Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
MASTER
ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

DREPT EXECUȚIONAL PENAL

REFERAT

REGIMURILE DE EXECUTARE A
PEDEPSELOR PRIVATIVE DE LIBERTATE

Profesor:
Lector. univ. dr. CLEOPATRA DRIMER
Masterand:
PETRIȘOR-MARIUS DURDUN
Noțiunea de regim de executare a pedepsei privative de libertate
Sunt cunoscute în legislaţie mai multe regimuri de executare a pedepsei închisorii: regimul
deţinerii în comun, regimul izolării celulare (filadelfian sau pensilvanian), regimul mixt
(auburnian), regimul progresiv (irlandez) şi regimul deschis sau pe încredere.1

Astfel, în dreptul penal român, regimul de executare a pedepsei este reglementat de art.30-42
din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemul progresiv,


persoanele condamnate având posibilitatea, în condiţiile prevăzute în prezenta lege, să treacă
dintr-un regim în altul .

Pedepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri: regimul de maximă
siguranţă, regimul închis, regimul semideschis, regimul deschis. Aceste regimuri se diferenţiază
în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de
desfăşurare a activităţilor şi condiţiile de detenţie [art. 31 alin. (2) din Legea nr. 254/2013].

Legea nr. 254/2013 cuprinde dispoziţii generale privind regimurile de executare a pedepselor
privative de libertate. Astfel în art. 30 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 254/2013 se prevede că
regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care
stau la baza executării pedepselor privative de libertate, că aceste regimuri de executare a
pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemul progresiv si regresiv, persoanele
condamnate având posibilitatea, în condiţiile prevăzute de lege, să treacă dintr-un regim în altul
şi că aceste regimuri de executare a pedepselor privative de libertate trebuie să asigure
respectarea şi protejarea vieţii, sănătăţii şi demnităţii persoanelor private de libertate, a
drepturilor şi libertăţilor acestora, fără să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana
condamnată.

Persoanele private de libertate se supun regimului de executare stabilit pentru categoria din care
fac parte. Acesta cuprinde totalitatea regulilor, drepturilor, obligaţiilor, programelor şi
activităţilor care urmăresc realizarea unei bune convieţuiri, astfel încât să încurajeze
comportamente, atitudini şi abilităţi care să influenţeze reintegrarea socială a persoanelor
private de libertate. Regimurile de executare se diferenţiază prin gradul de limitare a libertăţii

1
V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939, p. 605.
de mişcare a persoanelor private de libertate şi activitatea zilnică, în raport de situaţia juridică,
starea sănătăţii, vârsta, categoria în care au fost clasificate şi comportarea în timpul executării
pedepsei. Pe întreaga durată a executării pedepsei, administraţia locului de deţinere asigură
supravegherea, observarea şi asistenţa persoanelor private de libertate de către educatori,
psihologi, asistenţi sociali şi consilieri de probaţiune, medici, jurişti, personal specializat cu
aplicarea regimului şi siguranţa deţinerii, preoţi şi alte persoane calificate din interiorul şi
exteriorul locului de deţinere. Pregătirea persoanelor private de libertate în vederea liberării
începe imediat după primirea în locul de deţinere şi se desfăşoară progresiv, oricare ar fi durata
pedepsei şi regimul de executare.

Articolul 31 alin.1 din Legea nr. 254/2013 menţionează felurile regimurilor de executare a
pedepselor privative de libertate, acestea fiind următoarele:2

a) regimul de maximă siguranţă;

b) regimul închis;

c) regimul semideschis;

d) regimul deschis.

Regimul de maximă siguranță


Regimul de maximă siguranţă se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii
pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani precum şi celor
ce prezintă risc pentru siguranţa locului de deţinere.

