Sunteți pe pagina 1din 41

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………..3

CAPITOLUL I. Sistemul circulator…………………………………………………..

1.1 Anatomia sistemului circulator,………………………………….

1.1 Fiziopatologia venelor si capilarelor……………………………

CAPITOLUL II. Varicele , boala varicoasă…………………………………………

2.1 Cauze…………………………………………………………….

2.2 Simptome………………………………………………………….

2.3. Mecanism fiziopatogenetic………………………………………..

2.4. Diagnostic…………………………………………………………….

2.5 Tratament…………………………………………………………

2.6. Varicele și sarcina……………………………………………………….

CAPITOLUL III. Medicația VENELOR SI CAPILARELOR…………………………..

CAPITOLUL IV. Tratamente naturiste…………………………………………………..

CONCLUZII………………………………………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..
INTRODUCERE

Boala varicoasă, cunoscută din cele mai vechi timpuri, este o afecțiune generală, cronică a
sistemului venos al membrelor inferioare. Aceasta se caracterizează printr-un proces degenerativ
al peretelui venos, ceea ce explică apariția unor dilatații venoase permanente, care prezintă un
traiect sinuos și/sau ampular, deopotrivă dizgrațioase și cauzatoare de complicații funcționale
importante .

Este o boală cu evoluție continuă, cu tendință la agravare progresivă și care odată apărută,
persistă toată viață. Din cauza varietății formelor clinice, tratamentul acestei afecțiuni prezintă o
multitudine de procedee terapeutice aplicate în funcție de stadiul evolutiv al bolii, cu multă
îndemânare și măiestrie din partea medicului terapeut.

Studii de specialitate cu privire la boala varicoasă indică faptul că aceasta este una dintre cele
mai răspândite afecțiuni de pe glob, 50% din populație și chiar 60% la sexul feminin confruntându-
se cu varicele la nivel global. În România, boala varicoasă atinge între 30 și 50% din populația
adultă, de regulă cu vârsta cuprinsă între 30 și 40 de ani.

Boala are o evoluţie silenţioasă, care la debut nu este alarmantă pentru pacienţi. Mulţi
consideră că primele simptome sunt o consecinţă firească a activităţii zilnice: orele prelungite de
stat în picioare sau la birou, obiceiul de a purta încălţămite şi îmbrăcăminte departe de a fi
confortabile, expunerea la căldură şi mulţi alţi factori care afectează sănătatea picioarelor.Astfel
,apar simptome precum durerile difuze la nivelul gambei, senzaţia de „picioare grele” sau „picioare
obosite”, furnicăturile, umflarea gleznelor. În lipsa tratamentului adecvat, boala evoluează spre
stadii severe: apariţia venelor varicoase, dilatate, modificări trofice la nivelul pielii neprovocate de
lovituri, ulcer de gambă (rană deschisă care nu se vindecă), tromboflebită (trombi sau cheaguri de
sânge pe venă).

Manifestările clinice şi gravitatea acestei boli este diferită: de la simplă jenă sau defect estetic
la dureri intense, invalidante sau chiar deces instantaneu.
Leziunile degenerative ale peretelui venos se pot extinde la artere şi limfatice, cele trei
sectoare constituind o unitate funcţională. Boala varicoasă şi insuficienţa venoasă cronică nu sunt
sinonime; insuficienţa venoasă cronică poate apărea într-un stadiu avansat al bolii varicoase dar
poate apărea precoce în evoluţia unei boli trombembolice neglijate, a malformaţilor vasculare
congenitale şi a anevrismelor arterio-venoase.

Din păcate, deseori boala varicoasă este tratată cu superficialitate de către cei afectați.
Persoanele în cauză nu au în vedere că varicele reprezintă o complexă afecțiune medicală cu foarte
mulți factori de risc și complicații severe. Cu cât boala venoasă este lăsată să avanseze, cu atât
suprafaţa gambei afectate de leziuni este mai mare. Din păcate, de regulă, pacienţii se prezintă la
medic în aceste stadii grave, greu de tratat.
CAPITOLUL I

SISTEMUL CIRCULATOR

Sistemul circulator realizeaza miscarea sangelui prin intreg organismul.Cele mai


importante componente ale sistemului circulator sunt inima si vasele sanguine.Fiecare bataie
impinge sangele in vasele sanguine ce transporta oxygen si nutrimente catre tesuturi prin
intermediul sistemului arterial si produsi de degradare si metaboliti de la nivel tisular catre cord
prin intermediul sistemului venos.Cea de a treia componeneta a sistemului circulator este sistemul
limfatic.
1.1Anatomia sistemului circulator

1.1.1 Inima, în greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos,
iar baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta).

Este un organ muscular ai cărui pereţi au patru straturi: pericardul - sac fibros în care este
adăpostită inima , miocardul (muşchiul inimii), căptuşit în interior de endocard, iar la exterior de
o membrană seroasă, epicardul.

Pompa cardiacă are patru camere:

 atriul drept şi stâng (sau urechiuşa dreaptă respectiv stângă) cu pereţii subţiri - camerele de
primire;
 ventriculul drept şi stâng cu pereţii mai groşi, care constituie pompa efectivă.

Între cavităţi există orificii de comunicare şi anume: între atriul şi ventriculul stâng - valva mitrală,
între atriul şi ventriculul drept valva tricuspidiană; din ventriculul stâng iese aorta cu valva aortică,
iar din ventriculul drept iese artera pulmonară cu valva ei. Buna funcţionare a aparatelor valvulare
favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaos (diastolă) şi propulsarea lui după
contracţie (sistolă) în marea şi mica circulaţie.
1.1.2 Sistemul vaselor sanguine este format din artere , vene si capilare

Arterele sunt vasele sangvine care transporta sange oxigenat de la inima inspre tesuturi si
organe . Ele sunt segmentul circulator cu cea mai mare presiune arterială. Presiunea în artere este
maximă în momentul sistolei și minimă în momentul diastolei. Cea mai importantă arteră este cea
numită aortă.

Arterele sunt de două tipuri: artere sistemice, care duc sangele spre tot corpul și artere
pulmonare, care îl duc la plămâni.Arterele reprezintă cele mai mari vase de sânge.

Au forma tubulara , asemenea unor conducte , si pe traiectul lor se bifurca si se subtiaza


totodata, toata circulatia arteriala avand aspect arborescent.Dimensiunile lor sunt diferite , acestea
putand fi clasificate in functie de acest criteriu astfel:

-artere de mari dimensiuni sau artere elastic sunt reprezentate de aorta,ramurile sale mari,
subclaviculara,carotida comuna ,artera iliaca si arterele pulmonare.

-arterele medii sau musculare ce sunt denumite si artere de distributie sunt reprexentate
de arterele ce realizeaza vascularizatia viscerelor.

-artere de mici dimensiuni sau arteriolece se clasifica la randul lor in arteriole mari si
mici.

Artera este compusă din trei straturi: tunica externă, tunica musculară (tunica mijlocie) și
tunica internă.
Tunica externă e alcătuită din țesut conjunctiv cu fibre de colagen și elastină, de asemenea și
fibre nervoase vegetative și vase de sânge ce asigură oxigen pentru peretele vascular.
Tunica mijlocie, sau medie, e constituită din celule musculare netede și fibre conjunctive
elastice.
Tunica internă (numită și endoteliul vascular) e un epiteliu pavimentos simplu, aflat pe o
membrană bazală și un strat subendotelial elastic.
Arterele au cea mai ridicată presiune, datorită fluxului constant de sânge ce este pompat de
inimă.

Venele sunt vasele ce se formeaza prin unirea retelei difuze a capilarelor, realizand un system
ramificat ce porneste in mod opus arborelui arterial, de la terminatii subtiri catre canale progresiv
mai largi. Ele au un volum de trei ori mai mare decât arterele. Majoritatea venelor
transportă sânge neoxigenat, excepție făcând venele pulmonare și vena ombilicală.

Venele sunt formatiuni tubulare , vase de capacitanta,si pot fi de asemenea clasificate astfel:

-vene mari:vena cava superioara, vena cava inferioara, venele pulmonare;

-vene medii si mici :vena jugulara externa,vene jugulara interna;

-venule.

O alta clasificare poate fi facuta in functie de localizare:

-vene superficiale

-vene profunde

-vene comunicante sau perforante-acestea realizeaza conexiunea dintre venele superficiale


si cele profunde.

Datorită condițiilor hemodinamice speciale din spectrul venos, venele prezintă anumite
adaptări. Acestea au pereții mai subțiri, se destind cu ușuriță, iar venele situate sub nivelul cordului
prezintă valvule semilunare și au musculatura mai dezvoltată.
În structura histologică a pereților venelor se disting trei tunici:
 tunica internă - endoteliu cu un strat subendotelial conjunctiv, bogat în fibre elastice;
 tunica medie - lamele elastice concentrice și celule musculare atașate rețelei elastice;
 tunica externă - țesut conjunctiv, conținând vase și nervi.
Spre deosebire de artere, delimitarea între tunici nu e uniformă. Tunica internă de sub nivelul
inimii prezintă valve în formă de cuib de rândunică, numite semilunare, care ghidează fluxul
sanguin; când sângele pornește în direcția bună, valvele rămân deschise datorită poziționării în
formă de con. Dacă sângele vrea să o ia invers, ele se închid datorită presiunii. Acestea sunt
prezente deoarece nu există nimic ce pompează sângele înapoi, deci el o poate lua în orice direcție.
Tunica medie e mai subțire, pe când cea externă e mai groasă.

