Biblioterapia: cartea de vizita

Biblioterapia sau povestirea terapeutică este o terapie expresivă care implică povestirea sau citirea
textelor specifice cu scopul vindecării. Folosește relația persoanei cu conținutul cărților, poeziei și a
altor cuvinte scrise, ca psihoterapie. Biblioterapia este adesea combinată cu terapia scrisă. S-a
demonstrat că este eficienta în tratamentul depresiei.

Istoricul biblioterapiei

Biblioterapia este un vechi concept în știința. Potrivit istoricului grec Diodorus Siculus, în lucrarea
sa monumentală Bibliotheca historica, a existat o frază deasupra intrării în camera regală, unde
cărțile au fost stocate de regele Ramses al II-lea al Egiptului. Considerat a fi cel mai vechi motto de
bibliotecă cunoscut în lume, ψγxhσ Iatpeion, este tradus prin: “Casa vindecării sufletului”. Galen,
filosoful și medicul extraordinar lui Marcus Aurelius de la Roma, a întreținut o bibliotecă medicală
în primul secol d.Hr., folosit nu numai de el însuși, ci si de personalul Sanctuarului Asclepion, un
spa roman renumit pentru apele sale terapeutice și considerat unul din primele centre spitalicești din
lume.

Încă din 1272, Coranul a fost prescris în Spitalul Al-Mansur din Cairo ca tratament medical.

La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Rush a favorizat folosirea literaturii în spitale pentru
“distracția și instruirea pacienților”. Până la mijlocul secolului, Minson Galt II a scris despre
folosirea biblioterapiei în instituțiile mentale, iar 1900 de biblioteci au fost o parte importantă a
instituțiilor psihiatrice europene.

Termenul de biblioterapie a fost inventat de Samuel Crothers într-un articol din luna august 1916 din
Atlantic Monthly. În timpul primului război mondial, serviciul de război al bibliotecilor staționează
bibliotecari în spitale militare, unde distribuia cărți pacienților și dezvoltă “știința” emergenta a
biblioterapiei cu medicii de spital. Când s-au întors din război, acestia au încercat să pună în aplicare
aceste idei în bibliotecile din spitale.

1953. Kathleen Jones, redactorul seriei de cărți Hospital Libraries, a fost administratorul
bibliotecii pentru Spitalul McLean din Massachusetts. Această lucrare influentă a fost
publicată pentru prima oară în 1923 și apoi actualizată în 1939 și în 1953. Sadie Peterson
Delaney a folosit biblioterapia în munca ei la spitalul VA din Tuskegee, Alabama, din 1924
până la moartea sa în 1958. Elizabeth Pomeroy, administratoarea Bibliotecilor Veteranilor, a
publicat rezultatele cercetărilor sale din 1937 privind eficacitatea biblioterapiei la spitale.
Regatul Unit, începând cu anii 1930, a început, de asemenea, să înregistreze o creștere a
utilizării biblioterapiei în bibliotecile spitalicești.

Charles Hagberg-Wright, bibliotecar al Bibliotecii din Londra, care a fost invitat la Conferința
Imperiului Britanic din 1930, a vorbit despre importanța biblioterapiei ca parte a “medicinei
curative” în spitale. În plus, rapoartele Conferinței de Sănătate Publică din 1930 privind
biblioterapia au fost incluse în revista britanică Lancet. Până în anii 1920 s-au desfășurat și
programe de formare profesionala in biblioterapie. Unul dintre primii care au oferit o astfel de
pregătire a fost Școala de Științe a Bibliotecilor de la Western Reserve University, urmată de un
program de la Universitatea din Minnesota School of Medicine
În 1966, Asociația Bibliotecilor din Spitale și Instituții, o divizie a Asociației Americane de
Biblioteci, a emis o definiție de lucru a biblioterapiei ca o recunoaștere a influenței sale crescânde.
Apoi, în anii 1970, Arleen McCarty Hynes, un susținător al utilizării biblioterapiei, a creat “Masa
Rotundă de Biblioterapie”, care a sponsorizat conferințe și publicații dedicate acestei practici.

Definitii ale biblioterapiei

În forma sa cea mai de bază, biblioterapia folosește cărți pentru a ajuta oamenii să rezolve
problemele cu care se confruntă la un anumit moment. Aceasta constă în selectarea materialelor de
citire relevante pentru situația de viață a unui client. Biblioterapia a fost, de asemenea, explicată ca
“un proces de interacțiune dinamică între personalitatea cititorului și literatura care poate fi utilizată
pentru evaluarea, adaptarea și creșterea personală”.