Art. 35 alin. (1) din Legea 254/2013 prevede persoanele cărora nu li se aplică regimul de
maximă siguranţă:

a) persoanelor condamnate care au împlinit vârsta de 65 de ani

b) femeile însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an;

c) persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi cele cu afecţiuni locomotorii


grave.3

2
M.l. Rusu, Drept execuţional penal, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 33-38.
3
Legea nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal
Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) al art. 35 lit. a) vor executa pedeapsa privativă de
libertate în regim închis. Persoanele prevăzute la lit. b) şi c) vor executa pedeapsa privativă de
libertate în regim închis, pe perioada cât durează cauza care a impus neaplicarea regimului de
maximă siguranţă.

Potrivit art. 34 alin.4 din Legea 254/2013, regimul de maximă siguranţă constă în asigurarea
unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, cazarea, de regula, individual, libertăţii
de mişcare a persoanelor private de libertate, menţinerea ordinii şi disciplinei, concomitent cu
desfăşurarea unor activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi
asistenţă socială, care să dea posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca
grad de severitate.

Aplicarea unor regimuri şi tratamente adecvate categoriei de condamnaţi care execută o astfel
de pedeapsă este dificilă, datorită naturii diversificate a infracţiunilor pentru care au fost
condamnaţi. Totodată, pe ei îi aşteaptă ani mulţi de petrecut în penitenciar, perioadă în care apar
inevitabile schimbări în caracterul lor social şi moral.

Această categorie de infractori este considerată mai greu de influenţat în sens pozitiv şi
reformator, de unde şi ideea izolării lor pe termen mai lung, pentru evitarea săvârşirii a noi
infracţiuni şi asigurarea unui timp suficient pentru implementarea şi desfăşurarea programelor
specifice de reeducare, în încercarea de a-i aduce la stadiul de persoane capabile să respecte
legea şi valorile sociale.

Aceşti condamnaţi constituie o categorie dificilă şi periculoasă, executarea pedepselor lor


ridicând numeroase probleme de genul: regimului special – mai sever – de detenţie, măsuri de
pază şi supraveghere stricte, regim de muncă, de ordine şi disciplină aparte.

În acest sens, menţionăm art. 34 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, unde se prevede că persoanele
condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă sunt supuse unor măsuri
stricte de pază, supraveghere şi escortare, sunt cazate, de regulă, individual, prestează munca şi
desfăşoară activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă
socială în grupuri mici, în spaţii anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere
continuă.

Ei sunt cazaţi, în măsura posibilităţilor, în camere de deţinere cu un număr mic de paturi, iar
tratamentul aplicabil poate fi structurat pe câteva domenii ca:

- rutina specială educativă;


- muncă şi activităţi educaţionale;

- activităţi de relaxare;

- activităţi cu persoane din afara penitenciarului.

Persoanele private de libertate care execută pedeapsa într-un astfel de regim sunt cazate, de
regulă, individual, în camere amenajate asemănător cu celelalte spaţii de cazare, asigurându-se
iluminatul natural, aerisirea, încălzirea, apa potabilă şi alte dotări necesare igienei individuale.
Persoanele private de libertate clasificate în regimul de maximă siguranţă pot fi cazate în
comun, atunci când starea de sănătate sau participarea la diferite programe de influenţare a
comportamentului o impun, cu condiţia ca numărul acestora să nu fie mai mare de 10.
Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în regulamentul prevăzut la art. 16 alin.
(2) din Lege (OMJ nr.1676/C/24.06.2010 prin care se aprobă Regulamentul privind siguranţa
locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor).4 Secţiile,
camerele şi locurile unde persoanele private de libertate desfăşoară diferite activităţi sunt
permanent închise şi asigurate.

