Universitatea de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Referat
Tema : Suprasolicitarea nervoasă

A elaborat : Ilescu Ana-Maria

A verificat : Banari Ion

Chișinău 2019
Noțiunea de suprasolicitare nervoasă are două sensuri: primul reprezintă acțiunile realizate
de individ asupra sistemului nervos, deseori impuse de anumite circumstanțe, prin care se
produc schimbări în funcționarea normală a acestuia; al doilea constituie starea ce rezultă din
aceste acțiuni, determinată prin anumite disfuncții psio-neurologice somatice și
comportamentale
Pentru un medic antrenat în actul terapeutic, care tratează un pacient și depistează stări
specifice suprasolicitării nervoase, este important să stabilească cauzele stării respective,
pentru a putea oferi soluțiile corespunzătoare. Așadar, suprasolicitarea nervoasă poate surveni
în rezultatul:
1) realizării unui volum mare și intens de muncă intelectuală, deseori ca rezultat al unei
autoimpuneri în situații de urgență;
2) stresului persistent, de durată;
3) surmenajului (psihic, fizic, intelectual);
4) unor afecțiuni neurologice, endocrine ori altele, deja prezente, și care impune persoana la
anumite acțiuni intelectuale, stresante, ori de alt gen, iar în rezultat survine suprasolicitarea
nervoasă;
5) influențelor unor factori fizici, informaționali din mediul ambiant și al modului de trai în
general.
Reieșind din cele expuse mai sus, putem identifica o gamă largă de agenți implicați în
declanșarea suprasolicitării sistemului nervos:
1. insatisfacția de durată a unor necesități fiziologice,
2. nereușite ori tradiții cu caracter profund,
3. calamități, mișcări ori conflicte sociale,
4. epidemii,
5. perceperea unor agenți chimici (mediul ecologic),
6. activitatea de muncă cu emotivitate sporită,
7. poluarea sonoră, ,,bombardamentul” informațional,
8. epuizarea prin utilizarea tehnicii moderne (telefonie mobilă, calculator, transport),
9. micșorarea efortului fizic,
10.emoții negative de durată ș.a.

Medicii consideră orice persoană care se simte obosită până la epuizare fizică mai mult de 3
luni trebuie sa inițieze o serie de investigații și analize sanguine care să stabilească cauza
exactă a acestor simptome. Fiecare persoană percepe in mod diferit oboseala însă există o
serie de simptome cu care aceasta se asociază și care reprezintă acuzele pentru care cei mai
mulți se prezintă la medic. Dintre acestea amintim:

 tulburări de memorie și scăderea capacității de concentrare

 confuzie, amețeli, apatie, iritabilitate și chiar depresie
 tulburări ale apetitului, scădere în greutate
 tulburări ale tranzitului intestinal
  cefalee, dureri musculare
 scăderea capacității de muncă, frustrare, somn care nu aduce odihnă și trezirea de mai
multe ori pe noapte.

Stresul se regăseşte în viaţa fiecăruia şi cei mai mulţi dintre noi învăţăm să trăim cu aces
lucru, însă există o diferenţiere între stres şi suprasolicitare. A fi stresat înseamnă a te
confrunta cu prea mult: prea multă presiune, prea multe responsabilităţi, o solicitare
permanentă care depşeste puterile fizice şi psihice ale individului. Cu toate acestea, o
persoană stresată are convingerea că, dacă ar dispune de mai mult timp şi de mai multă
energie, ar putea face faţă situaţiei. Oboseala cronică, însă, se caracterizează mai ales
prin insuficienă: senzatia ca nimic nu este suficient de bun, că nu se mai poate face
nimic, că orice gest este în zadar. Pe scurt, o persoană stresata caută soluţii, pe cand
cineva ajuns la stadiul de burnout abandonează lupta, fiind total lipsit de motivaţie şi
deprimat.
 Stres versus suprasolicitare:

