Sunteți pe pagina 1din 11

VALOAREA DIAGNOSTICA DETERMINATA DE ENZIME SERICE IN BOLILE

FICATULUI
Evaluarea functiei hepatice (analizele pentru ficat)
Datele de laborator care exploreaza afectarea hepatica sunt denumite in mod obisnuit teste
functionale hepatice (TFH). Acestea cuprind o serie de analize biochimice care susţin diagnosticul de
hepatopatie. Ficatul este sediul unor multitudini impresionanate de procese biochimice, astfel încat nu
există nici un test care sa poata fi considerat indicator unic pentru disfunctia hepatică.

Structura testelor funcţionale hepatice :

A. enzime hepatice: ALAT (alanin amino transferaza), ASAT(aspartataminotransferaza), ALP (fosfataza


alcalină) , GGT (gamma glutamiltranspeptidaza), LDH (lactat dehidrogenaza) etc.

B. bilirubină serică

C. proteine totale

D. albumină

E. uree

Enzimele aminotransferaze (ALT, AST)


AST şi ALT sunt enzime de tip transferaze-Transferul unei grupari de la un donor la un acceptor

Enzimele aminotransferaze(transaminaze) catalizeaza reacţia reversibilă, de transfer a unei grupari


amino de la un α aminoacid(donor) la un α cetoacid(acceptor).Aceasta se numeste reactie de
TRANSAMINARE.
1.ALT (ALAT), alaninaminotransferaza sau
transaminaza glutampiruvica (TGP)

Reactie(ce reactie catalizeaza)

Este o enzima ce face parte din clasa transferazelor si catalizeaza transferul reversibil al gruparii
amino (NH2) de la un aminoacid (alanina) la acidul α–cetoglutaric ducand la formarea de acid piruvic
si glutamatic.

Acid α -cetoglutaric Alanină Acid glutamic Acid piruvic

 Alanină + α-cetoglutarat ⇌ piruvat + glutamate

*ALT (și toate aminotransferazele) necesită coenzima piridoxal 5’ fosfat P5P(derivat din vitamina
B6/forma active a vitaminei B6), care este transformat în piridoxamină(forma a vitaminei B6) în
prima fază a reacției, când un aminoacid este transformat într-un cetoacid.

Piruvatul format este transformat în lactat de către NADH+H+ în reacţia catalizata de LDH
(lactat dehidrogenază) conform reacţiei:
Unde se gaseste

Se gaseste, in plasma, in principal in ficat (la nivelul hepatocitelor de la periferia lobului hepatic
,aflandu-se in special in citosol, putând fi gasită şi la nivel mitocondrial) si in ordine descrescatoare a
concentratiei in rinichi, miocard, muschi scheletici si pancreas.

ALT este indicatorul de citoliză cel mai frecvent explorat, fiind cel mai relevant pentru
detectarea chiar şi a leziunilor hepatice minime

Explicatie-Alterarea metabolismului energetic al celulei hepatice (prin agenţi infecţioşi -


virusurile hepatice sau toxici) determina o creştere a permeabilităţii membranei celulare
hepatice, cu eliberarea în ser a componentelor citoplasmatice (citoliză).

În acest fel, o creştere semnificativă în ser a nivelului acestei enzime (şi nu numai, citoliza
antrenând scurgerea către torentul circulator şi a altor enzime, precum AST, LDH), reprezintă
indicator fidel pentru instalarea unei afectiuni hepatice.

Valori normale:
Vârstă/sex Valori (U/L)

0-12 luni <71


1-3 ani <31

4-6 ani <36

7-12 ani <44


13-17 ani <45

F: >17 ani <35


M: >17 ani <50

Variatii patologice
Valori crescute

 În icterele obstructive creşterile pot fi mici şi tardive; creşterea rapidă şi marcată (>600 U/l)
urmată de o scădere abruptă în decurs de 12-72 ore este considerată caracteristică pentru
obstrucţia acută a ductelor bilare.
 În hepatita cronică persistentă, valorile transaminazelor apar intermitent crescute;
 în hepatita cronică activată apar creşteri ale ALT, dar nu la nivelul celor din hepatita acută;
 În hepatita cronică progresivă valoarea transaminazelor creşte cu până la 20 de ordine de
mărime faţă de limita superioară a normalului.
 Hepatita cronică stabilizată, în care procesul inflamator este cantonat în spaţiile portale, se
insoţeşte de regulă de creşteri mai puţin exprimate ale acestor enzime (2-3 ori limita superioară
a normalului) şi de obicei, ALT>AST.
 Hepatopatia alcoolică acută duce la creşteri relativ mai importante ale aminotransferazelor (5-
10 ori limita superioară a normalului), iar AST>ALT.
 În cirozele hepatice decompensate parenchimatos (când parenchimul hepatic este în parte
înlocuit cu ţesut fibros) creşterile enzimatice sunt reduse, accentuându-se în puseele
evolutivenecrotice, când AST>ALT.
 În procesele neoplazice ale ficatului, când lezarea celulelor hepatice se produce pe arii limitate,
în jurul infiltratului malign, apar creşteri moderate ale aminotransferazelor, deşi lezarea
celulelor este severă.
 În metastazele hepatice se observă uneori creşteri moderate ale ALT, iar în hepatomul primar nu
se produc modificări remarcabile.
 În steatoza hepatică - creşteri ale ALT de 2-3 ori faţă de valorile fiziologice.

