Sunteți pe pagina 1din 21

1

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

Departamentul pentru Pregătirea

Personalului Didactic

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

Coordonator ştiinţific:

Student: CORNIȚESCU IOAN-CONSTANTIN

BUCUREȘTI

2019
2

STUDIU DE CAZ
PRIVIND ABANDONUL ȘCOLAR ÎN CAZUL COPIILOR DE ETNIE ROMĂ

Student :CORNIȚESCU IOAN-CONSTANTIN


3

CUPRINS
1. INTRODUCERE

Definirea noţiunilor

Motivarea temei

2. PARTEA APLICATIVĂ

Prezentarea cazului

Istoricul evoluţiei problemei

Descoperirea cauzelor generatoare

Analiza datelor şi stabilirea ipotezei

Precizarea obiectivelor

Metode şi strategii

Adopterea soluţiilor şi implementarea în practică

Rezultate

3.CONCLUZII GENERALE

4. RELATĂRI ALE STUDIULUI DE CAZ IN MEDIA

5.BIBLIOGRAFIE
4

Introducere
1.1.Definirea noţiunilor

Problematica abandonului scolar este vastă, raportandu-se nu numai


la câmpul educativ, ci și la spațiile culturale, economice, politice,
sociale, la opțiunile fundamentale ale unei societati. Acesta se
distinge prin intensitatea maximă a devalorizării educaţiei şcolare şi
anihilarea motivaţiei pentru învăţătură, marcând eşecul adaptării
reciproce a elevului la cerinţele şcolare, dar şi a şcolii la trebuinţele
individuale de învăţare ale elevului.
Problema e reala si grava, ceea ce ne indeamna la observarea si
comentarea premiselor dincolo de limitele unei consemnari banale.
În urma analizării literaturii de specialitate, reiese faptul că
persoanele cele mai predispuse abandonului școlar sunt persoanele
de etnie romă. În cercetarea „O școală pentru toți” , în rândul
populației studiate, rata abandonului școlar în rândul romilor este de
9%, iar principalele cauze sunt strâns legate de lipsa banilor,
necesitatea de a lucra sau de a avea grijă de frații mai mici,
nepromovarea, corigențele multiple, e

2. DEFINITIE, CONCEPT SI CAUZELE ABANDONULUI SCOLAR


Abandonul reprezinta conduita de evaziune definita ce consta in
incetarea fregventarii scolii, parasirea sistemului educativ, indiferent
la nivelul la care sa ajuns, inaintea obtinerii unei calificari sau
pregatirii profesionale complete sau inaintea incheierii ciclului de
studii inceput.
5

Rata abandonului scolar se stabileste ca raport procentual intre


numarul elevilor inscrisi si numarul absolventilor.

Pentru a înțelege și a interpreta subiectul despre abandonul școlar în România,


am utilizat bazele de date ale Institutului Național de Statistică dar și pe
cele găsite pe EUROSTAT
.În primul rând, am utilizat datele de pe EUROSTAT (dintre anii 2008-2016)
pentru acompara istoric rata abandonului din România cu cea din celelalte
state europene.
Mai multe informații venite din mass media, plasează România în top trei în UE
în ceea ce privește abandonul școlar,

În cadrul acestui studiu, au fost intervievaţi: părinţi cu copii romi de vârstă


şcolară, copii romi cuprinşi şi necuprinşi în sistemul obligatoriu de învăţământ,
directori de unităţi de învăţământ, cadre didactice şi unităţi de învăţământ
situate pe raza administrativ-teritorială a comunităţilor de romi identificate.
Din aceste date au reieşit câteva aspecte pe care dorim să le punctăm aici.
Primul aspect se referă la definiţia abandonului şcolar, aşa cum este aplicată de
către şcolile incluse în cercetare, şi pe baza căreia se raportează datele oficiale.
Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ
6

