Nrprzscnp

Noi, filologii

Traducere, studiu introductiv qi note

dE VASILE MUSCA

GQ
IDEEA
zuROPEANA*
 CUPRINS

Notd, asupra edipiei.. ....................5

Nietzsche gi filologia clasicd. .......7
Homer 9i filologia clasici ..........87
Concurenla homerici ................T8
GAnduri gi schite pentru consideratia
inactual[,,Noi, filologii,, .............................. gf
I. Primele gAnduri (in toamna lui
1874)........ ............95
II. Plan qi gAnduri cu privire Ia
carte (1875) . ........... ..........712
1. Plan...... .....tL2
2. Privilegierea antichitltii ............ tl4
3. Filologii .....183
4. GAnduri despre greci ................... 1 bB
5. Filologul viitorului .....t72
 HOMER $I FILOLOGIA CLASICA
(Discurs inaugural linut la Universitatea din
Basel Ia 28 mai 1869)

CAt privegte filologia clasici nu exist5 in

zilele noastre o pirere publicl unitar[ 9i clar
recunoscutd. Aceasta se poate resimli, in ge-
neral, in cercurile culte Ia fel ca gi in mijlocul
discipolilor acestei qtiinle ins[qi. Cauza rezi-
de i; muitipla stratificare a acestei gtiinle,
in lipsa unei unitlli conceptuale, in starea de
agregat anorganic a diferitelor activitlli gti-
inlifice care sunt legate intre ele numai prin
numele de,,fiIologie". De altfel, trebuie si re-
cunoagtem cinstit ch filologia a imprumutat,
oarecum, din mai multe qtiinle gi este ca un
fel de licoare vrijiti in care s-au fiert laolaltS'
cele mai ciudate umori, metale qi oase, mai
mult, ci ea, in afar[ de aceasta, conline un
element artistic, cu caracter imperativ in do-
meniul estetic Ai etic, care sti intr-o contra-
diclie, ce poate fi pe deplin gAndit6, cu atitu'
NrprzscnB 38

dinea pur qtiinlifici. Ea este la fel de mult o

bucati de istorie ca gi una de gtiinli a naturii
sau de estetici: de istorie intrucAt incearci
si inleleagi manifestdrile unor individuali-
tili nalionale determinate in imagini mereu
noi, Iegea dominanti in fluxul aparenlelor;
de qtiintd a naturii intrucAt gi-a dat silinla
s5. fundamenteze ce1 mai adAnc instinct al
omului, instinctui limbii; in sfArgit, de este-
tic[, cici din rAndul antichitiliior prezinti
aqa-numitele antichit[li,,clasice", cu preten-
tia gi cu intentia de a dezgropa o lume ideal5
inmormAntatS qi de a contrapune prezen-
tului oglinda a ceea ce corlteazi ca gi clasic
gi ca model etern valabil. C[ aceste intenlii
qtiinlifice qi estetice, de la bun inceput dife-
rite, s-au unit sub un nume comun, intr-un
fel de monarhie de aparenle, aceasta se ex-
plici inainte de toate prin faptul ci filologia,
dupi originea sa qi in toate timpurile, a fost,
totodat5, gi pedagogie. Din punct de vedere
pedagogic, ea a oferit o alegere a elementelor
celor mai valoroase pentru invilimAnt qi ce-
lor mai incurajatoare pentru culturi gi, aga,
dintr-o chemare practic5, sub presiunea ne-
cesit5filor, s-a dezvoltat acea qtiinli sau, cel
pufin, acea tendin!6 qtiinlifici, pe care noi o
numim fiIologie.
Diferitele direclii fundamentale mai sus
numite ale filologiei au piqit in fali in epoci
39 Noi, filologii

determinate, reeditate cu o forti cAnd mai

tare cAnd mai s1ab6," in legdturS cu gradul
de culturi qi evolulie a gustului in perioada
respectiv5; pe de alti parte, unii dintre re-
prezentan{ii individuali ai acestei qtiinle au
conceput ca direclii centrale ale filologiei, in-
totdeauna, pe cele care corespundeau capaci-
t[!ii qi voinlei 1or, astfel ci aprecierea filolo-
giei, in opinia public6, st6 in strAns5 depen-
den!6 cu greutatea personahtelii fiiologilor.
Acum, in prezent, ceea ce inseamni
intr-un timp in care aproape fiecare direclie
posibili a fllologiei s-a ridicat la nigte perso-
nalit[li exceplionale, o nesigurant[ generali
a judec[lilor a devenit preponderenti gi, o
dat[ cu aceasta, o sl5bire ce str[bate domi-
nant participarea Ia problemele filologice. O
asemenea stare, nehot[rAt[ qi hibridl a opi-
niei publice, priveqte in mod sensibil o qtiinll
in mS.sura in care duqmanii pe falh sau as-
cungi ai acesteia ar putea lucra cu mult mai
mare succes. Ins5., asemenea dugmani ai filo-
logiei se gisesc din beigug. Cdci, unde nu se
intAlnesc batjocoritori care sunt intotdeauna
gata s5" tragi o lovituri ,,cArti!ei" filologice,
acelui gen uman care este impins s5. fie,,in-
ghilitor de praf ex professoT care gi pentru
a unsprezecea oari riscolepte qi imprigtie
glia scurmati deja de zece ori. Dar, pentru
I ex professo de profesie, profesional. (Lat.)
-
Nrprzscnp 40

