Sunteți pe pagina 1din 4

FACTORI DE RISC MODIFICABILI ȘI NEMODIFICABILI

ÎN ASTMUL BRONȘIC

Astmul bronşic este definit ca o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene,


caracterizată prin hiperreactivitate traheo-bronşică la factori iritativi variaţi, care induc o
îngustare difuză a calibrului, variabilă spontan sau terapeutic.

In Europa, aproape 30 milioane de persoane suferă din cauza astmului, prevalența bolii
fiind în continuă creștere, cu precădere în rândul populației pediatrice (într-o clasă cu 30 copii
2 - 3 dintre ei au astm).Astmul poate să apară la orice vârstă, dar cel mai frecvent apare încă
din copilărie.Prevalenta astmului bronsic in Romania (estimata) este intre 4 - 6 %.

Tabloul clinic se descrie prin triada: dispnee – paroxistică, de tip expirator (expir
prelungit), wheezing, tuse.

Astmul poate fi clasificat în funcție de factorii de producere, alergici sau


nealergici.Astmul alergic exogen (extrinsec), care are la bază o reacţie alergică bine
caracterizată imunologic faţă de un antigen faţă de care bolnavul este sensibilizat specific şi
care este prezent în mediul său ambiant.Astmul nealergic cuprinde:astmul endogen sau
infecţios (intrinsec), astmul iritativ fizic sau chimic,astmul provocat de efortși alte forme de
astm cu geneză neprecizată.

Factorii de risc pentru astmul bronșic pot fi nemodificabili (predispozanţi) pot fi


influențele hormonale și atopia, definită ca susceptibilitatea genetică de a dezvolta un răspuns
exagerat la alergeni banali, care aplicaţi unui individ normal nu induc efect. Răspunsul
exagerat poartă numele de hiperreactivitate bronşică. Există mai multe gene asociate cu
astmului.

Pe baza studiilor pe gemeni, ereditarea a fost estimată ca avînd o pondere între 35 şi


75% în patogenia AB. Studii largi populaţionale au dovedit că atopia este este cel mai
puternic factor predispozant identificat în AB. Prin atopie se întelege capacitatea organismului
de a răspunde prin sinteză crescută de IgE faţă de structuri antigenice din mediu bronșic,iar la
gemenii monozigoţi incidenţa este mai mare.

În copilărie, prevalenţa astmului este mai mare în rândul băieţilor, apoi aceasta este
identică pe sexe la pubertate, devenind mai mare în rândul femeilor în perioada adultă. Din
punct de vedere fiziopatologic, rolul hormonilor sexuali este probabil, dar încă nedemonstrat.
Din punct de vedere clinic, perioada premenstruală este o perioadă de risc. Există un alt vârf
de prevalenţă pentru astm, şi anume momentul menopauzei la femei.
Factorii de risc modificabili (declanşatori, numiți și"trigger") determină apariţia și
agravarea bolii la indivizi cu atopie. După modul de acţiune sunt clasificaţi în factori trigger
inflamatori, iritanţi şi non-inflamatori, noniritanţi.

Din această categorie fac parte și alergenii, care pot fi clasificați astfel:

-aeroalergeni de exterior: polen (tei, salcâm), spori de mucegaiuri, fungi, dar și alergenii de
interior (domestici), dintre care cei mai cunoscuţi sunt:acarienii domestici (Dermatophagoides
Pteronissymus-Romania), alergeni animali (proveniţi din secreţii şi excreţii) de la pisică,
rozătoare, mucegaiuri şi fungi (de ex. din sistemele de aer condiţionat). Aeroalergenii
inhalatori reprezintă cauza cea mai frecventă de stimulare a clonelor limfocitare T anormale,
condiţionând producţia de IgE.

- profesionali: în industria alimentară, chimică (lacuri, vopsele, cosmetice, cauciuc, rafinării,


mase plastice), de prelucrare a lemnului, la medici veterinari, laboranţi;

-medicamente: aspirina, alte AINS. Se apreciază că 3% dintre astmatici prezintă sensibilizare


la aspirină.

Factorii adjuvanţi pot fi încadrați în categoria factorilor de risc modificabili, care


favorizează apariţia bolii după expunerea la alergeni: fumatul pasiv, poluarea atmosferică
(oxizi de azot, carbon, sulf) sau aeriană de interior (prin prelucrarea alimentelor sau încălzirea
locuinţelor), infecţiile respiratorii virale (rinovirusuri şi virusul gripal).

Infecţiile respiratorii sunt cea mai frecventă cauză a exacerbărilor astmatice. A fost
demonstrat că infecţiile virale, cum ar fi cele cu rinovirus, virusul sinciţial respirator sunt cele
care provoacă astmul şi nu infecţiile bacteriene. De asemenea, s-a observat că infecţiile virale
cresc hiperreactivitatea căilor aeriene; astfel, virusurile respiratorii afectează reactivitatea
căilor aeriene prin creşterea inflamaţiei bronşice.Diferite experimente au arătat că virusurile
induc astm deoarec cresc reactivitatea bronşică, promovează dezvoltarea răspunsului astmatic
tardiv la antigenele inhalate, cresc recrutarea de eozinofile în căile aeriene și promovează
inflamaţia mucoasei căilor aeriene (cresc limfocitele şi eozinofilele) în timpul infecţiilor
acute.

