară de acestea, există şi relații empirice simplificate. De exemplu, pentru convecția
liberă a aerului la presiunea atmosferică se recomandă relația McAdams:
x
 T   W 
  CA     2
 L   m  K 
, (1.22)

L - dimensiunea caracteristică, CA -
un coeficient, iar x un exponent. Astfel, pentru:
* suprafețe verticale plane sau cilindrice, C A  1,42 ; x = 0,25; L semnifică înălțimea;

* cilindri orizontali, C A  1,32 ; x = 0,33; L semnifică diametrul;

* plăci plane orizontale cu suprafața rece sus sau suprafața caldă jos, C A  0,59 ; x = 0,25;
L este lungimea laturii semnificative.
Pentru convecția monofazică la curgerea gazelor care se încălzesc prin tuburi se
recomandă relația:
w00,8  W 
  3,49
d 0,25  m2  K 
, (1.23)

unde w0 este viteza medie a curentului de gaze [m/s] determinată prin împărțirea debitului
volumic exprimat în m3N la aria secțiunii transversale a tubului, iar d - diametrul interior al
tubului [m].
Problema intensificării procesului convectiv are o deosebită importanță deoarece prin
aceasta se realizează suprafețe de transfer de căldură mai mici, deci în primul rând mai ieftine şi
în al doilea rând mai compacte.
La curgerea fluidelor în regim turbulent pe lângă pereții solizi se formează totdeauna un
strat de fluid care aderă la peretele solid. El se numeşte strat limită. Transversal pe el, viteza
variază foarte mult, începând cu zero la perete. Acesta este deci un strat oarecum stagnant prin

Liviu Costiuc SCM 18


2018 Schimb de căldură și masă

care transferul de căldură se face în mare parte prin conducție în fluid. Deoarece coeficientul de
conductivitate termică al lichidelor este mai coborât decât al solidelor, iar cel al gazelor este şi
mai scăzut, convecția va fi împiedicată de acest fenomen. Pentru a-i diminua efectul se recurge la
procedee pentru intensificarea transferului de căldură.
Un prim procedeu pentru intensificarea transferului de căldură convectiv este extinderea
suprafeței de transfer de căldură prin ariparea(sau nervurarea) suprafeței. Procedeul se aplică
de obicei în cazul în care peretele solid este parcurs pe o față de către un lichid, iar pe cealaltă
față de către un gaz.
Exemplul tipic îl constituie radiatorul pentru motorul cu ardere internă. Tuburile prin
care circulă apa sunt aripate la exterior pentru extinderea suprafeței de transfer de căldură pe
partea fluidului care are un coeficient de transfer de căldură foarte coborât. Este însă foarte
important din punct de vedere tehnologic ca aripioara să aibă un contact foarte bun cu peretele
tuburilor, altfel, dacă se interpune un strat de aer (bun izolator) între tubul neted şi baza
aripioarei, efortul de aripare devine inutil.
Dintre lichide, uleiurile au coeficienți de transfer de căldură convectivi destul de mici.
Pentru creşterea lor este necesară o amestecare forțată a fluidului realizată prin dispozitive care
se numesc promotori de turbulență. Acestea pot fi nişte spirale de diverse forme introduse în
tuburile prin care curge fluidul, aripioare de mici dimensiuni sau chiar simple rugozități
artificiale create prin procedee de aşchiere.

U.1.8. Transferul de căldură prin radiație


La temperatura ambiantă, radiația termică se situează în gama infraroşu cu lungimi de
undă mai mari de 5 microni.
Radiația termică reprezintă procesul de transmitere a căldurii între corpuri aflate la
distanță, fără contact direct. Este de natură electromagnetică la fel ca şi celelalte radiații (, x,
etc.).
Radiația termică este rezultatul transformării energiei interne a corpurilor în energie a
undelor electromagnetice care se propagă în spațiu cu lungimi de undă cuprinse între   0,7 -
400 m (microni) ce corespund razelor infraroşii, vizibile şi ultraviolete.
Fenomenul are sens dublu. Astfel, un corp radiază energie dar şi absoarbe energia emisă
sau reflectată de corpurile înconjurătoare.

Liviu Costiuc SCM 19


2018 Schimb de căldură și masă

La corpurile solide şi lichide, transformarea energiei electromagnetice în energie termică


şi invers, are loc în straturile superficiale, iar la corpurile gazoase în volum.
Transferul de căldură prin radiație termică devine semnificativ la temperaturi ridicate ale
corpului.
În aplicațiile tehnice care implică temperaturi apropiate de cele ale mediului ambiant,
radiația termică poate fi neglijată în comparație cu transferul de căldură prin convecție.
La fel ca celelalte radiații de natură electromagnetică, radiația termică se propagă în linie
dreaptă, se reflectă, se refractă şi se absoarbe.

Fluxul de energie radiată Q care întâlneşte un corp oarecare se distribuie astfel:
   
Q  Q A  Q R  Q D W (1.24)

unde: Q A = fluxul de căldură care este absorbit

Q R = fluxul de căldură care este reflectat

Q D = fluxul de căldură care străbate corpul (este difuzat)

Împărțind relația 1.24 la Q se obține relația:  A+R+D=1
unde: A = coeficientul de absorbție, R = coeficientul de reflexie, D = coeficientul de
difuzie
În funcție de natura corpului, starea suprafeței, lungimea de undă a radiației  şi
temperatură, coeficienții A, R, D pot lua valori între 0 şi 1.
De exemplu:
Corpul negru A= 1 ; R=D=0
Corpul negru este un corp ideal, teoretic, care absoarbe complet radiația termică,
indiferent de lungimea de undă. Doar câteva corpuri reale se apropie de comportarea corpului
negru (ex. Negrul de fum).
Corpul alb este tot un corp ideal care reflectă toate radiațiile incidente.
R=1 ; A =D = 0
Corpul diaterm este perfect transparent pentru toate radiațiile incidente (căldura trece
prin corp fără să fie reflectată sau absorbită)
D=1 ; A=R=0

Liviu Costiuc SCM 20


2018 Schimb de căldură și masă

Corpul cenuşiu absoarbe pe toate lungimile de undă o anumită proporție din radiațiile
incidente 0A1

Exemplu
În aplicațiile tehnice, corpurile reale se consideră cenuşii

Suprafața unui corp se numeşte lucie dacă reflectă radiația incidentă într-o direcție
determinată, unghiul de incidență fiind egal cu cel de reflexie.
Suprafața se numeşte mată dacă reflectă radiația incidentă în toate direcțiile.
Radiația monocromatică corespunde unei anumite lungimi de undă . Radiația integrală
cuprinde întregul spectru de radiație cu   (0, ).
Pe baza legilor radiației termice (legile de la electromagnetism) a fost dedusă relația
pentru fluxul de căldură radiat de un corp:
4

 T 
Q   C0 S   W 
 100 
unde: C0 = 5,67 W/m2K4 coeficientul de radiație al corpului negru
T = temperatura suprafeței radiante K
S = suprafața radiantă m2
 = factor de emisie,  se determină experimental şi depinde de material, starea suprafeței,
temperatură, uzual are valori:  (0, 1)

Exemplu
negru de fum   = 0,95
cupru polizat   = 0,023

Schimbul de căldură prin radiație termică între corpurile solide separate prin medii
transparente reprezintă un proces complex de reflecții şi absorbții repetate.

Liviu Costiuc SCM 21


2018 Schimb de căldură și masă

Astfel, fiecare corp emite radiații termice care sunt absorbite şi o parte reflectate înapoi
de corpurile înconjurătoare. O parte din radiațiile care revin sunt absorbite, o altă parte sunt
radiații reflectate, ş.a.m.d., procesul continuând până la egalizarea temperaturilor.
Intensificarea schimbului de căldură prin radiație termică se realizează prin mărirea
temperaturii suprafețelor radiante şi prin mărirea factorului de emisie al sistemului (ex. se
colorează în negru).
Reducerea schimbului de căldură se obține prin scăderea temperaturii suprafețelor
radiante, reducerea factorului de emisie (ex. se colorează în alb) şi utilizarea ecranelor contra
radiației termice.
Legea Stefan-Boltzmann exprimă puterea totală de emisie, (energia totală radiată) în
unitatea de timp, de unitatea de suprafață a unui corp negru dependentă de intensitatea de radiație
a corpului negru absolut:
 
W
E0   I  d  2  , (1.24)
 0 m 

în care intensitatea de radiație a corpului negru absolut (corp care emite maximum de radiații la
orice temperatură, pentru toate lungimile de undă) este invers proporțională cu lungimea de undă
la puterea a cincea conform legii lui Planck:
1
C1  T 
C2
W
I  5 e  1  3  . (1.25)
   m 
 

Se obține:
  4
C1 1  T 
E0     d  T 4  C0    , (1.26)
 0   100 
5 C2
e T 1

în care:

Co  C1 15   C2 104  5,775 W m2K 4 .    (1.27)

Deci emitanța energetică (puterea totală de emisie) a corpului negru este proporțională cu
puterea a patra a temperaturii absolute la care se găseşte corpul.
Legea Stefan-Boltzmann, aplicabilă şi pentru corpurile cenuşii (absorb, pe toate
lungimile de undă, aceeaşi fracțiune din radiațiile care cad asupra lor) îmbracă în final forma:

Liviu Costiuc SCM 22


2018 Schimb de căldură și masă

4
 T 
E  C   , (1.28)
 100 

în care coeficientul de radiație C, diferit de la un corp la altul, valoarea lui depinzând de natura,
starea suprafeței şi temperatura corpului, având valori de la 0 la C0.
Prin raportarea celor doi coeficienți se obține factorul energetic de emisie al suprafeței
radiante:
C
  1. (1.29)
C0

Majoritatea materialelor tehnice se pot considera cu acoperitoare aproximație drept


corpuri cenuşii.
Spre deosebire de corpurile cenuşii în cazul corpurilor selective (colorate) care absorb
radiațiile incidente pe anumite lungimi de undă, factorul energetic de emisie depinde, în general,
de temperatura şi natura corpului şi de starea suprafeței lui, iar în cazul metalelor depinde şi de
gradul de oxidare al suprafeței.
În natură există foarte puține substanțe care se comportă în acelaşi mod față de toate
radiațiile. Substanțele sunt selective pentru un interval mai mare sau mai mic de lungimi de undă.
Unele lungimi de undă sunt complet absorbite, altele parțial, pentru restul intensității radiației
respective substanța comportându-se transparent sau reflectant. În acest sens se amintesc
cercetările pentru obținerea unor materiale absorbante într-un spectru cât mai larg de lungimi de
undă în vederea folosirii lor la captarea radiațiilor solare.
Dintre corpurile solide, numai izolatorii şi semiizolatorii electrici se încadrează în
categoria corpurilor cenuşii. Spre deosebire de aceştia, metalele şi oxizii metalici, deşi se
comportă selectiv, sunt considerați practic radiatori cenuşii.
În general, corpurile nemetalice prezintă factori de emisie mai ridicați ale căror valori
scad cu temperatura, spre deosebire de metale, la care valorile mai coborâte ale emisivităților
cresc pe măsură ce temperatura se majorează.
Căldura se transmite prin radiație între corpurile solide, dacă spațiul dintre ele este
umplut cu un mediu neabsorbant.
Relația practică de calcul pentru fluxul de căldură transferat între două suprafețe plane
paralele este:

Liviu Costiuc SCM 23


2018 Schimb de căldură și masă

 T  4  T  4 
Q    C0   1    2    A W  .
 (1.30)
 100   100  

Pentru uşurarea calculelor se poate utiliza o relație de forma ecuației lui Newton utilizată
la transferul de căldură convectiv:
Q  r  T1  T2  A W. (1.31)

Coeficientul echivalent se obține din egalarea celor două relații. Pentru diferențe mici de
temperatură, de exemplu în cazul transferului de căldură din aparatura electronică sau în
aplicațiile legate de asigurarea confortului se poate considera o valoare constantă a acestui
coeficient.
În practică se întâlneşte un transfer de căldură combinat, convectiv şi radiativ, al cărui
coeficient se obține prin însumarea celor doi:


  c   r W m2K .  (1.32)

Să ne reamintim...
• Transmiterea căldurii se poate realiza în 3 moduri: conducția, convecția şi
radiația. Cele 3 moduri de transmitere a căldurii se manifestă de obicei
simultan
• Transmiterea căldurii prin conducție termică reprezintă transportul direct al
căldurii în interiorul unui corp, lipsit de mişcări aparente (adică
macroscopice), în masa căruia există diferențe de temperatură. Acest mod de
transmitere a căldurii este caracteristic corpurilor solide, intensitatea
conducției termice fiind maximă la metale. La lichide şi la gaze intervine
numai în stratul limită sau în straturi de grosime foarte mică.
• Convecția termică este procesul de transmitere a căldurii prin intermediul
unui fluid în mişcare care vehiculează energia termică din zonele de
temperatură mai mare în altele de temperatură mai scăzută.
• Radiația termică reprezintă procesul de transmitere a căldurii între corpuri
aflate la distanță, fără contact direct (deci şi prin vid) prin intermediul
radiațiilor termice de natură electromagnetică.

Liviu Costiuc SCM 24


2018 Schimb de căldură și masă

• Transferul de căldură între 2 corpuri sau printr-un corp poate avea loc în
regim staționar (căldura schimbată este constantă în timp) sau în regim
tranzitoriu. În cazul regimului staționar, temperatura unui punct oarecare din
sistem este constantă în timp.

U1.9. Rezumat
În cadrul acestei unități de învățare s-a prezentat o introducere în transferul
de căldură. S-au descris modurile de transfer de căldură începând de la definițiile
corespunzătoare şi până la legile acestora.

Liviu Costiuc SCM 25


2018 Schimb de căldură și masă

U.1.10. Test de autoevaluare a cunoştințelor


U.1.10.1. Alegeți răspunsul corect:
I. Conductivitatea termică a materialelor creşte în următoarea ordine:
A. solid, lichid, gazos;
B. gazos, lichid, solid;
C. lichid, solid, gazos.
II. Fluxul conductiv de căldură este proporțional cu:
A. conductivitatea termică a materialului;
B. diferența de temperatură;
C. aria suprafeței transversale pe fluxul de căldură.
III. Fluxul convectiv de căldură depinde de:
A. conductivitatea termică a fluidului;
B. forma şi orientarea suprafeței de transfer de căldură;
C. suprafața de transfer de căldură;
D. agitația fluidului.
IV. Rezistența termică echivalentă a mai multor straturi confecționate din
materiale omogene se obține din rezistențele termice parțiale:
A. ca sumă aritmetică a lor;
B. ca medie aritmetică a lor;
C. ca produs al lor.
V. Datorită existenței stratului limită, coeficientul de convecție al fluidelor
creşte în următoarea ordine:
A. mediu gazos, mediu lichid, metal lichid;
B. mediu lichid, mediu gazos, metal lichid;
C. metal lichid, mediu gazos, mediu lichid.
VI. Extinderea suprafeței de transfer de căldură pe partea aerului la
radiatoarele motoarelor cu ardere internă se face în primul rând pentru:
A. că aerul este mai puțin dens şi poate trece mai uşor printre
aripioare;
B. că aerul are un coeficient de convecție de circa 100 ori mai mic
decât cel al apei din interiorul tuburilor;

Liviu Costiuc SCM 26


2018 Schimb de căldură și masă

C. creşterea rezistenței mecanice.

Răspuns: I B; II A,B,C; III A,B,C,D; IV A; V A; VI B.

Liviu Costiuc SCM 27


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învățare 2. Transferul de căldură conductiv în pereți


plani

U.2.1. Introducere
Pentru transferul de căldură conductiv potențialul termic este reprezentat de
diferența de temperatură. Transferul de căldură poate fi şi de la mediul ambiant
către obiectele mai reci, menținute la temperaturi scăzute cu ajutorul instalațiilor
frigorifice. În tehnică, procesele de transfer de căldură stau la baza realizării
tuturor maşinilor şi instalațiilor termice. Stăpânirea fenomenelor de transfer termic
printr-o cunoaştere şi înțelegere a lor îşi propune găsirea unor metode pentru
frânarea sau intensificarea proceselor respective.
În această unitate de învățare se prezintă noțiunile generale Pentru
transferul de căldură conductiv, ca mod elementar de transfer de căldură şi relațiile
de calcul împreună cu factorii de care depinde transferul de căldură.

U.2.2. Competențele unității de învățare


În urma parcurgerii unității de învățare studentul va fi capabil să:
* cunoască modurile de bază ale transferului de căldură;
* înțeleagă modul de transmitere a căldurii prin conducție şi factorii
de care depinde;
* cunoască relațiile de transfer de căldură prin conducție prin pereți
plani şi cilindrici omogeni;
* cunoască transmiterea căldurii prin pereți neomogeni stratificați,
* calculeze rezistențe termice conductive.

Liviu Costiuc SCM 28


2018 Schimb de căldură și masă

Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 2 ore.

U.2.3. Mărimi caracteristice

Conductivitatea termică este o proprietate specifică materialului care conduce căldura şi


depinde de temperatură. În SI se măsoară în W  m  K . Valoarea lui λ depinde în primul rând de
material şi, pentru acelaşi material, de temperatură, starea de agregare, presiune, porozitate, etc.
Variația conductivității în funcție de temperatură se poate exprima cu relația:
  0 1  b  t 
unde λ0 este valoarea lui λ la 0°C iar b este o constantă care depinde de material

Exemplu
Domenii de valori pentru λ:
λgaze  (0,0060,6) W/mK
λlichide  (0,10,7) W/mK
  0,02  3 W/mK pentru materiale termoizolante
  2  414 W/mK pentru metale
W W
arg int  414 , otel  50
mK mK

Realizând un bilanț termic pentru un element de volum desprins dintr-un corp, în cazul
unui regim termic staționar, fără existența unor surse de căldură în interiorul corpului se obține o
ecuație de tip Poisson:

2 T 2 T 2 T
x  y  z  0. (2.1)
x 2 y 2 z 2

Ecuația este scrisă pentru cazul în care materialul este anizotrop (mai precis, în cazul de
față ortotrop - proprietățile variază pe trei direcții perpendiculare), deci conductivitatea termică

Liviu Costiuc SCM 29


2018 Schimb de căldură și masă

variază în funcție de direcția pe care se face conducția. Un exemplu este lemnul care prezintă
coeficienți de conductivitate diferiți de-a lungul fibrelor şi perpendicular pe fibre. Rezultate
concrete se obțin prin integrarea ecuației de mai sus, punând condiții la limită corespunzătoare.
Tabelul 2.1 prezintă valorile acestui coeficient în funcție de temperatură pentru câteva
materiale întâlnite mai des în tehnică.

Exemplu
Tab. 2.1. Conductivitatea termică a unor materiale
Materialul λ , [W/m oC]

Gaze la presiunea atmosferică 0,006-0,22

Materiale izolante 0,02-0,2

Lichide nemetalice 0,04-0,55

Materiale de construcție 0,03-3

Metale lichide 8-7

Aliaje 14-300

Metale pure 7-500

U.2.4. Ecuația lui Fourier pentru transferul de căldură prin conducție

Transferul de căldură prin conducție este exprimat prin Legea lui Fourier, şi este definit
prin: fluxul termic unitar este direct proporțional cu gradientul de temperatură pe direcție
normală, adică:

T  W 
q   
n  m 2 
. (2.2)

Coeficientul de proporționalitate λ coeficient de conductivitate termică, sau,


pe scurt, conductivitate termică.
Conductivitatea termică este o proprietate specifică materialului care conduce căldura şi
depinde de temperatură. În SI se măsoară în W  m  K .

Liviu Costiuc SCM 30


2018 Schimb de căldură și masă

Tabelul 2.2 prezintă valorile acestui coeficient în funcție de temperatură pentru câteva
materiale întâlnite mai des în tehnică.

Tab. 2.1. Conductivitatea termică a unor materiale


Categoria Denumirea Tempera- Conductivitatea
materialului materialului tura [oC] termică [W/m.K]
Metale şi Argint 0 423,3
aliaje 600 388,4
(bune Cupru 0 381,5
conducătoare 600 353,6
de căldură) Oțel carbon 15 100 54,4
600 33,5
Oțel carbon 30 100 50,2
600 29,3
Oțel-crom inoxidabil 100 16,0
900 25,6
Oțel Cr-Ni-V termorezistent 100 15,5
700 22,0
Fontă 0 50,0
600 95,4
Alamă 70%Cu, 30%Zn 0 106
600 126
Materiale - 50 0,047-0,058
250kg/m3
izolatoare -600kg/m3 t <400 0,113+0,00023t
Şamotă 1350-1450 0,84+0,00058t
-400kg/m3 50 0,087-0,09
3
20 0,81
3
20 2,03

Liviu Costiuc SCM 31


2018 Schimb de căldură și masă

Categoria Denumirea Tempera- Conductivitatea


materialului materialului tura [oC] termică [W/m.K]
-1000kg/m3 20 1,39-0,37
-300kg/m3 20 0,41-0,13
3
20 0,41
3
20 0,87
3
20 0,12
Folii policlorură de vinil 20 0,17

Realizând un bilanț termic pentru un element de volum desprins dintr-un corp, în cazul
unui regim termic staționar, fără existența unor surse de căldură în interiorul corpului se obține o
ecuație de tip Poisson:
2 T 2 T 2 T
x  y  z  0. (2.3)
x 2 y 2 z 2

Ecuația este scrisă pentru cazul în care materialul este anizotrop (mai precis, în cazul de
față ortotrop - proprietățile variază pe trei direcții perpendiculare), deci conductivitatea termică
variază în funcție de direcția pe care se face conducția. Un exemplu este lemnul care prezintă
coeficienți de conductivitate diferiți de-a lungul fibrelor şi perpendicular pe fibre. Rezultate
concrete se obțin prin integrarea ecuației de mai sus, punând condiții la limită corespunzătoare.

U.2.5. Transferul de căldură unidirecțional în regim permanent printr-un perete


plan infinit
Se consideră un perete plan omogen, de grosime δ, cu suprafața pe direcția x foarte mare
în comparație cu cele din direcțiile y şi z.

Neglijând fluxul de căldură pe


direcțiile y şi z, rezultă că putem
considera fluxul de căldură că se
transmite unidirecțional, adică doar în

Liviu Costiuc SCM 32


2018 Schimb de căldură și masă

direcția x.

Trecerea căldurii având loc în


regim staționar, înseamnă că
temperaturile t1 şi t2 ale celor 2 fețe din
direcția x sunt constante în timp.

Figura 2.1

Reprezentarea temperaturilor într-o


secțiune prin peretele de grosime δ:

Figura 2.2

 dt
Din legea lui Fourier: q  
dx
 
q q
Pentru λ = λmediu = cst:  dt   dx t  xC
 
Condițiile la limită: x = 0, t = t1  t1 = C
 
q q
x = δ, t = t2  t 2     t1  t 2  t1   
 
 
q t1  t 2   W2  relația de calcul pentru fluxul unitar de căldură
 m 

Liviu Costiuc SCM 33


2018 Schimb de căldură și masă

 t1  t 2 
q unde Rc = rezistența la conducție termică, Rc 
Rc 
Fluxul de căldură prin suprafața S este:
  t1  t2
Q  q S  S W 
Rc

Se presupune că se cunosc temperaturile pe cele două fețe ale peretelui plan. Cu aceste
condiții la limită, fluxul termic unitar este dat de relația:

Tp1  Tp 2  W 
q  2 , (1.6)
 m

unde Tp1 şi Tp2 sunt temperaturile pe fețele peretelui plan [K] sau [oC]; δ - grosimea peretelui

[m], λ - conductivitatea termică a materialului peretelui.

Se observă că la numărătorul relației se află diferența de temperatură, deci diferența de


potențial termic. Se observă o asemănare a acestei relații cu legea lui Ohm pentru o porțiune de
circuit electric:

U
I
R. (1.7)

Această analogie arată că rolul curentului electric este luat de fluxul unitar, rolul tensiunii
(diferenței de potențial electric) este luat de diferența de temperatură, iar rolul rezistenței
electrice de o rezistență termică, definită pentru peretele plan infinit prin relația:

. (1.8)

În al treilea rând se remarcă o relație liniară între diferența de temperatură şi fluxul unitar.
De aici se poate trage concluzia că temperatura variază liniar în interiorul peretelui plan
infinit, între Tp1 şi Tp2. În figura 2.1 se prezintă o secțiune prin peretele plan şi această variație.
Dacă peretele plan este neomogen, (construit din mai multe straturi de material omogen,
paralele, având conductivitatea termică λ1, λ2, λ3, ...λn şi respectiv grosimile δ1, δ2, δ3, ...δn) şi se
foloseşte analogia prezentată mai sus, rezultă o legare în serie a mai multor rezistențe (fig. 2.2).

Liviu Costiuc SCM 34


2018 Schimb de căldură și masă

Se consideră un perete plan neomogen format din două straturi de grosimi δ1 şi δ2


având coeficienții de conducție λ1 şi λ2 constanți. Se cunosc temperaturile suprafețelor
exterioare t1 şi t3.

Figura 2.3


În regim staționar, fluxul unitar de căldură q este constant în fiecare strat (nu există surse
de căldură sau puncte de absorbție a căldurii).
1
t1  t2   2 t2  t3 

q
1 2

1
t1  t 2  q
1      t t t t
 adunând relațiile  t1  t3  q  1  2   q  1 3  1 3
 
 1 2  1  2 Rech
t 2  t3  q 2 
2 1 2

unde Rech = rezistența echivalentă la conducție termică a peretelui neomogen.


 t1  tn 1 t1  tn 1
Pentru perete plan neomogen format din n straturi  q 
n
i

Rech
i 1 i

Dacă peretele plan este neomogen, (construit din mai multe straturi de material omogen,
paralele, având conductivitatea termică λ1, λ2, λ3, ...λn şi respectiv grosimile δ1, δ2, δ3, ...δn) şi se

Liviu Costiuc SCM 35


2018 Schimb de căldură și masă

foloseşte analogia prezentată mai sus, rezultă o legare în serie a mai multor rezistențe (fig. 2.3).
Rezistența termică echivalentă este egală cu suma rezistențelor termice:

n  j  m2  K 
Rt    W , (1.9)
j 1  j  

Figura 2.3

deci fluxul de căldură unitar este:

T p1  T p 2  W 
q n   m 2  . (1.10)

j 1
j

Temperaturile intermediare între straturile de material, Ti1, Ti2,...Tin-1, se obțin succesiv,


din aproape în aproape, prin egalarea fluxurilor unitare pentru fiecare strat în parte, cu fluxul
total:

Tp1  Ti1 Ti1  Ti 2 Tin1  Tp 2


q  ...
1 2 n
1 21 n . (1.11)

Liviu Costiuc SCM 36


2018 Schimb de căldură și masă

Rezultă succesiv:
1  
Ti ,1  Tp1  q  ; Ti ,2  Ti ,1  q  2 ;...Ti , n1  Ti , n 2  q  n1 . (1.12)
1 2  n 1

Temperatura la contactul dintre stratul n-1 cu stratul n, adică Ti,n-1 se mai poate determina
pornind de la Tp2:

n
Ti , n1  Tp2  q  . (1.13)
n
Cu această relație se realizează verificarea calculelor succesive.
Acest model fizic se poate folosi foarte bine pentru calculele de proiectare sau verificare
a izolațiilor pereților plani ai cuptoarelor, camerelor de uscare, locuințelor, halelor industriale
etc.

U.2.6. Transferul de căldură printr-un perete plan cu conductivitate variabilă


Se consideră legea lui Fourier (2.10) pentru conducția unidirecțională :

dt Q dt
Q  S ; qs    , (2.32)
dx S dx

Prin separarea variabilelor, se obține ecuația diferențială :

q s dx   dt, (2.33)

care se integreaza direct între limitele (condiții la limită de primul tip, referitoare la cunoaşterea
distribuției temperaturii pe suprafața corpului) :
pentru x = 0, temperatura t= tp1 ;
pentru x = δ, temperatura t = tp2, rezultînd :

qs   t p1  t p 2 . (2.34)

Fluxul termic unitar de suprafață prin perete este :

qs 



t p1  t p2  W / m 2 ,  (2.35)

iar fluxul de căldura transmis prin întregul perete :

Liviu Costiuc SCM 37


2018 Schimb de căldură și masă


Q  qs S  t p1  t p 2  S W  (2.36)

Comparând ecuațiile (2.35) şi (2.9), rezultă expresia rezistenței termice la transferul de


căldură printr-un perete plan omogen :


Rs ,cond 

m 2 o
C / W ,  (2.37)

mărimea λ/δ reprezentînd conductanța termică a peretelui.