Preuniversitar (mai departe în acest text ROFUIP) precizează că se află în


situaţie de abandon şcolar elevul care “nu frecventează cursurile de zi ale unei
clase din învăţământul obligatoriu, depăşind cu mai mult de doi ani vârsta
clasei respective”1.
Dincolo de problema conceptuală pe care o presupune această definiţie (faptul
că elevul care încetează să frecventeze cursurile la vârsta clasei respective nu
este declarat drept abandon şcolar decât la doi ani după evenimentul de
părăsire a sistemului de învăţământ, ceea ce generează un segment de elevi
nedefiniţi pe care politicile publice nu îl vizează), cercetarea Agenţiei de
Dezvoltare Comunitară “Împreună” a evidenţiat practica extrem de răspândită
a raportării eronate a abandonului şcolar de către unităţile de
învăţământ cuprinse în studiu. Din cele 80 de interviuri cu directori şi cadre
didactice reiese că definiţia abandonului şcolar din ROFUIP a fost aplicată doar
în două cazuri. În rest, este vorba de definiţii fie foarte vagi, fie care folosesc
cifre arbitrare. Aşadar, la întrebarea “Când consideraţi că un elev a abandonat
şcoala?”, am obţinut, printre răspunsuri:
“Când nici măcar familia nu mai ştie nimic despre el.” (judeţul Botoşani, interviu
cadru didactic2)
“Când lipseşte nemotivat o perioadă lungă de timp.” (judeţul Sibiu, interviu
director)
“La sfârşitul semestrului când numărul absenţelor depăşeşte 40.” (judeţul Sălaj,
interviu cadru didactic)
“Atunci când numărul absenţelor ajunge la 70, 80 pe an.” (judeţul Iaşi, interviu
director)
“Dacă în ciuda intervenţiei repetate a mediatorului şcolar elevul nu mai
frecventează şcoala deloc o perioadă de mai mult de două săptămâni
consecutiv.” (judeţul Covasna, interviu director)
“Când acesta nu mai frecventează cursul timp de o lună
maxim.” (judeţul Dâmboviţa, interviu director)
“Atunci când timp de un semestru întreg nu a venit decât în proporţie
de 20-25% la şcoală.”(judeţul Suceava, interviu director adjunct)
“Atunci când un elev nu vine la şcoală o lună sau două luni de zile,
bineînţeles să nu fie bolnav.” (judeţul Gorj, interviu director)
“Când nu a venit un semestru la şcoală şi apoi nici prima lună din
semestrul următor, în felul acesta nu i se poate încheia situaţia
şcolară.” (judeţul Argeş, interviu director)
“Un elev a abandonat şcoala când nu a venit un an de zile la
şcoală.” (judeţul Prahova, interviu director)
7

“După trei ani de situaţii neîncheiate sau repetenţie.” (judeţul Iaşi,


interviu director)
Din “definiţiile” de mai sus reiese că perioada “de graţie” până la
declararea abandonului şcolar se întinde astfel în practică de la două
săptămâni la trei ani, iar criteriile de definire a abandonului şcolar
sunt arbitrare.

Nu puţine sunt situaţiile în care cadrul didactic se confruntă cu


unele situaţii aparent insolvabile care afectează prin obstaculare
bunul mers al activităţilor din clasă.
Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de
evenimente inopinate , neaşteptate dar şi neplanificate,
generatoare de periculozitate pentru climatul, sănătatea ori
siguranţa clasei respective şi a membrilor acesteia. ( Iucu , B. Romiţă
, Managementul clasei de elevi – Aplicaţii pentru gestionarea
situaţiilor de criză educaţională , Editura Polirom , Iaşi , 2006 )
Definiţia ar trebui completata cu o serie de elemente conexe
cum ar fi,pe de o parte, precizarea gradului de periculozitate, a
percepţiei reale ori false a acestuia, iar pe de alta, gradul de
probabilitate a evenimentului studiat.
Mecanismele de a prevedea, delimita, defini, controla si
soluţiona o situaţie de criză presupun un efort mare, strategii de
intervenţie ferme dar prudente, un consum de energie nervoasă şi
fizică sporit, cu şanse de a determina consecinţe greu de evaluat în
planul echilibrului psihic al persoanelor implicate. Traumele pot fi
8