Factorii de risc pentru declanşarea sau exacerbarea astmului; cu excepţia factorilor


cauzali, pot surveni circumstanţe declanşatoare, care necesită identificare şi înlaturare. Mai
frecvent se întâlnesc: modificările atmosferice (temperaturi joase, umiditate crescută, furtună)
administrarea de medicamente betablocante (inclusiv în preparate de uz oftalmic),
rinosinuzitele cronice, polipoza nazosinusală, refluxul gastroesofagian, stresul (sistemul
nervos vegetativ de control al bronhomotricităţii este la rândul său controlat de sistemul
nervos central).

Alți factori care pot fi sub controlul bolnavilor cu astm bronșic sunt: efortul fizic,
aditivii alimentari sau medicamente. Efortul fizic şi hiperventilaţia determină răcirea şi
modificarea osmolarităţii fluidelor secretorii ale peretelui bronşic, cu iritaţie vagală exacerbată
şi reproductibilă în aceleaşi condiţii. Aditivii alimentari, mai ales dioxidul de sulf şi sulfiţii,
coloranţi alimentari sau alte componente, pot determina crize de astm.Alimentaţia artificială
în perioada de sugar cunoscută şi ca factor de risc .Măsurile actuale de reducere a riscului de
dezvoltare a dermatitei atopice, wheezingului şi astmului la copiii cu atopie familială
recomandă alimentaţia naturală sau pre parate hidrolizate de lapte minimum 4 luni de la
naştere. Laptele matern conţine factori de protecţie antiinfecţioşi ce inactivează bacteriile
patogene şi toxinele acestora, precum citokine şi factori de creştere, prevenind sensibilizarea
la alergenii de me diu şi reducând susceptibilitatea la infecţii respiratorii şi dezvoltarea
astmului.

Profilaxia primară, constând în iniţierea măsurilor aplicate pentru reducerea riscului de


apariţie a bolii la populaţia generală şi în special la cei cu risc crescut, din familii cu astm
bronşic. Pot fi utile măsurile: întreruperea fumatului în timpul sarcinii sau a fumatului în
prezenţa copiilor mici, alăptarea la sân, care s-a afirmat că oferă o mai bună protecţie a
copiilor, mai ales la famiile de atopici, vaccinarea din perioada copilăriei la copiii din
familiile cu risc.

Profilaxia simptomelor şi exacerbărilor astmului presupune o identificare bună a


factorului declanşator sau responsabil de exacerbare cu iniţierea unor măsuri adecvate de
evitare sau înlăturarea acestuia.

Pentru profilaxia expunerii la aeroalergenii domestici se recomandă utilizarea de


materiale textile impermeabile pentru lenjerie şi obiectele moi din încăperile de locuit ale
pacienţilor alergici la acarieni, spălarea lenjeriei la temperaturi înalte, reducerea umidităţii din
încăperi sub 50% (valabil pentru acarieni şi mucegaiuri), îndepărtarea obiectelor ce
acumulează praful, inclusiv a jucăriilor, curăţarea pereţilor de mucegai, folosirea de
aspiratoare cu filtre duble sau cu apă, îndepartarea animalelor de casă, deratizare, dezinsecţie,
menţinerea spaţiilor de locuit închise în perioadele cu concentraţie mare de aeroalergeni de
exterior (polen).

De asemenea, le este recomandat astmaticilor evitarea fumatului, a eforturilor în


perioadele reci şi uscate sau cu poluare intensă (ex: ceaţă, vânt, praf), a aditivilor alimentari
dovediţi a fi implicaţi (ex: sulfiţii) și a AINS la cei cu intoleranţă.Imunizările antigripale sau
antipneumococice nu agravează astmul, dar eficienţa poate fi diminuată de corticoterapie.Este
utilă reducerea greutăţii corporale la toţi astmaticii supraponderali, dar și tratamentul corect
ORL al rinosinuzitelor şi polipilor.

Imunoterapia poate fi benefică la pacienţii cu senzibilizare dovedită la un aeroalergen


prin teste cutanate pozitive, dar numai sub supravegherea unui specialist în domeniu şi
folosind extracte alergenice standardizate. Eficienţa este maximă la pacienţii cu
monosensibilizare şi se pot folosi metode de aplicare subcutanată, iar în unele ţări şi aplicare
sublinguală.Mijloacele terapeutice actuale acoperă toate modificările patogenice ale astmului
bronşic, cu excepţia celor genetice, ceea ce permite exprimarea unui optimism mai bine
justificat privind evoluţia bolii, impactul acesteia asupra persoanei şi a societăţii. Chiar în
aceste condiţii este bine să se ţină cont de faptul că există chiar la aceeaşi persoană o
componentă imprevizibilă, cu posibile modificări bruşte ale simptomelor, ale gravităţii
crizelor şi ale consecinţelor prognostice.
BIBLIOGRAFIE

1.Compendiu de medicină internă, C.Georgescu

2.Patologia medicală, Viviana Aursulesei, editura 78

3. http://www.cdt-babes.ro/articole/astmul-bronsic.php

4.Fiziopatologie, Magda Bădescu,Veronica Mocanu, Manuela Ciocoiu