PROIECT CAN

WLAN Beacon frame

Student: Profesor coordonator:

Moroșan Dimitrie as. dr. ing. Lavric Alexandru

1
Cuprins

1. Introducere....................................................................................................................... 3
2. Generalitati ...................................................................................................................... 4
3. Beacon Frame .................................................................................................................. 5
4. Mod de funcționare ........................................................................................................... 6
Scanare pasivă .................................................................................................................. 6
Scanare activă ................................................................................................................... 7
5. Informatiile semnalului...................................................................................................... 8
6. Aplicatie Simulink IEEE 802.11 WLAN – Beacon Frame.....................................................10
Transmiţător .....................................................................................................................11
Receptor ...........................................................................................................................13

2
 1. Introducere

Rețelele fără fir sunt rețele de aparate și dispozitive interconectate prin unde radio,
inrfraroșii, optice și alte metode fără fir (în engleză: wireless network; cuvântul wireless
înseamnă „fără fir” și se pronunță /ˈwa.iə.lis/, v. AFI). În ultimii ani ele au cunoscut o dezvoltare
semnificativă pe plan mondial, reprezentând o soluție alternativă la legăturile cu fir (electric,
din fibră optică și altele). Conexiunile fără fir devin tot mai populare, deoarece ele rezolvă
probleme ce apar în cazul cînd avem multe cabluri, conectate la multe dispozitive. Tehnologiile
moderne fără fir pot interconecta echipamentele (sau și rețelele locale, LAN-urile) la distanțe
mici, dar și la distanțe mari.

Fig. 1 Comunicații Wi-Fi

În prezent există mai multe moduri de a transmite date prin eter: Wi-Fi, Bluetooth, GPRS,
3G, GPS ș.a.

Wi-Fi este o tehnologie radio folosită deseori la implementarea rețelelor locale de

calculatoare de tip rețea locală fără fir (Wireless Local Area Network, WLAN). Un WLAN este
un sistem de comunicații implementat ca extensie la, sau ca alternativă pentru o rețea locală
(LAN) cablată, într-o clădire sau campus, combinând conectivitatea la viteză mare cu
mobilitatea utilizatorilor, într-o configurație mult simplificată. Avantajele evidente, cum ar fi
mobilitatea, flexibilitatea, simplitatea în instalare, costurile de întreținere reduse și
scalabilitatea, au impus Wi-Fi și WLAN ca o soluție tot mai mult utilizată.

3
 2. Generalitati

Wi-Fi este numele comercial pentru tehnologiile construite pe baza standardelor de

comunicație din familia IEEE 802.11 utilizate pentru realizarea de rețele locale de comunicație
(LAN) fără fir (wireless, WLAN) la viteze echivalente cu cele ale rețelelor cu fir electric de tip
Ethernet. Suportul pentru Wi-Fi este furnizat de diferite dispozitive hardware, și de aproape
toate sistemele de operare moderne pentru calculatoarele personale (PC), rutere, telefoane
mobile, console de jocuri și cele mai avansate televizoare.

Standardul IEEE 802.11 descrie protocoale de comunicație aflate la nivelul gazdă-rețea al

Modelului TCP/IP, respectiv la nivelurile fizic și legătură de date ale Modelului OSI. Aceasta
înseamnă că implementările IEEE 802.11 trebuie să primească pachete de la protocoalele de la
nivelul rețea (IP) și să se ocupe cu transmiterea lor, evitând eventualele coliziuni cu alte stații
care doresc să transmită.

802.11 face parte dintr-o familie de standarde pentru comunicațiile în rețele locale, elaborate
de IEEE, și din care mai fac parte standarde pentru alte feluri de rețele, inclusiv standardul
802.3, pentru Ethernet. Cum Ethernet era din ce în ce mai popular la jumătatea anilor 1990, s-
au depus eforturi ca noul standard să fie compatibil cu acesta, din punctul de vedere al
transmiterii pachetelor.[1]

Standardul a fost elaborat de IEEE în anii 1990, prima versiune a lui fiind definitivată în
1997. Acea versiune nu mai este folosită de implementatori, versiunile mai noi și îmbunătățite
802.11a/b/g fiind publicate între 1999 și 2001. Din 2004 se lucrează la o nouă versiune,
intitulată 802.11n și care, deși nu a fost definitivată, este deja implementată de unii furnizori de
echipamente.