Programul zilnic este riguros stabilit şi cuprinde activităţi administrative, lucrative, plimbare,
asistenţă medicală, activităţi de educaţie şi intervenţie psihosocială, asistenţă religioasă şi timp
de odihnă. Persoanele private de libertate care nu prestează muncă sau nu participă la alte
activităţi pot desfăşura în comun, în limita a minimum 3 ore, activităţi de plimbare, educaţie şi
intervenţie psihosocială, sportive şi religioase. Servitul hranei de către această categorie de
persoane private de libertate se realizează în camerele de deţinere sau în spaţii special
amenajate. Asistenţa medicală se asigură de personal medical anume desemnat, în spaţii
amenajate, de regulă în interiorul secţiei de maximă siguranţă. La solicitarea personalului
medical, asistenţa medicală este acordată în prezenţa personalului de pază. În cazuri deosebite,
la solicitarea medicului curant, persoanele private de libertate pot fi internate în infirmerii sau
spitale.

Munca şi educaţia au un rol deosebit de important în cadrul programelor de reabilitare a acestei


categorii de condamnaţi, căci cu cât creşte perioada de detenţie, cu atât scad şansele deţinutului
de a se reintegra în societate după liberare.

4
OMJ nr.1676/C/24.06.2010 prin care se aprobă Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din
subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Persoanele private de libertate care au o comportare bună şi respectă regulile de ordine
interioară pot presta o muncă, dacă sunt apte, în grupuri mici, în interiorul locului de deţinere,
în spaţii prevăzute cu dispozitive de închidere sigure şi sub supraveghere permanentă.
Activităţile de educaţie şi intervenţie psihosocială se desfăşoară individual sau în grupuri mici,
în locuri anume destinate, sub strictă supraveghere, pe baza recomandărilor din Planul
individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

În privinţa regimului penitenciar aplicat condamnaţilor la pedepse de lungă durată, acesta


cuprinde elemente ale regimului penitenciar general, însă accentuate (interdicţii, obligaţii) sau
limitate (drepturi). Drept urmare, această categorie de condamnaţi nu poate fi folosită la munca
în afara penitenciarelor, primeşte pachete, vizite şi corespondenţă la intervale şi în cantităţi mai
mici decât celelalte categorii de condamnaţi, iar învoirile sunt acordate într-o măsură mai
redusă.

O importanţă aparte o prezintă reeducarea acestor condamnaţi, activitate dificilă şi complexă,


fiind necesară desfăşurarea unor activităţi reeducative diferenţiate, în funcţie de profilul
condamnaţilor şi caracteristicile de personalitate ale acestora (lipsiţi de morală, agresivi, fără
stăpânire de sine, violenţi etc.), în privinţa unora efectuându-se cercetări din punct de vedere
fizic, psihologic şi psihiatric.

În conformitate cu prevederile Regulilor europene pentru penitenciare, în cadrul acestor


programe şi activităţi socio-educative de reabilitare trebuie întreprinse măsuri în vederea
asigurării unei reîntoarceri graduale la viaţa în societate, tratamentul pe termen lung aplicat
acestor deţinuţi putând să modifice capacitatea acestora de a se adapta şi dezvolta.

Examinările psihologice au evidenţiat faptul că aceşti deţinuţi suferă adesea perturbări


emoţionale, ale capacităţii de înţelegere şi de gândire, dificultăţi în stabilirea contactelor sociale,
pierderea simţului realităţii, creşteri semnificative ale agresivităţii împotriva propriei persoane
(provocarea de tăieturi pe braţe – în general- sau pe alte părţi ale corpului; introducerea de
obiecte ascuţite – ace, cuie- în zona frontală; autoincendiere; ingerarea unui număr mare de
medicamente, substanţe toxice – var cloros,detergent – sau de obiecte metalice – lame, cozi de
linguri; injectarea de fecale subcutanat etc.), cu evoluţii diferenţiate, de la caz la caz. Toate
aceste acte autoagresive au menirea de a atrage atenţia personalului, de a forţa mâna
administraţiei în vederea obţinerii unui surplus de drepturi şi nu în ultimul rând de a-i
impresiona pe ceilalţi deţinuţi – pentru a le creşte stima de sine şi autoritatea. Pe plan legal,
aceste acte duc la eludarea executării pedepsei, impunându-se măsuri de prezentare la unităţile
din reţeaua Ministerului Sănătăţii – uneori ajungându-se la spitalizarea deţinuţilor – şi
întreruperea procesului de reeducare şi de adaptare la ordine şi disciplină.

