Dislipidemii: alteraţiuni complexe calitative şi cantitative ale metabolismului lipidic care se

manifestă prin majorări sau scăderi ale nivelelor lipidelor sangvine. În practica medicală termenul

este restrîns la hiperlipidemiile care sunt însoţite şi de scăderea HDL-colesterolului.

Hiperlipidemii: creşterea în sînge a colesterolului şi/sau a trigliceridelor peste valorile normale

Clasificare
Dislipidemiile au fost clasificate în mod tradițional prin modele de creștere în lipide și lipoproteine
(fenotip Fredrickson
Un sistem mai practic califică dislipidemiile ca primare sau secundare și le caracterizează
Creșterea numai a colesterolului (hipercolesterolemie pură sau izolată)
Creșteri ale TGs (hipertrigliceridemie pură sau izolată),
Creșteri ale colesterolului și ale TG (hiperlipidemii mixte sau combinate)

etiologia
Cauzele/factorii etiologici ale dislipidemilor pot fi:

Primar:e genetic

Secundare: cauzate de stilul de viață și de alți factori

Atât cauzele primare cât și cele secundare contribuie la dislipidemii în grade diferite. De exemplu,
în hiperlipidemia combinată familială, expresia poate să apară numai în prezența unor cauze
secundare semnificative.

Cauze primare
Cauzele primare sunt mutațiile genetice simple sau multiple, care au ca rezultat fie supraproducția,
fie clearance-ul defect al trigliceridelor și LDL, sau în subproducția sau clearance-ul excesiv al HDL.

Cauze secundare

Cea mai importantă cauză secundară a dislipidemiei în țările dezvoltate este

Un stil de viață sedentar, cu un aport dietetic excesiv de grăsimi saturate, colesterol și grăsimi trans
Grasimile trans sunt acizi grași polinesaturați sau mononesaturați la care s-au adăugat atomi de
hidrogen; ele sunt utilizate în unele alimente procesate și sunt la fel de atherogenice ca grăsimi
saturate.

Alte cauze secundare comune ale dislipidemiei includ

Diabetul zaharat

Excesul de alcool

Boala renală cronică

hipotiroidismul

Ciroza biliară primară și alte boli hepatice colestatice

Medicamente, cum ar fi tiazide, beta-blocante, retinoide, agenți antiretrovirali foarte activi,

ciclosporină, tacrolimus, estrogen și progestine și glucocorticoizi

Cauzele secundare ale nivelurilor scăzute de colesterol HDL includ fumatul, steroizii anabolizanți,
infecția HIV și sindromul nefrotic.

Semnse simptome
Dislipidemia de obicei, nu are simptome, dar poate duce la boli vasculare simptomatice,
inclusiv boala a arterelor coronare, accident vascular cerebral si boala arteriala periferica.
Nivelurile ridicate ale trigliceridelor (>1000 mg/dl [ >11,3 mmol/l]) poate provoca pancreatita
acuta. Nivelurile ridicate de LDL poate provoca xantoame tendinoase la tendonul lui Ahile, cot
si tendoanele genunchiului si peste articulatiile metacarpofalangiene.

Pacientii cu forma homozigota de hipercolesterolemie familiala pot avea constatarile de mai

sus, xantoame plane sau tuberoase. Xantoamele planare sunt plate sau usor ridicate pete
galbui.

Xantoamele tuberoase sunt noduli nedurerosi, fiind de obicei situate pe suprafetele

extensoriilor, ale articulatiilor. Pacientii cu cresteri severe ale trigliceridelor pot avea
xantoamele eruptiv peste trunchi, spate, coate, fese, genunchi, maini si picioare.

Hipertrigliceridemia severa (>2000 mg/dl [ >22,6 mmol/l]) poate da arterelor retiniene si

venelor un aspect alb-crem (retinalis lipemia). Niveluri extreme de ridicate de lipide dau, de
asemenea, un aspect lactescent (laptos) al plasmei din sange. Simptomele pot
include parestezii (senzatia de furnicaturi, amorteli, intepaturi), dispnee (respiratie grea) si
confuzie (lipsa de orientare).
Dislipidemie: Tratament naturist
Tratamentele naturiste pentru dislipidemie a caror eficienta a fost dovedita prin studii sunt:

Drojdia de orez rosu – contine lovastatina, care reduce colesterolul LDL, cunoscut ca fiind
colesterolul "rau".

Uleiul de peste – o doza zilnica de 2-8 g de ulei de peste are capacitatea de a reduce
trigliceridele din sange. Totodata, acesta imbunatateste vascozitatea sangelui si reduce riscul
de infarct miocardic.

Ceaiul verde – consumul de ceai verde creste nivelul de colesterol "bun", adica HDL, dar
reduce totodata nivelul de colesterol LDL, adica colesterol "rau".