semnificative întrucât "tentaculele" crizei tind să pună stăpânire şi pe


elemente conexe, aparent neimplicate în situaţia generatoare.
În una dintre cele mai interesante lucrări apărute recent în
literatura de specialitate americană , ,, criza este descrisă ca un
eveniment emoţional semnificativ , provocat de schimbare radicală ,
caracterizat printr-o instabilitate temporală ” ( Robert H. Decker ,
Wen a Crisis Hits Will Your School Be Ready ,Corwin Press , INC,
Thousand oaks , California 1998)
Managementul clasei , este definit de Romiţă B. Iucu în
lucrarea amintită mai sus , ca fiind ,,conducerea strategică optimă a
activităţii instructiv –educative, proiectată şi desfăşurată într-o
unitate de învăţământ/clasă de elevi”.(Iucu ,B.Romiţă ,
,,Managementul clasei de elevi”Editura , Polirom,2006 , p.14)
A face managementul clasei înseamnă a utiliza un set de
instrumente de gestionare a relaţiilor dintre învăţător şi elevi pe de o
parte şi dintre elevi pe de altă parte. Acest set de instrumente este
oferit învăţătorilor pentru a le facilita munca şi pentru a-i ajuta să
construiască un mediu de muncă sănătos.
Inadaptarea şcolară – este definită ca ansamblul
manifestărilor psiho- comportamentale caracterizat prin lipsa
temporară sau dificultatea de integrare sau acomodare a individului
la mediul social educaţional .
Conceptul de inadaptare este marca perspectivei
psihologice; copilul inadaptat e cel al cărui comportament, indiferent
9

de cauză, îl împiedică să beneficieze de experienţele educaţionale şi


sociale obişnuite, atât în şcoală, cât şi acasă .Orice conduită de
devianţă şcolară presupune implicit o forma de inadaptare. Este
foarte dificil de stabilit o diferenţă specifică între cei doi termeni . ".

1.2.MOTIVAREA ALEGERII TEMEI


Am ales exemplul pe care îl voi aborda în rândurile următoare
deoarece este inedit atât pentru clasa de elevi cât si pentru cadrele
didactice . Am s-o numesc , pe eleva în cauza,doar “ELENA “.Nu voi
reuşi sa epuizez subiectul în doar câteva pagini,dar voi încerca să
surprind esenţa acestei situaţii de criză.
În acest caz se păstrează caracteristicile unei situaţii de criză şi
anume:
- este instantanee ;s-a declanşat surprinzător pentru ,cadrele
didactice , cât şi pentru colegi
- consider ca a afectat sistemul informaţional,deoarece,în
prima fază a crizei , nu ştia nimeni de ce a început sa lipsească eleva
Elena de la şcoală
- în final s-a dovedit ca situaţia de criza avea un caracter
inedit familia nu o lasă să mai vină la şcoală pentru că a rămas
repetentă – Maria repetă clasa a IV-a
- iniţial , situaţia aceasta ,a generat impresia de insolvabilitate ;
din fericire s-au găsit soluţii de rezolvare.
10

2.STUDIU DE CAZ
SUBIECTUL: E.E. , 10 ani, clasa a IV-a
2.1 PREZENTAREA CAZULUI : Eleva E.E.- Copil de etnie rromă
Problema educativă a elevei E.E. ţine de inadaptarea şcolară ,
manifestată prin atitudini respingătoare faţă de cerinţele şcolii , prin
sfidarea învăţătorului şi a colegilor de clasă . Menţionez că avea şi un
număr mare de absenţe nemotivate.Din punctul de vedere al
dezvoltării intelectuale , eleva este dotată cu capacităţi reduse de
abstractizare şi generalizare în raport cu vârsta .Are o pregătire
11

şcolară precară cu mari lacune în cunoştinţe şi deprinderi acumulate


din clasele anterioare , este submotivată pentru învăţătură , aceşti
factori explicând în mare parte şi situaţia şcolară foarte slabă .Gradul
de maturizare psihică este scăzut , copilul are dificultăţi de adaptare
atât la mediul şcolar cât şi la cel familial .

2.2. ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI


Lipsa de afecţiune din partea părinţilor, dezinteresul total al
acestora faţă de cei trei copii, lipsa supravegherii parentale si
maternale ( părinţii alcoolici , plecaţi la muncă în sat ,lipsind zile şi
nopţi de lângă copii ) ; condiţii materiale insuficiente,majoritatea
timpului şi-l petrece cerşind de la vecini lipsind de la şcoală aproape
jumătate din anul şcolar au dus la repetenţie .
Lipsa motivaţiei de învăţare s-a observat din primele clase şi
are la bază în cea mai mare parte indiferenţa părinţilor faţă de
educaţia copiilor în general .
Astfel situaţia şcolară s-a menţinut în zona mediocrităţii spre
slab, eleva mulţumindu-se că a promovat clasa .