Din punct de vedere al securității, IEEE și Wi-Fi Alliance recomandă utilizarea standardului
de securitate 802.11i, respectiv a schemei WPA2. Alte tehnici simple de control al accesului la
o rețea 802.11 sunt considerate nesigure, cum este și schema WEP, dependentă de un algoritm
de criptare simetrică, RC4, nesigur.

Limitările standardului provin din mediul fără fir folosit, care face ca rețelele IEEE 802.11
să fie mai lente decât cele cablate, de exemplu Ethernet, dar și din folosirea benzii de frecvență
de 2,4 GHz, împărțită în 12 canale care se suprapun parțial două câte două. Limitările date de
consumul mare de energie, precum și de reglementările privind puterea electromagnetică emisă,
nu permit arii de acoperire mai mari de câteva sute de metri, mobilitatea în cadrul acestor rețele
fiind restrânsă. Cu toate acestea au apărut și unele tehnologii care permit legături fără fir bazate
pe standardul 802.11 între două puncte fixe aflate la distanțe de ordinul sutelor de kilometri.

4
 3. Beacon Frame

„Beacon frame este unul dintre cadrele de gestionare în rețele WLAN bazate pe IEEE
802.11. Conține toate informațiile despre rețea. Beacon frame-urile sunt transmise periodic, ele
servesc pentru a anunța prezența unei rețele LAN fără fir și pentru a sincroniza membrii setului
de servicii. Beacon frame-urile sunt transmise de către punctul de acces (AP) într-un set de
servicii de bază de infrastructură (BSS). În rețeaua IBSS, generația de baliză este distribuită
între posturi. Pentru spectrul de 2,4 GHz, având mai mult de 15 SSID-uri pe canale care se
suprapun (sau mai mult de 45 în total), beacon frame-urile încep să consume o cantitate
semnificativă de timp de aer și să degradeze performanța chiar și atunci când majoritatea
rețelelor sunt inactive. ”

Fig. 2 802.11 Beacon frame

5
 4. Mod de funcționare

Acest Beacon Frame conține câteva informații importante. Acesta include SSID-ul stației.
Este inclus intervalul dintre frame-uri și de asemenea pe frame este scris și timpul.

O stație wireless utilizează un Beacon Frame pentru a determina punctul de acces la care
trebuie să vă conectați. După ce a stabilit ce punct de acces să utilizeze, stația wireless trimite
o cerere de asociere. Punctul de acces va răspunde fie cu acceptarea cererii, fie cu respingerea
acesteia.

După cum am menționat mai sus, un cadru de baliză este trimis la fiecare 0,1 secunde. Cele
mai multe routere 802.11 au această setare implicită. Multe routere vă permit să le schimbați
până la 20ms (0,02 secunde) până la 1000ms (1 secundă). Schimbarea de la valoarea implicită
de 100 ms este, prin urmare, posibilă, dar trebuie să fiti conștienți de posibilele impacturi. Un
beacon frame utilizează o anumită lățime de bandă, astfel încât trimiterea unui frame prea
adesea va mânca în lățimea de bandă disponibilă. Pe de altă parte, stațiile wireless vor putea să
se conecteze rapid la punctul de acces.

Dimpotrivă, trimiterea unui beacon frame fără o anumită periodicitate poate cauza întârzieri
pentru stațiile wireless care încearcă să se conecteze la punctul de acces. Acest lucru se
datorează faptului că o stație radio va funcționa prin toate canalele care caută un beacon frame.
Dacă intervalul de baliză este setat prea sus, stația necesită mai mult timp pentru a primi un
beacon. Acest lucru nu poate fi neapărat o problemă dacă rețeaua este în mare parte statică, dar
va însemna un timp de asociere mai lung. Avansul este că transferul se poate îmbunătăți.