Capilarele sunt cele mai mici vase de sânge, ajungând chiar și la un diametru de două sau trei
celule (15-20 μm). Din cauza mărimii lor ele pot ajunge oriunde în corp. Cea mai deasă rețea de
capilare se găsește pe alveolele pulmonare.
Structura capilalelor este reprezentata de:
 endoteliu, format din celule endoteliale care au prioritatea de a-si modifica forma,
permitand trecerea proteinelor plasmatice si chiar a elementelor figurate ale sangelui;
 membrana bazala este foarte subtire si aderenta la celulele endoteliale, carora le da
rezistenta necesara.Membrana bazala intervine in procesele de filtrare capilara;
 periteliu, reprezentat de un strat de celule ramificate dispuse in jurul membrane
bazale.Aceste celule au de asemenea proprietatea de a-si modifica forma, luand parte la
procesul de permeabilitate capilara.

1.1.3 Sistemul limfatic este format din:

 capilare limfatice;
 triunchiuri colectoare limfatice;
 ganglion limfatici.

In acest sistem circula limfa, lichid care se obtine dupa filtrarea plasmei sanguine la nivelul
endoteliului capilalelor tisulare.Limfa contine produsi de dezasimilatie, dar si de secretie care
vor condusi in final tot in sistemul venos.Limfa este un lichid transparent, usor galbui, care
contine in special limfocite.

Vasele lifamfatice sunt extreme de fragile,straturile lor fiind uneori translucide. Ele sunt
intrerupte din loc in loc de portiuni ingustate, traiectul lor avand aspect nodular.Acest aspect
este determinat de prezenta valvelor.Pe traiectul vaselor limfatice se pot identifica ganglioni
limfatici ce au urmatorul rol:

 produc: limfocite, anticorpi si enzime;


 rol de aparare;
 opresc substantele straine patrunse in organism (pulberi, carbine);
 constituie o bariera in lupta contra infectiilor (de ex: adenopatiile inflamatoare);
 opresc celulele canceroase plecate din focarul neoplazic (adenopatii metastatice).

1.2 Fiziologia si fiziopatologia venelor si capilarelor.

1.2.1Fiziologia

Circulatia prin vasele sanguine este influentata de :


1-Proprietatile fizice ale sangelui(vascozitate,densitate)

2-Calitatea peretilor vasculari(elasticitatea lor)

3-Forta de contractie a inimi,care creaza presiune prin vase

4-Marimea(lungimea)patului vascular

Modificarile acestor factori adica densitate crescuta,elasticitate scazuta,presiune


ridicata,ingustare sau dilatare de vas,produc schimbari in regimul de scurgere a sangelui prin
vase.Circulatia sangelui este determinate de legile fizice care guverneaza curgerea lichidelor prin
vase ,la care se adauga proprietatile structurale ale fiecarui sector vascular in
parte(arterial,venos,limfatic,capilar)

Fiziologia Sistemului Arterial

Circulatia in artere este determinata in mod predomintant prin contractia


ventriculelor.Volumul de sange impins in sistemul arterial intr-o sistola ventriculara se
numeste volum systolic.Acesta determina cresterea presiunii in arterele mari.In diastola aceasta
presiune nu scade,pentru ca presiunea s-a inmagazinat in peretii elastici ai areterelor sub forma de
energie cinetica si fiecare sistola ventriculara produce o distensie a arterelor mari.

Presiunea realizata in sistola este intotdeauna mai mare de 100 mm Hgsi se numeste presiune
sistolica sau presiune maxima.Presiunea din diastola se numeste presiune diastolica sau presiune
minima si este mai mica decat presiunea sistolica adica ½ +10 din presiunea sistolica.Circulatia
prin artere nu este sacadata este continua,datorita structurii elastice a arterelor mari si energiei
cinetice inmagazinata in ele.Elasticitatea arterelor mari transforma curgerea discontinua in
continua.Sangele cand este impins in artere,exercita o apasare asupra peretilor arteriali.Rezistenta
opusa de peretii arteriali fata forta de impingere si elasticitatea arterelor,fac ca sangele sa se
gaseasca sub o anumita presiune numita presiunea sau tensiunea arteriala(TA).Deci TA este jocul
intre doua forte: - Forta de contractie a inimii
-Rezistenta periferica a sistemului arterial

Fiziologia circulatiei in sistemul venos


Circulatia prin vene se deosebeste de circulatia prin artere.Sensul circulatiei este centripet
adica de la periferie spre inima.Presiunea venoasa este mica,are valoarea medie de 10 mm Hg in
venele periferice si pe masura ce se apropie de inima scade ajungand in venele mari la 1 mm
Hg.Viteza de circulatie in vene este mica si pe masura ce se apropie de inima creste datorita
influentei contractilor inimii.

Factorii care asigura reintoarcerea sangelui in inima,in atriul drept,prin cele doua vene cave
sint: -Forta de contractie a inimii,polul atrial aspira,iar polul ventricular pompeaza.
-Aspiratia toracica.
-Contractia muschilor scheletici,produc masajul venelor periferice.
-Miscarile diafragmului
-Valvulele integre din structura venelor
-Contractia ritmica a arterelor invecinate

Fiziologia circulatiei capilare

Capilarele sint vase cu calibru foarte mic.Circulatia prin ele este uniforma si datorita acestui
fapt la acest nivel au loc schimburi intre sange si tesuturi si invers,prin mecanism de difuziune si
osmoza. Caracteristile circultiei prin capilare sint:

 -Viteza sangelui foarte mica


 -Presiunea sangelui foarte scazuta
 -Presiunea sangelui la capatul arterial al capilarului este mai mare decat la capatul venos

Fiziologia circulatilei in vasele limfatice

Circulatia limfatica este centripetal adica de la periferie spre inima,si este influentata de
aceasi factori care determina circulatia venoasa la care se adauga contractia vilozitatilor intestinale
care funtioneaza ca niste pompe impreuna cu contractia muschilor scheletici.

Fiziopatologia venelor
Bolile venelor se produc la nivelul venelor tuturor tesuturilor si organelor, dar manifestarile
patologice cele mai frecevtne sunt la urmatoarele niveluri:
 Venele membrelor inferioare:
 Boala varicoasa
 Boala tromboembolica
 Malformatiile venoase
 Venele membrului superior:
 Tromboflebita membrului superior
 Venele pelviene:
 Varice
 Tromboflebita
 Venele hemoroidale:
 Hemoroizi
 Tromboflebita hemoridala
 Propalsul hemoroidal
 Sistemul venei porte:
 Tromboza de vena porta
 Cavernomul
 Hipertensiunea portala
 Venele cerebrale:

 Tromboflebita sinusului cavernos


In patologia venoasă, durerea este un simptom foarte important fiind localizată
la n i v e l u l t e r i t o r i u l u i v e n o s a f e c t a t ş i p r e z e n t â n d u - s e s u b f o r m ă d e g r e u t a t e
l a n i v e l u l membrului, parestezii, fatigabilitate (oboseală).

In funcţie de caracterul ei, aceasta poate avea următoarele trăsături:

• Durerea este sub formă de crampă, in special nocturnă, in insuficienţa


cronică venoasă;

• Durerea se agravează in special nocturn in tromboflebită (inflamaţie a


peretelui venos ce poate fi insoţită cu fomare de trombi = cheaguri ce pot obtura vena,
putând determina embolie);

• Durerea apare in urma ortostatismului (menţinerea corpului in poziţie


verticală) prelungit in insuficienţa venoasă cronică determinată de prezenţa varicelor (dilataţie
venoasă permanentă şi neregulată ce apare datorită pierderii elasticităţii peretelui venos);

• Durerea este insoţită de parestezii (senzaţie de


furnicătură, amorţeală, inţepătură d r e p t c o n s e c i n ţ ă a a f e c t ă r i i s i s t e m u l u i n e r v
o s p e r i f e r i c ) p e t r a i e c t u l u n u i n e r v neuropatia postflebitică ce se instalează n
urma unei tromboflebite profunde;

• Durerea este accentuată de flexia dorsală a piciorului (semnul Homans) şi este


intâlnită in tromboflebita profundă de la nivelul gambei.
In cazul tromboflebitei iliofemurale, durerea este localizată la nivelul feţei antero-externe a
coapsei.

