Sunteți pe pagina 1din 2

PROLOG

Nu pot sa nu ma intreb daca asta e ultima data cand il voi vedea. Ochii de un albastru
electrizant care ma urmareau parca peste tot, parul de o nuanta de saten inchis in care degetele
mele s-au plimbat nopti intregi, buzele rozalii si pline care mi-au traversat intreg corpul si mi-au
provocat fiori pe sira spinarii, soptindu-mi vorbe dulci si murdare in ureche, mainile mari si
tatuate care m-au aparat in noptile ploioase si corpul inalt si puternic care nu a lasat sa mi se
intample nimic. Toate astea tin de el si de tot ce a facut pentru mine. Totusi, el a hotarat sa ma
paraseasca.

Simt cum fata incepe sa mi se ude, dar nu stiu daca sunt lacrimi sau nenorocita de ploaie.
Inconstienta, fac cativa pasi spre locul in care se afla, dar e prea departe. Poarta hainele negre de
care nu s-a despartit niciodata, iar piercingul negru din buza ii straluceste. Isi musca buza
inferioara, iar privirea nu i se abate de la mine.

Mi-as fi dorit sa spun ceva, dar stiam ca orice as fi spus, nu i-ar fi schimbat decizia. Chiar
voia sa plece pentru totdeauna.

Ploaia uda pamantul si il transforma in noroi. Toata lumea a plecat. Inca langa mormatul
proaspat, las norii sa se descarce pe mine si sa imi ude rochia neagra. De ce? De ce si-a ales sa
vina chiar acum?

‘Imi pare rau.’, buzele lui au mimat.

O durere in piept m-a sagetat cand am descifrat aceste cuvinte.

‘Si mie.’, am spus la randul meu. Stiam ca a inteles fiindca, fara tragere de inima, s-a intors cu
spatele si a inceput sa se indeparteze printre morminte pana s-a facut nevazut. Odata disparut din
raza mea vizuala, inima parca mi-a fost sfarsiata.

Picioarele au inceput sa imi tremure si au cedat, lasandu-ma sa cad cu genunchii goi in noroi.
Simteam cum pieptul parca mi-a fost injunghiat si in gat mi s-a format un nod. Partea din spate a
capului a inceput sa ma doara ingrozitor. Privirea mi se incetosa, iar pleoapele imi devin din ce
in ce mai grele. Corpul a devenit un bolovan pe care eram deja satula sa il mai car, asa ca m-am
lasat eliberata de aceasta greutate. Inainte ca intunericul sa ma acopere complet, in mintea mi-a
aparut imaginea ochilor albastri care i-am vazut in urma cu ce pare o vesnicie, ochii care nu ii
voi uita niciodata.
CAPITOLUL 1