Cele mai importante şi mai rapide creşteri în ser ale enzimelor celulare survin în leziunile toxice ale
ficatului (provocate ȋndeosebi de intoxicaţia cu ciuperci, CCl4 – valori ale ALT >100 de ori limita
superioară a normalului).

Creşteri moderate -şoc, arsuri severe, eclampsie, hepatotoxice, pancreatita acută, MI (mononucleoza
infectioasa ), LAL (leucemie limfoblastica acuta -copii) IM(infarct miocardic), IC(insuficienta cardiaca,)

VALORI SCĂZUTE

infecţii urinare

neoplazii

deficit de vitamină B6 (ȋn malnutriţie, consum de alcool): piridoxalul – vitamina B6 – intervine ca şi


coenzimă a transaminazelor, de aceea, în deficitul vitaminic se va înregistra consecutiv un deficit
coenzimatic şi deci o reducere a activităţii transaminazelor.

Valori critice ale ALT: sindromul alcool-acetaminofen: valori >9000 U/L (nivelele extreme pot distinge
acestsindromde hepatita virală sau alcoolică).
2.GLUTAMIC OXALACETIC TRANSAMINAZA
(Aspartat Transaminaza) - (GOT/TGO,
AST/ASAT)
Reactie (ce reactie catalizeaza)

AST (TGO) – aspartataminotransferaza este o enzima ce face parte din clasa transaminazelor si
catalizeaza transferul gruparii amino de la aspartat grupului cetonic al cetoglutaratului, cu formare de
acid oxalacetic.

*Aspartat (Asp) + α-cetoglutarat ↔ oxaloacetat + glutamat (Glu)

Oxalacetatul format este transformat în malat de către NADH+ + H+ în reacţia catalizată de


MDH (malat dehidrogenază) conform reacţiei:
Unde se gaseste
Spre deosebire de ALT care se găseşte în principal la nivelul ficatului, AST este întâlnită în mai
multe ţesuturi: miocard, ficat, muşchi scheletici, rinichi, pancreas, ţesut cerebral, splină,
plăman, eritrocite, fiind astfel un indicator mai puţin specific al funcţiei hepatice.

AST prezintă doua izoenzime :

 AST 1 (GOT 1) - izoenzimă situată în citosol şi care provine în circulaţie în mare parte
de la nivelul globulelor roşii şi miocard
 AST 2 (GOT 2) – izoenzima mitocondrială, prezentă în cea mai mare parte în ficat.

VALORI NORMALE:
Vârstă/sex Valori (U/L)

0-12 luni <96


1-3 ani <71
4-6 ani <53

7-12 ani <50


13-17 ani <46

F: >17 ani <35


M: >17 ani <50

Variatii patologice
AST este crescută cu precădere în afectările hepatice severe. De asemenea creşteri ale ei se întâlnesc în
afectări ale muşchiului cardiac (indicator destul de fidel al leziunilor din infarctul miocardic).
VALORI CRESCUTE
cele mai ridicate valori (de 10 – 100 ori valorile normale) sunt

întâlnite în:
 afecţiunile însoţite de necroză hepatică extinsă: hepatită

virală, hepatită toxică, intoxicaţii cu tetraclorură de carbon, dar şi in

infarctulde miocard,

 şoc de diferite origini


 stări septice
 intervenţii pe cord

*în IM eliberarea enzimei din celule are loc la 6-12 ore de la instalare,creşterea continuă fiind
de regulă expresia extinderii leziunilor necrotice; nivelul maxim se înregistrează cel mai frecvent
la 48 de orede la apariţia leziunilor necrotice, si revine in 3-5 zile;

*Valori ale AST de 1000-9000 U/l, care scad la 50% în următoarele 3 zile sugerează ficat de
şoc cu necroză centrolobulară (insuficienţă cardiacă congestivă, aritmii, sepsis, hemoragii);

