Sunteți pe pagina 1din 2

CONSTITUTIA DIN 1866

După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, la data de 11 februarie 1866,


lumea politică înclină pentru aducerea pe tronul României a unui principe străin.
Inițial lumea politică a încercat să îl
aducă pe tron pe Filip de Flandra, însă în urma
refuzului acestuia ei s-au reorientat spre
prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen,
care a acceptat propunerea la 25 aprilie 1866,
încurajat fiind și de rezultatul pozitiv al
plebiscitului organizat pe tema venirii sale.
În timpul domniei sale este adoptată
prima Constituție propriu-zisă a României,
care are ca model Constituția Belgiei, cea mai
modernă la momentul respectiv.
Aceasta este prima realizare importantă
a domniei lui Carol I. Constituția transforma România într-o monarhie
constituțională ereditară, conținând principii democratice precum separarea
puterilor în stat în puterea legislativă, executivă și judecătorească.
Puterea legislativă era reprezentată de Parlamentul
bicameral, format din Senat și Adunarea Deputaților.
Domnitorul putea promulga sau sancționa legile și avea
dreptul de vot absolut.
Puterea executivă era reprezentată de domn și guvern.
Domnul numea și revoca miniștrii, avea dreptul de a bate
monedă, de a dizolva Parlamentul, numea și confirma în toate
funcțiile publice și era liderul suprem al Armatei.
Puterea judecătorească era exercitată prin Curți de
judecată, instanța supremă fiind Înalta Curte de Justiție și
Casație, hotărârile și sentințele pronunțându-se și executându-
se în numele domnului.
Conform Constituției, miniștrii erau responsabili în fața
domnitorului.
În Constituție erau stipulate și drepturi și libertăți
cetățenești.
Printre drepturile și libertățile prevăzute în Constituția din 1866 se numără
libertatea conștiinței, libertatea presei și libertatea întrunirilor și asocierilor.
Totodată menținea votul cenzitar (pe baza averii). A fost prima Constituție
elaborată fără concurs străin. O modificare important adusă Constituției din 1866
este cea din anul 1879: modificarea articolului 7, ce condiționa cetățenia română de
apartenența la rituri creștine.
În 1917 se renunță la articolul ce declara proprietatea sacră și inviolabilă; se
modifică articolele 57 și 67 pentru a se putea realiza reforma electorală (1918) și
agrară (1918-1921).
Constituția și-a încetat aplicabilitatea în 1923, odată cu adoptarea unei noi
Constituții, cerută de schimbările apărute odată cu Marea Unire de la 1918.
Bibliografie:
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers
Enciclopedic, București, 1997
Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1947, Ed. Danubius, București,
1991
Eleodor Focșăneanu, Istoria Constituțională a României 1859-1991, Ed.
Humanitas, 1998

1.În timpul cărui


3.Ce prevederi
domnitor al României
2.În ce an a fost importante are prima
s-a adoptat
adoptată aceasta? Constituție a
Constituția după
României?
model belgian?

6.În ce an își
4.Enumerați 5.Enumerați
încetează
libertățile aduse de modificările aduse
aplicabilitatea această
Constituție. acesteia.
Constituție?

S-ar putea să vă placă și