acest fel de adversari, filologia este cu toate

acestea o umplere a timpului, firegte, inutili
dar totugi paqnici qi inofensiv5, un obiect de
glumi qi nu de ur5. Dimpotrivi, pretutindeni
unde intAlnim frica de ideal ca atare, unde
omul modern cade in fala sa insuqi intr-o
fericit5 admiralie de sine, unde elenitatea
este consideratd. ca un punct de vedere de-
p5.git gi, de aceea, absolut indiferent, triieqte
o ur5" in intregime inverqunati qi nepotoliti
contra filologiei; impotriva acestor dugmani,
noi, filologii, trebuie s[ ne bizuim pe sprijinul
artigtilor qi al naturilor de tip artistic, intru-
cAt numai acegtia, singuri, pot sI simti cum
paloqul barbariei atArni deasupra capului
fieciruia care a pierdut din ochi simplitatea
de nespus qi nobila demnitate a elenismului;
qi cum nici un progres atAt de strilucitor al
tehnicii qi al industriei, qi nici vreun regula-
ment qcolar actual, qi nici vreo larg6 educare
politici a maselor nu sunt in stare sI ne ape-
re de blestemui gregelilor de gust rizibile qi
barbare gi de distrugerea clasicului prin ca-
pul ingrozitor de frumos aL Gorgonei2.

2 Gorgonele
- se numeau trei mongtri, cu trup de
femeie, avAnd un cap fioros cu gerpi in loc de pdr iar in
gurd cu niqte dinti asemlndtori coltilor de mistret. Pie-
trificau cu ochii lor uriaqi pe oricine ii privea. Singurl
Meduza era muritoare gi, pentru a o ucide, Perseu a
mers pAni la capltul lumii, unde locuiau Gorgonele.
47 Noi, filologii

in timp ce cele doui tipuri d.e adversari,

amintite mai sus, privesc chiorAg Ia filologie
ca intreg, intre direcliile determinate ale fi-
Iologiei, dimpotriv5, exist[ nenumirate gi
foarte variate duqminii, Iupte ale filologilor
contra fiIologilor, discordii de o naturd pur
casnicS, pe care le-au provocat luptele inu-
tiie pentru supremalie gi geloziile reciproce
gi, inainte de toate, o diversitate, care a fost
deja accentuat5, qi o ostilitate, care au fost
strAnse, la un loc, sub numele de filologie gi,
deci, nu s-au putut contopi intr-un impuls
fundamental. Ceea ce gtiinta are in comun
cu arta este ci qi faptul cel mai cotidian le
apare ca total nou qi atrigitor, ca unul toc-
mai acum niscut prin puterea unei vriji gi
acum triit pentru prima dat5.. Viata meriti
si fie tr[it[ spune arta, cea mai frumoasi
seducitoare; viala este demni de a fi cunos-
cuti, ne spune gtiinla. Din aceasth aqezare
fa![ in fali urmeaz6. revelatoarea contradic-
lie conceptuali interioari gi adesea atAt de
sfAgietoare care, in consecin!6, se manifesti
qi in activitatea filologiei clasice conduse de
acest concept. Dacd ne raportim gtiintific Ia
antichitate, noi putem incerca si inlelegem
cu ochii istoricului ceea ce s-a petrecut, sau
si clasific[m gi s[ compar[m in felul cerce-
Tdindu-i capul, din sAngele Meduzei s-a ndscut Pegas,
calul inaripat.
Nrprzscnr 42

t[torului naturii formele lingvistice ale capo-

doperelor antichitltii, in orice caz sd" le redu-
cem Ia nigte legi morfologice: vom pierde insi
intotdeauna minunatul element formativ,
acel parfum propriu atmosferei antice, vom
uita indemnul lacom care ca un vizitiu ama-
bil ne-a condus inlelegerea gi savurarea cu
forla instinctului inapoi Ia greci. Aici trebu-
ie si atragem atenlia asupra unei duqm5nii
total determinatd qi, la inceput, foarte sur-
prinzdtoare care este, intotdeauna, cea mai
regretabil5 pentru filologie. Tocmai din ace-
Ie cercuri pe ai ciror ajutor ar trebui sI ne
bizuim in modul cel mai cert, ale prietenilor
artistici ai antichit5lii, ai admiratoriior fier-
binti ai frumosului grec gi ai simplitS,lii sale
nobile, se pot auzi, din cAnd in cAnd, glasuri
dezacordate, de parci tocmai filologii inqiqi
ar fi adversarii gi devastatorii propriu-ziqi ai
antichititii 9i ai idealurilor antice. Schiller
le-a aruncat in fatl filologilor ci au sfAgiat
cununa lui Homer. Goethe a fost acela care,
deqi, mai inainte, el insugi un adept al viziu-
nii lui WolfB asupra lui Homer, a dat glas in
aceste versuri,,infidelititii sale".
3 Friedrich August Wolff (1756-1824), filolog cla-
sic german. In celebra sa lucrare Prolegomena ad Ho-
nterun"L, din 1795, conceputd ca o introducere la editia
sa din Homer, susline cd cele doud epopei s-au ndscut
ulterior prin ansamblarea unor cAnturi mai reduse qi
neagi faptul cd Homer ar fi autorul ambelor epopei. Cu