Capul

Capul ca termen din punct de vedere anatomic înseamnă partea cea mai
superioară a unui om,, în craniu este adăpostit creierul. DEFINITIE
La om, capul cuprinde majoritatea organelor de simț și sistemul nervos central.
El este susținut de coloana vertebrală și acoperit cu păr. Este protejat de oasele
craniului. AMPLASARE
La nivelul capului se află organele de debut ale aparatelor respirator
(nas și faringe) precum și ale aparatului digestiv (cavitatea bucală,
faringe, laringe). Principalele simțuri care se regăsesc în organe aflate la nivelul
capului sunt văzul (ochii și nervii optici), auzul (urechile și aparatul auditiv),
gustul (papilele gustative aflate pe limbă), mirosul (neuronii specializați aflați în
interiorul foselor nazale).

La nivelul capului se pot distinge:

 Neurocraniul- situat postero-superior;

 Viscerocraniul- situate la nivelul fetei;

Neurocraniul prezint urmatoarele regiuni: PARTI REGIONALE

 Frontala
 Temporala
 Parietala
 Occipitala

Encefalul (creierul) este localizat în cutia craniană și are aproximativ 1500

g. Este legat de corp prin 12 perechi de nervi cranieni din care 10 perechi își au
originea în trunchiul cerebral. Nervii sunt: ENCEFAL + NERVI +TRUNCHI
CEREBRAL + CEREBEL + DIENCEFAL +EMISFERE

 senzitivi - aduc informații de la organele de simț la creier;

 motori - duc comenzi la mușchi;
 micști - cu fibre senzitive și motorii.
Encefalul este alcătuit din trunchiul cerebral, cerebel, diencefal și emisferele
cerebrale.

Trunchiul cerebral

 este localizat în continuarea măduvei;

 are formă de trunchi de con cu baza mare în sus;
 este alcătuit din substanță cenușie sub formă de nuclei și substanță albă
printre ei și la exterior

 bulbul rahidian(lângă măduvă);

 puntea lui Varolio(localizată transversal);
 mezencefal conține nuclei importanți(exemple: nucleul roșu,substanța
neagră sau nucleu cu rol de orientare vizuală și auditivă).

Cerebelul(creierul mic)

 este localizat în partea posterioară a cutiei craniene;

 este format din două emisfere cerebeloase brăzdate de șanțuri și cute unite
printr-o formațiune,numită vermis(=vierme inelat).
Diencefalul (creierul intermediar)

 este localizat în prelungirea trunchiului cerebral și acoperit de emisferele

cerebrale;
 este alcătuit din mase de substanță nervoasă:
o talamus;
o metatalamus: cu rol vizual și auditiv;
o epitalamus: conține glanda epifiză și are rol olfactiv;
o hipotalamus.

Emisfere cerebrale
 Gat

Gâtul este segmentul care leagă capul de trunchi. Are o regiune posterioară
sau nucală (cervix), alcătuită din elemente somatice - mușchi, oase ,
articulații - , și alta anterioară , gâtul propriu-zis (collum), care, pe lângă
elementele somatice - mușchi, fascii și osul hioid - conține și viscere -
laringe, trahee, esofag, tiroidă etc. Cele două regiuni se mai numesc și
regiuni cervicale : posterioară și anterioară.

Oasele gâtului sunt:

 oasele din componența coloanei vertebrale cervicale (șapte vertebre): C1, C2,
C3, C4, C5, C6, C7,
 osul hioid .

Cele mai importante vene ale gâtului sunt:

 vena jugulara internă,
 vena jugulară externă,
 vena facială.

Mușchii gâtului sunt:

 mușchiul omo-hiodian,
 mușchiul sternotirodian,
 mușchiul digastric,
 mușchiul sterno cleido mastoidian( pozitie oblica),
 mușchii cricotirodieni

Trunchi

Trunchiul este format din : torace, abdomen si bazin (pelvis).In interiorul lor se gasesc
cavitatile : toracica, abdominala si pelviana , care adapostesc viscerele.Cavitatea toracica
este separate de cavitatea abdominala printr-un muschi numit diafragama.Cavitatea
abdominala se continua cu cea pelviana, care este delimitata inferior de diafragma
perineala.

Toracele este format in partea posterioara de coloana vertebrala dorsala (12 vertebre),
osul stern in partea anterioara si 12 perechi de coaste , arcuri osoase care unesc coloana
vertebrala cu sternul.