În cadrul programului de pregătire pentru liberare, pe întreaga perioadă de pre-liberare, deţinuţii


condamnaţi la pedepse de lungă durată au nevoie de un regim intensiv de activităţi, care să le
asigure suportul social pentru a putea întâmpina dificultăţile şi eşecurile vieţii.

Asigurarea condiţiilor adecvate pentru executarea pedepselor de lungă durată constituie o


sarcină dificilă într-un sistem penitenciar care se confruntă cu efectele supraaglomerării,
precum şi cu problemele de ordin psihologic ale deţinuţilor rezultate din condiţiile de viaţă în
închisoare, important fiind să se asigure o politică penală care să permită aplicarea unor pedepse
de lungă durată corelată strict cu necesitatea apărării societăţii.

Personalul desemnat să aplice acest tip de regim este anume selecţionat, format şi specializat,
dotat cu mijloace de autoapărare, alarmare şi comunicare, într-un număr suficient, astfel încât
să asigure o supraveghere strictă a persoanelor private de libertate, atât în interiorul, cât şi în
exteriorul locului de deţinere, precum şi intervenţia operativă, în situaţiile în care se impune.

Deplasarea în exteriorul locului de deţinere a persoanelor private de libertate, la organele


judiciare, spitale, precum şi transferarea la un alt loc de deţinere se realizează în mijloace de
transport special amenajate, separat de alte categorii de persoane, acestora aplicându-li-se
mijloace de imobilizare, în cazuri justificate, prin decizie a directorului unităţii. La ieşirea şi
intrarea din şi în camerele de deţinere, persoanele private de libertate sunt supuse, în mod
obligatoriu, percheziţiilor corporale. Scoaterea din camere se desfăşoară numai în prezenţa unui
număr de personal suficient, dotat corespunzător, iar atunci când situaţia impune, persoanelor
private de libertate li se aplică mijloace de imobilizare.

În ceea ce priveşte dreptul la vizită, acesta se acordă în spaţii special amenajate, prevăzute cu
dispozitive de separare. În raport de comportarea persoanei private de libertate şi dacă este în
interesul resocializării, directorul locului de deţinere poate aproba ca vizita să se desfăşoare fără
dispozitiv de separare.

Accesul personalului locului de deţinere în zona de amplasare a secţiilor şi camerelor destinate


cazării persoanelor private de libertate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă
este strict limitat şi se face în baza deciziei directorului.
Regimul închis
Cu privire la acest regim de executare a pedepselor privative de libertate, art. 36 din Legea nr.
254/2013 menţionează că regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa
închisorii stricte mai mare de 3 ani dar care nu depăşeşte 13 ani.

Acest regim se aplică şi:

a) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim semideschis sau deschis care au
comis o abatere disciplinară sau care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a
activităţilor în locul de deţinere;

b) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul de maximă siguranţă care au avut
o comportare bună, au făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială şi au fost
declasificate din categoria celor ce prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului;

d) persoanelor condamnate care au împlinit vârsta de 65 de ani, femeilor însărcinate sau care
au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an şi persoanelor încadrate în gradul I de
invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni locomotorii grave, dacă acestea au fost condamnate la
pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din
Lege.

Regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere şi escortare care să
permită persoanelor private de libertate să desfăşoare, în grupuri, activităţi educative, culturale,
terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, pentru a da posibilitatea trecerii în
regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.

În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana


condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat
inferior ca grad de severitate.