*creşterea şi scăderea rapidă sugerează obstrucţia biliară extrahepatică

*Valori marcat crescute mai pot apărea în cazul agresiunilor şi alterărilor hepatice de natură
traumatică sau neoplazică (cel mai frecvent metastaze) şi a celor musculare masive
(rabdomioliza)

*Valori moderat crescute apar în:

 formele uşoare de hepatită virală acută


 hepatopatii cronice (hepatita cronică activă, ciroză),hepatită din cadrul alcoolismului, dar
rareori depăşesc 300U/l (în hepatopatii alcoolice, ciroză: AST>ALT);
 icter obstructiv
 unele afecţiuni ale muşchilor scheletici
 anemia hemolitică severă
 mononucleoza infecţioasă (creşterea AST este proporţională cu afectarea hepatică)
 administrarea de opiacee la pacienţi cu afecţiuni ale tractului biliar (valori de 2-6 ori mai
mari decât normal)
Raportul De Ritis - AST/ALT
Alături de creşterile individuale ale enzimelor celulare se produc şi modificări ale raportului
dintre ele. Astfel raportul ASAT/ALAT (raport de Ritis) la subiecţii normali este 1,3, dar poate fi
modificat în funcţie de afecţiune.

 ASAT/ALAT<1 apare în hepatitele virale.


 ASAT/ALAT >2, cu ALAT <300 U/l sugerează hepatită alcoolică.
 ASAT/ALAT ≥3 la pacienţi cu ciroză hepatică sau cu hipertensiune portală sugerează
ciroză biliară primară.

GAMA-GLUTAMIL TRANSFERAZA
(GGT/ γ-GT)
Reactie(ce reactie catalizeza?)

Gama-glutamiltransferaza (GGT) este enzima ce catalizează tranferul grupării γ-glutamil de la


un peptid donor la un aminoacid acceptor. Este singura enzimă ce poate cliva Glutationul (GSH)
sau conjugaţi ai acestuia,în cadrul ciclului γ-glutamil.

Unde se gaseste
GGT măsurat în ser provine în principal din ficat, ea fiind prezentă şi în alte ţesuturi, cum ar fi
tubii renali proximali, pancreas sau intestine

Valori normale:

Sex Valori (U/L)

Barbati <61

Femei <36
Variatii patologiceV
GGT este cel mai sensibil indicator al alcoolismului, deoarece valoarea ei creşte mult peste
valorile celorlate enzime dozate în mod curent. Este folosită de asemenea şi pentru
monitorizarea abstinenţei la alcool.

Valori crescute:
in hepatita acuta virala – cresterea GGT este mai mica decat a altor enzime hepatice
(GGT/AST=0.1-0.2), dar revine ultima la normal; in formele colestatice GGT/AST=1;

• in hepatita cronica activa, virala sau autoimuna – cresterile pot depasi de 7 ori limita
superioara a normalului (GGT/AST=1-3);

• in hepatita alcoolica acuta – GGT/AST >6;

• in ciroza hepatica – cresterile sunt in medie de 2 ori in ciroza posthepatitica si in jur de 10 ori in
ciroza alcoolica;

• in ciroza biliara primitiva – GGT creste paralel cu fosfataza alcalina, inaintea aparitiei icterului,
cresterile putand ajunge pana la de 13 ori limita superioara a normalului;

• in ficatul gras – de etiologie alcoolica GGT este aproximativ dublu si persista crescut mult timp
dupa intreruperea consumului; in ficatul gras non-alcoolic predomina cresterea usoara a
aminotransferazelor, mai frecvent decat GGT;

• in sindromul de colestaza – GGT si fosfataza alcalina cresc aproximativ in aceeasi proportie in


colestaza mecanica si virala, spre deosebire de colestaza indusa medicamentos in care GGT
creste mult mai mult decat fosfataza alcalina; in medie cresterile depasesc de 6 ori normalul

• in tumorile hepatice primitive, metastazele hepatice – evolutia este paralela cu cea a fosfatazei
alcaline si cresterile pot depasi de 14 ori valoarea normala; GGT este crescut la 90% din
pacientii cu metastaze, nivelurile normale excluzand practic prezenta acestora, iar determinarile
seriale pot monitoriza raspunsul la chimioterapie;

• in congestia hepatica – cronica GGT poate creste de pana la 5 ori, iar in cea acuta (ex.:
tromboza de vena porta), cresterea este mica comparativ cu cea a transaminazelor si LDH

Diagnosticul diferenţial al afecţiunilor cu GGT crescut: