CONTRAVENŢIA

Definitia si trasaturile contraventiei

Prin O.G. nr. 2/2001 contraventia este definita ca fiind fapta savarsita cu vinovatie, stabilita
si sanctionata prin lege, ordonanta, hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului
local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului
judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Din definitie se desprind drept trasaturi caracteristice ale contraventiei:

a. fapta sa fie savarsita cu vinovatie

b. fapta sa prezinte pericol social
c. fapta sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie prin legi sau alte acte normative;

a. Fapta sa fie savarsita cu vinovatie

Contraventia este o fapta ilicita care se incadreaza in consecintele aratate de actul normativ
care o prevede numai daca este savarsita cu vinovatie. Astfel, exista vinovatie atunci cand fapta care
prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa. Intentia poate sa fie directa (cand
contravenientul prevede urmarile faptei sale si urmareste producerea lor prin comiterea acelei fapte)
si indirecta (atunci cand prevede rezultatul faptei sale si desi nu il urmareste sa se produca, accepta
posibilitatea producerii lui). Culpa, la randul ei poate sa fie cu previziune sau usurinta (cand
contravenientul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va
produce) sau fara previziune sau din neglijenta (cand contravenientul nu prevede rezultatul faptei
sale, desi trebuia si putea sa-l prevada). Vinovatia “este un act de constiinta care implica in primul
rand un factor intelectiv si apoi unul volitiv, deci un proces de constiinta si apoi unul de vointa,
constiinta fiind premisa vointei”.

b. Fapta sa prezinte un pericol social

Gradul de pericol social presupune de la inceput sa fie apreciat de catre legiuitor prin insasi
norma juridica care contine contraventia. In functie de interesul general, in functie de obiectul
ocrotit, de persoana faptuitorului, de imprejurarile de savarsire a faptei, legiuitorul stabileste gradul
de pericol social in functie de care incrimineaza unele fapte ca infractiuni si prevede unele fapte
drept contraventii. Insasi existenta pericolului social, cuantificarea lui, nu se poate face, in mod real,
o data cu aplicarea contraventiei de catre agentul constatator. Cu toate acestea, in art. 5 alin. 5 din
O.U.G. nr. 2/2001 aprobata cu modificari si completata prin Legea nr. 180/2002 se arata ca
“sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite”.

c. Fapta sa fie stabilita si sanctionata ca atare, drept contraventie prin lege, ordonanta,
hotarare a Guvernului, hotarare a consiliului local sau hotarare a consiliului judetean

Exista raspundere contraventionala atunci cand fapta ilicita imbraca forma unei contraventii
prevazuta si sanctionata expres printr-un act normativ emis de un organ competent material,
functional si teritorial. De altfel, in art. 1 din O.G. nr. 2/2001 legiuitorul a prevazut, ca o trasatura
caracteristica a contraventiei, ca aceasta sa fie prevazuta si sanctionata prin legi, sau prin alte acte
normative ale organelor anume aratate in acest act normativ. Potrivit Constituţiei contraventiile se
pot stabili prin legi, ordonante si hotarari ale Guvernului in toate domeniile de activitate (art. 2), iar
1
pe plan local prin hotarari ale consiliilor locale, comunale, orasenesti, municipale si judetene in toate
domeniile de activitate in care au stabilite atributii prin lege.

Sanctiunile contraventionale sunt: principale si complementare.

1. Sanctiunile contraventionale principale :
a) Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra
pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale şi se se
aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.

b) Amenda contraventionala are caracter administrativ şi trebuie achitata de buna voie in caz
contrar procesul-verbal de contravenţie va fi pus în executare silită. Contraventia se constata printr-
un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si
sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori. Procesul-verbal de
constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele,
prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de
identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului;
descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si
aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor
pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia;
indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de
circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de
actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si
organul la care se depune plangerea.

c) Prestarea unei activitati în folosul comunitatii poate fi stabilita numai prin lege si numai
pe o durata ce nu poate depasi 300 de ore. In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in
termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite,
organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza
teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii
contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din
amenda care a fost achitata.