Pentru a obține distribuția temperaturii în perete t = t(x), unde 0 < x < δ, se integrează din
nou ecuatia (2.33) între limitele 0 şi x, respectiv tp1 şi t(x), în aceeasi ipoteză λ = const.,
rezultând :

q s   t p1  t  x  , (2.38)

de unde, ținând seama şi de expresia (2.35), se obține :

t p1  t p 2
t  x   t p1 
qs

x  t p1 

x  C .
o
(2.39)

Ultima relație se mai poate pune în forma :

t p1  t  x  t p1  t p 2
 (2.40)
x 

Ultimele relații arată că distribuția temperaturii în peretele plan este liniară cu distanța,
respectiv, căderile de temperatură pe fiecare strat sunt direct proporționale cu grosimile
straturilor considerate (sau cu rezistențele termice ale straturilor respective).
La acelaşi rezultat se ajunge pornind de la ecuația lui Laplace pentru peretele plan :
d 2t
 0,
dx 2
prin integrare dublă, obținîndu-se soluția generală :

dt
 C1 , t  t  x   C1 x  C 2 (2.41)
dx

Constantele de integrare C1 şi C2 se determină din condițiile la limită (de primul tip) :


la x = 0, t = tp1

Liviu Costiuc SCM 38


2018 Schimb de căldură și masă

la x = δ, t = tp2, rezultînd : C2 = tp1, C1 = (tp2- tp1)/δ.


Înlocuind constantele în ecuația (2.41), se obține expresia (2.39 ), care reflectă variația
liniară a temperaturii în peretele plan.
Fluxul de căldură prin perete se stabileşte cu ajutorul legii lui Fourier, în care gradientul
temperaturii este dt/dx = C1 = (tp2 – tp1)/ δ = const. :

t p1  t p 2
Q  S
dt
 S W . (2.42)
dx 

Unitățile de măsură ale mărimilor utilizate mai sus sunt : x şi δ în [m], S în [m2], λ în
[W/(m°C), tpl, tp2, t(x) în [°C], Q în [W], qs în [W/m2], Rs,cond în [(m2 °C)/W].

În cazul în care conductivitatea termică λ este dependentă de temperatură, se poate


admite pentru cele mai multe din aplicațiile practice o variație liniară de tipul expresiei (2.43),
adică:

   t   o 1  t  W / m o C  (2.43)

Înlocuind în relația (2.32), legea lui Fourier capăta forma :

 dt 
q s   o  1   t  W / m 2
(2.44)
 dx 

Separând variabilele şi integrând între limitele x = 0, cînd t = tp1, şi x = δ, când t = tp2,


rezultă expresia, fluxului unitar de suprafață :

o  t  t  
qs 
 

1   p1 p 2 t p1  t p 2   m t p1  t p 2  W / m 2  (2.45)
 2 

În ultima relație

t p1  t p 2  1  2
t p1
1 
m 
t p1  t p 2  t dt  o 1  
tp2  2
 
 2
(2.46)

Liviu Costiuc SCM 39


2018 Schimb de căldură și masă

reprezintă conductivitatea termică medie în intervalul de temperatură tp1- tp2, determinându-se


cu formula (2.43) pentru temperatura medie în perete tm = (tpl + tp2)/2. Mărimile λ1 şi λ2
reprezintă conductivitățile termice calculate cu aceeaşi relație
(2.43) la temperaturile tp1, respectiv tp2. Acest rezultat are o
importanță deosebită în aplicațiile practice şi arată faptul că
relațiile (2.35) şi (3.45) sunt echivalente dacă se înlocuieşte în
fiecare din acestea λ cu conductivitatea termică medie λm.
Ca atare, în calculele tehnice, întotdeauna când se poate
admite pentru mărimea λ o variație liniară de tipul relației
(2.43), fluxul termic Q se poate determina exact cu formula
(2.36), în care λ este calculat la temperatura medie aritmetică în
perete.
  o 1  t 
În cazul în care , profilul temperaturii în
perete se obține prin integrarea ecuației diferențiale (2.44), după
Figura 2.6
separarea variabilelor, între limitele:
x = 0, cînd t = tp1, şi x, cînd t = t(x), rezultînd :

2
1  2q x 1
tx    t p1   s  (2.47)
  o  

Această relație arată că, în ipoteza   o 1  t  distribuția temperaturii în perete nu este

liniară, ca în cazul λ = const. Temperatura în perete urmăreşte o curbă a cărei formă depinde de
valoarea şi semnul factorului β (fig. 2.6).

U1.9. Rezumat
În cadrul acestei unități de învățare s-a prezentat o dezvoltare a în transferul
de căldură prin conducție prin pereți plani. S-au descris modurile de transfer de
căldură începând de la definițiile corespunzătoare şi până la ecuațiile acestora.

Liviu Costiuc SCM 40


2018 Schimb de căldură și masă

U.1.10. Test de autoevaluare a cunoştințelor


U.1.10.1. Alegeți răspunsul corect:
I. Conductivitatea termică a materialelor creşte în următoarea ordine:
A. solid, lichid, gazos;
B. gazos, lichid, solid;
C. lichid, solid, gazos.
II. Fluxul conductiv de căldură este proporțional cu:
A. conductivitatea termică a materialului;
B. diferența de temperatură;
C. aria suprafeței transversale pe fluxul de căldură.
III. Rezistența termică echivalentă a mai multor straturi confecționate din
materiale omogene se obține din rezistențele termice parțiale:
A. ca sumă aritmetică a lor;
B. ca medie aritmetică a lor;
C. ca produs al lor.

Răspuns: I B; II A,B,C; III A.

Liviu Costiuc SCM 41


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învăţare 3. Transferul de căldură conductiv în pereţi


cilindrici

Cuprins

U.3.1. Introducere ......................................................................................................... 38


U.3.2. Competenţe ......................................................................................................... 38
U.3.3 Ecuaţia lui Fourier pentru transferul de căldură conductiv ............................... 39
U.3.4. Transferul de căldură unidirecţional în regim permanent printr-un perete cilindric
infinit ......................................................................................................................................... 39
U.3.5. Transferul de căldură printr-un perete cilindric cu conductivitate variabilă .... 45
U.3.6. Rezumat............................................................................................................... 50
U.3.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 50

U.3.1. Introducere
Pentru transferul de căldură conductiv potenţialul termic este reprezentat de
diferența de temperatură. Transferul de căldură poate fi şi de la mediul ambiant
către obiectele mai reci, menţinute la temperaturi scăzute cu ajutorul instalaţiilor
frigorifice. În tehnică, procesele de transfer de căldură stau la baza realizării
tuturor maşinilor şi instalaţiilor termice. Stăpânirea fenomenelor de transfer termic
printr-o cunoaştere şi înţelegere a lor îşi propune găsirea unor metode pentru
frânarea sau intensificarea proceselor respective.
În această unitate de învăţare se prezintă noţiunile generale Pentru
transferul de căldură conductiv, ca mod elementar de transfer de căldură şi relaţiile
de calcul împreună cu factorii de care depinde transferul de căldură.

U.3.2. Competenţele unităţii de învăţare


În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:
* cunoască modurile de bază ale transferului de căldură;
* înţeleagă modul de transmitere a căldurii prin conducţie şi factorii
de care depinde;

Liviu Costiuc SCM 42


2018 Schimb de căldură și masă

* cunoască relaţiile de transfer de căldură prin conducţie prin pereţi


plani şi cilindrici omogeni;
* cunoască transmiterea căldurii prin pereţi neomogeni stratificaţi,
* calculeze rezistenţe termice conductive.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.

U.3.3. Mărimi caracteristice

Conductivitatea termică este o proprietate specifică materialului care conduce căldura şi


depinde de temperatură. În SI se măsoară în W  m  K . Valoarea lui  depinde în primul rând de
material şi, pentru acelaşi material, de temperatură, starea de agregare, presiune, porozitate, etc.
Variaţia conductivităţii în funcţie de temperatură se poate exprima cu relaţia:
  0 1  b  t 
unde 0 este valoarea lui  la 0°C iar b este o constantă care depinde de material

U.3.4. Transferul de căldură unidirecţional în


regim permanent printr-un perete cilindric infinit
Pentru peretele cilindric se obţine o relaţie oarecum
similară cu cea de la peretele plan.
În figura 3.1 se prezintă o secţiune longitudinală
prin peretele cilindric şi variaţia exponenţială a
temperaturii în interiorul său.
Se consideră un perete cilindric tubular (fig. 3.1), cu
raza interioară r1 (diametrul d1), raza exterioară r2
(diametrul d2) şi lungimea l mult mai mare decît razele rl
sau r2, alcătuit dintr-un material omogen cu conductivitatea
Figura 3.1

Liviu Costiuc SCM 43


2018 Schimb de căldură și masă

termică λ = const. Temperatura suprafeţei interioare a peretelui este tp1, iar a celei exterioare
tp2; se :admite tp1 > tp2. Deoarece l este mult mai mare decât rl, r2 se pot neglija efectele de
capăt ale tubului, astfel încât suprafeţele izoterme sînt suprafeţe cilindrice concentrice de rază r
(rl≤r≤r2), iar propagarea căldurii se poate considera din punct de vedere matematic ca
unidirecţională (în direcţie radială), cu gradientul temperaturii dt/dr.
La suprafeţele cilindrice, utilizarea fluxului unitar de suprafaţă qs [W/m2] are
dezavantajul variaţiei acestei mărimi cu diametrul suprafeţei cilindrice. Din această cauză, la
aceste suprafeţe, se preferă calculul transferului de căldură cu ajutorul fluxului unitar liniar ql
[W/m], definit prin relaţia:

Q
ql  [W / m] (2.59)
l

Pentru un perete cilindric, legătura între mărimile qs şi ql este :

ql  qs1d 1  qs 2d 2  qsd (2.60)

unde qs1, qs2 şi qs reprezintă fluxul unitar de suprafaţă, în [W/m2], corespunzător


suprafeţei cilindrice cu diametrul interior d1, diametrul exterior d2, respectiv diametrul d, unde
d1≤d≤d2 ; diametrele se exprimă în m.
Mărimile care trebuie determinate sunt : fluxul de căldură Q, fluxul termic unitar liniar ql,
distribuţia temperaturii în perete t =t(r), rezistenţa termică a peretelui. Indicele l arată că mărimile
respective se referă sau sunt raportate la unitatea de lungime de perete cilindric (lm).
Se porneşte de la ecuaţia diferenţială a conducţiei unidirecţionale prin peretele cilindric
(legea lui Fourier) :

  2rl 
dt dt
Q  q l l  S [W ] (2.61)
dr dr

unde suprafaţa de schimb de căldură este S = 2πrl. Se obţine :

q l   2r 
dt
[W / m] (2.62)
dr

iar prin separarea variabilelor rezultă :

ql dr
 dt  (2.63)
2 r

Liviu Costiuc SCM 44


2018 Schimb de căldură și masă

Integrând această ecuaţie diferenţială între limitele (condiţii la limită de primul tip) :
pentru r = r1(d = d1), temperatura t = tpl ;
pentru r = r2(d = d2), temperatura t = tp2,

ql r q d
t p1  t p 2  ln 2  l ln 2
2 r1 2 d 1

Fluxul termic unitar liniar este :

2 t p1  t p 2  t p1  t p 2 
ql   [W / m] (2.64)
d2 1 d
ln ln 2
d1 2 d 1

iar fluxul de căldură pentru întregul perete tubular de lungime l :

2 t p1  t p 2 
Q  ql l  [W ] (2.65)
d2
ln
d1

Prin compararea relaţiilor (2.65) şi (2.9) se obţine expresia rezistenţei termice la


conducţie pentru peretele cilindric omogen :

1 d2
Rl ,cond  ln [W ] (2.66)
2 d1

Distribuţia temperaturii în peretele cilindric t = t(r), unde rl≤r≤r2 rezultă prin integrarea
ecuaţiei diferenţiale (2.63) între limitele : r = r1 când t = tpl şi r când t=t(r), în aceeaşi ipoteză λ
= const., obţinîndu-se :

ql r q d
t p1  tr   ln  t ln
2 r1 2 d1

sau, ţinînd seama de relaţia (2.64) :

ln d / d 1 
 t p1  t p1  t p 2 
ql d
t r   t p1  ln ,
2 d 1 ln d 2 / d 1 

t p1  t r  t p1  t p 2
 (2.67)
ln d / d 1  ln d 2 / d 1 

Liviu Costiuc SCM 45


2018 Schimb de căldură și masă

relaţii care arată că distribuţia temperaturii este de tip logaritmic. Acest lucru se explică
prin aceea că, spre deosebire de peretele plan, la care gradientul temperaturii este constant şi deci
variaţia temperaturii cu lungimea este liniară, la peretele cilindric, gradientul temperaturii este
variabil cu raza (diametrul), după cum se poate vedea din expresia (2.67).
Acelaşi rezultat se poate obţine considerînd ecuaţia lui Laplace pentru conducţia
unidirecţională prin peretele cilindric :

d 2 t 1 dt
  0, (2.68)
dr 2 r dr

care se mai poate scrie sub forma :


d  dt 
r   0 (2.69)
dr  dr 

Integrînd direct, se obţine soluţia generală :


t r   C1 ln r  C 2 (2.70)

în care constantele de integrare C1 ţi C2 se stabilesc din condiţiile la limită (de primul


tip) :
la r = rl, t = tp1;
la r = r2, t = tp2, obţinîndu-se

t p1  t p 2
; C 2  t p1  t p1  t p 2 
ln r1
C1 
r r
ln 1 ln 1
r2 r2

Dacă se înlocuiese aceste valori în soluţia generală


(2.70), se obţine ecuaţia logaritmică (2.67).
Fluxul de căldură prin peretele cilindric se poate
calcula cu ajutorul legii lui Fourier, în care gradientul
temperaturii rezultă din relaţiile (2.67) sau (2.70) :

dt C1 t p1  t p 2 l
  ;
dr r r r
ln 1
r2

Figura 3.2

Liviu Costiuc SCM 46


2018 Schimb de căldură și masă

t p1  t p 2 1 2 t p1  t p 2  l
Q   2rl    2rl 
dt

dr r1 r r
ln ln 1
r2 r2

Se face menţiunea că în formulele precedente, ipoteza λ = const. echivalează cu utilizarea


în calcule a unei conductivităţi termice λm medie în intervalul de temperatură (tp1 – tp2,),
determinată cu relaţia (2.46).
Dacă este îndeplinită condiţia dl /d2 < 1,8, tubul cilindric se poate considera cu pereţi
subţiri, astfel încât, în locul formulei (2.65), fluxul de căldură pentru peretele cilindric se poate
calcula în mod aproximativ cu relaţia (2.36) pentru peretele plan :

  t  t 
Q t p1  t p 2 S  p1 p 2 d m l W  , (2.71)
 d 2  d 1  / 2
cu o eroare maximă de 3 %. În aceste relaţii, grosimea peretelui cilindric este δ = r2 – r1
= (d2 – d1)/2, iar suprafaţa de schimb de căldură este determinată cu ajutorul diametrului mediu
dm, ca medie aritmetică între suprafaţa cilindrică interioară S1 şi exterioară S2 :

S1  S 2
S
2
 
 d m l m 2 . (2.72)

În acest caz însă se determină fluxul de căldură raportat la unitatea de lungime de


cilindru:

Tp1  Tp 2  W 
ql 
de  m 
, (1.14)
1
 ln
2 di

unde apare logaritmul natural al raportului diametrelor de di .

Se obţine rezistenţa termică pentru 1 m:

1 d  mK 
Rt ,l   ln e 
di  W 
. (1.15)
2

Liviu Costiuc SCM 47


2018 Schimb de căldură și masă
ql

Figura 3.3

În cazul peretelui cilindric neomogen, format din straturi omogene care se înfăşoară unul
pe celălalt, (fig. 3.3) se obţine rezistenţa termică echivalentă prin însumarea rezistenţelor termice
parţiale:
n 1 d j 1  m  K 
Rl ,t    ln ,
d j  W 
. (1.16)
j 1 2 j

Fluxul de căldură pentru 1 m de perete cilindric stratificat este:


Tp1  Tp2 W
ql   m  . (1.17)
1 n 1 d j 1
   ln
2 j 1  j dj

Temperaturile intermediare între straturile de material, Ti1, Ti2,...Tin-1, se obţin succesiv,


din aproape în aproape, prin egalarea fluxurilor pe unitatea de lungime pentru fiecare strat în
parte, cu fluxul total:

Tp1  Ti ,1 Ti ,1  Ti ,2 Ti ,n 1  Ti ,n  2
ql   ... . (1.18)
1 d1 1 d2 1 d n 1
 ln  ln  ln
21 di 22 d1 2n 1 dn  2

Liviu Costiuc SCM 48


2018 Schimb de căldură și masă

Se obţin temperaturile intermediare sub forma:

1 d
Ti ,1  Tp1  ql   ln 1 ;
21 di
1 d
Ti ,2  Ti ,1  ql   ln 2 ;
22 d1
.......................................... (1.19)
1 d
Ti ,n 1  Ti ,n  2  ql   ln n 1 .
2n 1 dn  2

Pentru verificare, temperatura interioară Ti ,n 1 se obţine pornind de la exterior (diametrul


de şi temperatura Tp2):

1 d
Ti ,n 1  Tp2  ql   ln e ; (1.20)
2n d n 1

Problemele de acest tip îşi găsesc aplicaţia la calculul de proiectare şi verificare a


izolaţiilor conductelor, rezervoarelor supraterane (pentru ţiţei şi produse petroliere de
exemplu), cuptoarelor cilindrice etc.

U.3.5. Transferul de căldură printr-un perete cilindric cu conductivitate variabilă


În cazul în care conductivitatea termică λ este dependentă de temperatură, de exemplu,
sub forma unei variaţii liniare de tipul expresiei (2.43),    t   o 1  t  , prin integrarea

ecuaţiei diferenţiale (2.62), în care   t  :

q l   t  2r
dt
 o 1  t 2r
dt
W / m (2.73)
dr dr

între limitele r1 şi r, respectiv tpl şi t(r), se obţine ecuaţia temperaturii :

q lnr / r1 
 C
2
1 
t r     t p1   l
1 o
 (2.74)
  o  o

Liviu Costiuc SCM 49


2018 Schimb de căldură și masă

Distribuţia temperaturii în peretele cilindric pentru cazul   t  este arătată în figura

(2.9) ; abaterea faţă de distribuţia logaritmică corespunzătoare cazului λ = const. depinde de


valoarea şi semnul coeficientului de temperatură β.
În tabelul 2.5 se dau pentru peretele plan şi cilindric, în ipoteza qv = 0, principalele relaţii
pentru calculul conducţiei termice, în regim constant, cu condiţii la limită de primul tip. 3

Tabelul 2.5
Unitatea de
Denumirea Perete Relaţii de calcul
măsură
Rezistenţa termică la 
Plan (m2 oC)/W Rsp 
conducţie 
1 d2
Cilindric (m2 oC)/W Rlp  ln
2 d1

t t p1  t p 2
qs  
Fluxul termic unitar Plan W/m 2
Rsp 

t t p1  t p 2
ql  
Cilindric W/m Rlp 1 d
ln 2
2 d 1
 t p1  t p 2 S
Fluxul de căldură Plan W Q  qs S 

2 t p1  t p 2 l
Q  ql l 
Fluxul de căldură Cilindric W d
ln 2
d1

Temperatura într-un x  x
Plan o
C t x  t p1  qs  t p 2  qs
punct  
ql d q d
o t d  t p1  ln  t p 2  l ln 2
Cilindric C 2 d 1 2 d

Se consideră un perete cilindric omogen cu diametrul interior d1, diametrul exterior d2,
lungimea l ≥ d1, d2, cu conductivitatea termică constantă λ. În interiorul tubului cilindric se

Liviu Costiuc SCM 50


2018 Schimb de căldură și masă

ql

Figura 2.10
găseşte un fluid cald cu temperatura tf1, iar în exterior un fluid rece cu temperatura tf2;
coeficienţii corespunzători de schimb de căldură prin convecţie sunt α1 şi α2 constanţi (fig.2.10,
a).
Pentru acest caz de propagare unidirecţională a căldurii se cere determinarea fluxului de
căldură Q, a fluxului termic unitar liniar q1 şi a temperaturilor suprafeţelor peretelui tp1 şi tp2.
Fluxul de căldură Q transferat între un fluid cu temperatura tf şi suprafaţa unui perete
cilindric cu temperatura tp (de exemplu tf >tp) se determină cu legea lui Newton (2.13):

Q  S t f  t p    dl t f  t p  W  (2.75)

în care S= πdl [m2] este suprafaţa peretelui cilindric, iar α este coeficientul de schimb de
căldură prin convecţie, în [W/(m2 oC)].
Fluxul unitar liniar este:

 d t f  t p  W / m
Q
ql  (2.76)
l

Liviu Costiuc SCM 51


2018 Schimb de căldură și masă

Comparând acesată relaţie cu formula lui Ohm (2.9) aplicată transferului de căldură prin
perete cilindric:

t t f  tp
ql   W / m (2.77)
Rl ,conv Rl ,conv

se obţine expresia rezistenţei termice la transferul căldurii prin convecţie la peretele


cilindric:

Rl ,conv 
1
d
m C / W 
o
(2.78)

Conform principiului consrervării energiei, în absenţa surselor interioare de căldură,


fluxul unitar liniar transmis de la fluidul cald la suprafaţa interioară a peretelui, prin peretele
cilindric şi de la suprafaţa exterioară a peretelui la fluidul rece este acelaşi, adică:

2 t p1  t p 2 
ql  d11 t f 1  t p1    d 2 2 t p 2  t f 2  (2.79)
ln d 2 / d1 

Se explicitează diferenţele de temperatură:

ql q d ql
t f 1  t p1  ; t p1  t p 2  l ln 2 ; t p 2  t f 2  (2.80)
d 11 2 d 1 d 2 2

care prin însumare algebrică dau:

 1 1 d 1 
t f 1  t f 2  ql   ln 2   (2.81)
 d 1 1 2 d 1 d 2 2 

Fluxul unitar liniar este:

t f1  t f 2
ql  W / m (2.82)
1 1 d 1
 ln 2 
d 1 1 2 d 1 d 2 2

Folosind analogia electrică a transferului căldurii, pentru schema electrică echivalentă a


cazului considerat (fig.2.10, b), se poate stabili rezistenţa termică totală la transferul căldurii:

Rlt  Rl1  Rlp  Rl 2 


1

1 d
ln 2 
1
d11 2 d1 d 2 2
m C /W 
o
(2.83)

Liviu Costiuc SCM 52


2018 Schimb de căldură și masă

în care:
Rl1=1/ πd1α1 este rezistenţa termică la convecţie între fluidul cald şi perete;
Rlp=(1/2πλ)ln(d2/d1) este rezistenţa termică la conducţia prin peretele cilindric;
Rl2=1/πd2α2 este rezistenţa termică la convecţie între perete şi fluidul rece, toate
exprimate în (m oC)/W.
Dacă se defineşte transferul global de căldură între două fluide printr-un perete plan
despărţitor în mod analog relaţiei generale (2.25), se poate scrie:

Q  k l l t f 1  t f 2 ;  k l t f 1  t f 2 
Q
ql  (2.84)
l

în care kl este coeficientul global de schimb de căldură pentru peretele cilindric, exprimat
în (m oC)/W.
Prin compararea relaţiilor (2.83) şi (2.84), rezultă:

1 1 1
kl    (2.85)
Rlt Rl1  Rlp  Rl 2 1 1 d 1
 ln 2 
d 1 1 2 d 1 d 2 2

Exprimarea coeficientului global de schimb de căldură şi a rezistenţei termice pentru


peretele cilindric cu diametrul d, în unităţi de măsură raportate la unitatea de lungime (1m) sau la
unitatea de suprafaţă (1m2), se face cu următoarele relaţii de transformare:

kl[W/(moC)] = ks[W/(m2 oC)]πd [m] (2.86)

Rl[(moC)/W] =
  
Rs m 2 o C / W
(2.87)
d m

Temperaturile suprafeţelor peretelui cilindric se determină fie din relaţiile (2.80), fie cu
ajutorul rezistenţelor termice Rl1, Rlp, Rl2.
Temperatura tr a unei suprafeţe cilindrice cu raza r din interiorul unui tub cilindric (r1 ≤r
≤r2) se calculează cu formula generală :

t r  to  ql Rl ,or (2.88)

în care:
to este temperatura cunoscută într-un punct de referinţă;

Liviu Costiuc SCM 53


2018 Schimb de căldură și masă

Rl,o-r este rezistenţa termică la transferul căldurii între suprafeţele cilindrice izoterme cu
temperaturile to şi tr ;
Folosind ultima relaţie, rezultă:

 1 
 t f 2  ql Rlp  Rl 2   t f 2  ql 
1 d 1
t p1  t f 1  ql Rl1  t f 1  ql ln 2   ; (2.89)
d 1 1  2 d 1 d 2 2 

 1 1 
t p 2  t f 1  ql Rl1  Rlp   t f 2  ql
1 d
 t f 2  ql Rl 2  t f 1  ql  ln 2   (2.90)
d 2 2  2 d 1 d 11 

U.3.6. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a prezentat o dezvoltare a în transferul
de căldură prin conducţie prin pereţi cilindrici. S-au descris modurile de transfer de
căldură începând de la definițiile corespunzătoare şi până la ecuaţiile acestora.

U.3.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor


U.1.10.1. Alegeţi răspunsul corect:
I. Conductivitatea termică a materialelor creşte în următoarea ordine:
A. solid, lichid, gazos;
B. gazos, lichid, solid;
C. lichid, solid, gazos.
II. Fluxul conductiv de căldură este proporţional cu:
A. conductivitatea termică a materialului;
B. diferenţa de temperatură;
C. aria suprafeţei transversale pe fluxul de căldură.
III. Rezistenţa termică echivalentă a mai multor straturi confecţionate din
materiale omogene se obţine din rezistenţele termice parţiale:
A. ca sumă aritmetică a lor;
B. ca medie aritmetică a lor;
C. ca produs al lor.

Răspuns: I B; II A,B,C; III A.

Liviu Costiuc SCM 54


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învăţare 4. Transferul de căldură convectiv

Cuprins

U.4.1. Introducere ......................................................................................................... 51


U.4.2. Competenţe ......................................................................................................... 51
U.4.3. Mărimi caracteristice ......................................................................................... 52
U.4.4. Transferul de căldură prin convecţie ................................................................. 53
U.4.5. Rezumat............................................................................................................... 60
U.4.6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 60

U.4.1. Introducere
Pentru transferul de căldură convectiv potenţialul termic este reprezentat de
diferența de temperatură. Transferul de căldură poate fi şi de la mediul ambiant
către obiectele mai reci, menţinute la temperaturi scăzute cu ajutorul instalaţiilor
frigorifice. În tehnică, procesele de transfer de căldură stau la baza realizării
tuturor maşinilor şi instalaţiilor termice. Stăpânirea fenomenelor de transfer termic
printr-o cunoaştere şi înţelegere a lor îşi propune găsirea unor metode pentru
frânarea sau intensificarea proceselor respective.
În această unitate de învăţare se prezintă noţiunile generale Pentru
transferul de căldură convectiv, ca mod elementar de transfer de căldură şi relaţiile
de calcul împreună cu factorii de care depinde transferul de căldură.

U.4.2. Competenţele unităţii de învăţare


În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:
* cunoască modurile de bază ale transferului de căldură;
* înţeleagă modul de transmitere a căldurii prin convecţie şi factorii
de care depinde;
* cunoască relaţiile de transfer de căldură prin convecţie prin pereţi
plani şi cilindrici omogeni;
* cunoască transmiterea căldurii prin pereţi neomogeni stratificaţi,

Liviu Costiuc SCM 55


2018 Schimb de căldură și masă

* calculeze rezistenţe termice convective.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.