Dicționarul online pentru bibliotecă și știința informațiilor (2011) definește biblioterapia ca fiind:
Utilizarea cărților selectate pe baza conținutului într-un program de lectură planificat, destinat să
faciliteze recuperarea pacienților care suferă de boli mintale sau tulburări emoționale. În mod ideal,
procesul are loc în trei etape: identificarea personală a cititorului cu un anumit personaj din lucrarea
recomandată, care duce la catharsis psihologic, ceea ce duce la o înțelegere rațională cu privire la
relevanța soluției sugerate în text pentru experiența cititorului. Este recomandată asistența unui
psihoterapeut instruit.

Modalitatea de lucru in biblioterapie

Biblioterapia pentru adulți este o forma de tratament în care materialele structurate oferă un mijloc
de atenuare a stresului. Conceptul de tratament se bazează pe înclinația umană de a se identifica cu
alții prin expresiile lor în literatură și artă. De exemplu, un copil îndurerat care citește o poveste
despre un alt copil care și-a pierdut un părinte se poate simți mai puțin singur în lume.

Conceptul de biblioterapie s-a lărgit de-a lungul timpului, pentru a include manualele de auto-
ajutorare fără intervenție terapeutică sau un psihoterapeut “prescrie” un film care ar putea oferi
clienților ocazia catharsisului.

Utilizarea clinică a biblioterapiei

Deși termenul “biblioterapie” a fost conceput pentru prima dată de Samuel Crothers în 1916,
utilizarea cărților pentru a schimba comportamentul și a reduce stresul are o istorie îndelungată,
datând din Evul Mediu. Când este aplicata într-un context terapeutic, biblioterapia poate cuprinde
atât materiale ficționale, cât și materiale istorice. Biblioterapia ficțională (de exemplu, romane,
poezie) este un proces dinamic, în care materialul este interpretat în mod activ în lumina
circumstanțelor cititorului. Din perspectiva psihodinamică, se consideră că materialele fictive sunt
eficiente prin procesele de identificare, catharsis și înțelegere. Prin identificarea cu un personaj din
poveste cititorul câștigă o poziție alternativă din care să-și vadă propriile probleme. Prin empatizarea
cu personajul, clientul trece printr-o formă de catharsis prin câștigarea de speranță și eliberarea
tensiunii emoționale, ceea ce duce, în consecință, la cunoaștere și la schimbarea comportamentului.

Abordarea unei povestiri terapeutice are potențialul de a schimba un comportament sau o situație de
dezechilibru înapoi către integritate sau echilibru. Unui pacient ii poate, de asemenea, fi mai ușor să
vorbească despre problemele sale dacă el și psihoterapeutul pot pretinde că vorbesc despre
problemele personajului. Povestea oferă un mijloc de vindecare care permite ascultătorului să se
îmbarce într-o călătorie imaginativă, mai degrabă decât sa se adreseze direct problemei.

În anii 1980 și începutul anilor 1990, biblioterapia a fost un model terapeutic foarte utilizat, dar
prost cercetat. Cu toate acestea, numeroase studii randomizate controlate (RCTs) au documentat
efectele pozitive ale biblioterapiei asupra tulburarilor clinice cum ar fi auto-vătămarea deliberată,
tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), bulimia nervosa și insomnia. Cercetarea sprijină, de
asemenea, biblioterapia ca o intervenție pentru o gamă largă de probleme psihologice, inclusiv
tulburări emoționale, dependența de alcool și disfuncția sexuală. Într-o revizuire recentă a
tratamentelor psihoterapeutice pentru persoanele mai în vârstă depresive, biblioterapia a apărut ca o
intervenție eficientă.

Utilizarea biblioterapiei în programele de sănătate mintală, inclusiv cele pentru abuzul de substanțe,
s-a dovedit a fi benefică pentru pacienții din Regatul Unit, unde este o resursă populară. Cercetătorii
au descoperit că biblioterapia poate completa cu succes programele de tratament și poate reduce
recidiva.

Cadrul de tratament in biblioterapie

Biblioterapia poate fi efectuată folosind tehnici de tratament afectiv, terapie cognitiv-

comportamentală (CBT) și materiale vizuale. Biblioterapia afectivă se bazează pe ficțiunea care
poate ajuta prin empatizarea cu personajul unei povesti, astfel incat clientul trece printr-o formă de
catharsis, câștigând speranță și eliberând tensiune emoțională. Există, de asemenea, o legătură între
circumstanțele unei povestiri și problemele personale ale cititorului. Acest lucru, prin urmare,
conduce la informații și schimbări comportamentale.