Pentru cea cu localizare la nivelul venei poplitee sau venei femurale


superficiale,durerea se instalează când se comprimă spaţiul popliteu.Durerea este asociată cu
alte semne precum paresteziile din sindromul trombotic,hiperestezia (sensibilitate
exagerată) şi senzaţia de căldură din cadrul tromboflebitei acute in momentul in care sunt
afectaţi şi nervii periferici, pruritul (mâncărime intensă a pielii) ce insoţeşte eczema de stază sau
dermatita.

Foarte frecvent,in tromboflebita acută, exista starea subfebrilă cu o durată de 12-13 zile, iar in
tromboflebitele ce au devenit septice este prezentă febra ce are un caracter intermitent.
La acestea două se adaugă şi frisoanele insoţite de puls discordant.

Patologia vasculară venoasă este reprezentată de:

1. Venele varicoase sunt vene dilatate anormal, cu aspect tortuous


c e a p a r consecutiv creşterii presiunii intraluminale datorită scăderii rezistenţei
peretelui venos.Cele mai afectate sunt venele superficiale ale membrelor inferioare.

2. Tromboza venoasă profundă şi superficială.

3. Insuficienţa venoasă cronică – după clasificarea CEAP poate fi mpărţită astfel:

Stadiul C0: fără semne vizibile, palpabile sau detectabile paraclinic de insuficienţăvenoasă
cronică;

Stadiul C1: telangiectazii şi/sau vene reticulare;

Stadiul C2: vene varicoase prezente;

Stadiul C3: prezenţa edemului;

Stadiul C4a: dermita de stază cu variantele pigmentări cutanate şi boli suplimentare(eczema),


determinate de tratamentele locale alergizante

Stadiul C4b: lipodermatoscleroza şi/sau atrofia albă;

Stadiul C5: ulcer venos „vindecat”;

Stadiul C6: ulcer venos activ, deschis.


CAPITOLUL II

VARICELE ȘI BOALA VARICOASA

Varicele reprezintă dilatații patologice și permanente ale venelor ce aparțin sistemului venos
superficial, situate în majoritatea cazurilor la nivelul membrelor inferioare. Varicele au culoarea
albăstruie și se formează din cauza unei insuficiențe venoase. Venele membrelor inferioare sunt
prevăzute cu valve unidirecționale, care asigură circulatia sângelui către inimă de jos in sus. Dacă
aceste valve își pierd capacitatea de antireflux, venele se dilată și apar varicele.
În cazul bolii varicoase s-a ajuns la concluzia că substratul lezional depășește cadrul vascular,
fiind vorba în principal despre o calitate slabă congenital a țesutului conjunctiv. Vericiditatea
acestei afirmați reiese din faptul că din punct de vedere clinic, varicele se asociază frecvent cu
varicocel, hemoroizi, picior plat, scolioze, ptoze viscerale, genunchiul valg.

Exista varice primitive sau ideopatice, datorita probabil unei malformatii congenital a
aparatului valvular, si varice secundare, care apar in anumite profesii ce reclama ortostatismul
prelungit (frizeri, ospatari, spalatorese) sau dupa nastere, dupa tromboze venoase etc.Varicele
primitive esentiale sau primare se mai numesc si hidrostatice, factorul principal fiind presiunea
hidrostatica crescuta la nivelul circulatiei venoase.

Există patru stadii ale afectării varicelor:

 în stadiul I, numit prevaricos, picioarele sunt grele ca de plumb, apar dureri la încheietura
gleznei și piciorului, furnicături, edeme și senzații de arsură în picioare;
 în stadiul II apar varicele pe traiectul venelor;
 în stadiul III apare așa numita eczemă varicoasă;
 în stadiul IV apar ulcerele varicoase.

2.1. CAUZE
Printre principalele cauze ale apariţiei varicelor se afla suprasolicitarea gambelor prin statul
îndelungat în picioare, dar şi lipsa acută de mişcare, sedentarismul, greutatea peste limita
normală, constipaţia cronică, sarcinile repetate (în acest caz riscul creşte odată cu numărul de
sarcini duse la termen) şi factorii ereditari (riscul relativ este de 2:1 dacă unul dintre părinţi
prezintă varice şi de 3:1 dacă ambii părinţi au varice).

Varicele apar atunci când, odată cu creşterea în vârstă, venele îşi pierd din elasticitate iar
capacitatea lor de a se contracta şi de a permite sângelui să circule în sens unidirecţional scade
din ce în ce mai mult. În felul acesta venele se dilată, se umflă şi se inflamează, formând ceea ce
numim varice, adică dilataţii patologice ale venelor care aparţin sistemului venos.În perioada
sarcinii, pe lângă presiunea exercitată de fat asupra regiunii abdominale şi pelvine şi care
îngreunează întoarcerea venoasă, femeile au parte de schimbări hormonale majore şi astfel
presiunea de la nivelul venelor poate creşte, ceea ce poate declanşa dezvoltarea varicelor.
Varicele apar in momentul in care venele nu mai functioneaza corespunzator. Daca arterele
au rolul de a conduce sangele oxigenat de la inima spre fiecare celula din organism, venele duc
sangele incarcat cu dioxid de carbon la inima, pentru ca acesta sa ajunga apoi la plamani si sa fie
oxigenat.Acestea se intalnesc cel mai des la nivelul membrelor inferioare. Aici sangele urca spre
inima impotriva gravitatiei, deci are nevoie de ajutor pe care il primeste din partea elasticitatii
venelor, a contractiilor musculare care imping sangele si a unor valve ce se gasesc la nivelul
venelor. Cand aceste valve nu isi mai indeplinesc functia, sangele se acumuleaza si stagneaza la
nivelul venelor, in loc sa sa se reintoarca la inima.

Asadar principalele cauze ale aparitiei varicelor sunt:


 predispozitia genetica – determina slabiciunea peretelui venos si a valvelor;
 varsta – cu cat se inainteaza in varsta, cu atat se pierde din elasticitatea vaselor sanguine,
iar valvele se slabesc permitand sangelui, care ar trebui sa se indrepte spre inima, sa se
intoarca spre picior;
 sarcina – unele dintre femeile insarcinate dezvolta vene varicoase. Sarcina duce la
cresterea volumului de sange in corp, dar descreste fluxul sanguin de la membrele
inferioare spre pelvis. Aceasta schimbare circulatorie este realizata pentru a ajuta cresterea
fatului, dar creste riscul producerii acestor varice care pot sa apara mai ales in al treilea
trimestru de sarcina, cand uterul poate apasa pe vena cava inferioara in abdomen,
impiedicand fluxul normal al sangelui dinspre membrele inferioare. Varicele care apar in
timpul sarcinii in general dispar fara tratament, dupa nastere, intre 3 si 12 luni;
 statul in picioare pe perioade indelungate – impiedica intoarcerea sangelui spre inima
daca nu exista contractura musculara (pasit, alergat etc);
 presiunea la nivelul abdomenului – la pacientii care au ascita de exemplu;
 obezitatea.
Pe langa aceste cauze, boala varicoasă este favorizată si de alti factori, dintre care amintim:

 sexul feminin (femeile au un risc crescut datorita schimbarilor hormonale);


 epilarea cu ceară fierbinte, folosirea în exces a saunei;
 băile prea fierbinţi (vasodilataţia cauzată de căldură favorizeazădegradarea peretului
venos);
 tocurile înalte şi pantofii strâmţi;
 statul prelungit pe scaun şi cu picioarele încrucişate (modificările de postura îngreunează
întoarcerea venoasă);
 folosirea pe timp îndelungat a anticoncepţionalelor (efectul lor irritant duce deseori la
tromboflebite);
 fumatul (afectează microcirculaţia),alimentatia bogata in grasimi, alcool si cafea in exces.

2.2 SIMPTOME

Debutul afectiunii este de obicei lent. In general, varicele nu provoaca durere si apar inchise la
culoare, rasucite si umflate. Cand provoaca durere, se asociaza cu mai multe semne si simptome
precum:

 senzatie de greutate in gambe mai ales la mers;


 crampe musculare; umflaturi;
 durere care se acutizeaza in pozitie sezanda dupa o perioada indelungata de stat in picioare;
 mancarimi in jurul venei afectate;
 ulcere cutanate (indica o problema grava cardiovasculara si necesita atentia imediata a unui
medic).

Foarte frecvent, primele varice apar la nivelul gambei, apoi la coapsa.


Simptomele subiective constau in oboseala, greutate sau dureri surde, localizate la gamba,
accentuate de ortostatism si caldura, uneori vrampe dureroase nocturne ori jena dureroasa. Durerile
scad in intensitate, pe masura ce apar si se dezvolta cordoanele venoase, care au aspectul unor
cordoane neregulate sau al unor pachete proeminente subcutanate.
Simptome obiective: dupa o perioada de timp apare edemul, initial moale si numai dupa un
ortostatism prelungit, ferm si permanent. Edemul este present si in varicele profunde, cand
cordoanele venoase nu sunt vizibile.
Practic simptomatologia este in functie de etapa de evolutie a varicelor.Se disting 3 etape
evolutive:
 Etapa prevaricoasa:etapa in care bolnavul acuza greutate in gambe, la mers sau
ortostatism,dureri, edem perimaleolar sau gambier care cedeaza in clinostatism.
 Etapa varicelor constituite:In aceasta etapaapar semnele locale care definesc boala:dilatatii
venoase sinuoase, mai mult sau mai putin sistematizate la nivelul venelor safene.
 Etapa complicatiilor:Apar manifestarile acestora care pot fi trofice, inflamatorii(flebita
varicoasa),traumatice(rupture varicelor) si degenerative.

