Psihoterapia vizeaza tratarea si ameliorarea problemelor de natura psihologica.

Scopul
principal al psihoterapiei este acela de restructurare a clientului in vederea modificarii
reactiilor, emotiilor, comportamentelor, gandurilor distructive si dezadaptative care
interfereaza major in viata clientului, impiedicandu-l pe acesta sa traiasca in armonie si
fericire. Relatia dintre psihoterapeut si client este una de parteneriat si intelegere. Clientul
este sustinut si ajutat in a se cunoaste pe sine, in a isi identifica problemele si a le rezolva.

Psihoterapia se adreseaza suferintelor interioare cum ar fi: atacuri de panica, nevroze,

anxietati, tristete, probleme de separarea, traume (divort, pierderi de sarcina, deces, boli
cronice, somaj etc.), probleme identitare, tulburari psihosomatice, disfunctii sexuale, etc.

Consilierea psihologica este o forma de interventie psihologica care se adreseaza

persoanelor aflate intr-o situatie de impas existential. Acest impas poate fi de natura
familiala, sociala sau profesionala. Consilierul il ajuta pe client sa poata gestiona
situatie de criza prin noi metode si sa isi gaseasca multiple solutii la aceasta. In urma
consilierii, clientul isi va dezvolta capacitatea de a putea sa faca schimbari atat in
plan psihologic, cat si social, isi va imbunatatii si puterea de a lua decizii eficiente si
conforme cu nevoile sale, isi va putea gestiona optim resursele personale.

Ceea ce se urmareste prin cosilierea psihologica este optimizarea si dezvoltarea

personala, autocunoasterea, adaptarea eficienta la societate si la conditiile de viata.
Consilierea psihologica vizeaza: temeri legate de sarcina si nastere, probleme de cuplu,
interventii in cazul unui divort (consilierea copiilor si a sotilor), conflicte familiale,
conflicte personale de comportament sau interioare (emotionale), orientare vocationala,
interventii in mediul organizational. De asemenea, ofera si interventii psihologice
suportive pentru bolnavii in stadii terminale.

Diferenta dintre consiliere psihologica si psihoterapie este atat durata (psihoterapia

presupune un numar mai mare de sedinte), cat si obiectivele urmarite. In consiliere
psihologica se urmareste rezolvarea situatiei de criza si adaptarea la noile conditii de
viata, iar in psihoterapie se vizeaza o restructurare a individului.

Modalitatea de lucru este fie individuala, fie de grup (ex.: familie), fie in grup (cu
anumite tematici: optimizare personala, femei gravide, parinti incepatori, copii,
adolescenti, adulti, varstnici, probleme existentiale cotidiene, probleme oncologice,
neurologice, somatice, boli cronice etc.)

CONCLUZII:

In timp ce consilierea se adreseaza partii de suparafata a personalitatii care evidenta

si usor de controlat, psihoterapia urmareste profunzimea psihicului, adica partile
inconstiente cu experientele refulate.
Consilierea si psihoterapia urmaresc capacitatea beneficiarilor de a-si stabili noi obiective
si de a dezvolta noi strategii de adaptare prin explorarea propriei p ersoane, intelegere de
sine.
Consilierea necesita o perioada mai scurta de timp, psihoterapia se desfasoara pe perioade
mai lungi de timp cu un numar variabil de sedinte, dezvoltarea persoanala este un proces
aproape continuu care se structureaza pe perioade intensive de lucru.
In cazurile in care pacientii au nevoie de interventie medicamentoasa care poate fi
realizata doar de catre psihiatru, colaborarea acestuia cu psihologul este necesara in
vederea obtinerii celor mai bune rezultate.