Bergamota – polifenolii din fructele de bergamota modifica lipidele din sange. De asemenea,
naringina, un alt ingredient activ care se regaseste in fructele de bergamota, s-a dovedit a fi
eficienta in reducerea riscului de ateroscleroza. Un studiu realizat pe 237 de pacienti italieni
diagnosticati cu dislipidemie a confirmat faptul ca bergamota poate modifica lipidele din sange.

Dislipidemie: Tratament medicamentos

Pentru tratarea dislipidemiei exista patru grupe de medicamente pe piata:

• Statinele – scad nivelul de colesterol LDL,

• Fibratii – scad nivelul trigliceridelor din sange,

• Niacina – cunoscuta si sub numele de acidul nicotinic ori vitamina B3, niacina reduce
colesterolul total, dar si trigliceridele din sange, insa creste si nivelul de colesterol HDL.
Aceasta nu este recomandata pentru diabetici, intrucat ridica si nivelul de glucoza si de acid
uric din sange.

• Sechestrantii acizilor biliari – acestia determina transformarea colesterolului in acid biliar,

reducand, astfel, nivelul de colesterol din sange.

Optiuni de tratament
Cel mai frecvent folosit medicament pentru a trata dislipidemia este din clasa statinelor.
Statinele ajuta la reducerea valorilor colesterolului LDL, prin interventia pe care o au asupra
productiei de colesterol din ficat. Exista mai multe tipuri de statine si trebuie sa retii ca toate
functioneaza putin diferit, unele fiind mai puternice decat altele.
Medicul tau iti poate prescrie si alte medicamente care reduc colesterolul. Aceste
medicamente includ:

• ezitimibul
• fibratii (precum fenofibratul)
• inhibitorii8 de PCSK9.

Dieta in dislipidemie
Intrucat, de multe ori, dislipidemia apare ori este favorizata de dieta nesanatoasa, bogata in
grasimi saturate si grasimi trans, este esential ca pacientul care sufera de dislipidemie sa faca
o serie de schimbari la capitolul alimentatie.

Dislipidemia poate duce la aparitia depozitelor de grasimi pe artere, ceea ce poate cauza
probleme serioase, precum infarctul miocardic ori accidentul vascular cerebral, asa ca pacientii
care sufera de aceasta afectiune trebuie sa faca tot posibilul pentru a reduce colesterolul si
trigliceridele din sange.

Alimentatia pentru pacientii cu dislipidemie trebuie sa fie bazata pe:

Fibre solubile – alimentele bogate in fibre solubile precum grepfrutul sau taratele de ovaz
trebuie neaparat sa faca neaparat parte din dieta celor cu dislipidemie.

Grasimi sanatoase – renunta la grasimile nesanatoase si asigura-te ca ai in alimentatie

suficiente grasimi de origine sanatoasa, precum: somon, ton, ulei de masline sau avocado.

Fructe crude si legume sarace in carbohidrati – spanacul, broccoli, ceapa si toate legumele cu
frunze verzi sunt recomandate pacientilor cu dislipidemie, intrucat reduc colesterolul "rau".
Fructele crude, nu cele deshidratate ori din compoturi, trebuie consumate de acesti pacienti.

Acizi grasi Omega-3 – o doza de 6-12 g de acizi grasi Omega-3, pe zi, poate reduce
trigliceridele din sange cu pana la 40%. Acesti acizi grasi se regasesc in alimentele precum
somonul.

Pacientul care sufera de dislipidemie trebuie sa limiteze consumul de:

• Alimente bogate in colesterol, precum carnea sau produsele lactate.

• Grasimile saturate care se regasesc in alimentele precum: unt, inghetata, produse lactate
bogate in grasimi, carnati, carne grasa, produse de cofetarie si de patiserie.

• Caloriile trebuie, de asemenea, reduse in caz de dislipidemie, mai ales daca este vorba
despre o persoana supraponderala. In perioada de slabire, pacientul trebuie sa reduca aportul
caloric cu 500 de calorii pe zi, pentru a reusi sa scape de kilogramele in plus.
• Alcoolul este cunoscut pentru efectul negativ asupra trigliceridelor, asa ca este esential ca
pacientii care sunt diagnosticati cu dislipidemie sa limiteze consumul de alcool.

Rezumat al modificărilor stilului de viață și al alegerii alimentelor sănătoase pentru

managementul riscului CV total

Recomandările dietetice trebuie să țină cont întotdeauna de obiceiurile alimentare locale; totuși
trebuie promovat interesul pentru alimentele sănătoase din alte culturi.

Trebuie consumate o gamă variată de alimente. Aportul energetic trebuie ajustat pentru a
preveni supraponderabilitatea și obezitatea.

Trebuie încurajat consumul de fructe, legume și leguminoase, nuci, cereale și pâine integrală și
pește (în special gras).