Complicațiile inflamatorii
Cea mai importanta complicatie este tromboflebita varicoasa.Aceasta se manifesta cu dureri si
fenomene inflamatorii la nivelul unor pachete varicoase superficiale. Riscul emboligen al flebitei
superficiale este minim; se poate complica cu tromboflebita profunda ce are risc emboligen
important.Poate evolua pana la procese supurative, periflebitice ce intereseaza tesuturile moi
adiacente varicelor.

Complicațiile trofice
Sunt reprezentate de:
 Dermita ocra varicoasa;
 Ulcerul varicos.
Complicațiile traumatice
Sunt reprezentate de hemoragii,traumatismul cauzal poate fi minor si trece neobservat.
Complicațiile degenerative
Exista studii care arata o posibila degenerare carcinomatoasa a ulcerului varicos cronic.

2.3. MECANISM FIZIOPATOGENETIC

In membrele inferioare exista doua sisteme venoase: cel profund si cel


superficial. Sistemul profund conduce sangele in final la vena cava inferioara care se varsa
in inima. Sistemul superficial se gaseste deasupra fasciei profunde a membrului inferior in
tesutul subcutanat. Exista numeroase vene superficiale dar toate se varsa in doua vene
importante, marea vena safena si mica vena safena.
Sistemul venos superficial este conectat cu cel profund in anumite locatii. Prima este
reprezentată de venele perforante. Acestea traverseaza fascia profunda a membrului inferior.
Astfel de vene se gasesc la nivelul coapsei, genunchiului si labei piciorului. A doua conectare se
afla la niveluljonctiunei safenofemurale, care este localizata pelvic, unde safena mare intalneste
vena femurala. A treia conectare se afla la nivelul jonctiunei safenopopliteala, localizata in
spatele genunchiului unde safena mica intalneste vena popliteala.

In venele sanatoase fluxul de sange este directionat din sistemul superficial in cel profund si
spre inima. Se gasesc valve unidirectionale in ambele sisteme si in venele
perforante.Incompetenta acestora poate duce la alterarea fluxului unidirectional spre inima si
aparitia hipertensiunii venoase ambulatorii. In plus, incompetenta dintr-un sistem poate
conduce la instalarea si in celalalt.
Incompetenta venelor perforante duce la presiune hidrostatica. Pompa musculara gambiera
ajuta la golirea sistemului venos profund, dar daca venele perforante sunt modificate, presiunea
generata in sistemul venos profund de catre pompa musculara este transmisa sistemului
superficial prin venele perforante incompetente.
Odata ce hipertensiunea venoasa este prezenta, disfunctia venoasa continua sa se
inrautateasca printr-un cerc vicios. Staza venoasa si hipertensiunea conduc la dilatarea venelor,
care determina insuficienta valvulara severa. Pe parcurs, alte valve adiacente vor ceda iar
intregul sistem venos superficial va fi incompetent. Fata de venele superficiale, cele profunde
rezista mai bine presiunii crescute si nu devin dilatate excesiv.
2.4 DIAGNOSTIC

Primul pas în diagnosticarea şi tratarea varicelor este vizita la un medic specialist, însă este
foarte important să acţionăm prin prevenţie sau tratament încă de la primele simptome, astfel
remisia va fi mult mai rapidă. Medicul specialist este singurul care poate determina gradul
afecţiunii, riscurile şi poate prescrie tratamentul corect.

Până acum câţiva ani, în diagnosticul uzual al varicelor se foloseau mijloace exclusive
clinice: discuţia cu bolnavul, examinarea pacientului şi probele garourilor. În prezent, nu se
maipoate vorbi de un diagnostic corect şicomplet al venelor varicoase fără a recurge la examenul
Doppler.

Sonografia Doppler este o metodă relativ recentă, care foloseşte ultrasuneteemise în flux
continuu sau discontinuu pentru a stabili dinamica circulației sanguine. Procedeul a fost
îmbunatațit în ultimul timp prin asocierea cuecografia, rezultând Eco-Doppler-ul (Duplex) iniţial
şi, ulterior, Eco-Doppler-ulcolor (Triplex). Avantajul esenţial al examenului Doppler în
diagnosticarea boliivaricoase este stabilirea exactă a cauzei, numai aşa putându-se ajunge la
vindecarea bolii. În cazul varicelor, nu există o metodă unică de tratament, iar terapia trebuie
adaptată la cazul în speţă, precum şi la cauzele determinante.

A.Diagnosticul pozitiv:
În general diagnosticul bolilor venelor necesită:
1. Anamneză atentă;
2. Un examen clinic corect;
3. Investigaţii paraclinice - în acest domeniu în ultimul deceniu s-au înregistrat progrese
deosebite, în special în diagnosticul cu ultrasunete.
În cazul bolii varicoase sarcina care revine clinicianului este aceea de a determina dacă simptomele
pacientului se datorează varicozitaţilor și în plus să localizeze sediul venelor
perforante incompetenteresponsabile.
Anamneză:
•Ne interesează vârsta bolnavului, meseria, talia, greutatea;
•Antecedente heredololaterale: ne interesează dacă există o predispoziţiegenetică a bolii varicoase
la subiectul în cauză;
•Antecedente personale fiziologice: la femei are o deosebită importanţănumărul sarcinilor şi
evoluţia lor;
•Antecedentele patologice: au importanţă diabetul zaharat, hiperlipidemiile, intervențiile
chirurgicale, fracturile, bolile cu imobilizare, prezintă un risc crescut de tromboză prin stază sau
hemoconcentrare. Sunt importante bolile cardiace, renale, sau hepatice în principal pentru
diagnosticul diferențial al edemului și stabilirea tratamentului;

• Condiţii de viață şi muncă:


- consumul de nicotină,
- medicamente utilizate(anticoagulante, diuretice, anti-concepţionale)

- profesiunile care necesită ortostatism prelungit sau efort şi cu expunere la caldură sunt însoțite
de varice si complicaţiile lor.Dintre aceste profesiuniamintesc:cadre didactice, muncitori,
personal din comerţ, bucătari, constructori,sportive (ex. voleibalişti).

B. Diagnosticul diferenţial:
În primul rând se face diagnosticul diferenţial în cadrul etiologiei varicelor, care pot fi primare
sau secundare (de multiple cauze). Diagnosticul diferențial se face în principal în funcție de etapa
de evoluție în care se află boala. Astfel că:

În stadiulprevaricos, boala trebuie deosebită de:


-durerile din reomatismul cronic;
-coxartroză;
-gonartroză;
-nevralgia de sciatic;
-polinevrite;
-arteriopatii cronice;
-picior plat.
In stadiul complicaţiilor,edemul varicos trebuie diferenţiat de edemulde cauză generală:
 cardiac;
 renal;
 hepatic;
 endocrin.
Acestea sunt bilaterale şi uşor de diferenţiat de edemul de cauză varicoasă. Edemele venoase
cornice apar la bolnavi cu varice voluminoase, cucomunicante insuficiente şi cedează la repaus la
pat. Edemul tromboflebiteiacute este însoţit de dureri caracteristice.

2.5 TRATAMENT

Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical.


Tratamentul conservatorprevede :
 evitarea ortostatismului;
 ciorapi elastici sau bandaje compresive;
 cure de repaus la pat, cu membrele pelviene ridicate;
 hidroterapie (bai simple, urmate de masaj sau dus scotian);
 medicatie venotropa (Tinctura hammamelis);
 injectii sclerozante.
Injectiile sclerozante (in venele vaicoase) sunt recomandate in caz de varice izolate,
incipiente, si se fac cu salicitat de sodiu 10-20%, clorura de sodiu 20%, glucoza 66%, chinina
25%, Sclerosal etc. Se incepe imediat sub genunchi, se continua in jos, repetandu-se la 7-8 zile si
se continua pana la obliterarea completa a varicelor.
Tratamentul varicelor prevede in linii mari:
 Indicatii de tratament conservator:
- exercitii muscular si mers care actioneaza ca o pompa musculara a gambei (mers cel putin 20
min. de trei ori pe zi);
- se contraindica pozitiile inadecvate ale corpului: statiunea vertical imobila, pozitia cu genunchii
in unghi drept prelungita, genunchi peste genunchi;
- se recomanda pozitia ridicata a membrului respectiv, deoarece scade presiunea venoasa locala.
Se repeta timp de 10 min. de mai multe ori pe zi. Noaptea se ridica picioarele din fata ale patului;
- se practica gimnastica in camera de doua ori pe zi (mers pe varful picioarelor sau pe calcaie);
- se recomanda practicarea ciclismului, natatiei, corectarea picioarelor plate, orthopedic, etc.;
- tocurile inalte sunt contraindicate, la fel sosetele sau ciorapii supraelastici, baile de soare
prelungite;
- se permite hidroterapia rece (comprese reci pe gambe timp de 20 min., bai ale gambelor la 15-
18℃, 1-2 ori/zi;
- se combate obezitatea;
- compresiunea este un tratament util. Se realizeaza prin feși, masaje usoare, inot, ciorapi elastici
etc.;
- tratamentul medicamentos (cu rezultate mediocre) consta in administrarea de: Flavonoizi, Rutis,
Rutosid, Veronutonul ,Glyvenol; Detralex (compr. filmate, 500mg).

Tratamentul chirurgical are ca si obiective:


- suprimarea refluxului ostial;
- suprimarea refluxului prin colateralele crosei venei safene interne;
- suprimarea refluxului prin comunicante;
Tratamentul chirurgical al bolii varicoase constă în întreruperea sauîndepărtarea
dilatațiilor varicoase și venelor perforate incompetente.Identificarea și delimitarea precisă a
acestora din urmă sunt necesare pentru a preveni recidivele varicelor la vene anterior neafectate.

Principalele metode de tratament chirurgical sunt:


excluderea prin ligaturi (superior şi inferior) a venei dilatate;
excizia (smulgerea) venelor dilatate (atat cele vizibile clinic cat şi a celor vizibile ecografic);
sclerozarea cu sonde laser a varicelor.
injectia de substante sclerozante în varice.
Tratamentul chirurgical poate fi folosit daca:
- venele varicoase nu au putut fi tratate prin tratament ambulatoriu şi persist incă
simptome suparatoare;
- aspectul varicelor este deranjant iar terapia laser sau scleroterapia nu pot îmbunătăți acest aspect.
2.7. VARICELE ȘI SARCINA

Sarcina este una dintre cele mai propice perioade din viaţa unei femei pentru dezvoltarea
varicelor. Ba chiar sunt atât de frecvente în timpul sarcinii, încât medicii spun că este obligatoriu
ca orice viitoare mamă să se informeze asupra acestui subiect.
Din fericire, majoritatea celor care află că sunt însărcinate fac acest lucru, devenind mult mai
motivate pentru a se îngriji şi a face faţă oricărei provocări. Vestea bună este că cel puţin una dintre
aceste provocări poate fi uşor depăşită prin îngrijire corectă.
Trebuie precizat de la bun început că nu sarcina în sine reprezintă cauza varicelor, ci
moştenirea genetică. În peste 90% din cazuri, varicele sunt transmise ereditar.
Pe acest fond al predispoziţiei genetice şi sub influenţa mondificărilor hormonale specifice sarcinii,
se dezvoltă dilataţiile venoase la nivelul membrelor inferioare. Totodată, activităţile ce presupun
multe ore de stat în picioare continuate şi pe durata sarcinii, obezitatea, traumatismele locale sunt
factori favorizanţi pentru instalarea problemelor venoase.
Varicele apar spontan, în aproximativ 70% dintre cazuri pe parcursul celei de-a şasea luni de
sarcină şi se localizează la nivelul gambei sau gleznei.
Venele încep să nu mai funcţioneze corect: peretele venos devine mai rigid, se dilată şi nu mai
permite sângelui să circule normal. În timp, aceste vene se modifică, sunt proeminente, capătă
culoare albăstruie, iar traseul lor devine sinuos. Astfel îşi fac apariţia varicele. Pentru a preveni
dezvoltarea varicelor, medicii le recomandă gravidelor mişcarea zilnică în aer liber, ceea ce
activează circulaţia sângelui. Este foarte important să se evite perioadele lungi de stat în picioare,
însă nici timpul îndelungat de stat pe scaun nu este recomandat.

Cele care petrec ore în şir la birou trebuie să facă pauze în care să se mişte, să evite a sta picior
peste picior şi să îţi menţină picioarele mai ridicate decât nivelul solului.
În plus, viitoarele mame trebuie să renunţe la purtarea hainelor strâmte, inconfortabile şi a
ciorapilor care blochează circulaţia. Aceştia pot fi înlocuiţi cu ciorapi de compresie care ajută
latonifierea peretului venos. Purtarea încălţămintei cu toc jos (sub 5 centimetri) se recomandă de
asemenea pentru sănătatea picioarelor.
CAPITOLUL III

MEDICAȚIA VENELOR SI CAPILARELOR

Varicele reprezinta cea mai comuna boala a venelor, cauzata de o disfunctie valvulara.
Sindromul varicos implica:
-dilatatia venelor superficiale;
-consecinte: insuficienta venoasa, staza venoasa, edem local, induratie, tromboflebita.
In functie de localizarea tulburarilor varicoase, distingem:
 varice ale venelor membrelor inferioare;
 varice ale plexului hemoroidal anal, cunoscute sub denumirea de hemoroizi.

Clasificare:
Clasificarea medicației sindromului varicos, funcție de evoluție:
A- Medicația primei faze de evoluție (cu tulburări funcționale):
- Medicamente ce cresc tonusul venos: dihidroergotamină; extract din semințe de Aesculus
hippocastanum (escină și flavonoide); escină (=esculină);
- Medicamente ce scad permeabilitatea capilarelor, ameliorand întoarcerea venoasă și
reducand edemul: derivați flavonoici (rutosid, troxerutin, diosmin); antocianozide (extr.
din fructe de Vaccinium myrtillus); tribenosid, dobesilat de calciu.
B- Medicația complicațiilor (flebite, tromboflebite):
- Antiinflamatoare, topic și sistematic;
- Heparine și heparinoizi, pentru tratamentul topic.
C- Medicația fazei avansate (cu modificări morfologice): medicamente sclerozante ale
venelor membrelor inferioare (moruat de sodiu, tetradecil sulfat de sodiu, monoetanolamin
oleat).
Medicația sclerozantă, administrată strict i.v. în zona cu varice, repetată la 2-7 zile, provoacă
fenomene iritative ale endovenei, cu reacții inflamatoare nespecifice și scleroza lumenului venos.
Tratamentul ulcerului varicos se realizeaza fie prin terapie conservatoare fie prin interventii
chirurgicale. Vindecarea definitiva a ulcerului varicios se poate obtine prin sectiunea venelor
safene, perforante si comunicante. Pentru prevenirea recidivelor se trateaza venele din vecinatate.
Ocluzia venoasa este un fenomen rar la membrele periferice. Se intalneste tromboflebita
superficiala, tromboza venoasa profunda ce poate duce la embolie, interventii chirurgicale,
neoplasme, traumatisme, hipercoagubilitate.
Se recomanda heparina si masaj.

REPREZENTANTI

DIHIDROERGOTAMINA ( Dihydroergotaminum)
Proprietăti fizico-chimice:- alcaloid derivat din ergot- pulbere microcristalină, alb-gălbuie, fără
miros
Proprietăti farmacodinamice:
- dozele terapeutice stimulează muchii netezi arteriolari producând vasoconstructie
- stimulează centrul vagal, intensifică circulatia de întoarcere (venoasă), ameliorează
randamentul miocardului, crete debitul cardiac.
- creste si stabilizează tensiunea arterială la cei cu hipotensiune si cu oscilatii tensionale.
- este sedativ la nivel SNC si moderază activitatea centrului vasomotor bulbar
- nu este ocitocic
- este alfa-adrenolitic mai activ decât derivatul natural
Proprietăti farmacotoxicologice- r e a c t i i a d v e r s e r a r e - a m e t e l i , g r e a t ă , v o m ă .
Farmacoterapie
- sindrom ortostatic- migrenă si alte cefalei vasculare
- tulburări tensionale produse de neuroleptice
- profilaxia potoperatorie a trombozei venelor profunde si a emoboliei pulmonare
- actiune poate fi potenată prin asociere cu cafeina
Contraindicatii- sarcină
- tulburări vasculare grave, coronariene si periferice
- hipertensiune
EXTRACT DIN SEMINŢE DE CASTAN SĂLBATIC ( Aesculushippocastanum)
Proprietăti fizico-chimice:
- se folosesc semintele care contin un complex saponinic denumit escină ,flavonoide

Proprietăti farmacodinamice:- extractele din castan, forma obinuită, de utilizare a produsului,


actionează prin efectul sinergic al escinei si flavonoidelor, fiind mai active în aplicatii locale
decât după administrare orală
- cresc rezistena si scad permeabilitate capilarelor, diminuă edemul si inflamatia,

produc efect slab vasoconstrictor.

Proprietăti farmacotoxicologice:- supradozarea escinei poate produce blocaj renal

Farmacoterapie:- insuficientă venoasă periferică

- fragilitate capilară

- tromboflebită

- ulcer varicos

- hemoroizi

- traumatisme locale

RUTOSID (Rutosidum)

Proprietăti fizico-chimice:- se cunosc mai multe substane cu aciune de vitamina P; în


teraputică se utilizeazărutosidul.- face parte din grupa de flavonoizi, derivati de
fenilbenzoripan

Proprietăti farmacocinetice:- flavonoizii naturali se absorb cu dificultate din tubul digestiv,


fiind descompusi de flora intestinală; absorbtia este favorizată de asocierea cu acidul ascorbic

- se elimină renal doar derivatii bine absorbiti per oral si preparatele


a d m i n i s t r a t e injectabil
Mecanism de actiune-direct asupra substanţei conjunctive intercelulare din endoteliul capilar;-
indirect, prin intermediul catecolaminelor şi acidului ascorbic (datorită capacităţiide a forma
sisteme redox şi a proteja de oxidare aceste substanţe fiziologic implicate înridicarea rezistenţei
vasculare).

Actiune:- mentine integritatea funcională a capilarelor;

- măresc rezistenta si scad permeabilitatea capilarelor;

- efecte antihialuronidazic, antiinflamator şi antihistaminic, de intensitate medie

Farmacoterapie:

- fragilitate capilară spontană sau la traumatisme foarte uoare

- hemoragii nazale (epistaxis), pulmonare (hemoptizii), retiniene, digestive, renale-


varice ale membrelor inferioare si hemoroizi

Mod de adm: oral pe namancate , cu putina apa 100-300 mg /zi in 3-6 prize

Prod. Ind. Tarosin flacon cu 20 comprimate avand rutosid 20 mg si acid ascorbic 50 mg.

TROXERUTIN
Structură chimică: Este un derivat de rutosid: tris (hidroxi-2 etil) -3,4,7 rutosid.
Prop. Farmacodinamice: Are efect protector asupra țesutului conjuctiv, celulelor endoteliale
și membrane bazale a capilarelor, diminuă permeabilitatea capilarelor și edemele, este
antiinflamator și antitrombotic (inhibă agregarea trombocitelor). Prin aceste efecte atenueaza
simptomele din sindromul varicos incipient. Nu influențeaza alterările structural din varicele
constituite.
Farmacoterapie:
- complicații ale membrelor inferioare și hemoroizi;
- complicații ale varicelor, tromboflebite, ulcer varicos.
Mod de administrare:. Oral, după masă. Inițial, cate o capsulă de 2 ori pe zi. Doza de
întreținere o capsulă zilnic. Gelul, aplicații locale de 2 ori pe zi, cu masaj ușor, pană la rezorbția
completă. Inj. i.m. sau i.v., o fiolă la 2 zile.
Prod. farm. ind. Troxevasinᴺ (Pharmakin – R.P.B.): flacon de 30 capsule de 300 mg troxerutin;
tub cu 40 g gel 2%. Venoruton injectabileᴺ (Zyma – Elveția) fiole de 5 ml cu 500 mg troxerutin

DETRALEX, 500 mg, comptimate filmate


Substanta activa este fractiunea flavonoidica purificata micronizata.
Mecanism de acţiune: -la nivelul venelor, reduce distensibilitatea şi staza venoasă
-la nivelul microcirculaţiei, reduce permeabilitatea şi creşte rezistenţa
capilară.
Proprietăţi farmacocinetice În urma administrării pe cale orală de diosmină marcată cu carbon
14, la om: - excreţia se face în principal prin fecale, doza excretată urinar fiind în medie de 14%
din cantitatea administrată; - timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 11 ore. -
produsul este metabolizat extensiv, gradul de metabolizare fiind
demonstrat de prezenţa diferiţilor acizi fenolici în urină.
Farmacoterapie:
Tratamentul simptomelor legate de insuficienta veno-limfatica:
- senzatie de greutate la nivelul picioarelor;
- durere;
- sindromul picioarelor nelinistite.
Tratamentul simptomelor functionale legate de criza hemoroidala.
Reactii adverse:
- frecvente, apar: diaree, digestie dificila, varsaturi, greata;
- mai putin fracvente: colita;
- rare apar: vertij, dureri de cap, stare de indispozitie, eruptii pe piele, mancarimi, urticarie.
- cu frecventa necunoscuta: dureri abdominale, edeme izolate ale fetei, buzelor, pleoapelor.
Mod de adm:
In insuficienta veno-limfatica, doza recomandata este de 2 comprimate filmate Detralex pe
zi, la pranz si seara in timpul mesei. In criza hemoroidala 6 comprimate filmate Detralex pe zi,
timp de 4 zile, apoi 4 coprimate filmate Detralex pe zi timp
Detralex se administreaza oral cu o cantitate suficienta de apă.

TRIBENOZID
Structură chimică: Tri-O-benzil-3, 5, 6 D-glucofuranozid de etil.
Prop. Farmacodinamice:
- antagonizează efectele autacoidelor implicate în inflamație, edem, reacții alergice;
- diminuă fragilitatea capilară;
- reduce adezivitatea plachetară;
- efect decongestive și antiinflamator de intensitate medie.
Farmacoterapie și Farmacografie:
Indicații:
- sindrom varicos al membrelor inferioare, în faza incipient și complicații (flebite, ulcer
varicos);
- boală hemoroidală.
Mod de adm :p.o, se administreaza cate un drajeu de 3- ori pe zi sau de 2 ori pe zi cate o
capsula.
Prod. Ind:. Glyvenol conditionat in drajeuri de 200 mg si capsule 400 mg
DOBESILAT DE CALCIU
Prop. Fizico. Chimice:Dihidroxi-2.5 benzen sulfonate de calciu.
Prop.Farmacodinamice;reduce permeabilitatea si creste rezistenta capilara
Farmacoterapie;Tulburari capilare din hipertensiunea arterial, ciroza, arteroscleroza,
retinopatie diabetic , afectiuni chirurgicale cu hemorahii capilare.
Contraind:primul trimestru de sarcina.
Mod de adm: Oral dupa masa .
Adulti cate un comprimat de 2-3 ori pe zi . Durata tratamentului este in functie de evolutia
suferintei si variaza intre 2-3 saptamani si 4-6 luni.
Copii:1-2 comprimate pe zi
Prod. Ind. Doxilek capsule de 500 mg
Doxium capsule de 500 mg.

LIOTON gel
Compozitie:
100 g gel conţin heparină sodică 100000 U.I. şi excipienţi: carbomer 940, parahidroxibenzoat
de metil, parahidroxibenzoat de propil, etanol, ulei de flori de portocal, ulei de lavandă, trolamină,
apă purificată
Indicatii:
Afectiuni ale venelor: sindrom varicos,
 flebo-tromboza;
 tromboflebita,periflebita superficial;
 ulcer varicos, edeme de staza;
 flebită varicoasă postoperatorie, sechele ale safenectomie.

Contraindicatii: Diateza hemoragica, purpura, trombocitopenie,


hemofilie.
Precautii:
Lioton Gel se va aplica numai pe tegumente intacte, nu se aplica pe rănile deschise, care
sângerează sau care sunt infectate, pe mucoase sau pe suprafeţe cutanate extinse.
Reacţii adverse:
Rar poată să apară eritem la locul de aplicare sau reacţii de hipersensibilitate care dispar la
întrerupera utilizării medicamentului.
Mod de administrare:
Se aplică o dată până la de trei ori pe zi câte 3-10 cm gel pe suprafaţa afectată masând uşor.
Nu se depăşesc dozele recomandate.

HEPATHROMBIN
Unguent, gel
Compoziţie:
Gel conţinând la 100 g: 50000, 30000U.I. heparin (mucosa); 250 mgalantoin, 275 mg
dexpanthenol şi substanţe auxiliare (tub cu 40 g gel).
Prop. farmavodinamice:Este un medicament care conţine heparină naturală sub formă de
unguent. Heparina are efect anticoagulant prin care previne dezvoltarea trombilor. Absorbţia
heparinei prin piele este foarte rapidă şi se depune în stratul granulos al epidermei manifestând
astfel o acţiune exclusiv locală. Alantoina şi dexpantenolul contribuie la epitelizarea, granularea şi
regenerarea tisulară. Baza de unguent favorizează penetrarea componentelor active prin piele.
Indicatii;

Hepathrombin unguent este indicat ca adjuvant în:

- tromboza venoasă superficială, tromboflebită, flebită, sindrom prevaricos, sindrom postflebitic,


ulcer de gambă;

- leziuni posttraumatice: hematoame, contuzii, luxaţii;

- bursită, tenosinovită.

Mod de adm. Unguentul se aplică la nivelul ariei cutanate afectate şi în jur, de 2-3 ori pe zi şi se
masează uşor. În caz de inflamaţie a venelor, zona nu se masează, ci doar se aplică medicamentul
într-un strat subţire, pe suprafaţa afectată, apoi se ac operă cu pansament ocluziv sau elastic. În caz
de ulceraţie varicoasă, unguentul se aplică sub forma unui inel cu lăţimea de 4 cm.

ALLE GEL

Compozitie

1 gram gel contine diclofenac sodic 10 mg si heparina sodica 500 UI.


Contine si levomentol, carbomer (Carbopol 980), dexpantenol, trolamina, etanol 96%, p-
hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de n-propil, apa purificata.