2. Sanctiunile contraventionale complementare sunt:

- confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;
- suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei
activitati;
- inchiderea unitatii;
- blocarea contului bancar;
- suspendarea activitatii agentului economic;
- retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior,
temporar sau definitiv;
- desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.
Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala
principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.

Situaţii care înlătură caracterul contravenţional al faptei

Acestea insa nu trebuie confundate cu cauzele care exclud raspunderea contraventionala.

a) Legitima aparare - In stare de legitima aparare se afla acea persoana care comite o contraventie
pentru a inlatura un atac material, direct si imediat indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui
2
interes public, atac care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui care este atacat, ori
interesul public. Niciunei persoane lezate in drepturile sale nu ii este permis de ordinea de drept din
tara noastra sa-si faca singura dreptate. Exista totusi situatii exceptionale in care o persoana este
victima unei agresiuni si cand in fata unui pericol iminent, lipsita de posibilitatea de a apela la
interventia autoritatilor, nu are alt mijloc de a evita pericolul decat savarsind o contraventie.

b) Cazul fortuit - Este vorba de situatia in care o persoana savarseste o contraventie datorita unei
intamplari sau unei imprejurari ce nu putea fi prevazuta sau inlaturata. Aceasta cauza consta, deci, in
interventia unui eveniment sau a unei intamplari imprevizibile care determina producerea
rezultatului socialmente periculos.

c) Starea de necesitate - Persoana care comite o contraventie pentru a salva de la un pericol iminent
si care nu poate fi inlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia, un bun
material al sau ori al altuia, precum si un interes public, se afla in stare de necesitate. Existand
aceasta cauza care ii inlatura caracterul ilicit, savarsirea unei contraventii nu va fi pedepsita.

d) Constrangerea fizica sau morala - Nu constituie contraventie fapta comisa din cauza unei
constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista, sau din cauza unei constrangeri psihice,
exercitata, prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana sa ori a altuia si care nu putea fi
inlaturata in alt mod decat savarsind acea fapta.

e) Eroarea de fapt - este situatia cand faptuitorul, in momentul comiterii contraventiei nu cunostea
sau cunostea gresit existenta unei stari de fapt, situatii sau imprejurari de care depindea caracterul
contraventional al faptei. Daca el ar fi cunoscut in mod real si corect realitatea nu ar fi comis
contraventia.

f) Iresponsabilitatea – se refera la situatia in care o persoana iresponsabila comite o contraventie.

Iresponsabilitatea din cauza unei boli psihice constituie si ea o cauza care inlatura caracterul
contraventional al faptei. Pentru ca starea mintala a unei persoane sa determine inlaturarea
caracterului contraventional al faptei este necesar sa se constate incapacitatea psihica a sa de catre un
organ medical de specialitate. Deoarece persoanele iresponsabile din punct de vedere psihic nu au
reprezentarea faptelor comise si nici a consecintelor acestora, legiuitorul le apara. Iresponsabilitatea
poate fi determinata de diverse cauze de natura medicala (idiotenie, autism, boli psihice etc.). Ea
poate fi permanenta sau temporara.

g) Infirmitatea - In legislatia penala este o cauza necunoscuta in sensul ca ea nu exonereaza de

raspundere juridica persoana infirma care a comis o infractiune. Aceasta cauza opereaza in dreptul
contraventional daca este in legatura cu fapta contraventionala comisa, inlaturandu-i caracterul
contraventional. Avem drept exemplu: trecerea strazii printr-un loc nepermis sau pe culoarea rosie a
semaforului de catre un orb.

h) Betia involuntara completa (accidentala) - Starea in care a ajuns o persoana independent de

vointa sa este betie involuntara completa (accidentala).

i) Minoritatea - Privind regimul juridic al contraventiilor Ord. Guv. nr. 2/2001 stipuleaza in mod
expres in art. 11 alin. (2) ca minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional. Rezulta ca minoritatea
este si ea o cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei, deoarece minorul sub 14 ani, aflandu-se in
procesul natural de dezvoltare organica si psihica, nu are capacitatea de a intelege suficient
caracterul faptelor sale si nici experienta de viata necesara pentru a cunoaste si intelege legile si
normele de convietuire sociala.