2.3. DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:


a) – Eleva prezenta dificultăţi de relaţionare deosebit de
pronunţate; o fire introvertită , puţin interesată de comunicare
b) - Eleva avea numeroase absenţe nemotivate.
Comportamentul:
12

- Nu comunica în clasă decât atunci cand i se punea în mod


direct o întrebare.
- Răspundea ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită ;
- Când trebuia să lucreze individual în clasă nu-şi termina
niciodată activitatea, rămânea liniştită şi nu îşi deranja colegii.
- Reacţiona puţin pozitiv dacă era lăudată, dar se supără
foarte tare dacă era certată fără să mai comunice cu cineva.
- Rămânea singură în timpul recreaţiilor, deoarece colectivul de
elevi o ocolea pentru că se prezenta nespălată şi prost îmbrăcată .

Dialog cu eleva:
E. pare la prima vedere o fată liniştită care evita să vorbească.
După mai multe monologuri şi laude necontenite E. a început să
povestească întâmplări din viaţa ei.
,, Mi-e temă sa răspund . Dacă greşesc copiii mă vor striga
Repetenta .”
,, Nu vin la şcoală pentru că nu –mi dau voie părinţii . Trebuie să
am grijă de casă cât timp ei sunt plecaţi .”
Dialog cu mama:
- Mama afirmă că Elena refuză să vină la şcoală pentru că , ,, râd
copiii de ea pe motiv că a rămas repetentă” .
- Aceasta se scuză că nu se poate ocupa de educaţia copiilor de
problemele şcolare ale acestora din cauza soţului ,care este
13

beţiv şi violent .Tot ce le duce tatăl aruncă ,iar banii toţi îi dă pe


băutură .
Dialog cu tata
- Acesta mărturiseste că el stă mult timp plecat şi copiii sunt lăsaţi
acasă cu soţia , care după plecarea sa la muncă , pleacă şi ea de
acasă , copiii rămânând astfel în grija vecinilor .
- Aceştia le aduc mâncare , le spală hainele ,dar ei se joacă şi se
murdăresc tot timpul. O acuză vehement pe mama care umblă pe
drumuri fără motiv .
Dialog cu vecinii
- Toţi ştiu şi regretă posibilităţile acestor copii necăjiţi .Îi acuză pe
ambii părinţi .Din vina lor copiii sunt plini de păduchi ,lipsiţi de
hrană , adesea fură de la vecini ceea ce cred că le este necesar.
2.4. ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZEI :
- Inadaptarea Elenei la şcoală a fost repercusiunea
comportamentelor greşite ale părinţilor . Dacă ei sunt părăsiţi de
părinţi în cine pot avea încredere? Deşi în clasă stătea liniştită în
banca sa , acasă , pe la vecini mergea şi le cerea mereu măncare.
Ipoteza :Cunoscând cauzele inadaptării şcolare şi factorii
determinanţi , folosind strategii adecvate , eleva Elena se va adapta
atât în colectivul de elevi cât şi la viaţa şcolară .

2.5. PRECIZAREA OBIECTIVELOR


Obiective pe termen lung
14

O1.- Elena , va frecventa regulat toate orele.


O2. - Sarcinile didactice vor fi terminate în timp util
O3. - Va participa la discuţii cu toţi colegii .
O4. - Activitătile de învăţare se vor prelungi după orele de curs.
Obiective pe termen scurt
O1- Elvei se vor trasa diverse sarcini precise , cât mai atractive
pentru a fi resposbilizată.
O2- eleva va fi încurajată să-şi exprime propriile păreri faţă de
problemele abordate alături de ceilalţi elevi în a-şi spune părerea la
toate discuţiile din clasă alături de colegii săi.
O3- Discuţii cu eleva pe diferite teme .

2.6.METODE ŞI STRATEGII
-Efectuarea de vizite la domiciliul elevei împreună cu
mediatorului şcolar , unde s au purtat diverse discuţii atât cu eleva
cât şi cu părinţii acesteea , prin urmare Elena a început să frecventeze
din nou şcoala .
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de
lucru cu ea au avut rezultate mulţumitoare. La orice activitate Elena
este ajutată de colegi şi încurajată pentru orice efort căt de mic .