Indicatii
- Tratamentul bolilor venoase cronice (tromboflebite, tromboze superficiale) si al complicatiilor
inflamatorii ale acestora precum si al bolilor inflamatorii acute venoase (flebite superficiale)
- Profilaxia flebitelor
- Tratamentul leziunilor post-traumatice ale articulatiilor si tesuturilor moi insotite de revarsat
sanguin si edem local (luxatii, entorse, contuzii, intinderi musculare, afectiuni meniscale,
tenosinovite, contracturi, hematoame)

Doze si mod de administrare

Pe pielea zonei dureroase (pe o lungime de aproximativ 5 cm, la nivelul zonei lezate) se aplica 2-
3 g gel de 1-3 ori pe zi, dupa care se maseaza usor.
In cazul tratamentului afectiunilor venoase, nu este recomandata masarea zonei, ci aplicarea unui
pansament oclusiv peste zona pe care a fost aplicat gelul.
Durata tratamentului depinde de recomandarile medicului si de efectul terapeutic obtinut.

DEVARICID, comprimate
Compozitie:

Un comprimat filmat conţine diosmină micronizată 450 mg, hesperidină


micronizată 50 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină 101, Opadry,
glicolat sodic de amidon, stearat de magneziu, talc, gelatină.
Acţiune:
Devaricid susţine funcţionarea normală a venelor, capilarelor şi a vaselor
limfatice. Acest produs ajută la restabilirea şi menţinerea tonusului pereţilor vasculari, redă
funcţionalitatea şi elasticitatea venelor şi readuce la valori normale rezistenţa şi permeabilitatea
capilarelor. Este util persoanelor care resimt neplăceri determinate de funcţionarea defectuoasă a
sistemului venos (senzaţia de picioare grele, umflate, dureri la nivelul gambelor) precum şi acelora
care au hemoroizi ce le provoacă dureri locale.
Administrare:
Câte 1 comprimat filmat de 2 ori pe zi, în timpul meselor. La nevoie, atunci când senzaţiile
neplăcute cauzate de hemoroizi (în special durerile) sunt foarte intense, se pot utiliza câte 2
comprimate de 3 ori pe zi, timp de 4 zile, scăzând apoi la 2 comprimate de 2 ori pe zi, timp de 3
zile. După aceste 7 zile se va continua cu câte 1 comprimat de 2 ori pe zi. Comprimatele se iau cu
puţină apă, în timpul meselor.

DEVARICID Plus C extract castane, comprimate

Compozitie: diosmina micronizata 300 mg, extract uscat din seminte de castan salbatic 200
mg, rutozida trihidrat 20 mg, extract uscat din fructe de acerola 20 mg (echivalent a 10 mg
vitamina C)
Indicatii :
Sustine functionarea normala a venelor, capilarelor si a vaselor limfatice.
Acest produs ajuta la restabilirea si mentinerea tonusului peretilor vasculari, reda
functionalitatea si elasticitatea venelor si readuce ia valori normale rezistenta si
permeabilitatea capilarelor. Este util persoanelor care resimt neplaceri determinate
de functionarea defectuoasa a sistemului venos (senzatia de picioare grele, umflate, dureri Ia
nivelul gambelor) precum si acelora care au hemoroizi ce le provoaca dureri locale.
Doza si mod de administare : 1 comprimat filmat de 2 ori pe zi, in timpul meselor.

VARIXINAL gel, comprimate


Compozitie: castane sălbatice, ghimpe, afine, gotu Kola, vitamina C si hisperidida.
Castanele salbatice ajuata la mentinerea sanatatii circulatiei venoase periferice, contribuie la
tonifierea peretilor venelor si la scaderea fragilitatii acestora.
Ghimbele ajuta la reducerea durerilor de la nivelul ghambelor, revitalizeaza, tonifica si oferă o
senzatie de usurare a picioarelor.
Afinele dau rezistenta vaselor capilare, contribuie la mentinerea integritatii venelor si capilarelor
si sprjina formarea normala a tesutului conjunctiv.
Gotu Kola ajuta a mentinerea sanatatii circulatiei venoase si sprijina microcirculatia periferică.
Vitamina C contribuie la formarea colagenului pentru functionarea normala a vaselor de sânge.
Hisperidina participa la mentinerea sanatatii sistemului venos.
Indicatii: contribuie la atenuarea simptomelor asociate trombozelor
hemoroidale,asigura o buna functionare a sistemului circulator venos
periferic, si amelioreaza durerilede gambe cauzate de varice.
Posologie: se maseaza zona afectata dinspre talpile picioarelor spre
coapse o data sau de două ori pe zi.Comprimatele se administreaza cate 1 pe zi.

STIMUVEN PLUS cremă


Compozitie:
Crema contine extracte din: castan (Aesculus hippocastanum), spanz (Helleborus
purpurascens) şi hamamelis (Hamamelis virginiana) intr-o baza de calitate superioara.
Indicații:
- varice, flebite, tromboflebite;
- tratamentul şi profilaxia afectiunilor sistemului circulator venos;
- mentinerea aspectului sanatos al pielii prin stimularea circulatiei capilare;
- atenuarea hematoamelor şi tumefierilor.
Utilizare:
Se aplica crema pe zonele afectate și se maseaza usor, de jos în sus, dinspre glezna înspre
coapse. În cazul hematoamelor, echimozelor sau tumefierilor crema se aplica prin masaj circular
la nivelul zonei afectate.
CAPITOLUL IV TRATAMENTE NATURISTE

În tratarea varicelor şi a ulceraţiilor se recomandă speciile de plante bogate în taninuri,


flavonoide şi vitamina K, cu proprietăţi antiinflamatoare şi astringente, cu rol de ameliorare sau
vindecare a afecţiunilor şi de a înlătura blocajele apărute în circulaţia venoasă a sângelui.
În momentul de fata terapia naturala (fitoterapia asociata cu unele reguli igieno-dietetice
fundamentale) face adevarate minuni in acest caz si constituie cea mai buna alegere. Cele mai
utilizate sunt plantele medicinale care au o actiune asemanatoare vitaminei P, care cresc
considerabil tonusul venos.
Printre acestea se disting:
 alunul vrajitoarelor (Hamamelis virginiana);
 castanul salbatic (Aesculus hippocastanum);
 vița-de-vie rosie (Vitis vinifera var. tinctoria);
 ginkgo-biloba;
 ghimpele (Ruscus aculeatus).

Frunzele de alunul vrajitoarei (Hamamelis virginiana) sunt unul dintre cele mai bune tonice
venoase datorita flavonoidelor pe care le contin si care au o actiune protectoare vasculara
similara cu vitamina P. Taninurile prezente in aceste frunze au o actiune astringenta,
vasoconstrictoare, tonica si protectoare pentru vasele sanguine si in special pentru vene si vasele
capilare, scazandu-le permeabilitatea si crescandu-le rezistenta. Se pot administra sub forma de
pulbere fin macinata, care este tinuta sublingual timp de 15-20 de minute si apoi inghitita cu
putina apa. Doza pentru pulbere este de 1-2 g de trei ori pe zi.
Scoarta de castan salbatic (Aesculus hippocastanum) contine numeroase flavonoide cu
actiune protectoare vasculara, in general, si venoasa si capilara, in special, precum si taninuri cu
actiune venotonica (datorita efectului antiinflamator si astringent) si derivati cumarinici (cel mai
important fiind esculozida). Scoarta se administreaza sub forma de pulbere, sublingual, in doza
de 1-2 g de trei ori pe zi, dupa mese.

Frunzele de vița-de-vie rosie (Vitis vinifera var. tinctoria - varietatile care au frunzele
purpurii) contin antociani (pigmentii vegetali care confera frunzelor culoarea purpurie si care stau
la baza actiunii de protectie vasculara), flavonoide de tipul rutinei care au o actiune antioxidanta
asupra peretelui vascular, taninuri (cu actiune astringenta si venotonica), vitamina C si saruri
minerale. Au actiune tonica venoasa importanta, regland circulatia de retur, sunt tonice si
protectoare ale vaselor capilare, scazand permeabilitatea si crescand rezistenta lor, hemostatice,
decongestionante pelviene, astringente si vasoconstrictoare (favorizand in plus returul venos).
Frunzele de ginkgo-biloba sunt foarte bogate in bioflavonoide, motiv pentru care mentin
elasticitatea si tonusul vaselor sanguine si la varste inaintate. Sunt foarte indicate in diverse tipuri
de tulburari circulatorii periferice (sindromul picioarelor grele, extremitati reci, varice,
tromboflebite). Deoarece imbunatatesc si circulatia cerebrala nu se administreaza seara deoarece
pot cauza insomnii.
De la ghimpe (Ruscus aculeatus) se foloseste radacina si rizomii care au o actiune
vasoconstrictoare puternica asupra sistemului venos si, in acelasi timp, si antiinflamatoare datorita
saponozidelor pe care le contine.
a). Macerat din plante
Fiecare dintre aceste plante poate fi utilizata singura, in cure de 3 saptamani cu o saptamana
pauza. Plantele pot fi folosite si alternativ, realizand o luna o cura cu o planta si apoi luna
urmatoare cu o alta planta. Pot fi administrate si impreuna, folosind de exemplu urmatoarea
reteta:

Frunze sau scoarță de castan sălbatic 10 g

Frunze de viță-de-vie roșie 20 g

Frunze de alunul vrăjitoarelor 10 g

Rădăcini și rizomi de ghimpe 10 g

Gălbenele 10 g
Sulfina – planta întreagă 10 g

Se administreaza cate 5 g de pulbere de amestec (o lingurita cu varf) de 3 ori pe zi, dupa


mese.
Sulfina este o planta care previne formarea de trombi (cheaguri) care complica in general

b). Aplicatii locale


La acest tratament intern se recomanda si aplicarea locala de crema de galbenele sau de
tataneasa, sau chiar o crema in care pe langa aceste doua plante pot fi incluse toate plantele din
reteta de mai sus, in parti egale. Pentru aceste aplicatii, intindeti pe un tifon curat un strat de
crema cu o grosime de 1-2 mm si aplicati-o pe zona afectata. Este recomandabil sa o acoperiti
apoi cu o bucata de plastic si sa o mentineti astfel pe tot timpul noptii.