Regimul închis se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii special amenajate în
celelalte penitenciare.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun,
prestează munca şi desfăşoară activităţi socio-educative în grupuri, în interiorul penitenciarului,
sub pază şi supraveghere (art. 36 alin. (3) Legea nr. 254/2013).
Cazarea acestor persoane se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a
tinerilor de ceilalţi majori, având în vedere atât starea de sănătate, cât şi conduita acestor
persoane. Camerele de cazare sunt permanent închise şi asigurate. Hrana se serveşte, de regulă,
în spaţii special amenajate sau în camerele de cazare.

În ceea ce priveşte programul zilnic al acestor persoane private de libertate, acesta cuprinde
prestarea unei munci, activităţi educative, culturale, terapeutice şi sportive, consiliere
psihologică, asistenţă socială şi religioasă, asistenţă medicală, plimbare, timp de odihnă şi alte
activităţi necesare stimulării interesului persoanelor private de libertate de a-şi asuma
responsabilităţi. Activităţile se desfăşoară individual sau în grup, sub paza şi supravegherea
permanentă a personalului. Persoanele private de libertate, care din diferite motive nu sunt
folosite la muncă, la activităţi de instruire şcolară şi profesională sau programe de educaţie şi
asistenţă psihosocială, pot desfăşura activităţi în afara camerelor de deţinere în limita a
minimum 4 ore. Asistenţa medicală se asigură la cabinetele medicale ale locului de deţinere.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis pot presta munca şi în afara
penitenciarului, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea conducătorului penitenciarului
[art. 36 alin. (4) din Legea nr. 254/2013].

Activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială se desfăşoară în grupuri, în interiorul


locului de deţinere, sub pază şi supraveghere, pe baza recomandărilor din Planul
individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

Dreptul la vizită se acordă în spaţii special amenajate, prevăzute cu dispozitive de separare. În


raport de comportarea persoanei private de libertate şi dacă este în interesul resocializării,
directorul locului de deţinere poate aproba ca vizita să se desfăşoare fără dispozitiv de separare.

Regimul semideschis
Regula în sistemul penitenciar românesc o constituia executarea pedepsei închisorii în regim
de deţinere închis, un regim ce presupune respectarea unui regulament strict, implicând, alături
de alte restricţionări, paza şi supravegherea continuă. În general, acestui regulament sunt nevoiţi
să i se supună toţi deţinuţii. În acest sens, se poate aduce critica conform căreia de împărţirea
deţinuţilor în funcţie de situaţia lor juridică ar trebui să se ţină seama şi la individualizarea
aplicării regimului de detenţie.
Drept urmare, în contextul reformei sistemului de executare a pedepselor privative de libertate,
a lărgirii gamei mijloacelor de aplicare a tratamentului penitenciar, a sporirii numărului de
deţinuţi folosiţi la muncă, precum şi a stimulării adoptării de către aceştia a unei conduite
corecte, s-au conturat noi sisteme de executare a pedepsei: executarea pedepsei închisorii în
regim semideschis.

Aceasta constituie totodată o modalitate de individualizare a pedepsei cu închisoarea.

Pe timpul executării pedepsei în regim semideschis gradul privării de libertate este parţial, acest
regim fiind destinat condamnaţilor la pedepse de scurtă durată şi de durată medie,
condamnaţilor primari, toţi aceştia fiind învestiţi cu încredere şi trataţi cu exigenţă, fără a fi
nevoie să fie desemnaţi în mod strict în grija personalului de pază şi supraveghere.

Acest regim poate exercita o influenţă pozitivă asupra conştiinţei condamnatului, stimulând
îndreptarea conduitei şi reeducarea efectivă a acestuia, totodată acţionând şi puterea exemplului
– el constituindu-se într-un îndemn pentru ceilalţi condamnaţi.