Pentru a vă alătura unui BSS, un dispozitiv fără fir trebuie să-și scaneze mai întâi mediul
înconjurător pentru a căuta orice AP online care ar putea oferi servicii de rețea. Dincolo de
aceasta, dispozitivul ar putea avea nevoie să construiască o listă de SSID-uri disponibile. Un
dispozitiv poate scana orizontul fără fir în două moduri:

Scanare pasivă - Dispozitivul pur și simplu ascultă pentru orice Beacon frame-uri difuzate
din AP-uri din apropiere. Scanarea pasivă are câteva dezavantaje: un dispozitiv trebuie să
aștepte până când beacon freme-urile vor fi transmise la următorul interval, ceea ce nu ar putea
fi destul de curând într-o situație critică de timp; și beacon frame-urile nu conțin întotdeauna
un nume SSID specific, astfel încât un dispozitiv nu poate depinde întotdeauna de a învăța că
un SSID dorit există pe un AP.

În Fig. 3.1, Host-1 este capabil să recepționeze balize de la AP-1 și AP-2. Beacone Frame
specifice BSSID-urile și SSID-urile oferite, precum și ratele de date acceptate și alte informații
despre BSS-urile lor.

6
 Fig.3.1 Scanare Pasiva pentru descoperirea BSS

Scanare activă - Dispozitivul trebuie să aibă un rol activ și să difuzeze un cadru de

solicitare pentru căutarea oricărui AP din raza de acțiune să se identifice. Dispozitivul poate
include un nume SSID specific în cerere. Orice AP care primește solicitarea trebuie să trimită
un răspuns la dispozitiv (în cazul nostru Probe Request) .

În Figura 3.2, un dispozitiv transmite o solicitare pentru a căuta toate AP-urile care pot
oferi SSID-ul "guest". Atât AP-1 cât și AP-2 primesc solicitarea și trimit răspunsurile sondei
care conțin BSSID-urile lor și alte informații despre BSS și SSID.

Fig. 3.2 Scanare Activa pentru a descoperi BSS-ul

7
 5. Informatiile semnalului

Beacon-urile sunt proiectate pentru a permite unei stații să afle tot ce are nevoie pentru a se
potrivi parametrilor cu setul de servicii de bază (BSS) și pentru a începe comunicarea.

Beacon frame-ul se află între antetul și câmpul CRC și constituie cealaltă jumătate a freme-
ului. Fiecare beacon frame poartă următoarele informații în corpul cadrului:

 Interval de baliză(Beacon interval). Aceasta reprezintă perioada de timp dintre

transmisiile de baliză. Înainte ca o stație să intre în modul de economisire a energiei,
stația are nevoie de intervalul de baliză pentru a afla când să se trezească pentru a primi
baliza (și să afle dacă există cadre tamponate la punctul de acces).

 Timestamp-ul. După primirea unui cadru de baliză, o stație utilizează valoarea

timestamp pentru a actualiza ceasul local. Acest proces permite sincronizarea tuturor
posturilor care sunt asociate cu același punct de acces.

 Identificator set de servicii (SSID). SSID identifică o rețea LAN fără fir specifică.
Înainte de a vă asocia cu o anumită rețea wireless LAN, o stație trebuie să aibă același
SSID ca și punctul de acces. În mod prestabilit, punctele de acces includ SSID-ul din
cadrul beacon pentru a permite funcțiilor de sniffing (cum ar fi cele furnizate de
Windows XP) să identifice SSID-ul și să configureze automat cartela de interfață de
rețea fără fir (SSID). Unii furnizori de puncte de acces au opțiunea de a dezactiva
transmiterea SSID-ului în beacon frame pentru a reduce problemele de securitate.

 Vitezele acceptate. Fiecare beacon frame poartă informații care descriu vitezele pe care
le suportă o anumită rețea wireless LAN. De exemplu, un beacon frame poate indica
faptul că sunt disponibile numai vitezele de date de 1, 2 și 5.5Mbps. Ca rezultat, o stație
802.11b ar rămâne în limite și nu va folosi 11 Mbps. Cu ajutorul acestor informații,
posturile pot utiliza metrici de performanță pentru a decide cu ce punct de acces să se
asocieze.

