Prinţ şi cerşetor de Mark Twain

Într-o zi de toamnă, la jumătatea veacului al XVI-lea, se nasc doi copii: un copil sărman, pe care
nu-l dorea nimeni, într-o familie săracă cu numele de Canty, Tom Canty ; şi un copil englez, într-o
famile bogată, familia regală, cu numele de Tudor. Pe Tudor îl dorea, de fapt, toată Anglia. Tudor
era prinţul moştenitor al tronului tatălui său, regele. Tom Canty era un copil îmbrăcat în zdrenţe,
ce ducea o viaţă mizerabilă, alături de familia sa numeroasă. Tom locuia în apropierea Podului
Londrei, într-un cartier sărac, murdar, plin de beţivi, hoţi şi cerşetori. Casa lui se afla la capătul
unei mici fundături, murdare, numită Curtea Gunoaielor, lângă Pudding Lane. Era o casă mică,
dărăpănată, dar locuită de multe familii mizere. Tom trăia alături de mama şi bunica sa, de tatăl
său John şi de surorile sale gemene, Beth şi Nan. Mama sa, ducea o viaţă grea, nefericită, de
cerşetoare, alături de copiii ei, pe când tatăl şi bunica erau doi bătăuşi şi beţivani, ce-i îndemnau
pe copii să cerşească. În acea casă mai locuia şi un preot Andrew, cu inima mare, care îl învăţa pe
Tom să citească şi să scrie, îi spunea tot felul de poveşti, despre prinţi şi eroi. Astfel că, Tom îşi
dorea din ce în ce mai mult să devină prinţ, să vorbească frumos, cu cuvinte alese şi să scape de
mizeria în care trăia.

Cu toate neajunsurile şi bătăile pe care le primea, viaţa lui Tom părea destul de fericită. Însă
dorinţa lui de a deveni prinţ, era tot mai mare. Într-o zi, Tom pleacă de acasă, şi , ajunge din
întâmplare la palatul regelui. Se apropie foarte mult de gardul ce înconjura palatul, îl vede pe
prinţ, însă o gardă personală a prinţului îl smuceşte şi îl aruncă în mulţime. Văzând acestea,
prinţul porunceşte să i se deschidă porţile, să poată intra Tom, „micul prinţ al sărăciei“.

Tom, băiatul sărac, şi Tudor, prinţul moştenitor, erau doi copii ce semănau izbitor. Prinţul l-a
chemat pe Tom în Palat, i-a dat un prânz îmbelşugat şi au discutat despre vieţile lor. După un lung
dialog, Tudor a vrut să facă schimb de haine cu Tom, astfel încât au făcut schimb de locuri. Tom a
devenit prinţ, iar Tudor cerşetor. Tom a rămas la curtea regală, iar Tudor a plecat într-o lume
necunoscută din Curtea Gunoaielor.

Astfel a început o viaţă necunoscută pentru fiecare din cei doi. Prinţul şi-a păstrat felul său
impunător de a fi, dădea porunci, iar lumea râdea de el, îl batjocorea, iar unii chiar îl luau la
bătaie. A fost găsit şi de tatăl lui Tom, care l-a dus acasă, şi fiind beat l-a bătut. În acest timp, Tom
era la palatul regelui, slujit de o mulţime de oameni, iar el nu ştia cum trebuie să se comporte.
Chiar dacă a trecut prin multe momente de nesiguranţă, a reuşit de fiecare dată să ducă la bun
sfârşit fiecare situaţie în rolul de prinţ.
Regele s-a îmbolnăvit, iar prinţul trebuia să-i ia locul. Însă Tom nu era adevăratul prinţ, iar Tudor
trebuia încoronat drept rege. Sufletul lui Tom era chinuit de o mare nelinişte şi îşi dorea, uneori,
să se întoarcă la familia sa şi chiar la bătăile primite de la tatăl său. Tom s-a mai obişnuit cu
regalitatea palatului, dar Tudor nu se putea debarasa de atitudinea de prinţ.

Adevăratul prinţ, rătăcit printre haimanale, a avut norocul să-l găsească pe Miles Hendon,
singura persoană care i-a luat apărarea. Miles era o persoană renegată de fratele său Hughes,
care i-a luat dreptul la moştenire.

La palat, regele a murit, iar prinţul moştenitor trebuia să-i ia locul, şi totodată, obligaţiile faţă de
popor. În cinstea regelui se făceau pregătirile şi festivităţile pentru petrecerea oficială. La
petrecere au fost prezente foarte multe personalităţi regale, amirali, curteni şi multă altă lume,
printre care şi unchiul lui Tudor, Contele Hertford.

În acest timp, adevăratul prinţ şi salvatorul său, Miles Hendon au plecat către Podul Londrei,
unde locuia Miles. Fiecare şi-a spus povestea lui. Miles nu l-a crezut pe Tudor, că ar fi prinţ, însă a
hotărât să se comporte cu el ca şi cum ar fi fost prinţ. I-a dat de mâncare, a avut grijă să se
odihnească, i-a cumpărat un costum de haine...l-a îndrăgit.

Din păcate, aşa zisul tată îl căuta, l-a găsit şi l-a răpit. Miles a aflat cine a luat copilul şi a plecat în
căutarea sa. Tom era la palat, festivitatea oficială de încoronare nu s-a făcut.

Prinţul a ajuns printre orice haimanale, prietenii tatălui său. A fost obligat să cerşească, să fure şi
a fost supus la tot felul de chinuri pentru un copil de vârsta lui. A reuşit totuşi să fugă, până când
a găsit o fermă unde a rămas peste noapte. Micul prinţ a plecat şi de la fermă şi a găsit o casă în
pădure, casa unui pustnic, care părea ospitalier, dar a vrut să-l omoare. Din nou Miles a plecat în
căutarea lui. Între timp vagabonzii l-au răpit pe prinţ ducându-l în tribul lor. Aici, el era păzit de
un hoţ, Hugo. După multe suferinţe şi înjosiri suferite de prinţ, a apărut Miles Hendon. Prinţul şi
Hendon au ajuns în închisoare, datorită unei înscenări de furt, înscenare făcută de Hugo. Hendon
l-a şantajat pe paznicul celulei şi astfel le-a dat drumul să plece. Cei doi s-au îndreptat spre casa
lui Hendon. Odată ajunşi acolo, fratele lui Hendon, Hughess nu l-a recunoscut drept frate şi i-a
aruncat în închisoare. Acolo Hendon a fost biciuit şi apoi au fost eliberaţi cu condiţia să nu mai
vină niciodată în Hendon Hall. Hendon şi Tudor au plecat către Londra. Acolo, Tom a progresat
învăţând obiceiurile regale ale palatului.

A doua zi era ziua încoronării, iar Tom a fost trezit cu muzica, şi-a dat seama că era ziua cea mare.
Tudor şi Miles s-au întors la Londra, unde Tudor a dovedit că el este adevăratul prinţ şi, mai nou,
regele Angliei.

Regele a făcut dreptate în Anglia. Cei care l-au ajutat au fost răsplătiţi, iar hoţii au fost pedepsiţi.
Lui Hendon i s-au acordat drepturile de moştenitor şi l-a răsplătit deoarece a fost singurul său
prieten în toată aventura trăită.

Miles Hendon şi Tom Canty au rămas preferaţii regelui şi întotdeauna au avut un loc de onoare
în inima Regelui.