Sunteți pe pagina 1din 3

MAMĂ TRECĂTOARE

Cei patru ani s-au scurs uşor


Au fost un vis trecut în zbor,
Cum trece apa printre stânci
Lăsând în noi chemări adânci.

În prima zi de clasa -’V-a


Când vă-ntâlneaţi cu diriginta,
Citeam pe chipul tuturor
Dorul de domnu’-nvăţător.

Ce nu ştiam, că, în curând


Ceda-vor inimi, rând pe rând
A mea, a voastră, - a tuturor
Trezindu-ne în alt decor.

Pe domnu’- ncet voi părăsind


Şi dirigintei loc făcând
Care veghea asupra voastră
Cu-o grijă rară, părintească.

De unde grija asta mare?


Eram doar “mamă trecătoare”!
Căci n-am găsit deloc temei
Copii străini, să fiţi ai mei?!

1
Cu cât mai mult m-aţi necăjit
Eu mài aproape v-am primit.
Cu cât mai mult v-am alungat
Voi mài în suflet mi-aţi intrat.

Dar de iubirea voastră-acum


Eu mă despart. Tu, pe alt drum
Copile drag vei apuca
Urmează dar povaţa mea:

Când vei dori, doreşte drept,


Când vei iubi, iubeşte-n piept
Şi nu da daruri cu măsură
Nu ţine două zile-o ură!

Când ziduri, stânci sau văi vor fi


În calea ta, nu te opri
Căci oameni mari şi caractere
Se nasc din lacrimi şi durere.
Iar lucruri ce par împotrivă
Şi ne duc viaţa în derivă
Ne-mbogăţesc, ne fac mai fermi
Din trecători, suntem eterni.

O, scump străin, copilul meu


Tu pleci acum şi mi-este greu
Dar vei zbura spre altă zare
Spre altă “mamă trecătoare”.

2
Diriginte, Maria Oniga