Regimul semideschis de executare a pedepsei este caracterizat „printr-o disciplină liber


consimţită şi o muncă creativă, care oferă condamnatului sensul responsabilităţii, organizând,
astfel, în mod gradual, revenirea sa la o viaţă normală”.5 Aplicarea acestui regim de deţinere
poartă însă şi anumite riscuri căci unii deţinuţi, influenţabili, în ciuda sprijinului şi încrederii ce
le sunt acordate, pot profita de posibilitatea de circulaţie în afara penitenciarului şi pot evada
sau pot săvârşi noi infracţiuni.

Regimul semideschis oferă persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa


neînsoţite în zone din interiorul locului de deţinere stabilite prin regulamentul de ordine
interioară şi de a-şi organiza timpul liber avut la dispoziţie, sub supraveghere.

Regimul semideschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un


an, dar care nu depăşeşte 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (1) din Lege. Acest
regim se aplică şi:

a) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim deschis care au comis o abatere
disciplinară sau care datorită conduitei necorespunzătoare au devenit incompatibile cu acest tip
de regim;

5
A.Bălan, E.Stănişor, M.Mincă, Penologie, Ed. Oscar Print, Bucuresti, p. 123.
b) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul închis care au avut o bună
conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială;

Regimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate ori în locuri sau secţii special
amenajate în interiorul ori exteriorul altor penitenciare. Cazarea acestor persoane se face cu
respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a tinerilor de ceilalţi majori. Alte criterii
pentru separarea sau gruparea acestor persoane sunt: compatibilitatea intelectuală şi de ordin
cultural, interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă. Cazarea
persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul semideschis se realizează în comun.
Potrivit programului locului de deţinere, pe timpul zilei camerele sunt deschise, iar pe timpul
nopţii acestea se închid şi se asigură. Pe perioada participării la anumite activităţi a întregului
efectiv dintr-o cameră uşa este închisă şi asigurată. Pe timpul nopţii, după închiderea camerelor,
se asigură supravegherea de către personalul anume desemnat, precum şi paza perimetrelor,
atunci când cazarea se face în secţii exterioare locului de deţinere.

Munca prestată de această categorie de persoane dar şi participarea la activităţi educative,


culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară în
interiorul şi în afara locului de deţinere, supravegherea fiind asigurată de personal neînarmat.

Programele şi activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială se desfăşoară în grupuri, în spaţii


din interiorul locului de deţinere, care rămân deschise pe timpul zilei, pe baza recomandărilor
din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

Dreptul la vizită se acordă fără dispozitiv de separare.

Regimul deschis
Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult 1 an
(prevedere statuată de art. 38 alin. (1) din Legea 254/2013).

Acest regim se mai aplică persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim
semideschis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare
socială.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în comun, se pot
deplasa neînsoţite în interiorul penitenciarului, pot presta munca şi pot desfăşura activităţile
educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara
penitenciarului, fără supraveghere [art. 38 alin. (3) din Legea nr. 254/2013].

Regimul deschis oferă persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în


interiorul locului de deţinere, de a presta munca şi de a desfăşura activităţile educative,
terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara locului de deţinere, fără
supraveghere.

Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an, în
conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) din Lege. Regimul deschis aplicabil persoanelor
condamnate clasificate în această categorie se bazează pe disciplina liber consimţită, pe
sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin şi îi încurajează să
folosească cu bună-credinţă libertăţile ce le sunt oferite.

Regimul deschis se execută în penitenciare anume destinate ori în locuri sau secţii special
amenajate în interiorul sau exteriorul altor penitenciare. Cazarea acestor persoane se face cu
respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a tinerilor de ceilalţi majori. Alte criterii
pentru separarea sau gruparea acestor persoane sunt: compatibilitatea intelectuală şi de ordin
cultural, interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă. Cazarea
persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul deschis se realizează în comun.
Camerele de cazare se ţin descuiate atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, condamnaţii
având acces liber în locurile şi zonele stabilite de administraţie.