U.4.3. Mărimi caracteristice


Convecţia termică este procesul de transmitere a căldurii între peretele unui corp
solid şi un fluid în mişcare. Pentru transmiterea căldurii este necesară existenţa unei diferenţe de
temperatură între fluid şi perete.
Transferul de căldură prin convecţie, de exemplu, de la un perete mai cald la un
fluid mai rece, are loc în câteva etape. Iniţial, căldura trece de la perete la particulele de fluid din
imediata apropiere prin conducţie. Energia termică astfel transferată măreşte temperatura şi
energia internă a acestor particule de fluid. Stratul de fluid de lângă perete prin care căldura se
transmite prin conducţie se numeşte strat limită termic.
În continuare, aceste particule cu energie mai mare se deplasează către regiuni cu
temperaturi mai scăzute, unde prin amestec cu alte particule, transmit acestora o parte din energia
lor, mărindu-le temperatura.

Factorii care influenţează convecţia termică:

a) Cauza care produce mişcarea fluidului


Dacă mişcarea fluidului este cauzată doar de diferenţa de densitate produsă de diferenţa
de temperatură între particulele de fluid mai apropiate şi mai depărtate de perete, transmisia
căldurii se face prin convecţie liberă.
Dacă mişcarea fluidului este cauzată de un lucru mecanic din exterior (pompă, ventilator)
transmisia căldurii se face prin convecţie forţată.

b) Regimul de curgere al fluidului care este caracterizat prin criteriul Reynolds (Re).
Pentru curgerea fluidelor prin ţevi şi canale închise există următoarele regimuri:

Liviu Costiuc SCM 56


2018 Schimb de căldură și masă

 convecţie în regim laminar (particulele de fluid nu se amestecă, liniile de curent fiind


paralele): Re  2300
 convecţie în regim tranzitoriu: 2300  Re  104

 convecţie în regim turbulent: Re  104


Pentru curgerea fluidului peste corpuri în formă de placă plană, graniţa dintre laminar şi
turbulent este pentru Re  5  105 .
Deoarece în regim laminar particulele nu se amestecă, intensitatea transferului de căldură
prin convecţie este mai mare în regim turbulent decât în regim laminar.

c) Proprietăţile fizice ale fluidului


Convecţia este influenţată în principal de căldura specifică c p , coeficientul de conducţie 
al fluidului (care intervine în stratul limită termic), difuzivitatea termică, densitatea, vâscozitatea
dinamică, proprietăţi care depind de temperatura fluidului şi care pot fi găsite în tabele
termodinamice.

d) Forma şi dimensiunile suprafeţei de schimb de căldură


Geometria suprafeţei de schimb de căldură (plană, cilindrică, nervurată, etc.) şi orientarea
acesteia faţă de direcţia de curgere a fluidului afectează caracteristicile stratului limită, deci şi
transferul de căldură prin convecţie.

U.4.4. Transferul de căldură prin convecţie


Convecţia termică reprezintă procesul de transfer al
căldurii prin acţiunea combinată a conducţiei termice, a
acumulării de energie interna şi a mişcării de amestec.
Convecţia este cel mai important mecanism de schimb de
căldură între o suprafaţă solidă şi un fluid (lichid sau gaz),
între care există contact direct şi mişcare relativă.
Transferul de căldură prin convecţie (de exemplu, de la
un perete mai cald la un fluid mai rece - fig. 4.1) are loc în
cîteva etape. Iniţial, căldura trece prin conducţie termică de la Figura 4.1
suprafaţa peretelui la particulele de fluid adiacente acestuia,

Liviu Costiuc SCM 57


2018 Schimb de căldură și masă

ceea ce are ca efect ridicarea temperaturii şi energiei interne a acestor particule de fluid ; aceste
procese se desfăşoară în stratul de fluid de lîngă perete, denumit strat limită. În continuare, aceste
particule cu energie mai mare se deplasează către zone de fluid cu temperaturi mai scăzute, unde,
prin amestec cu alte particule, transmit o parte din energia lor.
Convecţia este astfel un proces de transfer de energie, masă şi impuls. Energia este
înmagazinată în particulele de fluid şi transportată ca rezultat al mişcării acestora. Mecanismul
procesului nu depinde direct de diferenţa de temperatură, dar efectul net este acela al transferului
de energie în sensul scăderii temperaturii, fiind astfel considerat, alături de conducţie şi radiaţie,
ca al treilea mod de schimb de căldură.
Intensitatea procesului de transmisie a căldurii prin convecţie depinde în foarte mare
măsură de mişcarea de amestec a fluidului. Ca urmare, studiul transferului convectiv de căldură
necesită cunoaşterea caracteristicilor de curgere a fluidului. În funcţie de cauza mişcării,
convecţia este clasificată în convecţie liberă sau naturală (cînd mişcarea de amestec este
rezultatul diferenţelor de densitate produse de gradienţii de temperatură) şi în convecţie forţată
(cînd mişcarea de amestec este rezultatul unor cauze externe, ca pompe, ventilatoare etc.).
Relaţia de bază a transferului de căldură prin convecţie a fost propusă de Newton în 1701
şi permite calculul căldurii schimbate între un -fluid şi suprafaţa unui perete :

Q  S t f  t s  St W ; qs 
Q
S
 t W / m 
2
(4.1)

unde:
Q = fluxul de căldură transferat prin convecţie, în [W];
qs = fluxul termic unitar de suprafaţă, în [W/m2];
α = coeficientul de schimb de căldură prin convecţie (coeficientul de convecţie, denumit
uneori şi conductanţă termică convectivă san coeficient de schimb de căldură prin suprafaţă), în
[W/m2 oC] ;
tf, ts = temperatura fluidului (la o distanţă suficient de mare de suprafaţă), respectiv, a
suprafeţei peretelui, în °C;
Δt = diferenţa de temperatură între fluid şi perete, Δt =tf – ts  în [°C];
S = aria suprafeţei de schimb de căldură a peretelui, în [m2].

Liviu Costiuc SCM 58


2018 Schimb de căldură și masă

Adoptarea valorii absolute a diferenţei de temperatură presupune că fluxul de căldură Q


este pozitiv în sensul descreşterii temperaturii.
Comparînd relaţiile (2.9) şi (2.13), rezultă expresia rezistenţei termice la schimbul de
căldură prin convecţie :

1
Rconv  [(m2 oC)/W] (4.2)

În tabelul 4.1 se dă ordinul de mărime a valorii coeficientului α.

Exemplu
Tabelul 4.1 Ordinul de mărime a coeficientului de convecţie α
Fluidul şi procesul de convecţie α, [W/m2 oC]
Aer, convecţie liberă 6-30
Aer sau abur supraîncălzit, convecţie 30-500
forţată
Ulei, convecţie forţată 60-1800
Apă, convecţie forţată 300-40000
Apă, fierbere 3000-60000
Abur, condensare 6000-120000

S-a constatat experimental că transferul de căldură între un fluid şi un alt corp (care poate
fi solid sau tot fluid) în care fluidul suferă o mişcare prin care particulele mai calde transportă
căldura către particulele mai reci prin amestecarea cu ele este influenţat de foarte mulţi factori. În
funcţie de cei mai importanţi dintre aceştia s-a realizat o clasificare a fenomenelor convective,
astfel încât, primul pas în abordarea unei probleme de transfer termic convectiv este încadrarea
corectă a lui conform schemei din fig. 4.2.

Liviu Costiuc SCM 59


2018 Schimb de căldură și masă

TRANSFER DE CĂLDURĂ PRIN CONVECŢIE

Fără schimbarea stării de Cu schimbarea stării de


agregare a fluidului agregare a fluidului

Convecţie liberă Convecţie forţată evaporare fierbere condensare

Regim Regim Regim Regim


laminar turbulent laminar turbulent

Fig. 4.2. Clasificarea transferului de căldură convectiv

* În convecţia liberă mişcarea particulelor de fluid are loc datorită micşorării densităţii
particulelor mai calde care se ridică. Mişcarea poate fi mai lentă sau mai agitată, regimul de
curgere fiind numit laminar (se desfăşoară în straturi paralele, fără o amestecare între straturi)
sau turbulent (apare un transfer de particule între straturi fluide).
*
* În convecţia forţată, fluidul este pus în mişcare forţată de către un ventilator, o pompă
etc., deci generată de surse exterioare.

Newton a propus ecuaţia care îi poartă numele pentru calculul fluxului de căldură
convectiv având forma:
 
Q    Tp  T f  AW . (4.3)

în care  este coeficientul de transfer de căldură prin convecţie, sau pe scurt, coeficient de

 
convecţie W m2  K , iar A reprezintă aria suprafeţei de transfer de căldură [m 2]. Termenul din
paranteză cuprinde diferenţa de potenţial termic între peretele solid şi fluid în cazul proceselor de

Liviu Costiuc SCM 60


2018 Schimb de căldură și masă

încălzire a fluidului. În cazul răcirii fluidului, paranteza este negativă, iar fluxul îşi schimbă
sensul.
Coeficientul de convecţie ia valori având ordine de mărime diferite de la un tip de proces
convectiv la altul. În tabelul 4.2 se prezintă valori orientative.

Exemplu
Tab. 4.2. Valori orientative pentru coeficientul de convecţie
Fluidul Procesul de convecţie 
 W m2  K 
Gaze Convecţie liberă 5 - 100
Convecţie forţată 10 - 300
Apă Convecţie liberă 100 - 1 000
Convecţie forţată 500 - 4 000
Uleiuri Convecţie monofazică 50 - 1800

Se pune problema determinări coeficientului de convecţie. După cum s-a arătat mai sus,
fenomenele asemănătoare sunt guvernate de legi asemănătoare. Pentru aceasta:
* se încadrează corect procesul convectiv într-una dintre clasele prezentate în diagramă,
apoi
* se folosesc ecuaţii criteriale specifice procesului convectiv respectiv.

Criteriile de similitudine, numite şi invarianţi sunt grupuri de factori formaţi din


mărimile cele mai semnificative pentru procesul respectiv. Ecuaţiile criteriale sunt produse de
criterii de similitudine la diferite puteri.
Ecuaţiile criteriale sunt relaţii de tip semiempiric, deoarece forma lor este dedusă pe baze
teoretice, dar coeficienţii şi exponenţii care intervin sunt determinaţi pe baze experimentale.
Din această cauză, pentru determinarea coeficientului de convecţie  se face apel la teoria
similitudinii. Pe baza ecuaţiilor diferenţiale sus menţionate şi a teoriei similitudinii au fost
deduse mărimile adimensionale numite invarianţi sau criterii de similitudine sau numere.
Exemplu: Reynolds (Re), Grasshof (Gr), Nusselt (Nu), Prandtl (Pr) (vezi laboratorul).
Aceşti invarianţi se pot calcula în funcţie de parametrii fluidului la temperatura respectivă
(ex. vâscozitate, densitate, viteză, etc.)

Liviu Costiuc SCM 61


2018 Schimb de căldură și masă

Toţi aceşti invarianţi au aceeaşi valoare pentru sistemele şi fenomenele asemenea.


Deci fenomenul de convecţie într-o instalaţie industrială este asemenea cu fenomenul de
convecţie dintr-o instalaţie model de laborator dacă aceşti invarianţi au aceeaşi valoare.
Cel mai important invariant este Nu deoarece include coeficientul de convecţie  care
trebuie determinat: Nu =  l /  unde  este coeficientul de conducţie termică a fluidului în
stratul limită iar l este lungimea caracteristică (diametrul în cazul conductelor).
Efectuând experimentări pe instalaţii de laborator, au fost deduse empiric, relaţii de
legătură între invarianţi, numite ecuaţii criteriale de forma: Nu = f ( Re, Pr, Gr, etc. )
În concluzie, teoria similitudinii permite ca pe baza ecuaţiilor diferenţiale ale convecţiei,
dar fără a le integra, să se obţină criterii de similitudine între care să se determine pe cale
experimentală ecuaţii criteriale valabile pentru toate procesele asemenea. Din aceste ecuaţii
criteriale se poate determina coeficientul de convecţie .

Exemplu
Convecţia liberă
Ecuaţia criterială este de forma:

Nu = C ( Gr Pr )n

unde C şi n sunt coeficienţi care depind de regimul de curgere

Exemplu
Convecţia forţată
Nu  C Re m Pr n
unde C, m şi n sunt coeficienţi care depind de regimul de curgere

Valoarea coeficientului de convecţie α se determină cu ajutorul criteriului de similitudine


Nusselt:

 convd
Nu 
 (2.91)

în care:
d este dimensiunea liniară caracteristică transferului de căldură prin convecţie, [m];

Liviu Costiuc SCM 62


2018 Schimb de căldură și masă

λ este coeficientul de conductivitate termică care depinde de natura materialului şi de


temperatură, [W/m K].
Formulele de calcul pentru criteriul Nusselt sunt ecuaţii de forma

Nu  c Re m Pr n (2.92)

unde:

wd wd
Re   este criteriul Reynolds;
 

c p 
Pr   este criteriul Prandtl.
 a

unde: w=viteza fluidului; ρ=densitatea fluidului; η=viscozitatea dinamică a fluidului;


ν=viscozitatea cinematică a fluidului; cp=căldura specifică a fluidului la presiune constantă;
λ=conductivitatea termică a fluidului; a=coeficientul de difuzibilitate termică a fluidului.
Pentru curgerea forţată, monofazică, staţionară, c, m, n sunt constante caracteristice
procesului de schimb de căldură.
În funcţie de caracterul curgerii, relaţia lui Nusselt poate lua diferite forme. În continuare
sunt amintite câteva relaţii pentru criteriul Nusselt:
* La curgerea forţată turbulentă prin ţevi, Re >10.000,

Nu  0,023 Re0,8 Pr 0,4 (2.93)

* La curgerea forţată turbulentă de-a lungul unui perete plan,

Nu  0,0356 Re 0,8 Pr 0,4 (2.94)

Dacă se consideră fenomenul convecţiei termice libere, în locul vitezei w intervine


acceleraţia gravitaţională g şi criteriul Reynolds se înlocuieşte în acest caz cu criteriul lui
Grashof:

gd 3 t gd 3  2 t
Gr   (2.95)
2 2

În afară de acestea, există şi relaţii empirice simplificate. De exemplu, pentru convecţia


liberă a aerului la presiunea atmosferică se recomandă relaţia McAdams:

Liviu Costiuc SCM 63


2018 Schimb de căldură și masă

x
 T   W 
  CA     2
 L   m  K 
, (1.22)

unde T este diferenţa de temperatură dintre perete şi fluid, L - dimensiunea caracteristică, CA -


un coeficient, iar x un exponent. Astfel, pentru:
* suprafeţe verticale plane sau cilindrice, C A  1,42 ; x = 0,25; L semnifică înălţimea;

* cilindri orizontali, C A  1,32 ; x = 0,33; L semnifică diametrul;


* plăci plane orizontale cu suprafaţa rece sus sau suprafaţa caldă jos, C A  0,59 ; x = 0,25;
L este lungimea laturii semnificative.
Pentru convecţia monofazică la curgerea gazelor care se încălzesc prin tuburi se
recomandă relaţia:
w00,8  W 
  3,49
d 0,25  m2  K 
, (1.23)

unde w0 este viteza medie a curentului de gaze [m/s] determinată prin împărţirea debitului
volumic exprimat în m3N la aria secţiunii transversale a tubului, iar d - diametrul interior al
tubului [m].
Problema intensificării procesului convectiv are o deosebită importanţă deoarece prin
aceasta se realizează suprafeţe de transfer de căldură mai mici, deci în primul rând mai ieftine şi
în al doilea rând mai compacte.
La curgerea fluidelor în regim turbulent pe lângă pereţii solizi se formează totdeauna un
strat de fluid care aderă la peretele solid. El se numeşte strat limită. Transversal pe el, viteza
variază foarte mult, începând cu zero la perete. Acesta este deci un strat oarecum stagnant prin
care transferul de căldură se face în mare parte prin conducţie în fluid. Deoarece coeficientul de
conductivitate termică al lichidelor este mai coborât decât al solidelor, iar cel al gazelor este şi
mai scăzut, convecţia va fi împiedicată de acest fenomen. Pentru a-i diminua efectul se recurge la
procedee pentru intensificarea transferului de căldură.
Un prim procedeu pentru intensificarea transferului de căldură convectiv este extinderea
suprafeţei de transfer de căldură prin ariparea(sau nervurarea) suprafeţei. Procedeul se aplică
de obicei în cazul în care peretele solid este parcurs pe o faţă de către un lichid, iar pe cealaltă
faţă de către un gaz.

Liviu Costiuc SCM 64


2018 Schimb de căldură și masă

Exemplul tipic îl constituie radiatorul pentru motorul cu ardere internă. Tuburile prin
care circulă apa sunt aripate la exterior pentru extinderea suprafeţei de transfer de căldură pe
partea fluidului care are un coeficient de transfer de căldură foarte coborât. Este însă foarte
important din punct de vedere tehnologic ca aripioara să aibă un contact foarte bun cu peretele
tuburilor, altfel, dacă se interpune un strat de aer (bun izolator) între tubul neted şi baza
aripioarei, efortul de aripare devine inutil.
Dintre lichide, uleiurile au coeficienţi de transfer de căldură convectivi destul de mici.
Pentru creşterea lor este necesară o amestecare forţată a fluidului realizată prin dispozitive care
se numesc promotori de turbulenţă. Acestea pot fi nişte spirale de diverse forme introduse în
tuburile prin care curge fluidul, aripioare de mici dimensiuni sau chiar simple rugozităţi
artificiale create prin procedee de aşchiere.

U4.5. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a prezentat o dezvoltare a în transferul
de căldură prin conducţie prin pereţi cilindrici. S-au descris modurile de transfer de
căldură începând de la definițiile corespunzătoare şi până la ecuaţiile acestora.

U.4.6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor


U.1.10.1. Alegeţi răspunsul corect:
VII. Conductivitatea termică a materialelor creşte în următoarea ordine:
A. solid, lichid, gazos;
B. gazos, lichid, solid;
C. lichid, solid, gazos.
VIII. Fluxul conductiv de căldură este proporţional cu:
A. conductivitatea termică a materialului;
B. diferenţa de temperatură;
C. aria suprafeţei transversale pe fluxul de căldură.
IX. Fluxul convectiv de căldură depinde de:
A. conductivitatea termică a fluidului;
B. forma şi orientarea suprafeţei de transfer de căldură;

Liviu Costiuc SCM 65


2018 Schimb de căldură și masă

C. suprafaţa de transfer de căldură;


D. agitaţia fluidului.
X. Rezistenţa termică echivalentă a mai multor straturi confecţionate din
materiale omogene se obţine din rezistenţele termice parţiale:
A. ca sumă aritmetică a lor;
B. ca medie aritmetică a lor;
C. ca produs al lor.
XI. Datorită existenţei stratului limită, coeficientul de convecţie al fluidelor
creşte în următoarea ordine:
A. mediu gazos, mediu lichid, metal lichid;
B. mediu lichid, mediu gazos, metal lichid;
C. metal lichid, mediu gazos, mediu lichid.
XII. Extinderea suprafeţei de transfer de căldură pe partea aerului la
radiatoarele motoarelor cu ardere internă se face în primul rând pentru:
A. că aerul este mai puţin dens şi poate trece mai uşor printre
aripioare;
B. că aerul are un coeficient de convecţie de circa 100 ori mai mic
decât cel al apei din interiorul tuburilor;
C. creşterea rezistenţei mecanice.

Răspuns: I B; II A,B,C; III A,B,C,D; IV A; V A; VI B.

Liviu Costiuc SCM 66


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învăţare 5. Transferul de căldură prin radiaţie

Cuprins

U.5.1. Introducere ......................................................................................................... 62


U.5.2. Competenţe ......................................................................................................... 62
U.5.3. Mărimi caracteristice transferului de căldură prin radiaţie .............................. 63
U.5.4. Transferul de căldură prin radiaţie .................................................................... 64
U.5.5. Cazuri particulare de schimb de căldură prin radiaţie termică......................... 67
U.5.6. Rezumat............................................................................................................... 69
U.5.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 70

U.5.1. Introducere
Pentru transferul de căldură convectiv potenţialul termic este reprezentat de
diferența de temperatură. Transferul de căldură poate fi şi de la mediul ambiant
către obiectele mai reci, menţinute la temperaturi scăzute cu ajutorul instalaţiilor
frigorifice. În tehnică, procesele de transfer de căldură stau la baza realizării
tuturor maşinilor şi instalaţiilor termice. Stăpânirea fenomenelor de transfer termic
printr-o cunoaştere şi înţelegere a lor îşi propune găsirea unor metode pentru
frânarea sau intensificarea proceselor respective.
În această unitate de învăţare se prezintă noţiunile generale Pentru
transferul de căldură convectiv, ca mod elementar de transfer de căldură şi relaţiile
de calcul împreună cu factorii de care depinde transferul de căldură.

U.5.2. Competenţele unităţii de învăţare


În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:
* cunoască modurile de bază ale transferului de căldură;
* înţeleagă modul de transmitere a căldurii prin convecţie şi factorii
de care depinde;
* cunoască relaţiile de transfer de căldură prin convecţie prin pereţi
plani şi cilindrici omogeni;

Liviu Costiuc SCM 67


2018 Schimb de căldură și masă

* cunoască transmiterea căldurii prin pereţi neomogeni stratificaţi,


* calculeze rezistenţe termice convective.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.

U.5.3. Mărimi caracteristice transferului de căldură prin radiaţie


Orice corp cu o temperatură mai mare decât Kelvin emite energie termică sub formă de
unde electromagnetice. Dacă aceste radiaţii ajung la suprafaţa altui corp se retransformă parţial
din nou în energie termică. Puterea emisivă a corpului negru la temperatura T se poate calcula în
conformitate cu legea lui Stefan-Boltzmann cu relaţia:

W / m 
4
 T 
EN  CN  
2
(2.96)
 100 

unde CN=5,77 W/m2K4 este coeficientul de radiaţie al corpului negru.


Corpul cenuşiu radiază cu o intensitate mai mică cecât corpul negru, într-un raport
constant la toate lungimile de undă:
4 4
 t   T 
E  C N    C  (2.97)
 100   100 

Factorul energetic de emisie ε se determină pe cale experimentală şi depinde de


temperatura şi de structura suprafeţei corpului. Pentru calculele tehnice, marea majoritate a
corpurilor solide şi lichide pot fi considerate corpuri cenuşii.
O suprafaţă S1 [m2] având temperatura T1 şi coeficientul de radiaţie C1=ε1CN, transmite
suprafeţei S2 cu temperatura T2 şi coeficientul de radiaţie C2=ε2CN fluxul de căldură:

 T1  4  T2  4 
Q  S1C12      W  (2.98)
 100   100  

Dacă suprafeţele sunt paralele, coeficientul de schimb de radiaţie are expresia:

Liviu Costiuc SCM 68


2018 Schimb de căldură și masă

1
C12  (2.99)
1 1 1
 
C1 C 2 C N

Dacă fluxul de căldură se transmite între un perete şi un fluid atât prin radiaţie cât şi prin
convecţie, este util să se exprime şi radiaţia termică cu un coeficient echivalent de schimb de
căldură prin radiaţie, αr similar coeficientului de convecţieαc.
Expresia acestui coeficient echivalent este:

 T f  4  T p  4 
 C N      
 100   100  
r  [W/m2K] (2.100)
t f  tp

În aceste condiţii, fluxul total de căldură transmis prin convecţie şi radiaţie este:

Q   conv   r  S t p  t f  W  (2.101)

U.5.4. Transferul de căldură prin radiaţie


La temperatura ambiantă, radiaţia termică se situează în gama infraroşu cu lungimi de
undă mai mari de 5 microni.
Legea Stefan-Boltzmann exprimă puterea totală de emisie, (energia totală radiată) în
unitatea de timp, de unitatea de suprafață a unui corp negru dependentă de intensitatea de radiaţie
a corpului negru absolut:
 
W
E0   I  d  2  , (1.24)
 0 m 

în care intensitatea de radiație a corpului negru absolut (corp care emite maximum de radiaţii la
orice temperatură, pentru toate lungimile de undă) este invers proporţională cu lungimea de undă
la puterea a cincea conform legii lui Planck:
1
C1  T 
C2
W
I  5 e  1  3  . (1.25)
   m 
 

Se obţine:

Liviu Costiuc SCM 69


2018 Schimb de căldură și masă

  4
C1 1  T 
E0     d  T  C0  
4
 , (1.26)
 0   100 
5 C2

e T 1

în care:

Co  C1 15   C2 104  5,775 W m2K 4 .    (1.27)

Deci emitanţa energetică (puterea totală de emisie) a corpului negru este proporţională cu
puterea a patra a temperaturii absolute la care se găseşte corpul.
Legea Stefan-Boltzmann, aplicabilă şi pentru corpurile cenuşii (absorb, pe toate lungimile
de undă, aceeaşi fracţiune din radiaţiile care cad asupra lor) îmbracă în final forma:
4
 T 
E  C   , (1.28)
 100 

în care coeficientul de radiaţie C, diferit de la un corp la altul, valoarea lui depinzând de natura,
starea suprafeţei şi temperatura corpului, având valori de la 0 la C 0.
Prin raportarea celor doi coeficienţi se obţine factorul energetic de emisie al suprafeţei
radiante:
C
  1. (1.29)
C0

Majoritatea materialelor tehnice se pot considera cu acoperitoare aproximaţie drept


corpuri cenuşii.
Spre deosebire de corpurile cenuşii în cazul corpurilor selective (colorate) care absorb
radiaţiile incidente pe anumite lungimi de undă, factorul energetic de emisie depinde, în general,
de temperatura şi natura corpului şi de starea suprafeţei lui, iar în cazul metalelor depinde şi de
gradul de oxidare al suprafeţei.
În natură există foarte puţine substanţe care se comportă în acelaşi mod faţă de toate
radiaţiile. Substanţele sunt selective pentru un interval mai mare sau mai mic de lungimi de undă.
Unele lungimi de undă sunt complet absorbite, altele parţial, pentru restul intensităţii radiaţiei
respective substanţa comportându-se transparent sau reflectant. În acest sens se amintesc
cercetările pentru obţinerea unor materiale absorbante într-un spectru cât mai larg de lungimi de
undă în vederea folosirii lor la captarea radiaţiilor solare.

Liviu Costiuc SCM 70


2018 Schimb de căldură și masă

Dintre corpurile solide, numai izolatorii şi semiizolatorii electrici se încadrează în


categoria corpurilor cenuşii. Spre deosebire de aceştia, metalele şi oxizii metalici, deşi se
comportă selectiv, sunt consideraţi practic radiatori cenuşii.
În general, corpurile nemetalice prezintă factori de emisie mai ridicaţi ale căror valori
scad cu temperatura, spre deosebire de metale, la care valorile mai coborâte ale emisivităţilor
cresc pe măsură ce temperatura se majorează.
Căldura se transmite prin radiaţie între corpurile solide, dacă spaţiul dintre ele este
umplut cu un mediu neabsorbant.
Relaţia practică de calcul pentru fluxul de căldură transferat între două suprafeţe plane
paralele este:
 T  4  T  4 
Q    C0   1    2    A W  .
 (1.30)
 100   100  

Pentru uşurarea calculelor se poate utiliza o relaţie de forma ecuaţiei lui Newton utilizată
la transferul de căldură convectiv:
Q  r  T1  T2  A W. (1.31)

Coeficientul echivalent se obţine din egalarea celor două relaţii. Pentru diferenţe mici de
temperatură, de exemplu în cazul transferului de căldură din aparatura electronică sau în
aplicaţiile legate de asigurarea confortului se poate considera o valoare constantă a acestui
coeficient.
În practică se întâlneşte un transfer de căldură combinat, convectiv şi radiativ, al cărui
coeficient se obţine prin însumarea celor doi:


  c   r W m2K .  (1.32)

Transferul net de energie radiantă între un corp negru cu temperatura T1 şi suprafaţa S1


şi un alt corp negru absolut cu temperatura. T2 < T1, care îl înconjoară pe primul şi a cărui
suprafaţă absoarbe întreaga radiaţie termică emisă de primul corp, este dat de relaţia :

Q   o S1 T14  T24  [W] (2.16)

Liviu Costiuc SCM 71


2018 Schimb de căldură și masă

Corpurile reale, numite corpuri cenuşii, emit sau absorb fluxuri de·energie radiantă
inferioare corpului negru. Pentru aceste corpuri, coeficientul de radiaţie σo = ε σo, unde ε  1
este o mărime adimensională, denumită factor de emisie al corpului cenuşiu.