Cremă de Gălbenele:
1. Rețetă cu untură
Crema de gălbenele se face din petalele florii Calendula officinalis. Unguentele de gălbenele
comercializate astăzi conțin 2 până la 5 procente de extract de gălbenele.
Ingrediente:
• 4 pumni de flori (opţional cu tot cu tulpini şi frunze, bine tocate înainte)
• o jumătate de kg de untură de porc pură, nesărată (unt sau margarină)
Preparare:
– se topeşte untura pe foc şi când e pe punctul de fierbere, se adaugă gălbenelele.
– se lasă să fiarbă 2 minute, apoi se ia de pe foc şi se lasă la răcit până a doua zi.
– dimineaţă se pune din nou la topit şi se apoi se strecoară şi se depoziteată în cutii şi se închid
ermetic.

Frunze de varză
Un alt remediu constă în aplicarea pe varice a frunzelor de varză proaspătă. Acestea se
zdrobesc cu o sticlă, înainte de aplicare. Varza are acţiune decongestionantă şi elimină
senzaţia de gambe grele. Se pun 2-3 straturi de frunze şi se ţin sub comprese toată
noaptea. Se leagă fără să strîngem prea tare.
Argila
Amestecată cu apă pînă se obţine o pastă moale, se aplică pe picioare
cataplasme reci sau calde, într-un strat de 1,5 cm. Procedura se face seara, înainte
de culcare. În același timp, se mai aplică o compresă cu argilă pe abdomenul
inferior, dimineața și seara. Se va evita consumul de alcool pe durata
tratamentului, și se va crește durata somnului sau a odihnei

Făina de castane
Un preparat exceptional pentru vindecarea varicelor este faina de castane amestecata cu iaurt.
Se obtine o pasta care se pune pe o bucata de pânza si se aplica pe varice. Deasupra
se pune o bucata de nailon si se poate pansa cu fasa elastica, pentru doua ore. Se
spala apoi cu apa calduta. Procedeul se repeta zilnic, pâna la trecerea afectiunii,
preferabil seara. Faina de castane salbatice se obtine din fructele cojite si apoi date
pe razatoarea mare.

Pelin sau feriga


Imediat dupa ce culegeti una din plante, le tocati pana obtineti o masa uniforma, amestecati-
le cu o cantitate egala de lapte acru. Se unge pe o fasa de tifon cu care se panseaza locurile bolnave.
Dupa 5 zile de tratament se face o pauza de 5 zile, dupa care tratamentul se repeta, pana dispar
varicele.

Uleiul de măceșe
Conține o mulțime de substanțe nutritive esențiale pentru piele, precum vitamine,
antioxidanți și acizi grași esențiali. Aceste substanțe hrănesc pielea, o catifelează și
reduc ridurile și cicatricile. În ceea ce privește tratamentul varicelor, uleiul de măceșe
ajută la ameliorarea durerii la nivelul picioarelor, astfel încât puteți reduce cantitatea de
analgezice.

Reţetele fitoterapeutice, folosite intern sau extern, au rolul de a păstra tonusul venelor şi a
capilarelor fragile, prin întărirea pereţilor şi de a înlătura blocajele existente în circulaţia sângelui,
cicatrizând rănile formate şi diminuând procesele inflamatoare şi edemele la nivelul gambei.
c). Masaj local
Pentru ameliorarea si tratarea varicelor se recomanda si masajul local bland, realizat prin
miscari continue de apasare usoara (efleuraj), intotdeauna in directia inimii, realizate in zonele
afectate, insa niciodata exact peste varicele deja existente, ci in jurul lor. Se recomanda ca acest
masaj sa fie realizat cu un ulei preparat prin adaugarea a 6 picaturi de ulei volatil de cedru si 6
picaturi de ulei volatil de lamaie, la 25 ml de ulei de masline presat la rece. Cu acest ulei puteti
realiza si comprese locale.
Sunt utile si baile alternante ale gambelor, cu rolul de a stimula circulatia locala. Pentru
aceasta folositi doua galeti, una cu apa cat mai calda (bolnavii de diabet vor folosi doar apa
calduta) si una cu apa rece, in care va scufundati picioarele pe rand, cate 3 minute in apa rece si
apoi trei minute in apa calda. Repetati de mai multe ori. Realizati o astfel de baie pe zi.
Uneori varicele nu raspund la tratamentul natural, caz in care se recomanda consultarea unui
medic flebolog, in vederea realizarii unei operatii de sclerozare chirurgicala.
CONCLUZII
Suferintele venoase sunt o afectiune destul de raspandita in tara noastra .Conform
statisticilor Societatii Romane de Flebologie (SEPIA) din 2004 efectuate pe aproximativ 7000 de
persoane cca. 35C% din esantion sufera de modificari venoase care necesita tratament
si 15%necesita tratament chirurgical.
Netratate aceste afectiuni prezinta un pericol foarte crescut de aparitie ale unor complicatii
ca: scleroza tegumentara cu eczema, degenerarea secundara a sistemului venos profund a
membrului inferior, inflamatiile venoase, tromboza venoasa profunda si ulcerul crural.

Tratarea afectiunile varicoase se poate face prin tratament conservator si prin tratament
chirurgical.Tratamentul conservator prevede evitatea ortostatismului ,ciorapi elastici sau ,bandaje
compresive si repaus la pat cu membrele inferioare ridicate,hidroterapie, medicatie venotropa sau
injectii sclerozante.

Indicatii de tratament conservator sunt:

 exercitii musculare si mers cel putin 20 de minute de trei ori pe zi


 se recomanda pozitia ridicata a membrului respectiv deoarece scade
presiunea venoasa locala
 se recomanda mers pe varful picioarelor sau pe calcaie de doua ori pe zi.
 se recomanda practicarea ciclismului si natatiei
 se contraindica pozitiile inadecvate ale corpului cum ar fi: genunchi peste
genunchi, pozitia cu genunchi in unghi drept prelungit.
 tocurile inalte sau cioarapii supraelastici sunt contraindicate ,la fel si baile de
soare prelungite.
 se combate obezitatea,se permite hidroterapia rece prin aplicarea de comprese reci pe
gambe timp de 20 de minute ,bai ale gambelor la 18-20 grade Celsius 1-2 ori pe zi.
Se administreza medicamente ce cresc tonusul venos (dihidroergotamina),care scad
permeabilitatea capilara ( rutozid, troxerutin, diosmina) iar local pentru tratamentul flebitei sau
tromboflefitei se folosesc geluri si unguente ce contin heparina lioton, hepatrombin, alle gel.
Injectiile sclerozante sunt recomandate in caz de varice izolate incipiente si se fac cu salicilat
de sodiu 10-20%clorura de sodiu 20% glucoza 66% chinina 25% ,sclerosal. Acestea se fac imediat
sub genunchi si se continua in jos repetandu-se la 7-8 zile pana la obliterarea completa a varicelor.

Tratamentul chirurgical consta in sclerozarea vaselor varicoase si


t r a t a m e n t u l chirurgical proriu-zis prin ligaturi si sectiuni venoase.
In cazul hemoroizilor se aplica tratament topic:antiinflamator,anestezic local,antisept
ic.
Masajul poate fi folosit in scop terapeutic in afectiunile vasculare, mai ales in cele de tip
venos.Se adreseza direct circulatiei superficiale si indirect celei profunde.
Fitoterapia indica pentru tratarea varicelor folosirea de plante care cresc tonusul venos cum
ar fi alunul vrajitoarelor (Hamamelis virginiana),castanul salbatic (Aesculus hippocastanum),vița-
de-vie rosie (Vitis vinifera var. tinctoria),ginkgo-biloba,ghimpele (Ruscus aculeatus, plante ce au
o actiune asemanatoare vitaminei P.

Bibliografie