2.7 ADOPTAREA SOLUŢIILOR ŞI IMPLEMENTAREA ÎN PRACTICĂ


Responsabilităţi :
15

I se cere Elenei să răspundă zilnic de completarea panoului de


prezenţă din clasă, explicându-i cât de importantă este sarcina sa.
Participarea în clasă :
Încă de la începutul programului am pus-o să completeze
panoul de prezenţă,în care ELENA .trebuia să afişeze fotografia
fiecărui elev prezent . De atunci Elena a venit zilnic la şcoală.
Activitatea de învăţare
Zilnic este pusă să răspundă , fiecare răspuns este
încurajat.Sarcinile de învăţare sunt diferenţiate.Temele sunt făcute
după ore la şcoală astfel încât acasă Elena trebuie doar să mai
citească lecţiile..Copiii o laudă şi ea a începe să fie încrezătoare în
forţele proprii şi să lucreze singură..
Vizita mediatorului şcolar la domiciliul elevei
Aptitudini sociale:
În timpul activităţilor de grup, Elena. este rugată să-i ajute pe
copii , ajungînd să dobândească reale aptitudini.
Evaluarea programului de schimbare
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi s-a observat o
schimbare pozitivă. Elena nu mai lipseşte de la şcoală decât dacă
este bolnavă şi atunci părinții anunță , a devenit încrezătoare în
forţele proprii , comunică cu toţi elevii.
S-au observat, în scurt timp, progrese la învăţătură şi adaptare.
E din ce in ce mai activă , se bucura pentru orice rezultat obţinut şi
orice apreciere pozitivă.
16

2.8. REZULTATE
- în lipsa consilierului şcolar , mediatorul efectuează în continuare
vizite la domiciliul elevei . Elena începe să recupereze ,, cu paşi
mici dar siguri ” problemele de inadaptare . Părinţii au înţeles cât
de important este ca fiica lor să frecventeze şcoala . Mama este
mai mult acasă , se ocupă mai mult de educaţia copiilor , are o
atitudine pozitivă faţă de şcoală .

3. CONCLUZII
Dacă nu s-ar fi intervenit, cazul prezentat mai sus ar fi
degenerat. Cred că multe din abandonurile şcolare s-ar fi putut evita
, intervenind cu mijloace adecvate , la timpul potrivit.
Consider ca a fost decisivă adoptarea unei atitudini flexibile din
partea școlii, dar la fel de importante au fost şi încurajările,
responsabilizarea Elenei, introducerea unor activităţi care să - l
atragă pe copil.

4.Linkuri media /relatări /utilizate in realizarea


studiului de caz:
http://www.unicef.ro/media/buletin-informativ-nr-7/abandonul-scolar-in-randul-copiilor-
romi-mit-si-realitate/
https://www.mediafax.ro/social/copiii-romi-au-risc-de-sase-ori-mai-mare-decat-ceilalti-sa-
abandoneze-scoala-1125313
https://stirileprotv.ro/stiri/social/peste
17

5.Concluzii generale
Riscurile la care se supun cei care sunt nevoiți sau aleg să abandoneze școala
pot facereferire la ideile următoare: aceștia vor fi incapabili să dobândească
calificarea profesionalănecesară integrării socioeconomice, nu vor dobândi
calități morale și civice care să îi ajute înîndeplinirea roului de părinte și de
cetățean al unei comunități, vor fi, în general șomeri ce vor reprezenta pe
termen lung sursa unor pierderi pentru societatea românească

6.BIBLIOGRAFIE:

1. Cristea , Sorin , Dicţionar de termeni pedagogici , E.D.P., Bucureşti , 1998


2. Creţu , E., Probleme de adaptare şcolară , Editura All Educational ,
Bucureşti , 1999
3. Iucu ,B.Romiţă ,,Managementul clasei de elevi- Aplicaţii pentru
gestionarea situaţiilor de criză educaţională , Editura Polirom , Iaşi , 2006

4.Duminică, G. ; Ivasiuc, A. (2010). O școală pentru toți? Accesul copiilor


romi la o educație de calitate. Editura Vanemonde, București.

5,Surdu, L. (coord.) (2011). Participare, absenteism școlar și experiența


discriminării în cazul romilor din România. Editura Vanemonde, București.

6.

http://romaeducationfund.ro/wp-content/uploads/2015/03/Parasirea-
timpurie-a-scolii-cauze-si-efecte-studiu-OE20132.pdf. [Accesat la data de
20.05.2018].
18

7. Eurostat, disponibil la http://ec.europa.eu/eurostat [Accesat la


data de 29.05.2018].

8. Institutul Național de Statistică, disponibil la


http://www.insse.ro/cms/ [Accesat la data de 29.05.2018].
19
20
21