2.1.

Repere/ condiţionări în elaborarea CDŞ/ CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDŞ/ CDL la grupuri ţintă diferite;
2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDŞ/ CDL din domeniul știinţei informării.

Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/ extindere;

Curriculumul în dezvoltare locală (CDL) este o componentă a Curriculumului Național, ce cuprinde orele
alocate pentru dezvoltarea ofertei curriculare realizate în parteneriat cu agenții economici, fiind specifică
fiecărei unități de învățământ.
În conformitate cu Legea Educaţiei Naţionale, formarea profesională a tinerilor şi adulţilor are ca finalitate
principală formarea competenţelor, înţelese ca un ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe,
abilităţi, deprinderi şi aptitudini.
Prin CDL se asigură cadrul pentru realizarea unei instruiri care să permită, în contextul oferit de agenții
economici locali, formarea tuturor compețentelor tehnice descrise în Standardele de Pregătire
Profesională.
În Curriculumul Naţional, în planurile cadru pentru clasele din învățământul obligatoriu, disciplinele
obligatorii au o pondere de 80 %, iar CDL-urile 20%. Pentru clasele de liceu din ciclul superior, ponderea
disciplinelor din CDL este de 30%.
În orele de CDL alocate prin planurile–cadru de învățământ, este necesar a se desfășura activități practice
şi/sau de laborator, pentru a se realiza situațiile de învățare identificate împreună cu agentul economic,
partener al unității de învățământ. Se oferă un cadru curricular flexibil care permite adaptarea la nevoile
de formare identificate, pe baza analizelor pieței muncii, precum și crearea oportunităților pentru rute
profesionale individualizate.
CDL-ul deschide noi perspective dând şansa cadrelor didactice să-şi manifeste creativitatea la nivelul
practicii şcolare. Astfel cadrul didactic devine creator de curriculum, el orientându-şi proiectarea didactică
pornind de la obiective şi competenţe clar definite, pe care le va urmări pe toată durata desfăşurării
opţionalului.
Proiectarea şi elaborarea curriculum-ului local presupune parcurgerea unor etape specifice elaborării
oricărui proiect:, o pregătire a proiectului, o concepere a proiectului şi în fine, realizarea şi punerea în
aplicare a proiectului.
Parcurgerea acestor etape presupune:
enunţarea unui scop general,
stabilirea ţintelor specifice,
stabilirea obiectivelor de referinţă,
stabilirea competenţelor generale, care specifică rezultatele,
stabilirea competenţelor specifice, specificarea conţinuturilor,
stabilirea activităţilor de învăţare,
elaborarea standardelor curriculare de performanţă.
În acest fel se pot stabili, cel puţin la modul ideal:- performanţele la care se doreşte să ajungă elevul, la
sfârşitul unui anumit ciclu şcolar, graniţele până la care se poate extinde evaluarea, gradul de detaliu până
la care trebuie abordate conţinuturile de către profesori.
Elevii vor fi conştienţi de ceea ce trebuie să ştie şi să facă pentru a încheia cu succes o treaptă de
şcolarizare, iar părinţii pot lua cunoştinţă de inventarul de acţiuni menite să pună în evidenţă ceea ce
elevii ştiu să facă.
Curriculum în dezvoltare locală, presupune participarea şi eforturile reunite ale celor implicaţi în procesul
de educaţie: elevi, profesori, părinţi, parteneri sociali (agenţi economici, organizaţii locale sau
regionale,etc.).
Curriculum în dezvoltare locală constituie o dominantă a personalităţii şcolii, prin care creşte rolul,
responsabilităţile şi angajamentele pe care şcoala şi cadrele didactice le au faţă de cetăţeni.
Elaborarea CDL trebuie să reflecte valenţele parteneriatului şcoală-comunitate, urmărind promovarea
valorilor democratice. Parcurgerea CDL-ului permite viitorilor absolvenţi să devină cetăţeni responsabili în
comunitate.
Structura programelor şcolare include următoarele elemente:
Notă de prezentare (argument)
Competenţe generale
Competenţe specifice şi conţinuturi
Modalităţi de evaluare
Valori şi atitudini
Sugestii metodologice
Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de
complexitate; competenţele generale orientează demersul didactic, către achiziţiile finale ale elevului.
Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut; corelaţia propusă are în vedere posibilitatea
ca o anumită competenţă specifică să poată fi măsurabilă şi atinsă prin diferite unităţi de conţinut,
neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul
unui an de studiu, sunt derivate din competenţele generale fiind etape în formarea acestora.
Competenţele specifice trebuie să fie adecvate nivelului de cunostinţe ale elevului.
Conţinuturile învăţării trebuie adaptate la experienţa elevului, adecvate intereselor, nevoilor prezente şi
viitoare ale elevului, fiind mijloace prin care se urmăreşte formarea competenţelor. Unităţile de conţinut
sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie. Cadrele didactice au libertatea de a aborda unităţile
de conţinut într-o altă ordine, respectând însă logica internă a disciplinei.
Programele şcolare orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile
de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce
se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.
Activităţile de învăţare trebuie să dezvolte competenţele propuse, să presupună activitatea nemijlocită a
elevului, să permită învaţarea prin cooperare şi să utilizeze resursele materiale locale.
În urma evaluării, educabilii demonstrează că şi-au format competenţe sociale, cum ar fi: comunicarea,
lucrul în echipă, asumarea responsabilităţilor, gândirea critică şi competențe profesionale suplimentare,
solicitate de piața locală a muncii, dobândind deprinderi de dezvoltare a unei afaceri proprii, lărgindu-şi
astfel, domeniul ocupaţional.
Din păcate se acordă o mică importanţă legăturii reale cu agenţii economici de profil, legătură care ar
trebui să fie principala sursă în alegerea temelor pentru CDL.
Din dorinţa de a atrage cât mai mulţi elevi la orele dedicate CDL, în cadrul activităţilor de formare din
cadrul proiectului “Abordări inovative în didactica disciplinelor din aria curriculară Tehnologii” am propus o
dezbatere privind găsirea celor mai bune modalităţi de motivare a beneficiarilor direcţi ai învăţării,
educabilii, astfel încât aceştia să frecventeze cu interes cursurile propuse prin CDL.Au fost identificate
următoarele modalităţi:
Promovarea CDL-urilor într-un mod cât mai atractiv cu putinţă astfel încât să se stârnească curiozitatea
specifică vârstei (afişe, pliante, postere etc. ).
Întâlniri cu părinţii, consultarea acestora astfel încât să avem suportul lor în a face elevii să înţeleagă
utilitatea studierii acestor module.
Elevii trebuie să fie convinşi că deprinderile acumulate le vor fi utile în viitor. Pentru aceasta ei vor fi puşi
în faţa unor fapte reale, de viaţă care să exemplifice importanţa studiului respectiv.
Efectuarea de vizite la agenţii economici parteneri şi discuţii cu aceştia, pentru a se prezenta cât mai
realist nevoia de diversificare a învăţării.
Efectuarea orelor de CDL la agenţii economici (acolo unde se impune), pentru utilizarea bazei materiale a
acestora şi pentru a vedea pe viu, procesele de producţie.

Dacă aceste măsuri şi altele se vor realiza, atunci cu siguranţă educabilii vor fi receptivi la conţinuturile
programelor CDL propuse de scoală, absolvenţii învăţământului tehnologic putându-se adapta mai uşor
cerinţelor pieţei muncii.
Dacă un CDL, proiectat pentru un an, se bucură de succes este bine să fie propus şi pentru anul următor,
cu îmbunătăţirile care se impun.