STRES SUPRASOLICITARE/BURNOUT
stare de tensiune, agitatie, hiperactivitate,
lipsa de viziune asupra viitorului;
consum mare de energie;
senzaţie permanentă de urgenţă pierderea motivaţiei, a speranţei şi a idealurilor;
implicare excesivă, suprasolicitare fizică
lipsa implicării, dezangajare, abandon;
şi psihică,
supraexcitare emoțională; amorţire emoţională;
pierderea energiei; delăsare, neajutorare, senzaţia de copleşit;
epuizare fizica epuizare emotionala si psihica
afectarea sanatatii pe termen lung lipsa de sens, scop
poate conduce catre suicid

Un „aport” considerabil în provocarea suprasolicitării nervoase îl are prezența surmenajului

de durată, adică o stare patologică psiho-somatică când organismul nu s-a odihnit, relaxat
corespunzător după un efect considerabil (fizic sau psihic).
Epuizarea profesională sau, cum i se mai spune, sindromul burnout se impune tot mai mult în
societatea contemporană. Nu sunt de neglijat și efectele negative ale examenelor, preponderent
cele din instituțiile de învățământ, care, din an în an, devin tot mai complicate.
Un loc aparte în categoria comportamentului nociv pentru sănătate îl ocupă prezența de durată
a unor emoții negative ce nu caracterizează în mod direct o tulburare de personalitate, dar au
capacitatea de a eroda serios echilibrul psihic și cel somatic și evolua în patologii foarte
serioase. Printre acestea se evidențiază furia (moderată), teama, frica, îngrijorarea, tristețea și
bucuria excesivă.
Într-un mare număr de publicații sunt expuse dovezi convingătoare referitoare la faptul că
există o legătură între cazul de emoție negativă și afecțiunea unui organ concret al
organismului:
furie – ficat,
teamă – rinichi,
tristețe – plămâni,
îngrijorare – splină,
bucurie – inimă.
Aceste emoții pot degenera într-o stare periculoasă pentru sănătate, în cazul în care durează în
timp. Examinarea acestor emoții, pentru a fi ulterior anihilate, se poate face în felul următor:
1) autoevaluarea sănătății psihice și stării emotive proprii;
2) observarea tendințelor negative în exprimarea emoțiilor de către membrii familiei sau/și
colegi și semnalarea, atenționarea, îndrumarea persoanei în cauză ori a celor apropiați ei;
3) identificarea comportamentului caracterizat de emoții negative în cazul vizitelor la medic
și măsurilor luate ulterior de către personalul medical în procesul actului curativ ori de
supraveghere medicală a populației (de către medicul de familie).
Specialiștii în medicină, în primul rând, trebuie să posede cunoștințele necesare de a identifica
și coordona procesul educativ cu pacienții ce manifestă astfel de comportamente. Ulterior,
medicul trebuie să treacă la acțiuni concrete și complexe, pentru a aduce la normalitate aceste
emoții. Până la urmă, cunoștințele și acțiunile respective reprezintă o parte intrinsecă a
profesiei de medic, menită să asigure integritatea fizică și psihică a organismului uman.
O altă amenințare serioasă pentru sănătatea organismului este prezența stresului persistent.
Acest tip de stres poate fi exista și persevera în diferire medii: familial, de colectiv, comunitate
locală, comunități culturale ori religioase atipice ș.a. În aceste cazuri, medicul, alături de
pedagog, asistent social și alte persoane specializate, pot contribui la redresarea stării de
sănătate a persoanelor cu astfel de probleme.
Anihilarea sau diminuarea stresului persistent are o mare importanță pentru sănătatea
individului și pentru bunele relații (familiale, colegiale, comunitare) cu cei din jur. Stresul
persistent poate provoca tulburări de personalitate, scăderea imunității organismului, soldate
cu alte urmări grave pentru sănătate. În cazul emoțiilor negative și stresului, manifestate om
perioadă lungă de timp, medicul are timp suficient pentru a depista și trasa un plan de
modificare a comportamentului păgubos. Procesul unei influențe benefice asupra persoanelor
cu probleme comportamentale se realizează prin întreținerea unui act comunicativ prin care
specialistul se străduiește să-i explice pacientului efectele grave ce por surveni nu doar pentru
sine, ci și pentru cei apropiați.
Rolul de „catalizanți” în apariția suprasolicitării nervoase pot fi: lipsa unui somn
corespunzător, insuficiența odihnei, alimentația incorectă, presiunea timpului, maladiile
concomitente.
Suprasolicitarea nervoasă include, de obicei, trei stadii:
1) reacția de alertă a organismului (aici intervine etapa de șoc, apoi cea de contrașoc, când apar
reacțiile de apărare);
2) starea de rezistență ce antrenează procese de autoreglare;
3) faza stării de epuizare, când procesul de adaptare cedează.
În pofida faptului că capacitatea de adaptare a organismului la efort este enormă, totuși,
suprasolicitarea nervoasă prevalează cu mult asupra celei fizice. Cel mai mult sunt implicate
aici sistemul nervos și cel endocrin. De obicei, procesul se derulează după schema cercului
închis: suprasolicitarea provoacă disfuncțiile acestor sisteme, iar acestea, la rândul lor,
„întrețin” suprasolicitarea o perioadă mare de timp. Ca rezultat, intervine oboseala cronică,
tulburări de dispoziție, apatii sau extenuare emoțională, cefalee, tulburări (de somn, digestive,
sexuale) ș.a.
Așadar, se produce o erodare a resurselor de rezistență a organismului și apariția patologiilor:
hipertensiune arterială, cardiopatii, afecțiunile respiratorii și ale tractului digestiv, dureri ale
articulațiilor și musculaturii, nevroze și boli neuropsihice, dermatite și psoriazis. Deosebit de
importante sunt pentru pacienți măsurile de anihilare a urmărilor suprasolicitării nervoase
oferite de către medici.
De obicei, acestea includ:
 modificarea stilului de muncă;
 evitarea ori abandonarea unor activități;
 măsuri de controlare a emoțiilor;
 organizarea eficientă a activităților;
 posibile conformări cu starea de lucruri;
 educarea capacității de percepere a propriilor aptitudini ș.a.
Acestea și alte măsuri vor contribui la întărirea sănătății și a capacităților vitale ale
organismului, apelând la procedee comunicative și etice.