Transferul net de energie sub formă de energie radiantă între două corpuri reale cu
geometrii oarecare se exprimă prin relaţia de forma :

Q   o F12 S c T14  T24  [W], (2.17).

unde F12 (sau se mai notează cu ε12)este o funcţie care ţine seama de factorii de emisie şi

geometriile celor două corpuri reale, iar Sc este aria suprafeţei de schimb de căldură de calcul.
Dacă se echivalează transferul de căldură prin radiaţie cu un proces de schimb de căldură
prin suprafaţă, exprimat sub forma relaţiei (2.13), adică:

Q   rad S c T1  T2    o F12 S c T14  T24  , (2.18)

în care αrad este coeficientul de schimb de căldură de suprafaţă prin radiaţie, atunci, prin
analogie cu formula (2.9), se poate determina rezistenţa termică la schimbul de căldură prin
radiaţie sub forma:

1 T1  T2
Rrad   [(m2 K)/W]
 o F12 T14  T24 
(2.19)
 rad

U.5.5. Cazuri particulare de schimb de căldură prin radiaţie termică


U.5.5. 1. Două suprafeţe plane paralele

Figura 5.6

Liviu Costiuc SCM 72


2018 Schimb de căldură și masă

Ţinând cont de reflexiile şi absorbţiile repetate, se poate demonstra că fluxul de căldură


transmis prin radiaţie termică între 2 plăci cenuşii plane paralele cu suprafaţa S este:

  T  4  T  4 
Q   12C0 S  1    2   W
 100   100  

1
unde 12 = factorul mutual de emisie al sistemului format de cele două plăci  12 
1 1
 1
1 2

U.5.5.2 Suprafaţă închisă înconjurată de altă suprafaţă

Figura 5.7

  T  4  T  4 
Q   12C0 S1  1    2   W
 100   100  

1
Factorul mutual de emisie al sistemului este:  12 
1 S1  1 
   1
1 S2   2 
Observaţie: Dacă S2  S1; şi S1/S2  0  12  1 (adică o suprafaţă finită S1
înconjurată de o suprafaţă mult mai mare S2)

U.5.5.3. Schimbul de căldură în prezenţa ecranelor de radiaţie


Ecranele contra radiaţiei termice sunt reprezentate de plăci subţiri plasate între 2
suprafeţe care schimbă între ele căldură prin radiaţie termică.

Liviu Costiuc SCM 73


2018 Schimb de căldură și masă

Figura 5.8

   T1  4  Te  4 
 Q  Q 1e   1e C0 S     
  100   100  

Q  Q   C S  Te    T2  
4 4

 e2 e 2 0     
  100   100  

unde:
1 1
 1e  ;  e2 
1 1 1 1
 1  1
1 e e 2
Dacă se înlocuiesc în sistemul de ecuaţii se obţine:
  4 4
 Q  T   Te 
 1
   
  1e C0 S  100   100 
  şi se adună reciproc, rezultă:
 Q
4 4
 Te   T2 
  C S   100      
 e2 0    100 


Q  1 1   T1   T2 
4 4

     
C0 S   1e  e 2   100   100 

De unde se poate obţine expresia fluxului de căldură:


  T1  4  T2  4 
1
Q C S     
1 1 0  100   100  
  
 1e  e2
sau
  T1  4  T2  4 
Q   1e 2 C0 S     
 100   100  

Liviu Costiuc SCM 74


2018 Schimb de căldură și masă

1
unde 1e 2  = factorul de emisie redus al sistemului termic
1 1

1e  e 2

Reducerea fluxului de căldură este cu atât mai mare cu cât ecranul are un factor de emisie
e mai mic decât al sistemului de suprafeţe.

Pentru a se obţine o izolare cât mai bună este necesară utilizarea mai multor paravane şi
vidarea spaţiului dintre plăci pentru anihilarea convecţiei.

U5.6. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a prezentat o dezvoltare a în transferul
de căldură prin radiaţie. S-au descris modurile de transfer de căldură începând de la
definițiile corespunzătoare şi până la ecuaţiile acestora.

U.5.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor


U.5.7.1. Alegeţi răspunsul corect:
I. Conductivitatea termică a materialelor creşte în următoarea ordine:
A. solid, lichid, gazos;
B. gazos, lichid, solid;
C. lichid, solid, gazos.
II. Fluxul conductiv de căldură este proporţional cu:
A. conductivitatea termică a materialului;
B. diferenţa de temperatură;
C. aria suprafeţei transversale pe fluxul de căldură.
III. Fluxul convectiv de căldură depinde de:
A. conductivitatea termică a fluidului;
B. forma şi orientarea suprafeţei de transfer de căldură;
C. suprafaţa de transfer de căldură;
D. agitaţia fluidului.

Liviu Costiuc SCM 75


2018 Schimb de căldură și masă

IV. Rezistenţa termică echivalentă a mai multor straturi confecţionate din


materiale omogene se obţine din rezistenţele termice parţiale:
A. ca sumă aritmetică a lor;
B. ca medie aritmetică a lor;
C. ca produs al lor.
V. Datorită existenţei stratului limită, coeficientul de convecţie al fluidelor
creşte în următoarea ordine:
A. mediu gazos, mediu lichid, metal lichid;
B. mediu lichid, mediu gazos, metal lichid;
C. metal lichid, mediu gazos, mediu lichid.
VI. Extinderea suprafeţei de transfer de căldură pe partea aerului la
radiatoarele motoarelor cu ardere internă se face în primul rând pentru:
A. că aerul este mai puţin dens şi poate trece mai uşor printre
aripioare;
B. că aerul are un coeficient de convecţie de circa 100 ori mai mic
decât cel al apei din interiorul tuburilor;
C. creşterea rezistenţei mecanice.

Răspuns: I B; II A,B,C; III A,B,C,D; IV A; V A; VI B.

Liviu Costiuc SCM 76


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învăţare 6. Procese combinate de transfer de căldură

Cuprins

U.6.1. Introducere ......................................................................................................... 71


U.6.2. Competenţe ......................................................................................................... 71
U.6.3. Transferul de căldură combinat ......................................................................... 72
U.6.4. Rezumat............................................................................................................... 79
U.6.5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 79

U.6.1. Introducere
Pentru transferul de căldură global sau combinat potenţialul termic este
reprezentat de diferența de temperatură. În tehnică, procesele de transfer de căldură
stau la baza realizării tuturor maşinilor şi instalaţiilor termice. Stăpânirea
fenomenelor de transfer termic printr-o cunoaştere şi înţelegere a lor îşi propune
găsirea unor metode pentru frânarea sau intensificarea proceselor respective.
În această unitate de învăţare se prezintă noţiunile generale pentru
transferul de căldură global, ca mod de transfer de căldură şi relaţiile de calcul
împreună cu factorii de care depinde transferul de căldură.

U.6.2. Competenţele unităţii de învăţare


În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:
* cunoască modurile de bază ale transferului de căldură;
* înţeleagă modul de transmitere a căldurii prin convecţie şi factorii
de care depinde;
* cunoască relaţiile de transfer de căldură prin convecţie prin pereţi
plani şi cilindrici omogeni;
* cunoască transmiterea căldurii prin pereţi neomogeni stratificaţi,
* calculeze rezistenţe termice convective.

Liviu Costiuc SCM 77


2018 Schimb de căldură și masă

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.

U.6.3. Transferul de căldură combinat


Procesele de transfer de căldură care au loc în natură sunt procese complexe, în care apar
simultan două sau trei din modurile fundamentale de schimb de căldură. De exemplu,
transferul de căldură într-un generator de abur de la gazele de ardere la apă-abur se desfăşoară în
trei etape succesive: căldura este iniţial transmisă prin convecţie şi radiaţie de la gazele fierbinţi
la peretele exterior al ţevilor, apoi trece prin conducţie prin peretele metalic al ţevilor şi în final,
este transmisă prin convecţie de la peretele interior al ţevilor la fluidul de răcire, apă-abur.
În figura 2.4,a sunt prezentate elementele caracteristice ale transferului de căldură pentru
exemplul de mai sus.
Transferul total (însumat) de căldură de la gaze la peretele ţevilor, din prima etapă, se
scrie în forma :

Q  Qconv,1  Q rad   conv,1 S t g  t p1    rad S t g  t p1  


t  t p1 S
  conv,1   rad S t g  t p1  
g
[W], (2.20)
R1

unde:
tg, tp1 reprezintă temperatura gazelor, respectiv, a peretelui exterior al ţevilor;
R1 = 1 /(αconv,1+ αrad) este rezistenţa termică efectivă sau combinată a primei etape în
transferul căldurii.
Mărimea α=(αconv,1+ αrad) care ţine seama simultan de procesul combinat de transfer de
căldură prin convecţie şi radiaţie este denumită coeficientul total de schimb de căldură prin
suprafaţă şi se exprimă în [W/(m2 °C)].
În. a doua etapă, căldura trece prin conducţie prin peretele metalic al ţevii între
temperatura exterioară a peretelui tp1 şi temperatura interioară tp2, conform r elaţiei :

Liviu Costiuc SCM 78


2018 Schimb de căldură și masă

 
Q  Qcond 

t p1  t p 2 S  t p1  t p 2 S [W] (2.21)
 R2

unde R2 = δ/λ este rezistenţa termică la conducţie a peretelui metalic. În fine, în cea de-a
treia etapă, căldura este transmisă prin convecţie (s-a neglijat radiaţia termică) de la peretele
interior al ţevilor cu temperatura tp2 la apă-abur cu temperatura ta, relaţia de calcul fiind :

t  t a S
Q  Qconv, 2   conv, 2 S t p 2  t a S 
p2
[W], (2.22)
R3

în care R3 = 1/αconv,2 este rezistenţa termică la convecţie în a treia etapă.

În practică, se cunosc, de obicei, numai temperatura gazelor de ardere tg şi a fluidului din


ţevi ta. Prin explicitarea diferenţelor de temperatură din relaţiile (2.20)-(2.22) şi însumarea
algebrică, se pot elimina temperaturile intermediare tp1 şi tp2, obţinîndu-se :

t  t a S t  t a S t total S
Q  
g g
(2.23)
1  1 R1  R2  R3 R1  R2  R3
 
 conv,1   rad   conv, 2

Acelaşi rezultat poate fi obţinut direct, folosind analogia electrică a transferului căldurii.
Cu ajutorul schemei electrice echivalente a procesului de transfer de căldură considerat (fig. 2.4,
b), se poate determina imediat, în baza relaţiei (2.9), expresia fluxului termic unitar de suprafaţă
în funcţie de rezistenţele termice şi de modul de legare al acestora:

Q t total t total
qs    [W/m2] (2.24)
S R R1  R2  R3

care este identică cu relaţia (1.23).


Rezistenţa termică R1 corespunde rezistenţelor R1  1 /  conv,1 (la convecţie) şi

R1  1 /  rad (la radiaţie) legate în derivaţie, iar R este rezistenţa termică totală.

Liviu Costiuc SCM 79


2018 Schimb de căldură și masă

Aşa cum s-a menţionat, trebuie verificată compatibilitatea materialelor folosite cu


regimul de temperatură. Conform figurii 2.4,a, temperatura maximă a peretelui ţevilor este tp1;
ea se stabileşte numeric din relaţia (2.20) şi se compară cu temperatura admisibilă tadm pentru
oţelul. utilizat.
Dacă tp1 ≤ tadm, condiţiile termice de funcţionare sunt sigure; dacă însă, tp1 ≥ tadm,
materialul nu rezistă şi trebuie luate o serie de măsuri, ca de exemplu: schimbarea materialului
(de regulă, cu altul mai. scump), reducerea temperaturii gazelor şi deci a fluxului termic (cu.
micşorarea sarcinii termice a generatorului de abur), intensificarea proceselor individuale de
transfer de căldură.
În calculele practice, cum este cazul aparatelor schimbătoare de căIdură, este convenabilă
scrierea simplificată a ecuaiţiei (2.23) sub forma :

Q  k s St total W ; qs 
Q
S
 k s t total W / m ,
2
(2.25)

unde ks este un coeficient global de schimb de căldură, exprimat în [W/(m2 oC)] având
valorile orientative din tabelul 2.3.
Coeficientul ks ţine seama simultan de toate procesele de transfer de căldură care intervin
în cazul considerat.
Din compararea relaţiilor (2.23) şi (2.25), rezultă:

ks 
1

1
R R1  R2  R3
W /(m 2 o

C) , (2.26)

respectiv, coeficientul ks are ca semnificaţie fizică inversul rezistenţei totale la transferul


de căldură.
Tabelul 2.3 Ordinul de mărime a coeficientului global de transfer de căldură ks
Fluidul cald-fluidul rece ks ,[W/(m2 oC)]
Gaze – gaze 10 – 300
Gaze - apă 10 – 350
Apă – apă 1000 – 6000
Abur – gaze 30 – 350
Abur – apă 1000 – 10000
Ulei – apă 100 – 450
Ulei - ulei 50 - 450

Liviu Costiuc SCM 80


2018 Schimb de căldură și masă

Creşterea coeficientului ks lucru urmărit în toate procesele de schimb de căldură,


presupune reducerea rezistenţelor termice ale proceselor componente de transfer de căldură.

În tabelul 2.4 sunt rezumate principalele relaţii de calcul utilizate în schimbul de căldură
pentru diferite moduri de transfer al căldurii.

Tabelul 2.4 Relaţiile de bază utilizate în transferul de căldură


Modul de transfer
Fluxul termic Observaţii
al căldurii

Q  S
dt Flux termic unidirecţional în direcţia x.
dx
Conducţia
t t
termică Q  S 1 2
Fluxul termic între două suprafeţe izoterme cu

temperaturile t1 şi t2 şi distanţa între ele, δ

Q  S t s  t f  Transferul de căldură de la suprafaţa corpului solid la
Q  S t f  t s 
Convecţia fluid
termică Transferul de căldură de la fluid la suprafaţa corpului
solid
Q   o ST 4 Fluxul termic total radiat de o suprafaţă cu aria S şi
temperatura T.
Radiaţia termică 
Q   o S T14  T24  Fluxul termic net schimbat prin radiaţie între un corp
cenuşiu cu temperatura T1 şi un corp negru cu
temperatura T2.
Q  k s ST  St / R Transferul de căldură între două corpuri (solide şi
Transfer global
fluide) cu rezistenţa termică R şi diferenţa de
de căldură
temperatură Δt.

În tabelul 2.5 se dau pentru peretele plan şi cilindric, în ipoteza qv = 0, principalele relaţii
pentru calculul conducţiei termice, în regim constant, cu condiţii la limită de primul tip.

Liviu Costiuc SCM 81


2018 Schimb de căldură și masă

Tabelul 2.5
Unitatea de
Denumirea Perete Relaţii de calcul
măsură
Rezistenţa termică la 
Plan (m2 oC)/W Rsp 
conducţie 
1 d2
Cilindric (m2 oC)/W Rlp  ln
2 d1

t t p1  t p 2
qs  
Fluxul termic unitar Plan W/m 2
Rsp 

t t p1  t p 2
ql  
Cilindric W/m Rlp 1 d
ln 2
2 d 1
 t p1  t p 2 S
Fluxul de căldură Plan W Q  qs S 

2 t p1  t p 2 l
Q  ql l 
Fluxul de căldură Cilindric W d
ln 2
d1

Temperatura într-un x  x
Plan o
C t x  t p1  qs  t p 2  qs
punct  
ql d q d
o t d  t p1  ln  t p 2  l ln 2
Cilindric C 2 d 1 2 d

Se consideră un perete cilindric omogen cu diametrul interior d1, diametrul exterior d2,
lungimea l ≥ d1, d2, cu conductivitatea termică constantă λ. În interiorul tubului cilindric se
găseşte un fluid cald cu temperatura tf1, iar în exterior un fluid rece cu temperatura tf2;
coeficienţii corespunzători de schimb de căldură prin convecţie sunt α1 şi α2 constanţi (fig.2.10,
a).
Pentru acest caz de propagare unidirecţională a căldurii se cere determinarea fluxului de
căldură Q, a fluxului termic unitar liniar q1 şi a temperaturilor suprafeţelor peretelui tp1 şi tp2.

Liviu Costiuc SCM 82


2018 Schimb de căldură și masă

ql

Figura 2.10
Fluxul de căldură Q transferat între un fluid cu temperatura tf şi suprafaţa unui perete
cilindric cu temperatura tp (de exemplu tf >tp) se determină cu legea lui Newton (2.13):

Q  S t f  t p    dl t f  t p  W  (2.75)

în care S= πdl [m2] este suprafaţa peretelui cilindric, iar α este coeficientul de schimb de
căldură prin convecţie, în [W/(m2 oC)].
Fluxul unitar liniar este:

 d t f  t p  W / m
Q
ql  (2.76)
l

Comparând acesată relaţie cu formula lui Ohm (2.9) aplicată transferului de căldură prin
perete cilindric:

t t f  tp
ql   W / m (2.77)
Rl ,conv Rl ,conv

se obţine expresia rezistenţei termice la transferul căldurii prin convecţie la peretele


cilindric:

Liviu Costiuc SCM 83


2018 Schimb de căldură și masă

Rl ,conv 
1
d
m C / W 
o
(2.78)

Conform principiului consrervării energiei, în absenţa surselor interioare de căldură,


fluxul unitar liniar transmis de la fluidul cald la suprafaţa interioară a peretelui, prin peretele
cilindric şi de la suprafaţa exterioară a peretelui la fluidul rece este acelaşi, adică:

2 t p1  t p 2 
ql  d11 t f 1  t p1    d 2 2 t p 2  t f 2  (2.79)
ln d 2 / d1 

Se explicitează diferenţele de temperatură:

ql q d ql
t f 1  t p1  ; t p1  t p 2  l ln 2 ; t p 2  t f 2  (2.80)
d 11 2 d 1 d 2 2

care prin însumare algebrică dau:

 1 1 d 1 
t f 1  t f 2  ql   ln 2   (2.81)

 1 1
d  2 d 1 d 
2 2 

Fluxul unitar liniar este:

t f1  t f 2
ql  W / m (2.82)
1 1 d 1
 ln 2 
d 1 1 2 d 1 d 2 2

Folosind analogia electrică a transferului căldurii, pentru schema electrică echivalentă a


cazului considerat (fig.2.10, b), se poate stabili rezistenţa termică totală la transferul căldurii:

Rlt  Rl1  Rlp  Rl 2 


1

1 d
ln 2 
1
d11 2 d1 d 2 2
m C /W 
o
(2.83)

în care:
Rl1=1/ πd1α1 este rezistenţa termică la convecţie între fluidul cald şi perete;
Rlp=(1/2πλ)ln(d2/d1) este rezistenţa termică la conducţia prin peretele cilindric;
Rl2=1/πd2α2 este rezistenţa termică la convecţie între perete şi fluidul rece, toate
exprimate în (m oC)/W.
Dacă se defineşte transferul global de căldură între două fluide printr-un perete plan
despărţitor în mod analog relaţiei generale (2.25), se poate scrie:

Liviu Costiuc SCM 84


2018 Schimb de căldură și masă

Q  k l l t f 1  t f 2 ;  k l t f 1  t f 2 
Q
ql  (2.84)
l

în care kl este coeficientul global de schimb de căldură pentru peretele cilindric, exprimat
în (m oC)/W.
Prin compararea relaţiilor (2.83) şi (2.84), rezultă:

1 1 1
kl    (2.85)
Rlt Rl1  Rlp  Rl 2 1 1 d 1
 ln 2 
d 1 1 2 d 1 d 2 2

Exprimarea coeficientului global de schimb de căldură şi a rezistenţei termice pentru


peretele cilindric cu diametrul d, în unităţi de măsură raportate la unitatea de lungime (1m) sau la
unitatea de suprafaţă (1m2), se face cu următoarele relaţii de transformare:

kl[W/(moC)] = ks[W/(m2 oC)]πd [m] (2.86)

Rl[(moC)/W] =
  
Rs m 2 o C / W
(2.87)
d m

Temperaturile suprafeţelor peretelui cilindric se determină fie din relaţiile (2.80), fie cu
ajutorul rezistenţelor termice Rl1, Rlp, Rl2.
Temperatura tr a unei suprafeţe cilindrice cu raza r din interiorul unui tub cilindric (r1 ≤r
≤r2) se calculează cu formula generală :

t r  to  ql Rl ,or (2.88)

în care:
to este temperatura cunoscută într-un punct de referinţă;
Rl,o-r este rezistenţa termică la transferul căldurii între suprafeţele cilindrice izoterme cu
temperaturile to şi tr ;
Folosind ultima relaţie, rezultă:

 1 1 
 t f 2  ql Rlp  Rl 2   t f 2  ql 
1 d
t p1  t f 1  ql Rl1  t f 1  ql ln 2   ; (2.89)
d11  2 d1 d 2 2 

Liviu Costiuc SCM 85


2018 Schimb de căldură și masă

 1 1 
t p 2  t f 1  ql Rl1  Rlp   t f 2  ql
1 d
 t f 2  ql Rl 2  t f 1  ql  ln 2   (2.90)
d 2 2  2 d1 d11 

U6.4. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a prezentat o dezvoltare a în transferul
de căldură prin transfer global de cădură. S-au descris modurile de transfer de
căldură începând de la definițiile corespunzătoare şi până la ecuaţiile acestora.

U.6.5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor


U.6.5.1. Alegeţi răspunsul corect:
I. Conductivitatea termică a materialelor creşte în următoarea ordine:
A. solid, lichid, gazos;
B. gazos, lichid, solid;
C. lichid, solid, gazos.
II. Fluxul conductiv de căldură este proporţional cu:
A. conductivitatea termică a materialului;
B. diferenţa de temperatură;
C. aria suprafeţei transversale pe fluxul de căldură.
III. Fluxul convectiv de căldură depinde de:
A. conductivitatea termică a fluidului;
B. forma şi orientarea suprafeţei de transfer de căldură;
C. suprafaţa de transfer de căldură;
D. agitaţia fluidului.
IV. Rezistenţa termică echivalentă a mai multor straturi confecţionate din
materiale omogene se obţine din rezistenţele termice parţiale:
A. ca sumă aritmetică a lor;
B. ca medie aritmetică a lor;
C. ca produs al lor.
V. Datorită existenţei stratului limită, coeficientul de convecţie al fluidelor

Liviu Costiuc SCM 86


2018 Schimb de căldură și masă

creşte în următoarea ordine:


A. mediu gazos, mediu lichid, metal lichid;
B. mediu lichid, mediu gazos, metal lichid;
C. metal lichid, mediu gazos, mediu lichid.
VI. Extinderea suprafeţei de transfer de căldură pe partea aerului la
radiatoarele motoarelor cu ardere internă se face în primul rând pentru:
A. că aerul este mai puţin dens şi poate trece mai uşor printre
aripioare;
B. că aerul are un coeficient de convecţie de circa 100 ori mai mic
decât cel al apei din interiorul tuburilor;
C. creşterea rezistenţei mecanice.

Răspuns: I B; II A,B,C; III A,B,C,D; IV A; V A; VI B.

Liviu Costiuc SCM 87


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învăţare 7. Intensificarea proceselor de transfer de


căldură

Cuprins

U.7.1. Introducere ......................................................................................................... 81


U.7.2. Competenţe ......................................................................................................... 81
U.7.3. Transferul de căldură prin suprafeţe nervurate ................................................. 82
U.7.4. Nervuri longitudinale.......................................................................................... 83
U.7.4.1 Nervuri longitudinale cu secţiune variabilă ..................................................... 83
U.7.4.2 Nervuri longitudinale triunghiulare ................................................................. 87
U.7.4.3 Nervuri longitudinale cu profil optim ............................................................... 88
U.7.5. Nervuri radiale ................................................................................................... 90
U.7.6. Nervuri aciculare ................................................................................................ 92
U.7.7. Transferul de căldură prin perete plan nervurat ................................................ 93
U.7.8. Rezumat............................................................................................................... 95
U.7.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .................................................................. 95

U.7.1. Introducere
Schimbătoarele de căldură cu suprafeţe nervurate sunt aparate termice
folosite pentru transferul de căldură între un fluid mai cald (agentul termic primar)
şi un fluid mai rece (agentul termic secundar), realizând procese intensificate de
încălzire, răcire, vaporizare sau condensare.
Sunt întâlnite în tehnologii industriale de proces, în autovehicule, instalaţii
pentru construcţii sau pentru uz domestic.

U.7.2. Competenţele unităţii de învăţare


În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:
* aplice metodologia de calcul a transferului termic global între două
fluide despărţite prin pereţi,
* calculeze coeficientul global de transfer de căldură;

Liviu Costiuc SCM 88


2018 Schimb de căldură și masă

* cunoască clasificarea tipurilor de suprafeţe nervurate, identificând


categoria de care aparţine;
* realizeze calculul termic al unui schimbător de căldură cu suprafeţe
nervurate;
* cunoască transferul de căldură prin extinderea suprafeţelor de
transfer de căldură ca tehnologie modernă pentru transferul de
căldură.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.

U.7.3. Transferul de căldură prin suprafeţe nervurate


Nervurarea este un procedeu tehnologic de mărire a suprafeţei de schimb de căldură
utilizat în scopul creşterii fluxului termic transmis între un perete şi un fluid, mai ales în cazul
fluidelor cu coeficienţi de convecţie reduşi, cum sunt gazele.
Extinderea suprafeţei de schimb de căldură se realizează prin montarea pe peretele
schimbător de căldură a unor nervuri cu diverse forme geometrice, executate din acelaşi material
cu peretele sau din alte materiale bune conducătoare de căldură.
Pentru determinarea schimbului de căldură prin suprafeţele nervurate se adoptă
următoarele ipoteze simplificatoare:
- regimul termic se consideră ca fiind staţionar;
- materialul nervurii are coeficientul de conducţie termică λ constant;
- nevura este spălată de un fluid cu temperatura uniformă, t=const.;
- coeficientul de convecţie este constant pe întreaga suprafaţă a nervurii;
- temperatura bazei nervurii este uniformă, neexistând rezistenţe termice de contact între
nervură şi peretele suport;
- grosimea nervurii este mică în raport cu înălţimea ei, deci se pot neglija gradienţii de
temperatură în direcţia grosimii nervurii;
- în nervură nu există surse interioare de căldură.

Liviu Costiuc SCM 89


2018 Schimb de căldură și masă

În baza acestor ipoteze, transferul termic de căldură prin nervură va fi de conducţie


unidirecţională cu convecţie, suprafeţele extinse reprezentând astfel sisteme conductiv-
convective.

U.7.4. Nervuri longitudinale


U.7.4.1.Nervura cu secţiune transversală variabilă
Se consideră o nervură cu aria secţiunii transversale variabilă S = S(x) şi perimetrul
variabil P = P(x), în contact cu un fluid cu temperatura tf = const. şi coeficientul de convecţie α =
const (fig. 2.11).
Într-o secţiune transversală oarecare, inclusiv
perimetrul lateral, temperatura nervurii este aceeaşi şi
anume t = t(x) > tf.
Temperatura bazei nervurii este to = const. Se
menţionează că în această categorie intră şi nervurile
elicoidale cu pas mare.
Pentru elementul de volum de grosime dx din
nervură se poate scrie următorul bilanţ termic: Figura 2.11

Qx  Qx dx  dQconv (7.102)


unde:
- Qx este fluxul de căldură care traversează planul x;
- Qx+dx - fluxul de căldură care traversează planul x+dx;
- dQconv - fluxul de căldură transmis prin convecţie fluidului.

Termenii bilanţului termic au respectiv expresiile :


dt dQ x dt d  dt 
Q x  S ; Q x  dx  Q x  dx  S   S dx 
dx dx dx dx  dx 
dt  d 2 t dS dt 
 S   S 2   dx ;
dx  dx dx dx 

dQconv  Pdx t  t f 

Liviu Costiuc SCM 90


2018 Schimb de căldură și masă

Înlocuind în relaţia (2.102), se obţine ecuaţia diferenţială:


d 2 t 1 dS dt P
  t t f   0
dx 2 S dx dx S
Dacă se introduce schimbarea de variabilă θ = t - tf, unde θ reprezintă excesul de
temperatură între perete şi fluid, în °C, şi se notează raportul:

P P
m2 
S
m  , unde
2
m  m x   
S
m 
1
(2.103)

atunci ecuaţia diferenţială a procesului capătă forma generală:

Figura 2.12

d 2 1 dS d
  m 2  0 (2.103)
dx 2 S dx dx
ecuaţie care va fi particularizată pentru unele forme geometrice.

Nervura cu secţiune transversală constanta


Este nervura dreaptă cu grosime constantă, cu profil rectangular (fig. 2.12). Pentru
aceasta, S=const., astfel încât ecuaţia diferenţială (2.103) se simplifică la forma:
d 2
2
 m 2  0 (2.104)
dx
unde, cu notaţiile din figură, m  2 /  o , iar θ=t – tf.

Soluţia generală a ecuaţiei (2.104) este:


  C1e mx  C2 e  mx ,

Liviu Costiuc SCM 91


2018 Schimb de căldură și masă

în care constantele de integrare C1 şi C2 se determină prin următoarele patru tipuri de


condiţii la limită (în toate aceste cazuri se consideră că temperatura bazei nervurii este dată).

1.Pierderi neglijabile de căldură prin vârful nervurii, adică:


- la x=0, t=to, respectiv θ = θo ;
- la x=b, dt/dx=0, respectiv dθ/dx=0.

Cu acestea, distribuţia temperaturii în lungul nervurii este:


 t tf ch mb  x 
  (2.105)
 o to  t f ch mb

reamintindu-se relaţiile de definire ale funcţiilor hiperbolice:


e x  e x e x  e x e x  e x
sh x  ; ch x  ; th x  x ;
2 2 e  e x

Fluxul termic transmis prin baza nervurii cu suprafaţa S=δoL, este:

d  o Lm o sh mb
Qo  S x 0    o Lm o th mb [W] (2.106)
dx ch mb

Randamentul nervurii se defineşte ca raportul dintre cantitatea reală de căldură transferată


între nervură şi fluid şi cantitatea de căldura care ar fi transferată dacă întreaga nervură s-ar găsi
la temperatura bazei sale to (respectiv, la excesul de temperatură θo) ; aceasta din urmă
echivalează cu condiţia ca nervura să fie izotermă (λ→ ) :

b b
P    x  dx     dx  o m o th mb th mb
x

 o
 o
  (2.107)
P o b ob 2b o mb

în care s-a ţinut seama de relaţia (2.106) şi că L >>δo.

2.Aproximaţia Harper-Brown [16]


Consideră căldura disipată prin muchia nervurii (fig. 2.13, b). În acest caz, nervura reală
de înălţime b este înlocuită printr-o nervură fictivă cu înălţimea mai mare, b’ = b +Δb, dar cu
capătul izolat termic. Mărimea Δb se determină din condiţia ca fluxul de căldură transmis prin
suprafaţa de capăt să fie transferat printr-o suprafaţă laterală echivalentă, adică :

αδoLθc = 2αLΔbθc , de unde Δb = δo /2;

Liviu Costiuc SCM 92


2018 Schimb de căldură și masă

θc este excesul de temperatură la capătul nervurii


reale.

Cu acestea, conditiile la limită sînt similare cazului


precedent :
- la x = 0, t = to, respectiv θ= θo ;
- la x = b’, dt /dx = 0,
astfel încât relaţiile (2.105)-(2.107) rămîn valabile, în Figura 2.13
acestea înlocuindu-se b cu b’.

3.Aproximaţia de tip c).


Fluxul termic transmis prin conducţie prin muchea nervurii este egal cu fluxul termic
schimbat cu fluidul prin convecţie cu coeficientul αb:
- la :r = 0, t = to, respectiv θ = θo ;
d
  b t b  t f , respectiv  
dt
- la x = b,     b b .
dx dx
Distribuţia de temperaturi în nervură este:
 t tf exp  mb2  x / b   exp  mbx / b
  (2.108)
 o to  t f   exp  2mb

unde β = (m+αb/λ)/(m- αb/λ).


Pentru cazul particular în care prin muchea nervurii nu se transmite căldură (αb = 0),
expresia (2.108) se reduce la forma (2.105).

Fluxul transmis prin baza nervurii (x = 0), este:

 o Lm o   exp  2mb  b / m   th mb


Qo    o Lm o [W] (2.109)
  exp  2mb 1   b / m th mb

În cazul egalităţii coeficienţilor de convecţie α = αb, ultima relaţie capătă forma :

Bi  th mb
Qo   o Lm o (2.110)
1  Bi th mb

unde Bi= αδo/2λ este criteriul Biot. În ipoteza tf < tp, dacă Bi <1, nervura răceşte peretele
suport, iar dacă Bi >1, nervura are un efect izolant termic nefavorabil şi nu se recomandă
utilizarea ei. Aceste concluzii rezultă din condiţia dQo/db =0, unde Qo este dat de ecuaţia
(2.110), pentru care fluxul transmis prin baza nervurii este maxim, adică atunci când Bi = αδo/2λ
= 1.

Liviu Costiuc SCM 93


2018 Schimb de căldură și masă

Dacă aria secţiunii longitudinale A=δob este fixată, fluxul maxim transmis prin nervură
corespunde înălţimii optime [5]:

bopt =A / δo,opt = 1,596Qo / αLθo [m],

Qo fiind exprimat de relaţia (2.110).

Randamentul nervurii este:


 o m   exp  2mb
 (2.111)
2b   e  o    exp  2mb
care se reduce la forma (2.107) în cazul neglijării transferului de căldură prin vârful nervurii
(αb=0).

4.Temperatură finită la vârful nervurii:


- la x = 0, t = to , respectiv θ = θo;
- la x = b, t = tb , respectiv θ = θb,
condiţii care conduc la următoarea distribuţie a temperaturii:
 t tf   sh mx
   b  e mb   e mx (2.112)
 o to  t f   o  sh mb

În cazul particular în care b este foarte mare (b  ∞ ), ultima ecuaţie se simplifică în


forma :

 t tf
  e mx (2.113)
 o to  t f

Fluxul termic transmis prin nervură este :

  b o e  mb 
Qo   o Lm o 1   [W] (2.114)
 sh mb 

care în cazul b →∞ devine :


Qo = λδoLmθo [W]. (2.115)

Reprezentarea ecuaţiei (2.113) pentru nervura infinită este arătată în figura 2.13; se
observă că pentru x = const., raportul θ/θo scade cu creşterea factorului m. Pentru x→∞, toate
curbele tind asimptotic către θ/θo = 0.
Factorul m   P / S este direct proporţional cu convecţia prin suprafaţa laterală (α) şi
invers proporţional cu conducţia prin nervură (λ). Ca urmare, nervurile trebuie executate dintr-un

Liviu Costiuc SCM 94


2018 Schimb de căldură și masă

material cu conductivitate termică λ ridicată, care va asigura o valoare scăzută pentru m,


menţinând diferenţe de temperatură θ = t - tf ridicate în lungul nervurii. Dacă α/λ = const., m
creşte cu mărirea raportului P/S, adică, pentru o secţiune transversală S dată, randamentul
nervurilor creşte cu scăderea raportului P/S.

U.7.4.2.Nervura cu profil triunghiular (fig.2.14)

Conduce la următoarea ecuaţie diferenţială a temperaturii:


d 2 d
x 2
  m 2 b  0 (2.116)
dx dx

în care θ = t-tf este excesul de temperatură, iar m  2 /  o .


Distribuţia temperaturii în lungul nervurii este exprimată prin relaţia:



t tf
 o

I 2m bb  x  
 o to  t f I o 2mb
(2.117)
iar fluxul termic transmis prin
baza nervurii este:
2L o I
Q
mI o 
b
Randamentul nervurii este :
Figura 2.15
I1

mb

In relaţiile de mai sus, Io(x) şi I1(x) reprezintă funcţii Bessel modificate de speţa întâi şi ordinul
zero, respectiv unu.

U.7.4.3.Nervura cu profil optim

De regulă, nervurile sunt executate din


materiale cu conductivităţi termice ridicate sau
rezistente la coroziune, în ambele cazuri cu
costuri mari. Din această cauză, se caută
realizarea unor nervuri cu un consum minim de

Figura 2.14

Liviu Costiuc SCM 95


2018 Schimb de căldură și masă

metal, pentru o anumită cantitate de căldură


disipată.
Problema constă în determinarea
profilului longitudinal al nervurii, astfel încât
fluxul termic unitar transmis prin conducţie prin
nervură să fie constant, de unde rezultă dθ/dx =
C1 =const. De aici se obţine θ = C1x +C2,
respectiv o variaţie liniară a diferenţei între
temperatura suprafeţei laterale a nervurii şi
temperatura fluidului.
Singura nervură longitudinală care posedă Figura 2.16

o distribuţie liniară a diferenţei de temperatură θ


este nervura parabolică concavă (fig. 2.15, a), care îndeplineşte condiţia de consum minim de
material [16 ]. Această condiţie se mai scrie în forma echivalentă mb = √2.
Din punct de vedere tehnologic; execuţia unei nervuri cu profil longitudinal concav este
dificilă ; în plus, acest profil are şi o rezistenţă mecanică redusă. Deoarece diferenţa în greutate
între o nervură concavă şi una triunghiulară este foarte mică, ultima fiind mai uşor de realizat, se
poate accepta pentru utilizarea în practică nervura triunghiulară ca formă optimă [2 ]. Tot din
motive de rezistenţă nervura triunghiulara se modifică sub forma unei nervuri trapezoidale.
În figura 2.16 se prezintă comparativ variaţia randamentului η în funcţie de produsul mb
pentru unele nervuri longit'dinale, între care şi nervura cu profil parabolic convex (fig. 2.15, b).
Pentru nervura longitndinală cu grosime constantă (fig. 2.12) fluxul termic transmis prin
baza nervurii, determinat cu ecuaţia (2.116), se poate exprima în funcţie de aria secţiunii
longitudinale A [2 ] :

 2 A 
Qo   o Lm o th mb  L 2 o  o th  
 (2.120)
  o  o 

în care parametrul m= 2 /  o , iar A = δob.


În cazul realizării unui flux termic maxim Qo, din condiţia dQo/dδo = 0; se obţine relaţia :

Liviu Costiuc SCM 96


2018 Schimb de căldură și masă

3u 2 A
th u  , unde u  .
ch 2 u  o  o

Explicitând pe A din ultima expresie, rezultă :


3 3
Q  1 u 1 2,109  Q 
A   o  3 3  3 2  o  [m2] (2.121)
 o  L th u 4  4 L     o
4

Conform acestei ecuaţii, rezultă că nervurile trebuie executate cât mai mici ; de exemplu,
pentru dublarea lui Qo, ar trebui mărit A de opt ori, sau, ca altă alternativă, folosirea a două
nervuri cu dimensiunile iniţiale.
Cu ajutorul ultimei relaţii se pot compara diferitele materiale pentru nervuri. Se observă
că întrucât aria A este invers proporţională cu conductivitatea . termică λ, masa nervurii .M =
ρLA este direct proporţională cu raportul ρ/λ unde ρ este densitatea materialului nervurii.
Din tabelul 2.6, în care sunt date valorile ρ/λ pentru unele materiale, se poate vedea că, de
exemplu, utilizarea aluminiului conduce la o economie de masă de 50 % în comparaţie cu
cuprul. Nervurile din oţel carbon consumă o masă .de material de circa 12 ori mai. mare, iar cele
din oţel inoxidabil de aproape 50 de ori mai mare.

Tabelul 2.6 Comparaţia unor materiale pentru nervuri


Conductivita ρ/λ
Densitatea ρ,
Material tea termică (ρ/λ)/ (ρ/λ)Al
kg/m3 kg oC/Wm2
λ, W/(m oC)

Cupru 381 970 2,55 1,96

Aluminiu pur 225 382 1,30 1


Aliaje de
151 280 1,85 1,42
aluminiu
Magneziu pur 173 225 1,31 1,01
Oţel carbon 50 765 15,3 11,8
Oţel
14 855 61,2 47,1
inoxidabil

U.7.5. Nervuri radiale

În cazul general al unei nervuri radiale cu profil oarecare, ecuaţia diferenţială a


distribuţiei temperaturii în nervură se stabileşte în mod similar ecuaţiei (2.103), obţinându-se:

Liviu Costiuc SCM 97


2018 Schimb de căldură și masă

d 2 1 d 1 dy d 
    0 (2.122)
dr 2 r dr y dr dr y

în care y = y(r) este grosimea nervurii,variabilă cu raza r nervurii. Mărimile θ=t-tf , α şi λ


au aceleaşi semnificaţii ca în paragraful precedent.

Nervura cu grosime constantă


Este nervura circulară cu profil rectangular (fig 2.17) la care y = δo/2= const., δo fiind grosimea
nervurii. Ecuaţia diferenţială (2.122) capătă forma :

d 2 d
r2 2
r  m 2 r 2  0
dr dr (2.123)

unde m  2 /  o [m-1] este un parametru constant.

Relaţia (2.123) este o ecuaţie diferenţiala de tip Bessel modificata cu soluţia generala:
  C1 I o( mr )  C2 K o( mr ) , în care Io(mr) şi Ko(mr) sunt funcţii Bessel modificate de speţa
întâi, respectiv a doua şi ordinul zero.
Constantele de integrare C1 şi C2 se determină din condiţii la limită asemănătoare
nervurii longitudinale cu grosime constantă:

1.Pierderi neglijabile de căldură prin vîrful nervurii (Ri≤ r≤


Re ):
- la r = Ri, θ=θo;
d
- la r = Re,  0,
dr
cu care distribuţia temperaturii in nervură, fluxul
termic transmis prin baza nervurii şi randamentul nervurii
sunt respectiv exprimate prin relaţiile :
Figura 2.17
 t tf K1( mR ) I o ( mr )  I 1( mR ) K o ( mr )
  e e
(2.124)
 o to  t f K1( mR ) I o ( mR )  I 1( mR ) K o ( mR )
e i e i

d I 1( mRe ) K1( mRi )  K1( mRe ) I 1( mRi )


Qo  2Ri  o r  Ri  2Ri  o (2.125)
dr K1( mRe ) I o ( mRi )  I 1( mRe ) K o ( mRi )

Liviu Costiuc SCM 98


2018 Schimb de căldură și masă

2 Ri  I 1( mRe ) K1( mRi )  K1( mRe ) I 1( mRi ) 


   (2.126)
m( Re2  Ri2 )  K1( mRe ) I o ( mRi )  I 1( mRe ) K o ( mRi ) 

În aceste relaţii I1(mr) şi K1(mr) sunt funcţii Bessel modificate de speţa întâi, respectiv a
doua şi ordinul unu..

2.Aproximaţia Harper-Brown
Înlocuieşte nervura reală cu raza exterioară Re cu o nervură cu raza exterioară
o
Re'  Re   r  Re  , dar cu muchia izolată termic; în acest fel se ia in consideraţie căldura
2
transmisă prin muchia nervurii.
Condiţiile la limită sunt aceleaşi ca în cazul precedent. Relaţiile (2.124)-(2.126) îşi
păstrează valabilitatea, cu menţiunea că în acestea se înlocuieşte Re cu R’e.
Când se consideră căldura transmisă prin muchia nervurii prin convecţie fluidului, cu
coeficientul αe (diferit de coeficientul de convecţie α pe suprafeţele laterale).
Condiţiile la limită sunt:
- la r = Ri, θ=θo;
d
- la r =Re,     e e .
dr
Distribuţia temperaturii în nervură este :
 t tf I o ( mr )   K o ( mr )
  (2.127)
 o to  t f I o ( mR )   K o ( mR )
i i

unde:
 e / m I o mR   I 1mR 
  e e
(2.128)
K1mR    e / m K o mR 
e e

În cazul în care se neglijează transferul căldurii prin vârful nervurii (αe=0), atunci
  I 1( mR ) / K1( mR ) , astfel încât expresia (2.127) devine echivalentă cu relaţia (2.124).
e e

U.7.6. Nervuri aciculare(bară)

Liviu Costiuc SCM 99


2018 Schimb de căldură și masă

Nervurile aciculare sunt nervuri longitudinale de tip bară, cu dimensiuni finite ale
secţiunii transversale, mici în comparaţie cu înălţimea nervurii. Ecuaţia diferenţială generală a
acestor nervuri este dată de relaţia (2.103). În continuare această ecuaţie va fi particularizată la

Figura 2.18

două tipuri de nervuri cu secţiunea transversală constantă.


Bară cilindrică (fig. 2.18, a). Pentru bara de lungime b şi diametru d, cu S = const.,
ecuaţia (2.103) devine :

d 2
2
 m 2  0 (2.129)
dx

identică cu expresia (2.104 ), în care m  P / S  4 / d [m-1].


Neglijând pierderile de căldură prin vârful nervurii, ecuaţiile care exprimă distribuţia
temperaturii, fluxul termic la bază şi randamentul nervurii sunt asemănătoare relaţiilor (2.105)-
(2.107), şi anume :

 t tf ch mb  x 
  ; (2.130)
 o to  t f ch mb

Qo   / 4d 2 m o th mb ; (2.131)

th mb
 . (2.132)
mb

Bara rectangulară (fig.2.18, b). În cazul barei de lungime b şi dimensiuni a1 şi a2 ale


secţiunii transversale, pentru S=const., ecuaţia diferenţială are aceeaşi formă (2.129), în care însă
parametrul m este:1

Liviu Costiuc SCM 100


2018 Schimb de căldură și masă

P 2 a1  a 2 
m  ;
S a 1 a 2

În cazul particular a1 =a2 =a, m devine m  4 / a .


Distribuţia temperaturii şi randamentul se calculează cu relaţiile (2.130) şi (2.131). Fluxul
termic prin baza nervurii este:

Qo  a1a 2 m o th mb (2.133)

U.7.7. Transferul de căldură printr-un perete plan nervurat


Căldura totală transferată între un perete plan nervurat şi un fluid se compune din căldura
transmisă prin suprafaţa nervurilor şi căldura transmisă prin suprafaţa plană a peretelui cuprinsă
între baza nervurilor. Ţinând seama de modul de definire a randamentului nervurilor η prin
relaţia (2.107), acest lucru se scrie (fig. 2.19) :

Q  Qo  Q   S o   S  o   red S t  o [W] (2.134)

unde :
Qo  S o reprezintă fluxul termic transmis prin suprafaţa nervurilor (respectiv, care
traversează baza acestora), cu coeficientul de convecţie α, în W/(m2 °C), suprafaţa de schimb de
căldură S, in m2 şi excesul de temperatură la bază θo = to - tf, în °C ;
Q'= α'S' θo reprezintă fluxul termic transmis prin suprafaţa plană a peretelui dintre
nervuri, cu coeficientul de convecţie α', în W/(m2 °C), suprafaţa de schimb de căldură ,S', în m2
şi aceeaşi diferenţă de temperatură θo.
Coeficientul redus de convecţie αred şi suprafaţa
totală de schimb de căldură a peretelui nervurat St se
calculează cu relaţiile :

S S
 red      [W/(m2 o
C)]
St St
(2.135)

Liviu Costiuc SCM Figura 2.19 101


2018 Schimb de căldură și masă

St  S  S  [m2] (2.136)

Transferul : de căldură între un fluid cald şi un fluid rece printr-un perete nervurat, de
exemplu, pe partea fluidului rece (fig. 2.19 ), se calculează cu ajutorul şirului de relaţii:


Q  1 S1 t f 1  t p1   S1 t p1  t p 2    red S t t p 2  t f 2  [W] (2.137)

în care: indicele 1 se referă la fluidul cald, iar indicele 2 la fluidul rece ; αred şi St au
semnificaţiile date de relaţiile (2.135) şi (2.136) ; δ este grosimea peretelui plan (v. fig. 2.19).
Eliminînd între aceste ecuaţii temperaturile peretelui tp1 şi tp2 , se obţine:

t f1  t f 2 t f 1  t f 2 S t
Q  [W] (2.138)
1  1 1 1 St  St 1
   
 1 S1  S1  red S t 1 S1  S1  red

din care rezultă expresia coeficientului global de schimb de căldură raportat la suprafaţa
totală St a suprafeţei nervurate :

1
k s2  [W/(m2 oC)] (2.139)
1 t  St
S 1
 
1 S1  S1  red

Dacă se raportează transferul de căldură la suprafaţa peretelui plan (fără nervuri), se


obţine :

t f1  t f 2
 k s1 t f 1  t f 2  ,
Q
q s1   (2.140)
S1 1  1 S1
 
 1   red S t

unde:
1
k s1  [W/(m2 oC)] (2.141)
1  1 S1
 
 1   red S t

este coeficientul global de schimb de căldură raportat la suprafaţa plană a peretelui (fără
nervuri).
Raportul St/S1 este denumit coeficient de nervurare. La nervurile joase el are valori de
ordinul 2 –3, iar la nervurile lungi valori de până la 18 –20.

Liviu Costiuc SCM 102


2018 Schimb de căldură și masă

U7.8. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a prezentat o dezvoltare a în transferul
de căldură prin suprafeţe nervurate. S-au descris modurile de transfer de căldură
începând de la definițiile corespunzătoare şi până la ecuaţiile acestora.

U.7.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor


U.6.5.1. Alegeţi răspunsul corect:
I. Conductivitatea termică a materialelor creşte în următoarea ordine:
A. solid, lichid, gazos;
B. gazos, lichid, solid;
C. lichid, solid, gazos.
II. Fluxul conductiv de căldură este proporţional cu:
A. conductivitatea termică a materialului;
B. diferenţa de temperatură;
C. aria suprafeţei transversale pe fluxul de căldură.
III. Fluxul convectiv de căldură depinde de:
A. conductivitatea termică a fluidului;
B. forma şi orientarea suprafeţei de transfer de căldură;
C. suprafaţa de transfer de căldură;
D. agitaţia fluidului.
IV. Rezistenţa termică echivalentă a mai multor straturi confecţionate din
materiale omogene se obţine din rezistenţele termice parţiale:
A. ca sumă aritmetică a lor;
B. ca medie aritmetică a lor;
C. ca produs al lor.
V. Datorită existenţei stratului limită, coeficientul de convecţie al fluidelor
creşte în următoarea ordine:
A. mediu gazos, mediu lichid, metal lichid;

Liviu Costiuc SCM 103


2018 Schimb de căldură și masă

B. mediu lichid, mediu gazos, metal lichid;


C. metal lichid, mediu gazos, mediu lichid.
VI. Extinderea suprafeţei de transfer de căldură pe partea aerului la
radiatoarele motoarelor cu ardere internă se face în primul rând pentru:
A. că aerul este mai puţin dens şi poate trece mai uşor printre
aripioare;
B. că aerul are un coeficient de convecţie de circa 100 ori mai mic
decât cel al apei din interiorul tuburilor;
C. creşterea rezistenţei mecanice.

Răspuns: I B; II A,B,C; III A,B,C,D; IV A; V A; VI B.

Liviu Costiuc SCM 104


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învăţare 8. Schimbătoare de căldură

Cuprins

U.8.1. Introducere ......................................................................................................... 97


U.8.2. Competenţele unităţii de învăţare ....................................................................... 97
U.8.3 . Transferul de căldură global între două fluide despărţite de pereţi solizi ........ 98
U.8.4. Clasificarea schimbătoarelor de căldură ......................................................... 100
U.8.5 Calculul schimbătoarelor de căldură ................................................................ 102
U.8.6. Tubul termic – tehnologie performantă în transferul de căldură ..................... 104
U.8.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................ 107

U.8.1. Introducere
Schimbătoarele de căldură sunt aparate termice folosite pentru transferul de
căldură între un fluid mai cald (agentul termic primar) şi un fluid mai rece (agentul
termic secundar), realizând procese de încălzire, răcire, vaporizare sau condensare.
Sunt întâlnite în tehnologii industriale de proces, în autovehicule, instalaţii
pentru construcţii sau pentru uz domestic.

U.8.2. Competenţele unităţii de învăţare


În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:
* aplice metodologia de calcul a transferului termic global între două
fluide despărţite prin pereţi,
* calculeze coeficientul global de transfer de căldură;
* cunoască clasificarea schimbătoarelor de căldură, identificând
categoria de care aparţine;
* realizeze calculul termic al unui schimbător de căldură;
* cunoască dispozitivul de transfer de căldură numit tub termic ca
tehnologie modernă pentru transferul de căldură.

Liviu Costiuc SCM 105


2018 Schimb de căldură și masă

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.

U.8.3. Transferul de căldură global între două fluide despărţite de pereţi solizi

Fig. 8.1. Variaţia temperaturii la transferul global de căldură prin peretele plan neomogen

Transferul de căldură între două fluide despărţite printr-un perete, atât peretele cât şi
fluidele având temperaturi constante în timp şi spaţiu are loc prin convecţie între fluidul cald şi
perete, prin conducţie între cele două feţe ale peretelui şi prin convecţie între perete şi fluidul
rece.
Problema va fi abordată tot în maniera analogiei termoelectrice. Rezistenţele termice
conductive au fost prezentate în unitatea de învăţare precedentă. Pentru convecţie, rezistenţele
termice corespunzătoare celor două tipuri de pereţi sunt:
* pentru perete plan:

Liviu Costiuc SCM 106


2018 Schimb de căldură și masă

1  m2  K 
Rc   ; (8.1)
  W 

ql

Figura 8.2
* pentru 1 m lungime de perete cilindric:

1  m K
Rl ,c 
d  W 
. (8.2)

Fluxul de căldură unitar pentru peretele plan este:

 R
q  T f 1  T f 2 
1 W
 2. (8.3)
c,1   Rt , j  Rc, 2  m 
j

Liviu Costiuc SCM 107


2018 Schimb de căldură și masă

Al doilea factor din membrul doi al ecuaţiei de mai sus se numeşte coeficient global de
transfer de căldură şi în literatura de specialitate se notează cu litera k.
Pentru peretele plan rezultă:
1  W 
k
1  m2  K 
. (8.4)
1 j
 
1 j j 2

În cazul peretelui cilindric, (fig. 8.2) fluxul de căldură liniar este:


W

ql  Tf 1  Tf 2   1
Rc,l1   Rt ,lj  Rc,l 2  m 
. (8.5)
j

Coeficientul global liniar de transfer termic este:


1  W 
kl 
1  m  K 
. (8.6)
1 1 d j 1
 ln 
dee j 2 j dj di i

U.8.4. Clasificarea schimbătoarelor de căldură

Liviu Costiuc SCM 108


2018 Schimb de căldură și masă

Schimbătoarele de căldură fac parte din echipamentul termic al majorităţii instalaţiilor


industriale şi au rolul de a realiza transferul de căldură între două fluide cu niveluri diferite de
temperatură.
Cele mai multe schimbătoare de căldură sunt recuperatoare, ele prezentând un perete
despărţitor între fluidele care curg simultan. Au avantajul separării celor două fluide. Ca exemple
sunt majoritatea schimbătoarelor de căldură: recuperatoare de căldură din gaze de ardere,
încălzitoare şi răcitoare de fluide alimentare şi tehnice, vaporizatoare, condensatoare, radiatoare
de încălzire, radiatoare pentru autovehicule, răcitoare de ulei etc.
Un alt tip sunt schimbătoarele de tip regenerativ, realizate dintr-un material care
acumulează căldura. Fluidele trec alternativ şi nu simultan peste suprafeţele de transfer de
căldură astfel: fluidul cald trece peste o parte a schimbătorului de căldură, încălzind-o, iar cel
rece trece peste altă parte a schimbătorului de căldură care se răceşte.
Prin schimbarea drumurilor fluidelor sau prin rotirea schimbătorului de căldură se
inversează transferul de căldură faţă de suprafaţa schimbătorului de căldură. Ca exemple sunt
preîncălzitoarele de aer de la unele cazane de abur energetice şi recuperatoarele de căldură de la
cuptoarele Siemens-Martin.
O altă clasificare a schimbătoarelor de căldură se poate face după existenţa peretelui
despărţitor. În afara celor prezentate mai sus există schimbătoare de căldură în care fluidele sunt
în contact direct. Din această categorie fac parte turnurile de răcire, folosite pentru răcirea apei
care picură de sus în jos, fiind în contact cu aerul ambiant care circulă de jos în sus prin tiraj
natural sau forţat.
Schematizat, un schimbător de căldură constă din două compartimente separate de un
perete, prin fiecare circulând câte un fluid. Prin peretele despărţitor are loc transferul căldurii de
la fluidul cald la cel rece. În timpul circulaţiei fluidelor prin cele două compartimente,
temperatura lor variază, unul încălzindu-se celălalt răcindu-se. Temperaturile la intrarea în
schimbătorul de căldură se notează cu indice prim iar cele la ieşire cu indice secund.