Biblioterapia care utilizează CBT se bazează în principal pe cărți de auto-ajutorare care sunt utile
pentru corectarea comportamentelor negative prin oferirea de acțiuni alternative, pozitive.
Materialele bazate pe vizual, cum ar fi romanele grafice, utilizează atât tehnici afective, cât și tehnici
CBT.

Biblioterapia cognitiv-comportamentala – Beneficiile obținute în biblioterapia cognitivă ilustrează

faptul că cel mai important element al biblioterapiei cognitive este conținutul programului și nu
interacțiunile individuale cu psihoterapeutul. Biblioterapia cu CBT a fost testată empiric cel mai
mult și pare să fie cea mai răspândită metodologie din literatură. Selecția cărților CBT este
importantă, analiza lui Pardeck privind alegerea cărților fiind destul de instructivă. Criteriile de
alegere includ autoritatea autorului pe această temă, tipul de suport empiric oferit pentru tratament,
existența studiilor care testează eficacitatea sa clinică și o analiză comparativă a altor cărți.

Tratamentul afectiv – În lucrarea sa privitoare la consilierea băieților agresivi, Shechtman discută

despre deficitele pe care acești copii le manifestă și descrie tulburările cu simptome de excitare
emoțională, niveluri scăzute de empatie și dificultăți în exprimarea de sine. Folosind tratament
integrat, prin care pacientul explorează problema, câștigă cunoaștere și se angajează să se schimbe,
Shechtman a constatat că folosirea tehnicilor biblioterapiei afective a realizat schimbări terapeutice,
indicând în același timp câștiguri în empatie și înțelegere.

Tratamente vizuale și romane grafice – În cel mai simplu sens, romanele grafice sunt cărți de benzi
desenate de lungă durată, de obicei de 100 de pagini sau mai mult. Aplicarea de romane grafice în
acest context permite oamenilor care se luptă cu alfabetizarea să aibă un acces mai bun la materiale.
Zeci de romane grafice au fost publicate în ultimul deceniu, care abordează subiecte de sănătate
publică, cum ar fi depresia, abuzul de droguri și PTSD. Cărțile de benzi desenate bazate pe sănătate
publică au apărut în anii 1940. Cele mai vechi benzi desenate de sănătate publică au fost în medie de
doisprezece pagini și au vizat instruirea preventivă pentru copii. În ultimii cincisprezece ani, însă,
genul a evoluat și romanele grafice de sănătate publică sunt acum în mod obișnuit de 150 pagini și
se concentrează mai mult pe lupta cu boli fizice sau psihice. Există o gamă largă de cercetări care
indică că romanele grafice reprezintă un instrument eficient pentru persoanele care se luptă cu
probleme de alfabetizare și de comunicare. Sunt utile pentru studenții cu dizabilități tradiționale de
învățare, cum ar fi dislexia și s-au dovedit a fi eficiente atunci când sunt utilizate într-un context
biblioterapeutic pentru a ajuta persoanele care suferă de boli psihice în explicarea propriilor lupte
față de alții.

Biblioterapia cu persoanele varstnice

Biblioterapia a fost studiată de Jennie Bolitho (2011) în legătură cu sănătatea și conexiunea socială
pentru persoanele în vârstă. Bolitho a stabilit un program pilot de lectură în care a citit cu voce tare
textul unui grup de participanți la un cămin de batrani. Evaluarea ei la sfârșitul programului de 12
săptămâni a descris toate răspunsurile ca fiind pozitive, iar participanții au comentat că “așteaptă cu
nerăbdare grupul, și le-a dat ceva să se gândească la abaterile lor și la monotonia zilei ”

Biblioterapia pentru copii

Problema principală care se află în spatele biblioterapiei este lipsa de cercetare. Avantajele
biblioterapiei includ ajutorul oferit pentru rezolvarea problemelor cum sunt abuzul, temerile,
schimbări legate de sexualitate, anxietatea și moartea. Biblioterapia poate consta numai din lectură,
sau poate fi completată cu discuții sau activități de joc. Copilul poate fi rugat să deseneze o scenă
din carte sau este intrebat daca empatizeaza cu un anumit personaj din carte. Cartea poate fi folosită
pentru ca copilul sa deseneze pe marginea unui subiect pe care a fost ezitant să îl discute.

Povestile terapeutice

Poveștile terapeutice sunt uneori numite “povestiri vindecătoare”. În SUA, Rețeaua Națională de
Storytelling are un grup special de interese numit Alianța pentru Vindecarea prin Metafore

Share this: