Cuprins

Introducere ....................................................................................................
1. Sistemul de manevră
1.1. Funcț iunile ș i componenț a sistemului de manevră
1.2. Mărimile fizice definitorii ale sistemului de manevră
2. Alegerea tipului de instalaț ie de foraj ș i a principaleleor utilaje
componente ale sistemului de manevră
2.1. Datele iniț iale de proiectare
2.2. Schema unei instalaț ii de foraj
2.3. Alegerea ansamblului macara-cârlig
2.4. Alegerea geamblacului de foraj
2.5. Alegerea elevatorului cu pene
2.6. Alegerea elevatorului pentru prajini de foraj
2.7. Alegerea chiolbasilor
2.8. Cablul de manevra
2.8.1. Clasificarea cablului de manevra
2.8.2. Alegerea cablului de manevra
3. Proiectarea troliului de foraj

1
 1. Sistemul de manevră

1.1. Funcț iunile ș i componenț a sistemului de manevră

Sistemul de manevră este unul din cele trei sisteme de lucru principale (SLP) ale unei
instalaț ii de foraj.
Sistemul de manevră( SM) reprezintă totalitatea utilajelor ș i structurilor metalice de
rezistenț ă cuprinse între motor sau motoare (inclusiv acestea ) ș i elevator , cu ajutorul căreia se
realizează manevra materialului tubular.
Funcț iunile sistemului de manevră sunt :
1) efectuarea manevrei garniturii de foraj (Gar.F) pentru înlocuirea sapei uzate cu alta
nouă;
2) susț inerea Gar.F în timpul forajului pentru realizarea forț ei de apăsare pe sapă ( FS
);
3) efectuarea manevrei de introducere a coloanei de burlane (CB) în vederea tubării
puț ului ;
4) efectuarea operaț iei de instrumentaț ie ;
5) inversarea sensului de rotaț ie a tobei de manevră pentru desfăș urarea porț iunii de
cablu uzat de pe ea cu scopul înlocuirii sale;
6) inversarea sensului de rotaț ie a prăjinii de antrenare , prin existenț a unui angrenaj
cilindric în cadrul troliului de foraj , în cazul IF cu mod de acț ionare centralizat;
7) realizarea avansului automat al sapei ș i salvarea Gar.F , prin folosirea unui dispozitiv
special;
8) ridicarea ș i coborârea mastului , la IF transportabile pe cale terestră , pe
subansambluri ;
9) efectuarea operaț iei de lacărit al sondei , daca troliul de foraj conț ine ș i o tobă de
lacărit.
Manevra Gar.F constă din manevra de extragere din sondă a acesteia , pentru extragerea
sapei uzate , ș i manevra de introducere a ei , împreună cu sapa nouă. La IF clasice , aceste
operaț ii se execută în cicluri de ridicare ș i , respectiv , de coborâre a Gar.F pe lungimea unui
pas de prăjini . La IF neconvenț ionale , cu tubing infăș urat , manevra se realizează în mod
continuu , prin infăș urarea materialului tubular (tubingului ) ș i , respectiv , desfăș urarea lui de
pe o tobă de diametru foarte mare .
Componenț a SM reiese din fig. 1.1.1. Astfel , se pot pune în evidenț ă următoarele
părț i componente : echipamentul de acț ionare (Eq.A) , lantul cinematic de însumare a puterii
2
motoarelor (LCÎPM) , troliul de foraj (TF) , care include lanț ul cinematic (LC) al SM , ș i
maș ina macara-geamblac (M-G) , împreună cu chiolbaș ii (Ch) ș i elevatorul (El) . Arborele
caracteristic al SM este arborele tobei de manevra (a.TM) . Maș ina de lucru este ansamblul TM-
M-G. Acest ansamblu transformă miș carea de rotaț ie a TM , transmisă de la motor/ motoare ,
prin LCÎPM ș i LC al SM , în miș care de translaț ie pe verticală (miș care de ridicare ) a
cârligului (C) ș i , bineînț eles , a elevatorului (El) , încărcat cu Gar.F sau CB .Sarcina utilă de la
cârlig (F’) este preluată prin elevator (El) ș i chiolbaș i (Ch) de maș ina M-G , este transferată
mastului (MA) , prin geamblacul de foraj (GF) , ș i , prin demultiplicare , este preluată de ramura
activă (RA) a cablului de manevră.

Fig. 1.1.1.Schema SM al unei IF cu acț ionare electrică , de tipul DEWL ,EC sau DEC , cu
motoare de curent continuu (c.c.): M–motor electric de c.c. , LCÎP.M – lanț cinematic de
însumare a puterii motoarelor , LC–lanț cinematic al SM ; TF – troliul de foraj ; CV-cutia de
viteze ; 2CCn-dublu cuplaj cu caneluri ; FI –frana inertiala ;CB-cuplaj cu burduf ; AD-ambreiaj
cu discuri ; An.a.TM- ansamblu al arborelui tobei de manevră ; TM- toba de manevră ; DTM–
diametrul TM; LTM–lungimea activă a TM; a.TM – arbore al TM ; AOI – ambreiaj operaț ional
de încet ( al TM) ; AVB – ambreiaj ventilat cu burduf ; AOR – ambreiaj operaț ional de repede
(al TM); Lm.C – limitator de cursă a macaralei–cârlig (MC) ; FB – frânăcu bandă ; CSU – cupaj
de salvare a Gar.F; TL – tobăde lacărit ; RA – ramura activă a cablului de manevră ; GF –
geamblac de foraj ; Ro.A – rolăalergătoare ; Ro.O – rolăoscilantă; RM – ramura moartă a

3
 cablului de manevră; TRM – tobă a ramurii moarte ; Co.GF – coroana GF ; MA – mast ; IC –
înfaș urare a cablului (dintre macara ș i geamblac ); MC – ansamblu macara–cârlig ; M –
’
macara; C – cârlig ; Ch – chiolbaș i ; El – elevator ; F – sarcina utilă de la cârlig

Eq.A are componenț a în funcț ie de tipul de acț ionare folosit : DEC, EC sau DEWL.
LCÎPM este format din două transmisii cu lanț (tl) reducătoare , tl (-1’.1) ș i tl (-1’’.1) ,
dar cu acelaș i raport de transmitere (i-1’.1 = i-1’’.1) , prin care se însumează puterea celor două
motoare electrice la arborele 1 al LC al SM. LC este format din două grupe de transmitere utile
(GTU) , prima fiind reprezentată de cutia de viteze (CV) a SM iar a doua , de cele două
transmisii cu lanț uri , tl(2.1) ș i tl(2.2) , prin care miș carea de rotaț ie se transmite la arborele
TM (a.TM). În cadrul CV se utilizează un dublu cuplaj dinț at /cu caneluri (2CCn) , necesar
pentru schimbarea treptelor de viteză . Pe arborele 2 al LC este montată frâna inerț ială (FI) , cu
ajutorul căreia se opreș te miș carea de rotaț ie a acestui arbore pentru a permite decuplarea ș i ,
apoi, cuplarea cuplajului dinț at 2CCn. Transmisiile tl (2.1) ș i tl (2.2) transmit miș carea la
a.TM prin intermediul a două ambreiaje , ambreiajului cu discuri (AD) , pentru tl (2.1) , ș i
ambreiajului ventilat cu burduf (AVB) , pentru tl (2.2). Aceste ambreiaje se numesc ambreiaje
operaț ionale ale TM . Relaț ia structurală asociată a SM este:
N SM N a.TM 1 1 [2] 2 4, (1.1.1)
unde 1 este factorul de transmitere asociat transmisiei electrice de tipul G.c.a –SCRT – M(
pentru acț ionările DEC ș i EC) sau de tipul G – M( pentru acț ionarea DEWL) ; 1 – factorul de
transmitere asociat primei GT , care este parazitară , fiind reprezentată fie de una din cele două
transmisii , atunci când funcț ionează un singur motor , fie de ambele , în situaț ia în care
funcț ionează cele două motoare , transmisiile respective având acelaș i raport de transmitere ;
[2] – factorul de transmitere asociat cutiei de viteze (CV) ; 2 – factorul de transmitere asociat
celei de-a treia GT , care conț ine ș i arborele caracteristic al SM , adica a.TM.Deci, la arborele
TM se obț in 4 trepte de viteză , pentru fiecare treaptă existând posibilitatea de variaț ie a
vitezei unghiulare , datorită existenț ei transmisiei electrice . La IF de construcț ie românească,
primele două trepte se obț in prin utilizarea ambreiajului din partea stângăa TM ( daca privim
toba din faț ă ) iar următoarele douăcu ambreiajul din partea dreaptă , astfel că primul ambreiaj
este ,,de încet’’ ș i cel de-al doilea ,,de repede’’ , transmisiile respective fiind numite ș i ele la
fel.
Prin ansamblul TM-M-G miș carea se transmite la cârlig .Ca urmare , se obț in la cârlig
tot patru trepte de viteze , cu posibilitatea variaț iei vitezei în cadrul fiecărei trepte , în funcț ie
de modul în care se face reglarea turaț iei motorului electric.

4
 De la a.TM se antreneazăș i limitatorul de cursă (Lm.C) a MC , care intră în funcț iune ,
prin comanda debreierii ambreiajului operaț ional ș i , apoi, a acț ionării frânei principale cu
ajutorul unui servomotor pneumatic sau hidraulic , numai atunci când macaraua a pătruns în
spaț iul de siguranț ă , pentru a preveni lovirea ei de geamblac.
Pentru desfăș urarea cablului uzat de pe TM trebuie să se inverseze sensul de rotaț ie a
a.TM , ceea ce se face prin inversarea sensului curentului de alimentare a motorului .
Miș carea de coborâre a Gar.F sau a CB nu necesită folosirea motoarelor .De aceea se
intrerupe fluxul energetic dintre motoare si arborele TM , prin decuplarea AOR , care este cuplat
pentru ridicarea MC neincarcate , dupa introducerea Gar.F pe lungimea fiecarui pas de prajini.
Astfel , in cazul operatiei de coborare a Gar.F sau CB , SM cuprinde totalitatea elementelor
aflate intre elevator (El) si a.TM , inclusiv echipamentul de franare (Eq.Fr) , energia motoare
fiind furnizata de campul gravitational . In timpul introducerii in sonda a Gar.F sau CB se
regleaza viteza de coborare cu ajutorul Eq.Fr. Acesta este alcatuit dintr-o frana principala (FP)
(care este una de pozitionare sau de blocare ) si o frana auxiliara (FA) , care indeplineste numai
rolul de reglare a vitezei de coborare. Cu frana principala se poate realiza si reglarea vitezei . In
cazul SM cu actionare EC, DEC sau DEWL , cum este si cel reprezentat in fig. 1.1.1 , frana
auxiliara este de tipul electromagnetic (FE). Ea se cupleaza numai pentru coborare cu ajutorul
unui cuplaj , care poate fi de sens unic (CSU) , adica se cupleaza in mod automat in situatia in
care sensul de rotatie a a.TM este cel de desfasurare a cablului de pe toba si se decupleaza daca
sensul este invers , deci la ridicare.
In cadrul TF se poate gasi si toba de lacarit (TL) , care se utilizeaza pentru a efectua
operatia de lacarit a sondei , in vederea punerii in productie a stratului productiv , dupa
construirea sondei de foraj . Conform fig. 1.1.1 , TL este pusa in functiune prin cuplarea
ambreiajului operational , care este de tipul AVB , miscarea de rotatie fiind transmisa la arborele
sau de transmisia tl(2.3) . La TL se obtin 2 trepte de viteze , prin utilizarea CV .
In timpul forajului , pentru realizarea avansului continuu al sapei , cu mentinerea in mod
automat a unei forte de apasare pe sapa constante , se foloseste un dispozitiv de avans automat al
sapei (DAAS) . DAAS primeste miscarea de la a.TM , prin tl(2.2), si , apoi , de la arborele 2 ,
prin tl(2.4) , cupland un AVB . Acest dispozitiv indeplineste rolul de franare a miscarii de
coborare a Gar.F , prin intermediul unui grup de franare , alcatuit dintr-un angrenaj planetar ,
doua tl cu rapoarte de transmitere diferite si o pompa hidrostatica. DAAS este echipat si cu un
mecanism de actionare pentru ridicarea Gar.F si, deci, a sapei de pe talpa sondei , in cazul iesirii
accidentale din functiune a motoarelor de c.c ( care actioneaza SM si SR ) , indeplinind , astfel ,
functia de salvare a Gar.F . De aceea , acest dispozitiv se numeste dispozitiv de avans automat
(al sapei ) si salvare (a Gar.F).
5
 GF , care este partea fixa a masinii M-G , se monteaza pe niste grinzi ce formeaza
coroana geamblacului (Co.GF), fixata in varful mastului . Mastul (MA) , de tipul A sau U , este
structura metalica de rezistenta care are rolul de a prelua sarcina aplicata axului GF si alte sarcini
rezultate din sprijinirea stivei de pasi de prajini la deget.

1.2 Mărimile fizice definitorii ale sistemului de manevră

Mărimile fizice/definitorii ale SM sunt mărimile ce caracterizează utilajele principale

aflate în componenț a acestui sistem : TF ș i maș ina M-G . Cu ajutorul lor se nominalizează ș i
se tipizează/standardizează aceste utilaje ș i unele din elementele lor componente .
Mărimile fizice definitorii ale sistemului de manevră pot fi grupate în categoriile :
– mărimi funcț ionale;
– mărimi dimensional-constructive;
– mărimi de anduranț ă,
respectiv în:
– mărimi principale;
– mărimi auxiliare.
Mărimile fizice definitorii principale ale SM sunt:
– sarcina maximă utilă de la cârlig ( FM’);
– viteza minimă ( vC.m) ș i cea maximă ( vC.M ) de ridicare a cârligului;
– forț a maximă din ramura activă ( FM ) ;
– viteza minimă (vm) ș i cea maximă (vM) de înfăș urare a cablului pe TM.
Mărimile fizice definitorii secundare ale SM sunt :
– numărul de role de la macara (z) ;
– diametrul cablului ( dC);
– sarcina minimă de rupere a cablului ( Sr.m) ;
– lungimea activă a TM ( LTM) , respectiv numărul de valuri active de cablu înfăș urat
pe tobă ( v) ;
– momentul capabil (de cuplare maxim ) al AOÎ( MAOÎ.M) ;
– momentul de frânare maxim dezvoltat de frâna principală ( MFP.M ) ;
– diametrul activ maxim al rotorului frânei hidraulice ( DFH.M ) ;
– durabilitatea cablului, a rulmenț ilor arborelui TM , a arborelui TM
– etc.

6
2.Alegerea tipului de instalaț ie de foraj ș i a principaleleor utilaje
componente ale sistemului de manevră

2.1.Datele iniț iale de proiectare

Datele iniț iale de proiectare sunt prezentate în tabelul 2.1.1.
Tabel 2.1.1. Informaț ii generale despre Sonda 24 Vitioara de Sus.
Sonda 24
Structura geologică Vitioara de Sus
Caracter Exploatare gaze
Debitul estimat c.c.a. 120·103m3/24h
Adâncimea proiectată 6000 m
Programul de tubare 18 in x 480m ; 13 in x 2100 m; 95/8 in x 4500 m;6
5/8 3/8

5/8
in x 6000 m;
Tipul instalaţiei de foraj F320-3DH
Durata de realizare Montare-demontare :
Foraj :
Probe de producţie :

Construcț ia Sondei 24 Vitioara de Sus este prezentata în figura 2.1.1.

Fig. 2.1.1. Construcț ia Sondei 24 Vitoara de Sus.

7
 Caracteristicile coloanelor de burlane sunt prezentate în tabelul 2.1.2.

Tabelul 2.1.2. Caracteristicile coloanelor de burlane ale Sondei 24 Vitioara de Sus.

j CB HCB.j=LCB.j, DCB.j, Tip burlane si IF GCB.j,
m in (mm) kN
1 CS/A 480 18⅝’’ API, -
(473,07) S
2 CI(I) 2100 13⅜’’ API, 2116,01
(339,7) B
3 CI(II) 4000 9⅝’’ API, 3126,63
(244,47) L
4 CE 6000 6⅝’’ API,’ 2750,289
(168,27) L

2.2.Schema unei instalaț ii de foraj

Instalaț ia de foraj (IF) este un ansamblu de utilaje (U) , care formează echipamente
(Eq), agregate sau sisteme de lucru (A/SL) ș i instalaț ii (I) , ce pot funcț iona separat sau ,
unele , simultan , pentru construirea sondei de foraj , cu o anumită destinaț ie , pentru efectuarea
unor operaț ii legate de operaț ia de foraj ș i asigurarea securităț ii tehnice ș i care sunt
asamblate pe structuri metalice de rezistenț ă , existând ș i structuri de protecț ie , de depozitare
de diferite produse etc.
Există o multitudine de tipuri de IF care face necesară o diferenț iere a lor dupa diverse
criterii de clasificare , ș i anume :
1) metoda de foraj (Met. F) ;
2) destinaț ia forajului ( Dest. F) ;
3) diametrul final de foraj / săpare ( DS.PE) , respectiv diametrul coloanei de exploatare (
DCE) ;
4) mediul ambiant (Med. Amb) în care funcț ionează;
5) ,,capacitatea’’ (C);
6) tipul acț ionării (TA) ;
7) modul de acț ionare (MA);
8) gradul de transportabilitate (Grd. T);
9) gradul de mecanizare ș i automatizare (Grd. Mec-Aut ).