 Setul de Parametri. Beacon-ul include informații despre metodele specifice de

semnalizare (cum ar fi spectrul extins de propagare a frecvenței, spectrul de răspândire
a secvenței directe etc.). De exemplu, un beacon ar include în parametrul corespunzător
setarea numărului de canal pe care îl utilizează un punct de acces 802.11b. De asemenea,
o baliză aparținând rețelei de înclinare a frecvenței ar indica o șansă de a se opri și o
perioadă de așteptare.

8
 Informații privind capacitatea. Aceasta înseamnă cerințele posturilor care doresc să
aparțină rețelei fără fir pe care o reprezintă beacon frame-ul. De exemplu, aceste
informații pot indica faptul că toate posturile trebuie să utilizeze WEP pentru a participa
la rețea.

 Harta de indicare a traficului (TIM). Un punct de acces trimite periodic mesajul TIM
într-un beacon frame pentru a identifica ce stații care utilizează modul de economisire
a energiei au cadre de date pe care le așteaptă în tamponul punctului de acces. TIM
identifică o stație cu identitatea de asociere pe care a atribuit-o punctului de acces în
timpul procesului de asociere.

9
 6. Aplicatie Simulink IEEE 802.11 WLAN – Beacon Frame

Acest model prezintă transmiterea și recepția beacon frame-urilor (cadrelor de baliză) într-
o rețea wireless locală (WLAN) bazată pe 802.11, așa cum este descris în [1]. Cadrul de baliză
este un tip de cadru de gestionare. Identifică un set de servicii format de un număr de dispozitive
802.11. Punctul de acces (AP) al unui set de servicii transmite periodic cadrul de baliză pentru
a stabili și întreține rețeaua. Într-o rețea ad-hoc, posturile transmit cadrul de baliză.

Modelul are trei părți principale:

 Parametrii modelului, unde se pot selecta informațiile trimise în cadrul beacon frame-
ului și parametrii canalului,

 Sistemul 802.11, format dintr-un transmițător, canal și receptor,

 Rezultate, unde se pot vizualiza cele mai importante informații primite, cum ar fi CRC
flags, tipul de pachet și SSID-ul primit.

10
Transmiţător
Transmițătorul implementează un substrat MAC ușor și un strat fizic ce construiește cadrul
stratului PHY. Transmite fiecare cadru PHY utilizând mai multe cadre de canale consecutive.

Fig. 4 Schema Simulink a transmițătorului

Substratul MAC construiește cadrul de baliză, care este un tip de cadru de gestionare.
Figura următoare prezintă formatul cadrului de gestionare. Acest cadru este, de asemenea,
numit o unitate de date protocol MAC.

Fig.4.1 Mac Header

Acest exemplu implementează un beacon frame (cadru de baliză) cu un corp de cadru

care conține următoarele câmpuri:

 Timestap-ul
 Intervalul de baliză
 Capacitatea
 Elementele SSID
 Rata elementelor suportate
 Element de setare a parametrilor secvenței directe (DS)
 Element de setare a parametrilor liberi (CF) (opțional)

Putem seta câțiva parametri din aceste câmpuri utilizând parametrii GUI pentru
parametri. De exemplu, parametrul numărului de canal, care este trimis în elementul set de
parametri DS.

11
 Transmițătorul pornește periodic pentru a transmite un cadru de baliză. Parametrul
intervalului de baliză determină perioada de transmisie.

Fig.4.2 IEE Std

Framer și modulator PHY creează unitatea de date protocol PPCP (PPDU) prin
adăugarea preambulului și antetului procedurii de convergență a stratului fizic (PLCP) la
MPDU. Preambulul PLCP conține 128 de biți (SYNC), care mai târziu sunt codate. Receptorul
determină prezența unui cadru PPDU utilizând acest semnal SYNC. Câmpul LENGTH al
antetului PLCP determină lungimea cadrului MPDU. Antetul PLCP conține, de asemenea, un
CRC pe 16 biți.