Iată o lista cu cateva idei utile pentru a preveni suprasolicitarea:

 Ia o pauza zilnică de la tehnologie. Deconecteaza-te complet de tehnologie pentru a te

conecta puţin la gandurile tale. Altfel, vei pierde controlul şi vei fi suprins sau copleşit
atunci cand gandurile respective se vor manifesta într-un mod şi la un moment
nepotrivit.
 Diminuaţi aşteptarile pe care le aveţi de la ceilalţi. Un factor suplimentar de stres vine
din partea aşteptarilor ridicate pe care le avem de la colegi sau subaltern, soţ, soţie,
prieteni. De câte ori acestia nu produc rezultatele pe care le vrem, ne enervam inutil.
 Nu amânaţi sarcinile. Sentimentul de amânare ne urmareste ca o umbra apăsatoare. In
plus,sarcinile amânate se strâng şi ne doboară.
 Respectaţi pauzele. Mintea are nevoie de realaxare periodică. Eficienţa scade
dacă munceşti fărăîntrerupere.
 Nu vă luaţi de lucru acasă. Viaţa personală trebuie separată clar de viaţa de serviciu,
presiunea de la job trebuie sa ramâna la birou.
 Spuneţi “nu pot, nu stiu, am nevoie de ajutor”. Unii oameni nu pot spune “nu”, dintr-
un anumit blocaj psihologic. Acesta este necesar să fie depăşit: ai nevoie sa-ţi evaluezi
corect resursele şi să ceri ajutor atunci când simţi ca nu poţi face faţă sarcinilor.
 Manancă regulat şi fă-ţi un program de somn . Consumă multă apa in timpul zilei, nu
lichide ci apă. Apa ne păstrează un tonus bun şi reuşeste să ne diminueze stresul.
Bibliografie:
https://pharmapro.ro/cum-afecteaza-fenomenul-de-suprasolicitare-activitatea-noastra-
profesionala/
file:///C:/Users/dias200md/Desktop/1559237420819262.pdf
https://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/oboseala_neuropsihica_suprasolicitarea_sup
raantrenamentul.html
https://www.avocatnet.ro/articol_35537/Ce-este-sindromul-de-suprasolicitare.html