Grăsimile saturate (margarină, uleiuri tropicale, grăsimi, carne procesată, dulciuri, smântână,
unt, brânză) trebuie înlocuite cu alimentele de mai sus și cu grăsimi mononesaturate (ulei de
măsline extra virgin) și polinesaturate (ulei vegetal non-tropical) pentru a reduce aportul
energetic la provenit din acizi grași < 1.0% din totalul energetic și grăsimile saturate < 10%
(<7% în cazul pacienților cu nivele plasmatice crescute ale colesterolului)

Aportul de sare trebuie redus sub 5 g/zi prin evitarea sării de masă și limitare folosirii sării în
mâncare, precum și prin folosirea de alimente proaspete sau congelate fără sare; multe
alimente procesate, inclusiv pâinea, sunt bogate în sare.

Pentru cei care consumă băuturi alcoolice, se recomandă moderația (< 10g/zi pentru femei și
<20g/zi pentru bărbați), iar pacienții cu hipertrigliceridemie trebuie să întrerupă consumul.

Aportul de băuturi și alimente la care s-a adăugat zahăr, în special băuturi răcoritoare, trebuie
limitat la persoanele supraponderale, au hipertrigliceridemie, sindrom metabolic sau diabet
zaharat.

Activitatea fizică trebuie încurajată, țintindu-se exerciții fizice regulate cu durată de minim 30
min/zi, în fiecare zi;

Utilizarare și expunerea la tutun trebuie evitată.

Adoptarea și aderența la un stil de viață sănătos

Caseta 11. Sugestii pentru creșterea aderenței la schimbările stilului de viață

1. Explorează motivația și descoperă ambivalența. Cântărește argumentele pro și contra pentru

schimbare, evaluează și clădește eficacitatea individuală și încrederea, evită discuțiile circulare.

2. Oferă suport și stabilește o alianță cu pacientul și familia lui/ei.

3. Implică partenerul, alți membri ai familiei sau aparținătorii care ar putea influența stilul de viață
al pacientului.

4. Utilizează metoda OARS - Open-ended questions (întrebări cu răspuns deschis), Affirmation

(afirmații), Reflective listening (ascultare reflectivă), Summarising (rezumare);
http://www.smartrecovery.org/resources/UsingMIinSR.pdf - atunci când se discută despre
schimbări comportamentale.

5. Sfaturi personalizate funcție de cultura, obiceiurile și situația pacientului.

6. Utilizează scopuri SMART – negociază țeluri pentru schimbări care să fie Specific (specifice),
Measurable (cuantificabile), Achievable (posibil de atins), Realistic (realiste) și Timely (oportune).

În plus, este important să se conștientizeze nevoia depășirii următoarelor bariere:

Alegerile sănătoase nu sunt întotdeauna cele mai simple.

Statusul socio-economic și cultural și factorii de mediu influențează schimbările de obiceiuri.

Planul tău de schimbare a obiceiurilor, ca furnizor de servicii medicale, ar putea să nu coincidă cu

cel al persoanei pe care intenționezi să o ajuți.

Ajutorul oferit persoanelor pentru schimbare necesită timp adițional pentru a oferi suport și
supraveghere regulată.

Pacienții ar putea avea sentimente ambivalente cu privire la schimbarea obiceiurilor ce trebuie

evaluate.

11.2 Aderența la medicație

Pașii importanți ce trebuie făcuți pentru a determina pacienții să primească beneficiul maxim de
pe urma intervențiilor medicale includ următoarele:

Utilizează bune abilități interpersonale (contact vizual bun, abordare blândă) și o atitudine
empatică, fără a fi critică.

Realizează o schemă de tratament simplă și clară, însoțită de instrucțiuni scrise, ce pot și văzute și
de un partener sau ingrijitor.

Vorbește rar folosind un limbaj simplu și evită jargonul medical atunci când explici instrucțiunile.

Limitează-ți instrucțiunile la nu mai mult de trei puncte cheie – principiul "Trebuie știut" (Figura 8).

Repetă pentru confirmarea înțelegerii mesajului. Ex: " Vreau să mă asigur că v-am explicat lucrurile
clar. Haideți să recapitulăm. Care sunt cele trei strategii care vă vor menține colesterolul în limite
normale?"

Folosește materiale suplimentare, ex: imagini, surse video sau audio, pentru a fixa informațiile
(Figura 9).

Încurajează întrebările și discuțiile – implică familia sau alte persoane importante pentru individ.

Discuțiile motivaționale ar putea fi utile în comunicarea cu pacienți care sunt ambivalenți sau par a
fi împotriva începerii sau continuării medicației.

Sfătuiește pacienții utilizând metoda OARS ( Căsuța 11).

Utilizează modelul "elicit–provide–elicit" (află-oferă-află) pentru a personaliza informația oferită
(află ce pacientul vrea să știe, oferă informația respectivă, află de la pacient cum poate folosi
această informație nouă în avantajul lui).

Recunoaște și evaluează rezistența pacientului tău.

Susține autonomia pacientului tau de a lua propriile decizii cu privire la sănatatea lui și tratament.

Investighează ambivalența pacientului de a fi aderent la tratament.

Dezvoltă împreună cu pacientul un plan de acțiune luați deciziile împreună.

Dezvoltă independența și încrederea, bazându-te pe teoria învățării sociale.