Din cele 12 perechi de coaste, doua perechi sunt prinse numai de coloana vertebrala, iar
capetele lor anterioare sunt libere – coastele flotante.In parte superioara a toracelui se
gasesc cele doua clavicule, situate orizontal intre stern si omoplati.

Oasele descrise mai sus, impreuna cu muschii si ligamentele care le unesc, formeaza
cutia toracica, inchisa in partea inferioara de muschiul diafragm.

In cutia sau cavitatea toracica se gasesc : plamanii, inima si vasele mari (artera aorta,
artera pulmonara, vena cava inferioara si vena cava superioara) , traheea si bronhiile mari,
esofagul.

Sistemul respirator al omului inglobeaza totalitatea organelor care

contribuie la schimbul de gaze dintre organismul uman si mediul
inconjurator prin care corpul este alimentat cu oxigen.
Aparatul respirator este compus din caile respiratorii si plamani, iar aerul
din mediu va patrunde prin cele doua camere existente la nivelul nasului,
trecand mai apoi prin faringe, trahee si bronhii, ajungand apoi la plamani.
Respiratia cuprinde doua procese: inspiratia si expiratia.

Inima

Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea

fiind situată în cutia toracică, in mediastin (spatiul dintre plamani). Are un rol
vital în circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.
 Digestia

Abdomenul este marginit superior de muschiul diaphragm, care-l separa de torace, in parte
posterioara de coloana vertebrala lombara,iar in partile laterale si parte anterioara de o serie
de muschi care formeaza un perete elastic si mobil, pentru a permite respiratia si procesele
digestive care se petrec in abdomen, iar la femeie, cresterea si adapostirea uterului in timpul
sarcinii.Inferior se continua fara nici o delimitare cu cavitatea pelviana.

Tractul gastrointestinal superior este compus din: cavitatea

bucală, faringe și stomac.
În gură, hrana este mestecată și salivată cu ajutorul dinților și a limbii. După ce
ajunge destul de omogenă pentru a nu răni esofagul, mâncarea este înghițită,
parcurgând întreg esofagul până în stomac. În stomac este supusă acizilor
gastrici și este descompusă, nu complet însă.

Tractul gastrointestinal inferior este compus din:

 Intestin subțire
o duoden
o jejun
o ileon
 Intestin gros
o cecum
o colon
o rect
 Anus
Intestinul subțire digeră mai departe hrana, cu ajutorul glandelor anexe, până la
cele mai fine particule, pentru a putea fi transferate în sânge. În cecum sunt
digerate ultimele resturi digerabile, ca mai apoi resturile nedigerabile (fecalele)
să fie amestecate cu celule și microorganisme moarte și să fie eliminate prin
anus.

Membrele superioare

În anatomia umană, membrul superior se referă la regiunea situată distal de deltoid. În limbaj
formal, termenul mână se referă doar la porțiunea de la încheietură în jos, incluzând degetele,
dar excluzând brațul și antebrațul. Astfel, în anatomie termenii mână, braț și membru superior nu
sunt sinonime. Colocvial însă, cei trei termeni sunt adesea interschimbabili.
Următoarele oase se găsesc în membrul superior:

 Claviculă (singurul care se articulează cu trunchiul)

 Scapula
 Humerus
 Radius
 Ulnă
 Carp
 Metacarp
 Falange

Membrul superior conține integral sau parțial următorii mușchi:

 Mușchii centurii scapulare

 Mușchii umărului
 Mușchii brațului
 Mușchii antebrațului
 Mușchii mâinii

Membru inferior
Membrul inferior sau membrul pelvin este o regiune anatomică aflată în partea
inferioară a trunchiului uman, servind pentru locomoție și este alcătuită din
patru segmente: șold, coapsă, gambă și picior.
Șoldul corespunde articulației coxofemurale.
Coapsa este cuprinsă între articulația coxofemurală și genunchi.
Gamba este cuprinsă între genunchi și gleznă.
Piciorul reprezintă porțiunea distală a membrului inferior.
Oasele membrului inferior se divid, în două grupe: centura membrului
inferior și oasele membrului inferior liber. Centura membrului inferior se
compune din cele două oase coxale. Oasele membrului inferior liber situate la
nivelul segmentelor membrului inferior sunt următoarele: la coapsă se
găsesc femurul și patela, la gambă tibia și fibula, iar la picior se
află tarsul, metatarsul și oasele degetelor.

Pielea

Pielea constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor

orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial cheratinizată) și care, în
interiorul cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă.
Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o
sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și
microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale
metabolismului și îndeplinește de asemenea un important rol de
termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice,
leagă mediul înconjurător cu tot organismul.