Liviu Costiuc SCM 109


2018 Schimb de căldură și masă

Figura 8.11
Din punct de vedere al modului în care curg cele două fluide prin schimbător
există schimbătoare
cu curgere paralelă în echicurent;
cu curgere paralelă în contracurent;
cu curgere încrucişată;
cu curgere mixtă.
Din punct de vedere termodinamic, procesele din schimbătoarele de căldură sunt

izobare. În calculul unui schimbător de căldură de obicei se cunoaşte fluxul de căldură Q care
 
trebuie transmis de la un fluid la altul, debitele celor două fluide m1 şi m 2 , temperaturile de

intrare t 1 şi t 2 , căldurile specifice c1 şi c2, şi trebuie determinată suprafaţa S necesară


transmiterii acestui flux.

Figura 8.12

Liviu Costiuc SCM 110


2018 Schimb de căldură și masă

Presupunând 1 fluidul cald şi 2 fluidul rece, relaţiile de calcul rezultă din


egalitatea fluxului de căldură cedat de fluidul 1 , primit de fluidul 2 şi transmis între cele două
fluide:

  
Q  m1 c1 t1  t1  m 2 c2 t2  t2   K  S  tm

unde tm este diferenţa de temperatură medie între cele două fluide.

U.8.5. Calculul schimbătoarelor de căldură


Pentru fluidele care nu îşi schimbă starea de agregare, ecuaţiile de bilanţ termic sunt:
* pentru fluidul cald, numit şi fluid primar:
1  c1  T1e  T1i  ;
Q1  m (8.7)

* pentru fluidul rece, numit fluid secundar:


 2  c2  Tr 2  Tr1  .
Q 2  m (8.8)

Se defineşte coeficientul de reţinere a căldurii:


Q
  2 . (8.9)
Q1

Valorile uzuale sunt 0,96...0,99, deci apropiate de 1. Practic, de obicei se consideră:


Q  Q1  Q 2 . (8.10)

Într-un schimbător de căldură fiecare dintre fluide, parcurgând suprafaţa de transfer de


căldură, nu-şi păstrează temperatura constantă: fluidul rece se încălzeşte, iar fluidul cald se
răceşte. Între ele nu va mai exista aceeaşi diferenţă de temperatură, aşa cum s-au scris ecuaţiile
transferului global de căldură. Va trebui determinată o diferenţă de temperatură medie între cele
două fluide de-a lungul întregului schimbător de căldură.
Se demonstrează că variaţia temperaturii unui fluid în lungul unui schimbător de căldură
în care fluidele curg în direcţii paralele este de tip logaritmic. Diferenţa de temperatură pentru
întreg schimbătorul de căldură se numeşte diferenţă de temperatură medie logaritmică şi se
determină cu relaţia generală:

Liviu Costiuc SCM 111


2018 Schimb de căldură și masă

T1  T2
Tmed   K , (8.11)
T1
ln
T2
unde diferenţele de temperatură T1 şi T2 sunt între fluidul cald şi cel rece, la un capăt şi la
celălalt al schimbătorului de căldură în curenţi paraleli, de-a lungul suprafeţei schimbătorului de
căldură (de arie A). Figura 8.3.a prezintă aceste diferenţe de temperatură pentru un schimbător de
căldură în care cele două fluide curg în echicurent, iar figura 8.3.b prezintă determinarea
diferenţelor de temperatură pentru curgerea în contracurent a agenţilor termici.
Folosind notaţiile acceptate în literatura de specialitate se poate scrie:
 pentru echicurent:

Tmed ,ec 
t1i  t1e   t2i  t2e  K  (8.12)
t t
1i 1e
ln
t 2i  t 2 e

 pentru contracurent:

Tmed ,cc 
t1i  t2e   t1e  t2i  K  . (8.13)
t t
1i 2e
ln
t1e  t2i

Se remarcă faptul că în cazul în care numărătorul relaţiei de mai sus rezultă negativ
atunci şi logaritmul de la numitor este negativ, diferenţa de temperatură medie logaritmică
rezultând pozitivă.
Pentru schimbătoarele de căldură parcurse în curenţi încrucişaţi, având diverse forme ale
traseelor fluidelor, se introduce un coeficient de corecţie asupra diferenţei de temperatură medii
logaritmice:
Tmed ,cî    Tmed ,cc , (8.14)

unde  este funcţie de schema de curgere şi temperaturile agenţilor termici.

Liviu Costiuc SCM 112


2018 Schimb de căldură și masă

a) b)
Fig. 8.3. Calculul diferenţelor de temperatură;
a) schimbător de căldură în echicurent; b) schimbător de căldură în contracurent

Calculul de proiectare al unui schimbător de căldură presupune determinarea


suprafeţei de transfer de căldură când sunt date: fluxul de căldură, geometria schimbătorului de
căldură, temperaturile de intrare şi de ieşire ale agenţilor termici şi proprietăţile fizice ale lor.
Ecuaţia de proiectare este:

A
Q
k  Tmed
 
m2 . (8.15)

Calculul este în general de tip iterativ, prin aproximaţii succesive.


Sarcina termică rezultă din condiţiile impuse de procesul tehnologic. Aria suprafeţei de
transfer de căldură rezultată trebuie să corespundă condiţiilor de gabarit impuse de locul de
amplasare al lui. Dacă nu corespund, se alege o altă configuraţie sau se folosesc metode pentru
îmbunătăţirea transferului de căldură. O variabilă de proiectare foarte importantă este rezerva de
suprafaţă de schimb de căldură pentru compensarea efectului depunerilor. Din punct de vedere
termic, depunerile reprezintă o rezistenţă termică de tip conductiv adăugată la celelalte.
După definitivarea calculului termic se trece la calculul de rezistenţă din care se obţin
grosimile conductelor, mantalei, plăcilor tubulare etc.
Calculul de verificare al unui schimbător de căldură presupune determinarea fluxului
de căldură transferat când sunt date condiţiile de funcţionare:
Q  k  A  Tmed . (8.16)

U.8.6. Tubul termic – tehnologie performantă în transferul de căldură

Liviu Costiuc SCM 113


2018 Schimb de căldură și masă

Tubul termic de bază, aşa cum a fost brevetat, este format dintr-o incintă vidată din care
s-au evacuat toate gazele necondensabile şi care conţine o structură capilară şi o anumită
cantitate de fluid bifazic.
Se poate da însă o definiţie mai generală a sa, deoarece ulterior conceptul a devenit cu
mult mai cuprinzător. Astfel, tubul termic este un dispozitiv care realizează un transfer de
căldură eficient prin îmbinarea într-un ciclu închis a fenomenelor de vaporizare, transport de
vapori, condensare şi returnare condens, ale unui fluid de lucru.
La prima vedere, funcţionarea tubului termic pare să fie extrem de simplă. Energia
termică este transportată de la evaporator la condensator printr-un ciclu continuu de transfer de
masă şi schimbare de fază a unui fluid de lucru.
În figura 8.4 este ilustrat principiul de
funcţionare al unui tub termic de formă cilindrică.
Fluidul de lucru în stare lichidă se vaporizează în
zona de evaporare unde tubul termic se află în contact
termic cu sursa caldă. Vaporii curg spre zona de
condensare, unde tubul termic se află în contact
Fig. 8.4. Ilustrarea principiului de termic cu sursa rece, aici producându-se condensarea
funcţionare a tubului termic
vaporilor prin cedarea căldurii de vaporizare.
Condensul (lichidul) aflat în zona de condensare este returnat spre zona de evaporare printr-un
mecanism de pompare întreţinut.
Pentru aplicaţii în spaţiul cosmic, acţiunea de pompare este îndeplinită de către forţele de
capilaritate ce se creează într-o componentă a tubului termic numită structură capilară. Ea poate
fi construită dintr-un material poros, din caneluri incizate în materialul învelişului tubului
termic, sau dintr-o structură complexă folosind o combinaţie a acestor procedee.
În cazul aplicaţiilor terestre, forţele masice gravitaţionale constituie un mijloc foarte
simplu şi eficace pentru returnarea condensului în zona de evaporare, dispozitivele fiind
denumite impropriu de unii autori termosifoane bifazice gravitaţionale. Aceste două mijloace
pentru realizarea unui mecanism de pompare întreţinut sunt cele mai utilizate.
Tuburile termice sunt clasificate în două tipuri generale: tuburi termice convenţionale şi tuburi
termice cu conductanţă variabilă.

Liviu Costiuc SCM 114


2018 Schimb de căldură și masă

Tubul termic convenţional este un dispozitiv cu o conductanţă foarte mare dar relativ
constantă, care nu are o temperatură de funcţionare constantă. Temperatura sa creşte sau
descreşte în concordanţă cu variaţiile sursei calde sau reci. Multe aplicaţii ale tubului termic au
necesitat reglarea temperaturii de funcţionare a tubului termic sau a uneia dintre sursele de
căldură. Acestea se puteau obţine numai prin varierea conductanţei tubului termic (inversul
rezistenţei termice).
Domeniile de funcţionare ale tuburilor termice se consideră în mod convenţional a fi
următoarele:
* criogenice: 0...150K, (-273...-123oC);
* temperaturi joase: 150...353K, (-123...80oC);
* temperaturi medii: 353...750K, (80...477 oC);
* temperaturi înalte: 750...3000K, (477...2727oC).
Fluidele de lucru sunt în general elemente chimice care în stare normală fizică sunt gaze
pentru domeniul tuburilor termice criogenice, molecule polare sau substanţe organice în
domeniul tuburilor termice de temperaturi joase şi medii şi metalele lichide în domeniul tuburilor
termice de temperaturi înalte.
Proprietăţile fundamentale ale tubului termic sunt:
* funcţionare cvasiizotermă (temperatura de-a lungul său este aproximativ constantă);
* conductanţa foarte mare;
* dispozitiv transformator de flux termic unitar: poate fi proiectat astfel încât căldura este
absorbită printr-o suprafaţă mică (deci cu o densitate a fluxului termic foarte mare) şi evacuată
printr-o suprafaţă extinsă cu aripioare (deci cu o densitate a fluxului termic foarte mică);
* poate fi proiectat ca dispozitiv cu conductanţă variabilă, temperatura sa fiind autoreglată
sau reglată din exterior.
Tuburile termice sunt utilizate în foarte multe domenii. Încă de la prima Conferinţă
internaţională de tub termic s-a apreciat că implicaţiile tehnologice ale dispozitivului vor fi
revoluţionare, iar anii care au trecut au confirmat cu prisosinţă această prognoză.
În mod convenţional, în funcţie de proprietatea folosită, tubul termic poate fi proiectat
ca:
 dispozitiv eficient de transfer de căldură (schimbătoare de căldură recuperatoare -
îndeosebi în sistemul gaz-gaz);
 dispozitiv pentru izotermalizarea unor spaţii tehnologice de lucru (cuptoare izoterme

Liviu Costiuc SCM 115


2018 Schimb de căldură și masă

pentru procese tehnologice mai pretenţioase, etalonarea aparatelor de măsurare a


temperaturii etc.);
 dispozitiv transformator de flux termic unitar (răcirea dispozitivelor electronice - diode şi
tiristoare de putere, calculatoare electronice etc.);
 dispozitiv pentru reglarea temperaturii (reactoare catalitice, cuptoare pentru dispozitive
semiconductoare);
 dispozitiv unidirecţional de transfer de căldură (diodă termică).
După domeniile tehnice în care se utilizează, aplicaţiile tubului termic sunt:
 răciri: dispozitive electronice, motoare electrice, colectorul generatorului termoionic,
componente electrice, forme de turnare, surse radioactive, reactoare nucleare, palete de turbine,
bordul de atac al aeronavelor, scule aşchietoare, pile de combustie, motoare, îngheţarea solului
de tundră aflat sub construcţii;
* încălziri: reactoare chimice, gazificarea cărbunelui, dezgheţarea podurilor şi
autostrăzilor, cuptoare izoterme, încălzirea uleiului la pornirea autovehiculelor pe timp de iarnă,
emitorul generatorului termoionic, aplicaţii menajere etc;
* tehnologii spaţiale: reglarea temperaturii, izotermalizarea structurilor, răcirea
dispozitivelor electronice, etc;
* utilizări specializate: bisturiu criogenic, schimbătoare de căldură, măsurarea emisivităţii,
tensiunii superficiale, conductivităţii termice, presiunii de vaporizare etc.
Trebuie menţionat faptul că aplicaţiile nu sunt limitate la domeniile de mai sus, iar modul
lor de abordare este în funcţie de imaginaţia proiectantului.

U.8.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor


8.7.2. Un atelier este construit din panouri umplute cu polistiren expandat
având conductivitatea termică  = 0,025 W/mK şi grosimea de 75 mm.
Temperatura interioară este de 18oC, iar coeficienţii de convecţie sunt: la interior
8 W/m2K şi la exterior 24 W/m2K. Să se determine fluxul de căldură unitar
pierdut prin pereţi către mediul exterior având o temperatură de -15oC. Să se
verifice apoi dacă temperatura suprafeţei interioare a peretelui este mai mare
decât 16oC pentru a nu se produce condensarea vaporilor de apă.
Răspuns: Din ecuaţia transferului global de căldură – ec. (8.3) prin

Liviu Costiuc SCM 116


2018 Schimb de căldură și masă

înserierea celor trei rezistenţe termice se obţine fluxul unitar de căldură:


q  10,42 W/m2. Temperatura suprafeţei interioare se obţine pornind de la
interior şi luând în consideraţie o rezistenţă convectivă, sau pornind de la exterior
şi luând în consideraţie o rezistenţă convectivă şi una conductivă. Se obţine
t pi  16,7 oC.

8.7.3. O conductă cu diametrul exterior de 100 mm este folosită pentru


evacuarea gazelor de ardere dintr-un atelier de reparaţii auto. Temperatura
gazelor de ardere evacuate în conductă este 300 oC, iar temperatura mediului
ambiant de 20oC. Pentru a se evita accidentele, conducta se izolează termic cu o
saltea de vată minerală cu grosimea de 100 mm şi conductivitatea termică  =
0,05 W/mK. Să se determine fluxul de căldură evacuat de fiecare metru de
conductă izolată dacă se consideră un coeficient de convecţie forţată de la gazele
de ardere la tub i = 40 W/m2K şi de la izolaţie la mediul ambiant, e = 8
W/m2K. Să se verifice apoi ca temperatura suprafeţei exterioare a izolaţiei să nu
depăşească temperatura maximă admisibilă de 45 oC. Se neglijează rezistenţa
termică conductivă a peretelui metalic al conductei.
Răspuns: Din relaţiile (8.5) şi (8.6) se obţine fluxul pe metru de lungime de
perete cilindric ql = 112,68 W/m şi temperatura peretelui tp2 = 42,42 oC.

8.7.4. Radiatorul unui motor de autoturism are suprafaţa de transfer de


căldură A = 9,24 m2. Pentru un anumit regim de funcţionare, apa intră cu
temperatura de 90oC şi iese cu 80oC, iar aerul, având un debit masic de 2 kg/s şi o
căldură specifică de 1 kJ/kgK intră cu 20oC şi iese cu 40oC. Să se determine
fluxul de căldură transferat şi coeficientul global de transfer de căldură dacă se
consideră un coeficient de corecţie a diferenţei de temperatură  = 0,96.

Răspuns: Fluxul de căldură se obţine din ecuaţia calorimetrică (8.8) şi


(8.10):
 2  c2  t2e  t2i   40 kW; m.cp(tapa intr-tapa iesire). Pentru determinarea
Q  m

Liviu Costiuc SCM 117


2018 Schimb de căldură și masă

diferenţei de temperatură medie logaritmică se foloseşte configuraţia contracurent


– relaţia (8.13) - cu o corecţie dată de ec. (8.14). Se obţine tmed = 52,65 K.
Coeficientul global de transfer de căldură se obţine din relaţia (8.15): k = 82,22
W/m2K.

Liviu Costiuc SCM 118


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învăţare 9. Calculul termic al schimbătoarelor de căldură

Cuprins

U.9.1. Introducere ....................................................................................................... 109


U.9.2. Competenţele unităţii de învăţare ..................................................................... 109
U.9.3 . Calculul termic al schimbătoarelor de căldură............................................... 110
U.9.4. Rezumat............................................................................................................. 121
U.9.5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................ 121

U.9.1. Introducere
Schimbătoarele de căldură sunt aparate termice folosite pentru transferul de
căldură între un fluid mai cald (agentul termic primar) şi un fluid mai rece (agentul
termic secundar), realizând procese de încălzire, răcire, vaporizare sau condensare.
Sunt întâlnite în tehnologii industriale de proces, în autovehicule, instalaţii
pentru construcţii sau pentru uz domestic.

U.9.2. Competenţele unităţii de învăţare


În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:
* aplice metodologia de calcul a transferului termic global între două
fluide despărţite prin pereţi,
* calculeze coeficientul global de transfer de căldură;
* cunoască clasificarea schimbătoarelor de căldură, identificând
categoria de care aparţine;
* realizeze calculul termic al unui schimbător de căldură;
* cunoască dispozitivul de transfer de căldură numit tub termic ca
tehnologie modernă pentru transferul de căldură.

Liviu Costiuc SCM 119


2018 Schimb de căldură și masă

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.

U.9.3. Calculul termic al schimbătoarelor de căldură

Figura 9.1

Calculul termic al schimbătoarelor de căldură prin suprafaţă se bazează pe următoarele


două ecuaţii principale:
- ecuaţia de bilanţ termic:
Q1  Q2  Q p  Q2 / r (3.1)

- ecuaţia de transmitere a căldurii:


Q  k s St med  kl Lt med (3.2)

în care:
Q1  G1c p1 t1  t1  G1 i1  i1  W1 t1  t1  W1 t1 (3.3)

Q2  G2c p2 t 2  t 2   G2 i2  i2   W2 t 2  t 2   W2 t 2 (3.4)

W1  G1c p1 ;W2  G2c p2 (3.5)

 t1  t1  t1 ;  t 2  t 2  t 2 (3.6)

Liviu Costiuc SCM 120


2018 Schimb de căldură și masă

În figura 9.1 se prezintă principalele mărimi care intră în calculul termic al


schimbătoarelor de căldură prin suprafaţă.
În relaţiile (3.1) – (3.6) şi în figura 3.1 s-au folosit următoarele notaţii:
Q1, Q2 - fluxul de căldură~ cedat de agentul cald, respectiv primit de agentul rece, în W ;
Qp - pierderile de căldură ale aparatului în mediul ambiant, în W ;
ηr - coeficientul de reţinere a căldurii în aparat ;
Q - sarcina termică a aparatului de schimb de căldură, în W ; de regulă, Q = Q2 ;
S - suprafaţa de schimb de căldură, în m2;
L - lungimea totală a ţevilor schimbătoare de căldură (la aparatele tubulare), în m ;
ks, kl - coeficientul global de schimb de căldură al aparatului cu depuneri pe suprafaţa de
transfer de căldură, raportat la suprafaţa de încălzire, în W/(m2 °C), respectiv la lungimea ţevilor
la aparatele tubulare, în W/(m2 °C), ambii presupuşi constanţi în lungul aparatului ;
Δtmed - diferenţa medie de temperatură a agenţilor termici, în °C ; Δtmed=t1 – t2;
tl, t2 - temperatura medie în aparat a agentului cald, respectiv rece, în °C ;
Gl, G2 - debitul masic de agent cald, respectiv rece, în kg Js ;
cpl, cp2 - căldura specifică la presiune constantă a agentului cald, respectiv rece, în J/(kg
°C);
W1, W2 - capacitatea termică a agentului cald, respectiv rece, în W/°C ;
t', t" - temperatura agentului cald la intrarea, respectiv la ieşirea din aparat, în °C ;
t2', t2" - temperatura agentului rece, la intrarea, respectiv la ieşirea din aparat, în °C;
δt1, δt2 - variaţia de temperatură a agentului cald, respectiv rece, în °C
i1', i1" - entalpia specifică a agentului cald la intrarea, respectiv la ieşirea din aparat, în
J/kg ;
i2', i2" - entalpia specifică a agentului rece la intrarea, respectiv la ieşirea din aparat, în
J/kg.
În notaţii s-au utilizat : 1 - pentru agentul cald ; 2 - pentru agentul rece; prim (') - pentru
intrarea în aparat; secund (") - pentru ieşirea, din aparat.
Exprimarea ecuaţiei de transmitere a căldurii în forma (3.1) este analoagă relaţiilor de
definire a coeficienţilor globali de schimb de căldură ks, respectiv kl.
La aparatele cu suprafaţa de încălzire plană (fig. 3.2, a), coeficientul global de schimb de
căldură ks se determină cu relaţia :

Liviu Costiuc SCM 121


2018 Schimb de căldură și masă

1 1  1 1
    Rsd1  Rsd 2   Rsd  Rs (3.7)
k s 1   2 ko

în care,
1 1  1
   ; Rsd  Rsd1  Rsd 2 (3.8)
k so 1   2

În formulele (3.7) şi (3.8) s-au notat în plus cu:


kso – coeficientul global de schimb de căldură al aparatului curat, (fără depuneri),
raportat la suprafaţa de încălzire, în W/(m2 °C);
α1, α2 - coeficientul de schimb de căldură prin convecţie de la agentul cald la perete,
respectiv de la perete la agentul rece, în W/(m2.oC) ;
λ - conductivitatea termică a materialului peretelui despărţitor dintre cele două fluide, în
W/(m2 °C) ;
δ - grosimea peretelui despărţitor, în m ;
Rsdl, Rsd2 - rezistenţa termică a depunerilor agentului cald, respectiv rece, în (m2
°C)/W ;
Rsd - rezistenţa termică totală a depunerilor, în (m2 °C) /W ;
R - rezistenţa termică totală a aparatului cu depuneri, raportată la suprafaţa de încălzire,
în (m2 °C) /W.
La aparatele tubulare (fig. 3.2, b), coeficientul global de schimb de căldură kl se
calculează cu expresia :

1 1 1 d 1 R R 1 R R
  ln e   sdi  sde   sdi  sde  Rl (3.9)
k l d i  i 2 d i d e e d i d e k lo d i d e

Liviu Costiuc SCM 122

Figura 3.2
2018 Schimb de căldură și masă

în care,
1 1 1 d 1
  ln e  (3.10)
k o d i i 2 d i d e e

Pentru aparatele tubulare, la care suprafaţa de transfer de căldura, S se exprimă, de


regulă, ca suprafaţă exterioară a ţevilor, coeficientul global de schimb de căldură ks este :

1 d d d 1 d e Rsdi 1
 e  e ln e    Rsde   Rsd  Rs
k s d i  i 2 d i  e di k so
(3.11)

unde,
1 d d d 1 d R
 e  e ln e  ; Rsd  e sdi  Rsde
k so d i i 2 d i  e di

(3.12)

Notaţiile utilizate suplimentar în expresiile (3.9) –


(3.12) sunt:
klo - coeficientul global de schimb de căldură al
aparatului curat (fără depuneri), raportat la lungimea ţevilor,
în W/(m2 °C) ;
αI, αe - coeficientul de schimb de căldură prin
convecţie între agentul termic şi peretele interior, respectiv
exterior al ţevilor, în W/(m2 °C);
di, de - diametrul interior, respectiv exterior al
ţevilor, în m;
Rsdi, Rsde - rezistenţa termică a depunerilor pe
Figura 3.3 peretele interior, respectiv exterior al ţevilor, în (m2 °C)/W ;
Rl - rezistenţa termică totală a aparatului cu depuneri, raportată la lungimea ţevilor, în
(m2 °C)/W.

Temperaturile fluidelor şi diferenţa medie de temperatură


Diagrame de temperatură

Liviu Costiuc SCM 123


2018 Schimb de căldură și masă

Într-un schimbător de căldură, temperaturile fluidelor, în general, nu sunt constante, ci


variază în lungul suprafeţei de schimb de căldură ; datorită transferului de căldură în aparat,
fluidul cald îşi micşorează temperatura, iar fluidul rece şi-o măreşte. Ca rezultat al acestui fapt,
atât proprietăţile fizice ale fluidelor (care depind de temperatură), cît şi diferenţele de
temperatură între cele două fluide se modifică în lungul aparatului.
Variaţia temperaturii agenţilor termici în lungul suprafeţei de schimb de căldură este
reprezentată grafic în diagrame convenţionale de tipul t = f(S) sau t = f(Q), unde t este
temperatura fluidelor, S - suprafaţa de schimb de căldură, iar Q - sarcina termică. Caracterul
acestor diagrame depinde de schema de curgere a aparatului şi de raportul capacităţilor termice.
În figura 3.3, a-d se prezintă diagramele de temperatură t = f(S) pentru schimbătoarele de
căldură monofazice cu curgere paralelă, în echicurent şi în contracurent.
La aparatele în echicurent, temperatura finală a agentului rece este întotdeauna mai mică
decât temperatura finală a agentului cald (t2” <t1”); aparatele în contracurent realizează o
folosire mai raţională a diferenţei de temperatură, astfel încît t2” <>t1”, în. funcţie de raportul
capacităţilor termice ale celor două fluide W1/W2.Variaţia de temperatură a agentului cald δt1 şi
a agentului rece δt2, precum şi alura curbelor de temperatură din figura 3.3, c-d, depind de
raportul W1/W2. Viteza de variaţie a temperaturii unui agent termic dt/dS este determinată de
diferenţa de temperatură Δt între agenţii termici, variabilă în lungul suprafeţei de încălzire; astfel
la valori Δt mari corespund viteze de variaţie dt/dS mai ridicate şi invers. Cazul particular Wl =
W2 este arătat în figura 3.3, e, când fluidele monofazice au curbele de variaţie a temperaturii
fluidului cald şi rece paralele, adică, δtl = δt2, iar Δt = const. Diagrama din figura 3.3, f
corespunde aparatelor la care agentul cald condensează, iar diagrama din figura 3.3, g aparatelor
la care agentul rece vaporizează. În acaste două cazuri, temperaturile de saturaţie ale proceselor
respective sunt constante, astfel încât în primul caz cp1 = ∞, Wl = ∞, iar în al doilea caz cp2 = ∞,
W2 = ∞. Figura 3.3, h reprezintă diagrama de temperatură a unui aparat în care agentul cald
condensează, iar agentul rece vaporizează ; în acest caz, cp1=cp2=∞, W1=W2=∞, iar
temperaturile celor două fluide, diferenţa de temperatură şi fluxul termic sunt toate mărimi
constante.
Pentru aparatele cu curgere neparalelă (curent încrucişat sau curent mixt), cu ambele
fluide monofazice, reprezentarea grafică a variaţiei temperaturilor este mai dificilă, din această

Liviu Costiuc SCM 124


2018 Schimb de căldură și masă

cauză fiind mai puţin utilizată. Ca exemplu, se arată în figura 3.4 în două variante diagrama de
temperatură, pentru un aparat 1-2 (cu o trecere prin manta şi două treceri prin ţevi).
Cazul a (prima trecere îa echicurent, a doua trecere în contracurent) realizează o
temperatură finală a agentului rece care circulă prin ţevi mai ridicată decât în cazul b (prima
trecere în contracurent, a doua trecere în echicurent), respectiv în cazul a, t2” <>t1”, în timp ce în

Figura 3.4
cazul b, întotdeauna t2” <t1”.

Diferenţa medie de temperatură


Utilizarea ecuaţiei (3.2) de transmisie a căldurii în aparatele schimbătoare de căldură
necesită cunoaşterea diferenţei medii de temperatură Δtmed între cele două fluide. În ecuaţia
(3.2) coeficienţii globali de schimb de căldură ks şi kl se consideră având valori constante pentru
întregul aparat. Din punct de vedere al variaţiei temperaturilor agenţilor termici, acest lucru
reprezintă echivalarea diagramei reale de temperatură a aparatului cu o diagramă de tipul celeia
din figura 3.3,h, în care temperaturile agenţilor termici sunt constante în aparat, având valorile
medii t1 şi t2 , astfel încât Δtmed= t1 - t2.
Diferenţa medie de temperatură Δtmed se determină în mod diferit pentru aparatele cu
curgere paralelă (în echicurent şi în contracurent) şi pentru aparatele cu curgere neparalelă (în
curent încrucişat sau mixt).

Liviu Costiuc SCM 125


2018 Schimb de căldură și masă

Utilizarea ecuaţiei (3.2) de transmisie a căldurii în aparatele schimbătoare de căldură


necesită cunoaşterea diferenţei medii de temperatură Δtmed între cele două fluide. În ecuaţia
(3.2) coeficienţii globali de schimb de căldură ks sau kl se consideră având valori constante
pentru întregul aparat. Din punctul de vedere al variaţiei temperaturilor agenţilor termici, acest
lucru reprezintă echivalarea diagramei reale de temperatură a aparatului cu o diagramă de
temperatură de tipul celei din figura 3.3, h, în care temperaturile agenţilor termici sunt constante
în aparat, având valorile medii tl, respectiv t2, astfel încât Δtmed = tl - t2.
Diferenţa medie de temperatură Δtmed se determină în mod diferit pentru aparatele cu
curgere paralelă (în echicurent şi în contracurent) şi pentru aparatele cu curgere neparalelă (în
curent încrucişat şi în curent mixt).
Aparate în echicurent şi contracurent. În figura 3.5 se prezintă diagramele de temperatură
pentru aparatele cu curgere paralelă.
Se consideră în continuare aparatul în contracurent pentru care urmează să se stabilească
expresia diferenţei medii de .temperatură. Se admit umătoarele ipoteze simplificatoare :
Se consideră constante în lungul aparatului următoarele mărimi :debitele de agent termic,
Gl = const., G2 = const. ; coeficientul global de schimb de căldură, ks = const.; căldurile
specifice ale agenţilor termici, cp1=const., cp2 = const. În calculele practice, condiţiile ks =
const., cp1=const., cp2 = const. se asigură prin determinarea acestor mărimi la temperaturile
medii tl, respectiv t2 ale fluidelor. Precizia acestei simplificări depinde de mărimea variaţiilor de
temperatură δt1 şi δt2 ale fluidelor şi de caracterul dependenţei cu temperatura al proprietăţilor
fizice ale fluidelor;
Se neglijează pierderile de căldură ale aparatului în mediul ambiant, respectiv
coeficientul de reţinere a căldurii ηr = 1.
În aparat nu există transfer combinat de căldură (transfer simultan de căldură sensibilă şi
de căldură latentă de vaporizare sau condensare).

Liviu Costiuc SCM 126


Figura
3.5
2018 Schimb de căldură și masă

În fiecare secţiune transversală de curgere există


câte o singură temperatură medie pentru fiecare fluid,
respectiv o singură valoare pentru diferenţa de
temperatură Δt.
Variaţia temperaturii agenţilor termici este
reprezentată în diagrama t-Q din figura 3.6.
Capacităţile termice ale celor două fluide sunt
respectiv :
[W/oC] ; W2  G2c p2 [W/ oC]
W1  G1c p1
Fluxul elementar de căldură dQ transmis prin suprafaţa
elementară dS este :
Figura 3.6
dQ  k s tdS [W]
(3.13)

Transferul de căldură prin suprafaţa dS pentru fluidul cald poate fi scris în forma:
dQ  dQ1  G1 c p1 dt1  W1 dt1 [W] (3.14)

iar pentru fluidul rece:


dQ  dQ2  G2 c p 2 dt 2  W2 dt 2 [W] (3.15)

Din ecua ţiile (3.14) şi (3.15) rezultă că, pentru debite G=const. şi capacităţi termice
W=const., curbele t=f(Q) reprezintă în coordonate t-Q linii drepte.De asemenea, variaţia Δt=f(Q)
este o linie dreaptă având panta:

d t  t max  t min


 (3.16)
dQ Qt

unde Q, este sarcina termică totală, iar Δtmax şi Δtmin reprezintă diferenţa maximă şi
minimă de temperatură la intrarea sau la ieşirea din aparat (fig. 3.5, b şi 3.6).
Înlocuind dQ din relaţia (3.13) în expresia (3.16)., se obţine :

d t  t max  t min


 dS (3.17)
k s t Qt

care integrată între limitele Δtmax şi Δtmin respectiv 0 şi S dă :

Liviu Costiuc SCM 127


2018 Schimb de căldură și masă

d t  t max  t min


t max S
1
ks 
t min
t

Qt 0 dS ; (3.18)

1 t max t max  t min


ln  S (3.19)
k s t min Qt
Ultima relaţie se scrie sub forma :
t max  t min
Qt  k s S [W] (3.20)
t max
ln
t min

Comparând ultima relaţie cu ecuaţia (3.2) reluată aici :


Qt  k s St med [W], (3.21)

se obţine expresia de calcul a diferenţei medii de temperatură pentru aparatul cu curgerea în


contracurent:
t max  t min o
t med  [ C] (3.22)
t max
ln
t min

denumită diferenţa de temperatură medie logaritmică.


Se face observaţia că demonstraţia de mai sus reluată pentru aparatul cu curgere în
echicurent conduce la aceeaşi expresie de calcul (3.22) pentru diferenţa de temperatură Δtmed. În
acest caz, Δtmax şi Δtmin au semnificaţiile din figura 3.5, a. Calculul rapid al diferenţei de
temperatură medii logaritmice Δtmed, se poate face cu ajutorul nomogramei din figura 3.7.
Dacă punctul de intersecţie dintre Δtmax şi Δtmin, se găseşte în afara nomogramei, se
înmulţesc valorile scalelor cu un factor, de exemplu 10, şi se determină valoarea Δtmed
multiplicată cu acelaşi factor.
Relaţia (3.22) reprezintă media logaritmică a două mărimi, Δtmax şi Δtmin care, conform
diagramelor de temperatură din figurile 3.3, a-d sau 3.5, au o variaţie exponenţială. De obicei,
valorile temperaturilor intermediare între Δtmax şi Δtmin nu se determină datorită dificultăţilor
de calcul ; acest lucru este totuşi posibil la aparatele în echicurent şi contracurent.
Astfel, la un aparat în contracurent cu lungimea activă de schimb de căldură L, diferenţa
de temperatură Δtx la o distanţă x faţă de intrarea în aparat se determină cu expresia:

t x  t max e ax [oC] (3.23)

Liviu Costiuc SCM 128


2018 Schimb de căldură și masă

unde,
ks S  1 1  k s S  t 2 
a       1 [m-1] (3.24)
L  W2 W1  W1 L  t1 

în care s-a admis că mărimile W1, W2 şi ks sunt independente de x. La aparatele în


echicurent, parametrul a se calculează cu aceeaşi ecuaţie (3.24), primul termen din paranteze
având semn negativ. În relaţia (3.23) s-a impus condiţia la limită Δt=Δtmax la x=0 (intrarea în

Figura 3.7

aparat).
O altă expresie a diferenţei de temperatură Δt, aplicabilă atât aparatelor în contracurent
cât şi celor în echicurent şi independentă de parametrul a este :
x/L
 t 
t x  t max  min  [oC] (3.25)
 t max 

În baza ipotezelor simplificatoare menţionate anterior, diferenţa de temperatură medie


logaritmică dată de relaţia (3.22) reprezintă formula exactă de calcul a diferenţei medii de

Liviu Costiuc SCM 129


2018 Schimb de căldură și masă

temperatură la un aparat în echicurent şi în contracurent, pentru orice valori ale diferenţelor


extreme de temperatură Δtmax şi Δtmin.
În cazul în care variaţia temperaturii agenţilor termici este mică, adică 1≤Δtmax/Δtmin ≤
2, se poate admite că variaţia reală a temperaturii fluidelor poate fi exprimată printr-o variaţie
liniară, astfel încât diferenţa medie de temperatură se poate calcula în mod aproximativ cu media
aritmetică eroarea de calcul fiind mai mică de 4 %. Dacă Δtmax/Δtmin < 1,5 eroarea de calcul
coboară sub 1 %.

t max  t min o
t med  [ C] (3.26)
2

Pentru intervalul de variaţie a temperaturilor 1≤tmax /Δtmin ≤4,8 o relaţie aproximativă


pentru calculul diferenţei medii de temperatură este [32 ] :

t med  0,4t max  0,6t min [oC] (3.27)

cu o eroare maximă de 4 % . În fine, dintre formulele aproximative cu precizia cea mai


ridicată se menţionează calculul diferenţei medii de temperatură cu relaţia:

1  t  t min 
t med   max  2 t max t min  [oC] (3.28)
3 2 

valabilă în intervalul de variaţie a temperaturilor 1≤Δtmax/Δtmin ≤ 10, eroarea maximă


fiind de 0,8 %.

Liviu Costiuc SCM 130


2018 Schimb de căldură și masă

În relaţiile (3.2) şi, respectiv, (3.21) s-a considerat coeficientul global de schimb de
căldură ks ca fiind constant în lungul suprafeţei de transfer de căldură. În realitate, ks nu are o

Figura 3.8
valoare constantă datorită modificării proprietăţilor fizice ale agenţilor termici cu temperatura.
De obicei, calculele efectuate pe baza unor valori medii între extremităţile aparatului sunt
suficient de exacte. În cazul particular, în care anumite proprietaţi fizice ale fluidelor, ca de
exemplu viscozitatea, se modifică foarte mult cu temperatura ,în locul relaţiei (3.2) trebuie
folosită pentru calculul sarcinii termice o ecuaţie integrală de forma :

Liviu Costiuc SCM 131


2018 Schimb de căldură și masă

2 
Q    k s  S  dS  t med (3.29)
1 

sau o soluţie prin diferenţe finite a ecuaţiei precedente de forma :

n
 n 
Q   Qi    k si S i t med , (3.30)
i 1  i 1 

în care aparatul de schimb de căldură a fost divizat în n porţiuni.

U.9.4. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a prezentat o dezvoltare a calculului
termic al schimbătoarelor de căldură. S-au descris modurile de calcul începând de la
definițiile corespunzătoare şi până la ecuaţiile necesare.

U.9.5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor


9.5.1. Un atelier este construit din panouri umplute cu polistiren expandat
având conductivitatea termică  = 0,025 W/mK şi grosimea de 75 mm.
Temperatura interioară este de 18oC, iar coeficienţii de convecţie sunt: la interior
8 W/m2K şi la exterior 24 W/m2K. Să se determine fluxul de căldură unitar
pierdut prin pereţi către mediul exterior având o temperatură de -15oC. Să se
verifice apoi dacă temperatura suprafeţei interioare a peretelui este mai mare
decât 16oC pentru a nu se produce condensarea vaporilor de apă.
Răspuns: Din ecuaţia transferului global de căldură – ec. (8.3) prin
înserierea celor trei rezistenţe termice se obţine fluxul unitar de căldură:
q  10,42 W/m2. Temperatura suprafeţei interioare se obţine pornind de la
interior şi luând în consideraţie o rezistenţă convectivă, sau pornind de la exterior
şi luând în consideraţie o rezistenţă convectivă şi una conductivă. Se obţine
t pi  16,7 oC.

9.5.2. O conductă cu diametrul exterior de 100 mm este folosită pentru

Liviu Costiuc SCM 132


2018 Schimb de căldură și masă

evacuarea gazelor de ardere dintr-un atelier de reparaţii auto. Temperatura


gazelor de ardere evacuate în conductă este 300 oC, iar temperatura mediului
ambiant de 20oC. Pentru a se evita accidentele, conducta se izolează termic cu o
saltea de vată minerală cu grosimea de 100 mm şi conductivitatea termică  =
0,05 W/mK. Să se determine fluxul de căldură evacuat de fiecare metru de
conductă izolată dacă se consideră un coeficient de convecţie forţată de la gazele
de ardere la tub i = 40 W/m2K şi de la izolaţie la mediul ambiant, e = 8
W/m2K. Să se verifice apoi ca temperatura suprafeţei exterioare a izolaţiei să nu
depăşească temperatura maximă admisibilă de 45 oC. Se neglijează rezistenţa
termică conductivă a peretelui metalic al conductei.
Răspuns: Din relaţiile (8.5) şi (8.6) se obţine fluxul pe metru de lungime de
perete cilindric ql = 112,68 W/m şi temperatura peretelui tp2 = 42,42 oC.

9.5.3. Radiatorul unui motor de autoturism are suprafaţa de transfer de


căldură A = 9,24 m2. Pentru un anumit regim de funcţionare, apa intră cu
temperatura de 90oC şi iese cu 80oC, iar aerul, având un debit masic de 2 kg/s şi o
căldură specifică de 1 kJ/kgK intră cu 20oC şi iese cu 40oC. Să se determine
fluxul de căldură transferat şi coeficientul global de transfer de căldură dacă se
consideră un coeficient de corecţie a diferenţei de temperatură  = 0,96.

Răspuns: Fluxul de căldură se obţine din ecuaţia calorimetrică (8.8) şi


(8.10):
 2  c2  t2e  t2i   40 kW; m.cp(tapa intr-tapa iesire). Pentru determinarea
Q  m
diferenţei de temperatură medie logaritmică se foloseşte configuraţia contracurent
– relaţia (8.13) - cu o corecţie dată de ec. (8.14). Se obţine tmed = 52,65 K.
Coeficientul global de transfer de căldură se obţine din relaţia (8.15): k = 82,22
W/m2K.

Liviu Costiuc SCM 133


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învăţare 10. Metode de calculul termic al schimbătoarelor


de căldură

Cuprins

U.9.1. Introducere ....................................................................................................... 123


U.9.2. Competenţele unităţii de învăţare ..................................................................... 123
U.9.3 . Metoda factorului de corecţie F ...................................................................... 124
U.9.4 . Metoda eficienţă termică ε-Număr de unităţi de transfer de căldură NTC ..... 127
U.9.5 . Metoda θ-P-R-NTC .......................................................................................... 132
U.9.6. Rezumat............................................................................................................. 135
U.9.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................ 135

U.10.1. Introducere
Schimbătoarele de căldură sunt aparate termice folosite pentru transferul de
căldură între un fluid mai cald (agentul termic primar) şi un fluid mai rece (agentul
termic secundar), realizând procese de încălzire, răcire, vaporizare sau condensare.
Sunt întâlnite în tehnologii industriale de proces, în autovehicule, instalaţii
pentru construcţii sau pentru uz domestic.

U.10.2. Competenţele unităţii de învăţare


În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:
* aplice metodologia de calcul a transferului termic global între două
fluide despărţite prin pereţi,
* calculeze coeficientul global de transfer de căldură;
* cunoască clasificarea schimbătoarelor de căldură, identificând
categoria de care aparţine;
* realizeze calculul termic al unui schimbător de căldură;
* cunoască dispozitivul de transfer de căldură numit tub termic ca
tehnologie modernă pentru transferul de căldură.

Liviu Costiuc SCM 134


2018 Schimb de căldură și masă

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.

U.10.3. Aparate cu curgere încrucişată şi mixtă. Metoda factorului de corecţie F

Proiectarea practică a schimbătoarelor de căldură pentru valori ridicate ale sarcinii


termice este cel mai adesea incompatibilă cu utilizarea schemelor de curgere paralelă (în
contracurent sau echicurent) datorită spaţiului disponibil.
Din această cauză, considerentele de spaţiu care să asigure curgerea agenţilor termici cu
viteze economice impun de obicei, folosirea unor construcţii de aparate care presupun curgerea
încrucişată (CÎ ) sau curgerea mixtă (CM) a fluidelor. Pentru aceste aparate, cu o schemă de
curgere mai complicată, diferită de curgerea paralelă (în CC sau în EC), diferenţa medie de
temperatură Δtmed se poate determina cu relaţia:

t med  t med, CI (CM )  Ft med, CC , (3.31)

în care F este un factor de corecţie subunitar cu care se înmulţeşte diferenţa medie de


temperatură a aparatului în contracurent, Δtmed,CC considerată ca referinţă. Cu aceasta, ecuaţia
(3.2) de transmitere a căldurii se scrie sub forma:

Q  k s St med  k s SFt med, CC [W] (3.32)

Factorul de corecţie F se exprimă prin relaţii de forma

F  f P, R, schema de curgere , (3.33)

în care cu notaţiile din figura 3.5 sau din formulele (3.3)-(3.6) :

t   t  t 2 t1  t1 t1 W2 <


P 2 2  1; R    >1. (3.34)
t1  t 2 t1  t 2 t 2  t 2 t 2 W1

Funcţiile de forma (3.33) au fost stabilite analitic sau experimental pentru diferite scheme
de curgere şi reprezentate grafic. Astfel, în figura 3.23 se dau spre exemplificare două diagrame
F=f(P,R) pentru unele scheme de curgere mai frecvent folosite [533].

Liviu Costiuc SCM 135


2018 Schimb de căldură și masă

Dependenţa grafică din figura 3.32, corespunzătoare schimbătorului de căldură 1-2, care
constituie unul din cele mai des utilizate aparate din industrie, se poate exprima şi analitic prin
relaţia:

R2  1 1  P
lg
F R 1 1  PR (3.35)
lg
2 / P   1  R  R 2  1
2 / P   1  R  R2  1

Studiul diagramelor de tipul (3.32) pune în evidenţă următoarele :


Pentru temperaturi date ale agenţilor termici, deci pentru valori fixate ale parametrilor P
şi R, eficienţa schemei de curgere scade în
următoarea ordine: contracurent (la care F=1), curent
mixt, curent încrucişat, echicurent.
În cazul aparatelor schimbătoare de căldură
de suprafaţă la care unul sau ambele fluide schimbă
starea de agregare (aparate condensatoare sau
vaporizatoare), se poate arăta că, independent de
schema de curgere, factorul de corectie F = 1, astfel
încât pentru toate schemele de curgere diferenţa
medie de temperatură Δtmed se calculează cu Figura 3.9
formula (3.22) valabilă, pentru aparatul în contracurent.
Metoda factorului de corectie F este utilă în calculele de proiectare a schimbătoarelor de
căldură, dar este dificil de aplicat în calculele de verificare sau de analiză a performanţelor de
funcţionare a aparatelor, adică în cazurile în care suprafaţa de schimb de caldură este data, iar
necunoscutele problemei sunt temperaturile de intrare sau de ieşire ale fluidelor. Pentru aceste
ultime cazuri, aplicarea metodei F ar duce la calcule iterative.
Conform celor de mai sus, aparatul cu curgere în contracurent este cel mai eficient din
punct de vedere termodinamic, iar aparatul cu curgere în echicurent cel mai puţin eficient. Fiind
t1 , t1, t 2 , t 2
date cele patru temperaturi ti, , aparatul în contracurent realizează valoarea cea mai
ridicată pentru diferenţa medie de temperatură Δtmed dintre toate schemele posibile de curgere.

Liviu Costiuc SCM 136


2018 Schimb de căldură și masă

După cum rezultă din figura 3.9 diferenţa cea mai importantă dintre diversele scheme de
curgere relativă a celor doi agenţi termici constă în mărimea diferită a suprafeţei de schimb de
căldură necesare pentru a produce o creştere dată de temperatură, pentru aceeaşi diferenţă de
temperatură între cele două fluide la intrarea în aparat. Eficienţa schemei de curgere scade în
următoarea ordine : contracurent, curent mixt, curent încrucişat, echicurent.

Temperaturile medii ale fluidelor


În scrierea ecuaţiei (3.2) de transmitere a căldurii în schimbătoarele de căldură, ca şi în
deducerea relaţiei (3.22) a diferenţei medii logaritmice de temperatură, s-a admis ca ipoteză
simplificatoare că, în lungul aparatului, coeficientul global de schimb de căldură ks= const. În
realitate, acest lucru nu este adevărat, deoarece ţinând seama de relaţiile de calcul (3.7)-(3.12) ale
lui ks, odată cu variaţia temperaturii agenţilor termici se modifică proprietăţile fizice ale acestora
şi ca atare, mărimile α1, α2 şi λ. Variaţia lui ks este afectată în special de modificarea cu
temperatura a viscozităţii fluidelor.
Pentru utilizarea ecuaţiei (3.2), Q = ksSΔtmed, este totuşi necesară stabilirea unui
coeficient ks constant, având o valoare medie pentru întregul aparat.
Aceasta se obţine, determinând valoarea lui ks corespunzătoare unor temperaturi medii
alce agentului cald t1 şi agentului rece t2, la care se evaluează proprietăţile fizice ale acestora.
Aşa cum rezultă din figura 3.5, între temperaturile t1 şi t2 trebuie să existe relaţia de legătură :
o
t med  t1  t 2 [ C] (3.36)

Relaţiile exacte pentru determinarea temperaturilor medii t1 şi t2 ale agenţilor termici


sunt [32 ]:
pentru aparatele în contracurent:
Rt 2  t med   t1 Rt 2  t1  t med
t1  ; t2 
R 1 R 1 (3.37)
pentru aparatele în echicurent :
Rt 2  t med   t1 Rt 2  t1  t med
t1  ; t2 
R 1 R 1 (3.38)
Pentru toate aparatele, indiferent de schema de curgere, temperaturile medii t1 şi t2 se pot
stabili cu următoarele relaţii aproximative :
dacă δt1< δt2 (răcirea agentului cald este mai mică decât încălzirea agentului rece):

Liviu Costiuc SCM 137


2018 Schimb de căldură și masă

t1  0,5t1  t1  ; t 2  t1  t med


(3.39)
dacă δt1> δt2 (încălzirea agentului rece este mai mică decât răcirea agentului cald):
t 2  0,5t 2  t 2  ; t1  t 2  t med
(3.40)

U.10.3. Metoda eficienţă termică ε-Număr de unităţi de transfer de căldură NTC

Metoda ε-NTC a fost creată, în special, pentru studiul schimbătoarelor de căldură


existente, la care suprafaţa de schimb de căldură fiind dată, este necesară efectuarea unor calcule
de alegere a aparatelor sau de determinare a indicilor de funcţionare. Metoda se bazează pe
eficienţa aparatului în transferul unei cantităţi de căldură date [34] ; ea este deosebit de utilă în
studiul aparatelor compacte şi în calculele de analiză comparativă a unor tipuri diferite de
schimbătoare de căldură pentru o anumită utilizare. Se consideră în continuare coeficientul de
reţinere a căldurii în aparat ηr = 1, ipoteză care se dovedeşte suficient de corectă la aparatele cu
o bună izolaţie termică.
Metoda ε-NTC utilizează trei parametri adimensionali : eficienţa termică a
schimbătorului de căldură ε, numărul de unităţi de transfer de căldură NTC şi raportul
capacităţilor termice Wmin/Wmax în care Wmin şi Wmax, reprezintă valoarea minimă şi
maximă dintre Wl şi W2.
Eficienţa termică a schimbătorului de căldură ε se defineşte ca raportul dintre sarcina
termică reală Q a aparatului dat şi sarcina termică maximă posibilă Qmax corespunzătoare
aparatului în contracurent cu suprafaţa de schimb de căldură infinită:

Q W1 t1  t1  W2 t 2  t1 


   (3.41)
Qmax Wmin t1  t 2  Wmin t1  t 2 

unde Wmin reprezintă capacitatea termică minimă dintre W1=G1cp1 şi W2=G2cp2 în


W/oC.
În aparatul în contracurent cu suprafaţa de schimb de căldură infinită, fără pierderi de
căldură în mediul ambiant, este evident că dacă W2< W1, temperatura de ieşire a fluidului rece
egalează temperatura de intrare a fluidului cald, iar dacă Wl < W2, temperatura de ieşire a
fluidului cald egalează temperatura de intrare a fluidului rece. În ambele cazuri, aparatul cu
suprafaţa infinită are eficienţa termică ε = 1. În acest fel, eficienţa termică efectuează comparaţia

Liviu Costiuc SCM 138


2018 Schimb de căldură și masă

între sarcina termică reală şi sarcina termică maximă, a cărei valoare este limitată de principiul al
doilea al termodinamicii.
Sarcina termică maximă posibilă corespunde astfel cazului limită în care, pentru
respectarea ecuaţiei bilanţului termic al aparatului, conform căreia energia termică cedată de un
fluid este egală cu cea primita de celălalt fluid, agentul termic cu capacitatea termică minimă
Wmin = (Gcp)min efectuează variaţia maximă de temperatură disponibilă în aparat şi anume
aceea egală cu diferenţa temperaturilor de intrare a fluidului cald şi rece δtmax=t1’- t2’, adică:

Qmax  Gc p t
min max

 Wmin t1  t 2  (3.42)

Sarcina termică reală a aparatului se calculează cu ajutorul eficienţei termice, din relaţia
(3.41) :

Q  Qmax  Wmin t1  t 2   W1 t1  t1   W2 t 2  t 2  , (3.43)

care constituie o relaţie de bază în această metodă. Sarcina termică Q este determinată în
funcţie de diferenţa temperaturilor fluidelor la intrarea în aparat ; această relaţie înlocuieşte
ecuaţia (3.32) din cadrul metodei F, în care sunt necesare şi temperaturile de ieşire ale fluidelor.

Eficienţa termică a aparatului în contracurent.


Se admite că fluidul rece are capacitatea termică minimă, W2 = Wmin. Pe baza ecuaţiilor
(3.4), (3.20) şi a notaţiilor din figura 3.9, b se poate scrie :

Q  W2 t 2  t 2   k s S
t1  t 2   t1  t 2  (3.44)
lnt1  t 2  / t1  t 2 

Temperatura de intrare a agentului cald t1’ poate fi exprimată în funcţie de ε, cu ajutorul


relaţiei (3.43), şi anume :

Q t   t
t1  t2   t2  2 2 (3.45)
Wmin 

Diferenţa de temperatură la intrarea în aparat este în consecinţă

t   t  1 
t1  t 2  t 2  2 2  t 2    1t 2  t 2  (3.46)
  

Liviu Costiuc SCM 139


2018 Schimb de căldură și masă

Diferenţa de temperatură la ieşirea din aparat se obţine prin rezolvarea ecuaţiei bilanţului
termic W1 t1  t1  W2 t 2  t 2  în funcţie de t1” , când rezultă succesiv :

t1  t1 
W2
t 2  t 2   t1  Wmin t 2  t 2  (3.47)
W1 Wmax

Figura 3.10

t1  t 2  t1  t 2 
Wmin
t 2  t 2  (3.48)
Wmax

Ţinând seama de expresia (3.45), se obţine:

t   t  W 1 W 
t1  t 2  2 2  min t 2  t 2     min t 2  t 2  (3.49)
 Wmax   Wmax 

Înlocuind ecuaţiile (3.46) şi (3.49) în relaţia (3.44), se obţine :


1 Wmin

 Wmax k S  Wmin 
ln  s 1  
1  W 
1
Wmin  max 

şi în final:

Liviu Costiuc SCM 140


2018 Schimb de căldură și masă

 k S  W 
1  exp  s 1  min 
  Wmin  Wmax  (3.50)
W  k S  W 
1  min exp  s 1  min 
Wmax  Wmin  Wmax 

Ultima relaţie a fost stabilită în ipoteza că fluidul rece are capacitatea Wmin ; este uşor de
arătat că acelaşi rezultat se obţine şi în cazul în care fluidul cald are capacitatea minimă Wmin.
Notând grupul adimensional ksS/Wmin = NTCmax (numărul de unităţi de transfer de
căldură), se obţine expresia generală a eficienţei termice pentru aparatul în contracurent :

1  exp NTC max1  Wmin / Wmax 


 (3.51)
1  Wmin / Wmax exp NTC max1  Wmin / Wmax 

Ecuaţia (3.51) este reprezentată grafic în figura 3.10.

Eficienţa termică a aparatului în echicurent se deduce printr-un raţionament analog celui de


mai sus, rezultând expresia :
1  exp NTC max1  Wmin / Wmax 
 (3.52)
1  Wmin / Wmax

Numărul de unităţi de transfer de căldură NTC se defineşte pentru un fluid prin relaţiile :
k S t   t 
NTC  s  (3.53)
W t med

t   t 
în care δt = reprezintă variaţia de temperatură a fluidului în aparat, iar Δtmed-
diferenţa medie de temperatură.
Mărimea NTC este un parametru care caracterizează posibilităţile de transfer de căldură
ale aparatului. Semnificaţia lui fizică este aceea de "lungime termică", prin asociaţie cu lungimea
canalului parcurs de fluid în aparat. Ca regulă, performanţele unui aparat se îmbunătăţesc prin
creşterea valorii NTC.
În mod asemănător schimbătorului în contracurent sau în echicurent, se pot stabili pentru
fiecare aparat de schimb de căldură relaţii de legătură de forma :
  f  NTCmax ,Wmin / Wmax ,schema de curgere
(3.54)

Liviu Costiuc SCM 141


2018 Schimb de căldură și masă

Expresiile de tipul (3.54) pot fi exprimate grafic sau, pentru scheme de curgere mai
simple, analitic. Astfel, în figurile 3.11 şi 3.12 se prezintă eficienţa termică pentru două scheme
de curgere.
Legat de utilizarea metodei ε-NTC se pot face următoarele observaţii:
Eficienţa termică ε variază,asimptotic în funcţie de NTC, pentru un raport dat al
capacităţilor termice Wmin/Wmax; la limită, pentru toate schemele de curgere, eficienţa termică
ε→1, când NTCmax→∞ şi Wmin/Wmax→0. Pentru valori reduse ale parametrului NTCmax
eficienţa termică ε tinde asimptotic către limita impusă de schema de curgere şi de considerentele
termodina-mice.
Pentru o valoare dată NTCmax, eficienţa ε creşte cu scăderea raportului capacităţilor
termice Wmin/Wmax.
Cazul limită Wmin/Wmax = 0 corespunde în practică aparatelor vaporizatoare sau
condensatoare (la care, temperatura proceselor rămânând constantă, prin definiţie căldura
specifica cp =∞) ; la răcitoarele gaze-apă, în general, Wapă>>Wgaze. Pentru cazul limită
Wmin/Wmax = 0, toate schemele de curgere (contracurent, echicurent, curent încrucişat şi curent
mixt) au aceeaşi eficienţă termică, şi anume :

ε = 1-exp(-NTCmax) (3.55)

Această concluzie echivalează în cadrul metodei F cu condiţia F = 1 pentru aparatele


vaporizatoare sau condensatoare, indiferent de schema de curgere.
Pentru valori date NTCmax şi Wmin/Wmax, eficienţa termică ε scade în următoarea
ordine a schemelor de curgere: contracurent, curent încrucişat, curent mixt, echicurent.
Pentru toate schemele de curgere, eficienţa termică minimă se obţine în cazul limită
Wmin/Wmax,=1. În acest caz, aparatul cu contracurent are dintre toate schemele de curgere
eficienţa maximă :

NTC max
 (3.56)
1  NTC max

Liviu Costiuc SCM 142


2018 Schimb de căldură și masă

Figura 3.11
Eficienţa termicã ε a schimbãtorului de cãldurã 1-2 (o trecere în manta, douã sau
multiplu de doi treceri prin ţevi)

Figura 3.12
Eficienţa termicã ε a schimbãtorului de cãldurã cu ambele fluide neamestecate

iar aparatul cu echicurent eficienţa minimă:


1  exp  2 NTC max 
 (3.57)
2

care nu depăşeşte valoarea ε-0,5, când NTCmax=∞.

U.10.3. Metoda θ-P-R-NTC


Preocupări relativ recente au condus la elaborarea metodei θ -P -R -NTC, utilizabilă atât
în calculele de dimensionare, cât şi în cele de verificare şi de stabilire a indicilor de funcţionare a

Liviu Costiuc SCM 143


2018 Schimb de căldură și masă

aparatelor schimbătoare de căldură. Această metodă combină principalii parametri P, R şi NTC


din metodele precedente, introducând suplimentar mărimea adimensională θ [5] .
Mărimea θ reprezintă raportul dintre diferenţa medie de temperatură din aparat Δtmed şi
diferenţa temperaturilor de intrare ale agenţilor termici t1’ si t2’, adică :

t med
 (3.57)
t1  t 2

Cu ajutorul parametrilor de mai sus se exprimă grafic sau analitic, pentru orice schemă de
curgere, relaţii de forma :

t med
  f W (3.58)
t1  t 2 
 P , R , 2 , schema de curgere
 k S
s 

În figurile 3.13-3.17 arătându-se câteva din acestea. Diagramele au fost construite pe

Figura 3.13
Diferenţa medie de temperaturã pentru schimbãtorul de
cãldurã 1-2 (o trecere prin manta, douã treceri prin ţevi).

Figura 3.14
Diferenţa medie de temperaturã pentru schimbãtorul de
cãldurã 2-4 (douã treceri prin manta, patru treceri prin ţevi).

Liviu Costiuc SCM 144


2018 Schimb de căldură și masă

baza următoarelor ipoteze :


 pentru schimbătorul de căldură analizat s-au considerat constante următoarele
mărimi : debitul fiecărui agent termic, căldura specifică a fluidelor, coeficientul
global de schimb de căldură;
 în aparat se transmite numai căldură sensibilă neexistând schimbare de stare de
agregare;
 pierderile de căldură în mediul ambiant sunt neglijabile.
Mărimile P şi R sunt definite prin relaţiile (3.34), iar W2 / k s S  1 / NTC2 . Pentru un

aparat dat regimurile de funcţionare sunt caracterizate prin panta liniei drepte prin originea
diagramei egală cu W2 /ksS. Folosirea diagramelor de tipul ecuaţiei (3.58) permite prin
posibilităţi multiple, fie determinarea diferenţei medii de temperatură Δtmed, fie a altui
parametru al schimbătorului de căldură.
Diagrama din figura 3.13 corespunzătoare aparatului 1-2 (o trecere prin manta, două
treceri prin ţevi) este construită pe baza relaţiei (3.59).
Ecuaţia (3.59) este obţinută din relaţia (3.32) în care s-a înlocuit factorul de corecţie F dat
de expresia (3.35), iar diferenţa medie logaritmică de temperatură Δt med, CC, pentru aparatul în
contracurent. Relaţia (3.59) poate fi aplicată cu o eroare redusă tuturor aparatelor cu un număr
par de treceri prin ţevi, cu o trecere prin manta (4,4% la un aparat 1-4, 6,8% la un aparat 1-12),
figurile (3.14) – (3.17).

ks S 1 
2  1  R  1  R2 P 
W2
 ln 
 
1  R 2  2  1  R  1  R 2 P 
(3.59)

Liviu Costiuc SCM 145


2018 Schimb de căldură și masă

Figura 3.16
Diferenţa medie de temperaturã pentru schimbãtorul de cãldurã cu
curgere transversalã, cu ambele fluide neamestecate

Figura 3.15
Diferenţa medie de temperaturã pentru schimbãtorul de cãldurã cu curgere
transversalã, cu un fluid în amestec, iar altul neamestecat

Figura 3.17
Diferenţa medie de temperaturã pentru schimbãtorul de cãldurã cu
curgere transversalã, cu ambele fluide în amestec.

U.10.4. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a prezentat o dezvoltare a calculului
termic al schimbătoarelor de căldură. S-au descris modurile de calcul începând de la
definițiile corespunzătoare şi până la ecuaţiile necesare.

Liviu Costiuc SCM 146


2018 Schimb de căldură și masă

U.10.5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor


9.5.1. Un atelier este construit din panouri umplute cu polistiren expandat
având conductivitatea termică  = 0,025 W/mK şi grosimea de 75 mm.
Temperatura interioară este de 18oC, iar coeficienţii de convecţie sunt: la interior
8 W/m2K şi la exterior 24 W/m2K. Să se determine fluxul de căldură unitar
pierdut prin pereţi către mediul exterior având o temperatură de -15oC. Să se
verifice apoi dacă temperatura suprafeţei interioare a peretelui este mai mare
decât 16oC pentru a nu se produce condensarea vaporilor de apă.
Răspuns: Din ecuaţia transferului global de căldură – ec. (8.3) prin
înserierea celor trei rezistenţe termice se obţine fluxul unitar de căldură:
q  10,42 W/m2. Temperatura suprafeţei interioare se obţine pornind de la
interior şi luând în consideraţie o rezistenţă convectivă, sau pornind de la exterior
şi luând în consideraţie o rezistenţă convectivă şi una conductivă. Se obţine
t pi  16,7 oC.

9.5.2. O conductă cu diametrul exterior de 100 mm este folosită pentru


evacuarea gazelor de ardere dintr-un atelier de reparaţii auto. Temperatura
gazelor de ardere evacuate în conductă este 300 oC, iar temperatura mediului
ambiant de 20oC. Pentru a se evita accidentele, conducta se izolează termic cu o
saltea de vată minerală cu grosimea de 100 mm şi conductivitatea termică  =
0,05 W/mK. Să se determine fluxul de căldură evacuat de fiecare metru de
conductă izolată dacă se consideră un coeficient de convecţie forţată de la gazele
de ardere la tub i = 40 W/m2K şi de la izolaţie la mediul ambiant, e = 8
W/m2K. Să se verifice apoi ca temperatura suprafeţei exterioare a izolaţiei să nu
depăşească temperatura maximă admisibilă de 45 oC. Se neglijează rezistenţa
termică conductivă a peretelui metalic al conductei.
Răspuns: Din relaţiile (8.5) şi (8.6) se obţine fluxul pe metru de lungime de
perete cilindric ql = 112,68 W/m şi temperatura peretelui tp2 = 42,42 oC.

9.5.3. Radiatorul unui motor de autoturism are suprafaţa de transfer de


căldură A = 9,24 m2. Pentru un anumit regim de funcţionare, apa intră cu

Liviu Costiuc SCM 147


2018 Schimb de căldură și masă

temperatura de 90oC şi iese cu 80oC, iar aerul, având un debit masic de 2 kg/s şi o
căldură specifică de 1 kJ/kgK intră cu 20oC şi iese cu 40oC. Să se determine
fluxul de căldură transferat şi coeficientul global de transfer de căldură dacă se
consideră un coeficient de corecţie a diferenţei de temperatură  = 0,96.

Răspuns: Fluxul de căldură se obţine din ecuaţia calorimetrică (8.8) şi


(8.10):
 2  c2  t2e  t2i   40 kW; m.cp(tapa intr-tapa iesire). Pentru determinarea
Q  m
diferenţei de temperatură medie logaritmică se foloseşte configuraţia contracurent
– relaţia (8.13) - cu o corecţie dată de ec. (8.14). Se obţine tmed = 52,65 K.
Coeficientul global de transfer de căldură se obţine din relaţia (8.15): k = 82,22
W/m2K.

Liviu Costiuc SCM 148


2018 Schimb de căldură și masă

Unitatea de învăţare 11. Indici de performanţă ai schimbătoarelor de


căldură

Cuprins

U.11.1. Introducere ..................................................................................................... 137


U.11.2. Competenţele unităţii de învăţare ................................................................... 137
U.11.3 . Depuneri în schimbătoarele de căldură ........................................................ 138
U.11.4 . Indici de calitate ai schimbătoarelor de căldură .......................................... 140
U.9.5. Rezumat............................................................................................................. 144
U.9.6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................ 144

U.11.1. Introducere
Schimbătoarele de căldură sunt aparate termice folosite pentru transferul de
căldură între un fluid mai cald (agentul termic primar) şi un fluid mai rece (agentul
termic secundar), realizând procese de încălzire, răcire, vaporizare sau condensare.
Sunt întâlnite în tehnologii industriale de proces, în autovehicule, instalaţii
pentru construcţii sau pentru uz domestic.

U.11.2. Competenţele unităţii de învăţare


În urma parcurgerii unităţii de învăţare studentul va fi capabil să:
* aplice metodologia de calcul a transferului termic global între două
fluide despărţite prin pereţi,
* calculeze coeficientul global de transfer de căldură;
* cunoască clasificarea schimbătoarelor de căldură, identificând
categoria de care aparţine;
* realizeze calculul termic al unui schimbător de căldură;
* cunoască dispozitivul de transfer de căldură numit tub termic ca
tehnologie modernă pentru transferul de căldură.

Liviu Costiuc SCM 149


2018 Schimb de căldură și masă

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore.

U.11.3. Depuneri în schimbătoarele de căldură

Fluidele care evoluează în aparatele schimbătoare de căldură nu sunt perfect curate, ci,
din diverse cauze, produc depuneri pe suprafaţa de schimb de căldură. Depunerile reprezintă
depozite formate pe suprafaţa de încălzire, care introduc rezistenţe termice suplimentare la
transferul căldurii şi produc, de regulă, creşterea rezistenţei hidraulice la curgerea fluidelor.
În multe cazuri, rezistenţa termică a depunerilor are valori importante, ajungînd să
prezinte pînă la (40-70)% din rezistenţa termică totală la transferul căldurii, fiind astfel principala
rezistenţă termică care controlează proiectarea şi funcţionarea aparatului respectiv de schimb de
căldură.

Depunerile reprezintă un fenomen complex afectat de numeroase procese fizico-chimice


şi factori constructivi şi funcţionali, dintre care se menţionează cei mai importanţi [31] :
A. mecanismul fizico-chimic al depunerilor poate avea loc prin următoarele procese:
cristalizare, sedimentare, reacţii chimice şi polimerizare, cocsificare, creşterea de
materiale organice, coroziune ;
B. condiţiile de funcţionare, cele mai importante fiind viteza fluidului, temperatura
peretelui şi a fluidului ;
C. natura proceselor de schimb de căldură, şi anume : răcire, încălzire, fierbere sau
condensare ;
D. materialul peretelui şi structura suprafeţei de schimb de căldură ;
E. geometria aparatului şi sistemul de curgere.

Considerarea efectelor depunerilor în calculul termic de proiectare a schimbătoarelor de


căldură, se face prin prevederea unui surplus de suprafaţă de schimb de căldură, care să
compenseze înrăutăţirea transferului căldurii produsă de rezistenţele termice suplimentare ale
depunerilor. Un aparat este considerat murdar cînd nu mai poate realiza sarcina termică
nominală, prin proiectare fiind prevăzute şi rezerve de suprafaţă pentru depuneri.

Liviu Costiuc SCM 150


2018 Schimb de căldură și masă

Într-un schimbător de căldură tubular cu depuneri coeficientul global de schimb de


căldură ks raportat la suprafaţa exterioară a ţevilor se calculează cu relaţiile (3.11) şi (3.12):

1 d d d 1 d e Rsdi 1
 e  e ln e    Rsde   Rsd  Rs (3.11)
k s d i i 2 d i  e di k so

unde :
1 d d d 1 d R
 e  e ln e  ; Rsd  e sdi  Rsde (3.12)
k so d i i 2 d i  e di

în care:
ks, kso sunt coeficientul global de schimb de căldură al aparatului cu depuneri, respectiv
curat, raportat la suprafaţa exterioară de transfer de căldură, în W/(m2°C) ;
Rsdi, Rsde - rezistenţa termică a depunerilor pe peretele interior, respectiv exterior al
ţevilor, în (m2°C)/W ;
Rsd - rezistenţa termică totală a depunerilor, în (m2°C)/W ;
Rs - rezistenţa termică totală a aparatului cu depuneri, în (m2°C)/W ,
restul notaţiilor având semnificaţiile din subcapitolul 3.2.
Cea mai utilizată metodă de considerare în calcule a efectelor depunerilor constă în
definirea pentru fiecare fluid a rezistenţei termice Rsd din relaţia (3.11) prin norme sau
recomandări de calcul bazate pe experienţa de proiectare şi exploatare a echipamentelor de
schimb de căldură din diverse industrii.
O altă metodă de calcul a excesului de suprafaţă corespunzător efectului depunerilor
constă în definirea unui factor de murdărire β, mai mic decât unitatea, cu care este multiplicat
coeficientul global de schimb de căldură kso al aparatului curat. Prin aceasta, ecuaţia (3.2) de
transmitere a căldurii în aparat se modifică în forma :

Q  k s St med  k so St med [W] (3.60)

în care,coeficientul ks este dat de relaţia:


k s  k so 
de d d
[W/(m2 oC)] (3.61)
1
 e ln e 
d i i 2 d i  e

Liviu Costiuc SCM 151


2018 Schimb de căldură și masă

Factorul de murdărire β are uzual valori cuprinse între 0,6 şi 1, în funcţie de materialul
ţevilor şi natura agenţilor termici [31].
Rezistenţa termică a depunerilor este o mărime variabilă în timp. Evoluţia în timp a
depunerilor poate fi descrisa prin următorul model matematic :

dRsd
  d  i (3.62)
d

în care Φd şi Φi reprezintă rata de depunere, respectiv de îndepărtare (detaşare) a


depunerilor de pe suprafaţa peretelui, în (m2 oC)/W , în functie de timpul τ de funcţionare a
aparatului, în ore. Rata Φd depinde de tipul depunerii (sedimentare, cristalizare, polimerizare
ete.), iar rata Φi de efortul tangential exercitat de fluid asupra depozitului şi de caracteriaticile
curgerii (regimul de curgere, geometria suprafeţei de schimb de căldură etc.).
Un model matematic al procesului de murdărire consideră că rezistenţa termică a
depunerilor variază exponenţial, asimptotic în timp, exprimată printr-o relaţie de forma :


Rsd  Rsd 
1  e  B , (3.63)

unde :
Rsd este rezistenţa termică a depunerilor la un timp oarecare τ, în (m2 °C )/W ;

R sd
- valoarea rezistenţei termice Rsd la atingerea regimului asimptotic de depunere
(când τ→∞), în (m2 oC)/W;
τ - timpul de depunere, măsurat de la intrarea în funcţiune a aparatului curat sau curăţat,
în luni ;
B - constantă de timp, în luni-1.

R sd
Mărimile şi B se pot determina experimental sau pe cale analitică.

U.11.4. Indici de calitate ai schimbătoarelor de căldură


Un schimbător de căldură are trei categorii de pierderi :
 pierderi de căldură în procesul de transfer de căldură datorită diferenţei finite de
temperatură între agenţii termici ;
 pierderi de presiune datorită învingerii rezistenţelor hidraulice la curgerea
agenţilor termici prin aparat ;
 pierderi de căldură în mediul ambiant prin pereţii sau izolaţia termică a aparatului.

Liviu Costiuc SCM 152


2018 Schimb de căldură și masă

Aceste pierderi, care nu pot fi eliminate complet, determină prin mărimea lor calitatea
proceselor de transfer de căldură.
Pentru aprecierea performanţelor aparatelor schimbătoare de căldură, au fost propuşi o
serie de indici de calitate dintre care, însă, cei mai mulţi iau în considerare numai una dintre cele
trei categorii de pierderi menţionate mai sus, fiind astfel necesară utilizarea simultană a mai
multor indici pentru caracterizarea completă a unui aparat. În continuare, se prezintă cei mai
importanţi dintre aceşti indici.
Coeficientul de reţinere a căldurii, ηr, utilizat în ecuaţia bilanţului termic (3.1),
reprezintă raportul dintre fluxul de căldură preluat de agentul rece Q2 şi fluxul de căldură cedat
de agentul cald Q1, adică :

Q2 Qp
r   1 (3.70)
Q1 Q1

în care Qp este fluxul de căldură pierdut în mediul ambiant, în W; mărimile Ql şi Q2 se


calculează cu expresiile (3.3) şi (3.4).
Cu ajutorul coeficientului ηr se evaluează pierderile de căldură în mediul înconjurător ale
unui aparat prin pereţii sau izolaţia termică a acestuia ; din acest punct de vedere, ηr are
semnificaţia unui randament al izolaţiei termice. La aparatele cu o izolaţie termică
corespunzătoare, coeficientul de reţinere a căldurii are valori de ordinul ηr = 0,98 - 0,995, limita
superioară fiind unitatea.

Randamentul termodinamic, ηtd, se defineşte prin relaţia :


Q2 G2 c p 2 t 2  t 2  G2 i2  i2 
td 
Q1o


G1c p1 t1  t1o   G1i1  i1o  , (3.71)

în care :
Q este fluxul de căldură transmis agentului rece, în W ;
Q1° fluxul de căldură transportat de agentul cald, în W ;
t1o
- temperatura de referinţă a mediului ambiant, în °C;

i1o to
- entalpia agentului cald la temperatura 1 , în J/kg. ,
Restul notaţiilor au semnificaţiile şi unităţile de măsură din relaţiile (3.3) şi (3.4).

Liviu Costiuc SCM 153


2018 Schimb de căldură și masă

Q1o
Mărimea reprezintă fluxul de căldură pe care fluidul cald îl poate transmite într-un
proces de transfer de căldură până la echilibrul cu mediul ambiant, la care fluidul cald are
t1o i1o
temperatura şi entalpia . Acest mod de definire permite ca, cu ajutorul randamentului
termodinamic, să se evalueze gradul de utilizare a căldurii transportate de agentul cald.

Eficienţa termică, ε este, conform relaţiei de definiţie, raportul dintre sarcina termică
reală Q şi sarcina termică maximă posibilă Qmax a aparatului:

Q W1 t1  t1  W2 t 2  t 2 


   , (3.72)
Qmax Wmin t1  t 2  Wmin t1  t 2 

în care s-a considerat ηr =1. Capacitatea termică Wmin este valoarea minimă dintre
W1=G1cp1 şi W2=G2cp2 .
Deoarecc Qmax reprezintă limita termodinamică a valorii sarcinii termice a
schimbătorului de căldură corespunzătoare intervalului disponibil de telmperatură cuprins între
t1 t 2
şi , eficienţa termică ε exprimă gradul de apropiere al aparatului real de cel teoretic.

Pierderea specifică de presiune, p sp , se defineşte ca raportul dintre pierderea de

presiune a fluidului cald sau rece, în bar, şi num ărul de unităţi de transfer de caldură NTC pentru
fluidul respectiv, adică :

p p
p sp   [bar] (3.73)
NTC k s S / W

Mărimea Δpsp exprimă legătura dintre pierderea de presiune Δp la curgerea unui agent
termic prin aparat şi posibilităţile de transfer ale aparatului NTC raportate la fluidul respectiv.
Pierderea specifica de presiune Δpsp are valori optime pentru fiecare tip de fluid ; astfel, pentru
schimbătoarele de căldură apă-apă, valorile recomandate sînt : Δpsp= 0,15 - 0,50 bar.

Randamentul exergetic, ηex, reprezintă raportul dintre variaţia fluxului de exergie al


fluidului rece ΔE2 şi variaţia fluxului de exergie al fluidului cald ΔE1, în W, adică :

E2 E2  E2 G2 e2  e2  E p


ex     1 ( 3.74)
E1 E1  E1 G1 e1  e1  E1

unde :

Liviu Costiuc SCM 154


2018 Schimb de căldură și masă

E1 , E1 sunt fluxul de exergie al agentului cald la intrarea, respectiv la ieşirea din aparat,
în W ;
E 2 , E 2 - fluxul de exergie al agentului rece la intrarea, respectiv la ieşirea din aparat, în
W;
G1, G2 - debitul de agent cald, respectiv agent rece, în kg/s ;
e1 , e1 - exergia specifică a fluidului cald la intrarea, respectiv la ieşirea din aparat, în J/kg
;
e2 ,e2 - exergia specifică a fluidului rece la intrarea, respectiv la ieşirea din aparat; în J
Jkg;
ΔEp - fluxul de exergie pierdut de aparat, în W.
Exergia specifică a unui fluid cu presiunea p şi temperatura t se calculează cu relaţia :

e = (i - io) - To (s - so) [J/kg], (3.75)

în care:
i şi s reprezintă entalpia specifică, în J/kg, respectiv entropia specifică a fluidului, în J/(kg
K), la parametrii p şi T ;
To - temperatura de referinţă a mediului ambiant, în K;
io şi so - entalpia specifică, respectiv entropia specifică a fluidului la temperatura To.
Pentru anumite fluide, ca, de exemplu, apă-abur, în cazul particular în care se admite
temperatura mediului ambiant To = 273 K (to = 0°C), rezultă io = 0, so = 0, astfel încât expresia
(3.75) devine :

e = i – Tos [J/kg]. (3.76)

Corespunzător celor trei categorii de pierderi dintr-un schimbător de căldură menţionate


anterior, fluxul de exergie pierdut de un aparat se determină cu relaţia :

ΔEp=ΔEsch+ΔEΔp+ΔEmed [W], (3.77)

în care:
ΔEsch este pierderea de exergie datorită ireversibilităţii schimbului de căldură la
diferenţă finită de temperatură, în W ;
ΔEΔp - pierderea de exergie corespunzătoare pierderii de presiune a agentului cald şi rece
în aparat, în W ;

Liviu Costiuc SCM 155


2018 Schimb de căldură și masă

ΔEmed - pierderea de exergie produsă de pierderea de căldură a aparatului în mediul


ambiant, în W.
Termenii ecuaţiei (3.77) se pot stabili cu următoarele formule de calcul :

T T
E sch  o Q [W] (3.78)
T1T2

T T
Ep  Ep,1  Ep,2  o N1  o N 2 [W] (3.79)
T1 T2

 T 
E med  Q p 1  o  [W] (3.80)
 T1 

în care s-au folosit în plus următoarele notaţii :


To - temperatura de referinţă a mediului ambiant, în K;
T1, T2 - temperaturile medii ale agentului cald şi, respectiv, rece în K;
ΔT - diferenţa medie de temperatură între agenţii termici, în K ;

ΔT=T1-T2;

Q - sarcina termică a aparatului, în W ;


N1, N2 - puterea de pompare prin aparat a agentului cald, respectiv rece în W;
Qp - fluxul de căldură pierdut în mediul ambiant, în W.
Din elementele prezentate mai sus, se observă că randamentul exergetic este un indice
care caracterizează în mod complet funcţionarea unui aparat schimbător de căldură, ţinând seama
de toate pierderile aparatului (transfer ireversibil de căldură la diferenţă finită de temperatură,
pierderile de presiune ale fluidelor, pierderile de căldură în mediul ambiant).

U.11.4. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a prezentat o dezvoltare a calculului
termic al schimbătoarelor de căldură. S-au descris modurile de calcul începând de la
definițiile corespunzătoare şi până la ecuaţiile necesare.

Liviu Costiuc SCM 156


2018 Schimb de căldură și masă

U.11.5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

9.5.1. Radiatorul unui motor de autoturism are suprafaţa de transfer de


căldură A = 9,24 m2. Pentru un anumit regim de funcţionare, apa intră cu
temperatura de 90oC şi iese cu 80oC, iar aerul, având un debit masic de 2 kg/s şi o
căldură specifică de 1 kJ/kgK intră cu 20oC şi iese cu 40oC. Să se determine
fluxul de căldură transferat şi coeficientul global de transfer de căldură dacă se
consideră un coeficient de corecţie a diferenţei de temperatură  = 0,96.

Răspuns: Fluxul de căldură se obţine din ecuaţia calorimetrică (8.8) şi


 2  c2  t2e  t2i   40 kW; m.cp(tapa intr-tapa iesire). Pentru determinarea
(8.10): Q  m
diferenţei de temperatură medie logaritmică se foloseşte configuraţia contracurent
– relaţia (8.13) - cu o corecţie dată de ec. (8.14). Se obţine tmed = 52,65 K.
Coeficientul global de transfer de căldură se obţine din relaţia (8.15): k = 82,22
W/m2K.

Liviu Costiuc SCM 157


2018 Schimb de căldură și masă

Bibliografie

Bejan, A. Termodinamică tehnică avansată. Editura Tehnică, Bucureşti, 1996.


Carabogdan I.G., ş.a. Bilanţuri energetice. Probleme şi aplicaţii. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1986.
Chiriac, F. Instalaţii frigorifice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
Dănescu, A. ş.a. Termotehnică şi maşini termice. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1985.
Leonăchesecu N. Termotehnică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
Marinescu, M., Ştefănescu, D., Chisacof, A., Adler, O. Instalaţii de ardere. Culegere de
probleme pentru ingineri. Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
Mureşan, M., Şerbănoiu, N., Boian, N., Păscălău, A., Băcanu, G., Ungureanu, V.
Termotehică şi maşini termice. Universitatea din Braşov, 1983.
Pimsner, V., Vasilescu, C.A., Petcovici, A. Termodinamică tehnică. Culegere de
probleme. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
Pop, M.G., Leca, A., Prisecaru, I., Neaga, C., Zidaru, G., Muşatescu, V., Isbăşoiu, E.C.
Îndrumar. Tabele, nomograme şi formule termotehnice. vol. I, II şi III., Editura Tehnică,
Bucureşti, 1987.
Popa, B., Carabogdan, I.G. – coordonatori. Manualul inginerului termotehnician, vol. I,
II şi III. Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.
Popa, B., Vintilă, C. Termotehnică, maşini şi instalaţii termice. Probleme. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.
Radcenco V. ş.a. Instalaţii de pompe de căldură. Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
Şova, D. Termotehnică. Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2001.
*** Manualul inginerului termotehnician. Editura Tehnica, Bucureşti, 1982.
Ştefănescu, D., Leca, A., Luca, L., Badea, A., Marinescu, M. Transfer de căldură şi
masă. Teorie şi aplicaţii. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
Ştefănescu, D., Marinescu, M., Dănescu, A., ş.a. Transferul de căldură în tehnică.
Culegere de probleme. Editura Tehnică, Bucureşti, 1982

Liviu Costiuc SCM 158