Transmițătorul scramblează cadrul PPDU, se modulează utilizând o cheie diferențială

binară de schimbare a fazei (DBPSK) la o viteză de 1 Mbps și aplică răspândirea folosind un
cod Barker de lungime 11. Acest subsistem împachetează, de asemenea, chips-uri suplimentare
la simbolurile răspândite pentru a ajunge la o lungime maximă de 1024 biți PPDU. În acest fel,
sistemul forțează stratul MAC să funcționeze la o perioadă de 1024 microsecunde, care este o
unitate de timp (TU).

Transmițătorul emite 128 de simboluri modulate (1408 de jetoane), care este un cadru
de canal, la un moment dat. Simbolurile modulate trec printr-un filtru de formare a pulsului
cosinus ridicat. Simbolurile în formă de puls sunt trimise printr-un canal AWGN care aplică și
o deplasare și o întârziere a frecvenței.

12
Receptor
Receptorul constă din filtrarea în jos și filtrarea potrivită, un controler al receptorului și
un detector.

Fig.5. Receptorul

Receptorul caută semnalul SYNC codificat folosind un corelator. Odată ce se detectează

un vârf, controlerul întârzie semnalul recepționat pentru a alinia la o limită a cadrului canalului,
pentru a scoate eșantioane și a porni detectorul. Controlorul furnizează de asemenea indicii
detectorului pentru a ajuta parsarea cadrului primit.

Fig.5.1Căutarea semnalului SYNC

13
 Detectorul detectează, demodulează și decodifică semnalul recepționat. Parserul de
pachete creează un tampon PLCP și un tampon MPDU. Odată ce tamponul PLCP se umple,
decodorul PLCP pornește și decodează cadrul PLCP. Dacă CRCP-ul PLCP verifică, adică
indicatorul de verificare CRC este 0, atunci decodorul PLCP furnizează lungimea MPDU către
decodorul MPDU. În caz contrar, detectorul este oprit de către controlerul receptorului.

Atunci când tamponul MPDU primește numărul de biți pe care câmpul LENGTH al
PLCP specifică, decodorul MPDU este activat. Dacă controlul MPDU CRC, adică flagul
MPDU CRC este 0, atunci conținutul MPDU este analizat.

14
 7. Rezultatele Simularii

Când executați simularea, acesta afișează rezultatele sub forma de text :

 PLCP flag CRC (0 pentru nici o eroare, 1 pentru eroare sau fără cadru)
 MPDU flag CRC (0 pentru nici o eroare, 1 pentru eroare sau fără cadru)
 Tipul cadrului (0 pentru cadrul de gestionare)
 Frame subtip (8 pentru frame beacon)
 Informații selectate despre MPDU, cum ar fi intervalul de baliză și SSID

Fig.6.1 Date recepționate

Simularea afișează, de asemenea, graficele de dispersie ale datelor transmise și

recepționate, precum și simbolurile pierdute. Putem vedea pe graficul rotativ împrăștierea din
cauza offset-ului frecvenței. Demodulatorul diferențial este capabil să urmărească schimbarea
de fază și să demoduleze corect simbolurile.

15
Fig.6.2 Fragmente receptionate Fig. 6.3 Fragmente trimise

Fig.6.4 Simboluri receptionate

16
 8. Concluzii

În urma acestui proiect mi-am aprofundat cunoștiințele despre cum funcționează tehnologia
wifi. Am înțeles deabia acum de ce uneori nu mă puteam conecta la o anumită rețea wifi. Pe
scurt mi-am elucidat anumite mistere în legatură cu această tehnologie și am concretizat cât de
importante sunt cadrele de baliză, beancon frame-urile.

17
 9. Bibliografie
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Beacon_frame
2. https://www.youtube.com/watch?v=KUgT1WZNes4
3. https://www.youtube.com/watch?v=SPY3W_Kmq8U

18