Persoanele din acest regim pot presta muncă în condiţii similare cu persoanele libere, având
obligaţia de a reveni la locul de cazare după terminarea programului.6

Persoanele aflate în acest regim pot desfăşura activităţile educative şi de asistenţă psihosocială
în interiorul sau în afara locului de deţinere, fără supraveghere, pe baza recomandărilor din
Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică. Persoanele private de
libertate îşi organizează singure timpul avut la dispoziţie şi activităţile administrativ-
gospodăreşti, cu respectarea programului stabilit de administraţie. Persoanele private de
libertate, care execută pedeapsa în acest regim, cu aprobarea directorului locului de deţinere
pot frecventa cursuri de şcolarizare, de calificare sau învăţământ universitar, pot beneficia de
asistenţă medicală pentru afecţiuni care nu pot fi tratate în sistemul penitenciar, inclusiv de
medicină dentară, pot participa individual sau în grup la programe cultural-educative, sportive,

6
P. Zidaru, Drept penitenciar, 2001, Bucuresti, p.38-39.
artistice şi religioase, în afara locului de deţinere. În anumite situaţii, cu aprobarea directorului
locului de deţinere, pot lua parte la aceste activităţi şi membrii de familie ai acestora sau
reprezentanţi ai societăţii. Administraţia locului de deţinere poate încheia protocoale de
colaborare cu instituţii publice sau private, cu organizaţii guvernamentale sau
neguvernamentale, pentru derularea programelor prevăzute la alin. (2). Reprezentanţii acestor
organizaţii au astfel posibilitatea de a monitoriza activităţile desfăşurate de persoanele private
de libertate, informându-l periodic despre aceasta pe directorul locului de deţinere .

Persoanele private de libertate se deplasează la activităţile zilnice în timpul, zonele şi pe traseele


stabilite de administraţia locului de deţinere. Nerespectarea acestei prevederi de către persoana
privată de libertate atrage răspunderea disciplinară sau penală potrivit legii. Persoanelor din
acest regim le este interzis să procure, să deţină, să comercializeze şi să consume băuturi
alcoolice sau substanţe psihotrope, să frecventeze localuri publice, să conducă autovehicule în
alte condiţii decât cele stabilite de administraţie, să intre în legătură cu anumite persoane ori să
se deplaseze în anumite locuri, să poarte sau să deţină arme, muniţii, substanţe toxice ori
explozive de orice fel.

Persoanelor din acest regim, pe timpul desfăşurării de activităţi în afara locului de deţinere, le
este interzis să părăsească locurile unde sunt planificate, înainte de terminarea programului, fără
aprobarea persoanei desemnate de conducerea locului de deţinere să coordoneze activitatea.

Cu ocazia clasificării persoanelor private de libertate în acest tip de regim şi ori de câte ori este
necesar, acestea sunt instruite cu privire la îndatoririle, obligaţiile şi interdicţiile pe care le au,
semnând un angajament în acest sens. Pe timpul cât se află în afara locului de deţinere,
persoanele private de libertate sunt obligate să aibă asupra lor documente de legitimare eliberate
de administraţia locului de deţinere, pe care sunt obligate să le prezinte, la cerere, organelor
competente.

Persoanele private de libertate, pe timpul cât se află în afara locului de deţinere , pot păstra şi
administra sume de bani din contul personal sau mijloace electronice de plată necesare
efectuării unor cheltuieli minime legate de asigurarea igienei personale, transport,
suplimentarea hranei, achiziţionarea unor articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, precum şi
pentru participarea la unele activităţi cultural-educative.
BIBLIOGRAFIE

1. Bălan Ana, Emilian Stănişor, Marinela Mincă, Penologie, Ed. Oscar Print, Bucureşti,
2003.
2. M.l. Rusu, Drept execuţional penal, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015.
3. V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939.
4. P. Zidaru, Drept penitenciar, Bucuresti, 2001.
5. OMJ nr.1676/C/24.06.2010 prin care se aprobă Regulamentul privind siguranţa
locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
6. Legea nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative
de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.