8
 Schema unei instalaț ii de foraj este prezentata în figura 2.2.1.

Fig. 2.2.1. Schema unei instalaț ii de foraj

În cadrul acestui proiect voi folosi o instalaț ie de foraj de tipul F320-3DH , unde :
F reprezinta destinaț ia forajului ; 320 – sarcina maximă de la cârlig , exprimată în [tf] ; DH –
tipul acț ionării , ș i anume diesel-hidraulic.
Caracteristicile instalaț iei F320-3DH sunt prezentate conform referinț ei [1], în tabelul
2.2.1.
Tabelul 2.2.1. Caracteristici ale instalaț iei F320-3DH.
Clasa IF F320
Grd.Tr T(SAn)
FM tf 320
kN 3120
UStonf 350
Fn tf 213
kN 2080
UStonf 233
Fp tf 385
kN 3750
HM m 4000÷6000

Observaț ii. 1) Sarcina normală la cârlig Fneste sarcina limită care poate fi aplicată
fără restricț ii în timpul operaț iilor de manevră ( introducere ș i extragere ) a garniturii
de foraj (Gar. F) . Aceasta este FM/1,5 pentru instalaț ia F320. Fp este sarcina de proba a
IF.

9
 2.3. Alegerea ansamblului macara-cârlig

Macaraua (M) este partea mobilă a maș inii macara- geamblac (M-G), formată din
roț i/role de aceeaș i construcț ie ca ș i rolele geamblacului, dar cu una mai puț in, montate pe
un ax prin intermediul unor rulmenț i, astfel încât fiecare roată are o miș care de rotaț ie
independentă de a celorlalte.
Macaraua execută, împreună cu cârligul, miș cări de ridicare ș i de coborâre pe verticală,
pe lungimea unui pas, în interiorul mastului de turlă, în timpul operaț iei de manevră a garniturii
de foraj ș i a coloanei de burlane.

Fig. 2.3.1.Ansamblu macara–cârlig.

Cârligul (C ≡ Cr) este utilajul care completează macaraua, formând împreună macaraua-cârlig
(MC) sau ansamblul macara-cârlig (MC). Cârligul îndeplineşte următoarele funcţiuni:
‒susţine în timpul manevrei, în umerii săi asiguraţi cu eclise, garnitura de foraj (Gar.F) ,
prin intermediul chiolbaşilor şi al elevatorului de prăjini;
‒susţine în timpul operaţiei de tubare, în umerii săi, coloana de burlane (CB), prin
intermediul chiolbaşilor şi al elevatorului cu pene;
‒ susț ine în timpul forajului , în gura principală / ciocul său , Gar.F , prin intermediul
toartei capului hidraulic (CH) , preluând o parte din greutatea acesteia , deoarece restul , ș i
anume o parte din greutatea ansamblului de adâncime , este lăsat pe sapă ca forț ă de apăsare;
‒asigură adăugarea prăjinii/ ,,bucăț ii ’’ de avansare în timpul forajului fără cap
hidraulic-motor ( ,,top-drive’’);
‒ridică diferite utilaje în timpul montajului ș i demontajului instalaț iei de foraj;
‒participă la operaț ia de ridicare ș i coborâre a mastului rabatabil , în cazul în care
rabatarea mastului se face cu sistem ,,praș tie’’.
10
Semnul grafic de nominalizare al macaralei-cârlig, conform STAS 998-89, este:
Macara-cârligz‒w(dC)‒w(De)T‒CEq (μ(T°)) STAS 998-89,
unde T reprezintă tipul, desemnat prin simbolul respectiv, T {MC, MCA, MT}; CEq este un
număr care arată clasa (C) echipamentului de manevră (Eq); z‒ numărul de role/roţi; w(M) ‒
valoarea numerică a măsurii mărimii din paranteze, cu [dC]=[ De]= mm, dC fiind diametrul
cablului iar De diametrul exterior al roţilor; μ(T°) ‒ măsura temperaturii de lucru, cu [T°] = °C,
dacă măsura temperaturii este negativă.
Alegerea ansamblului macara-cârlig se face pe baza sarcinii maxime de lucru ( F C.M' ) a
acestui ansamblu (a macaralei şi a cârligului), ce trebuie să fie cel puţin egală cu sarcina maximă
utilă a instalaţiei de foraj (F320-3DH) pe care o echipează ( F M ' ), adică:
'
F C.M F M'
. (2.3.1.)
Sarcina maximă a instalaț iei de foraj F320-3DH este :
F M' 320 tf.
Se alege ansamblul macara-cârlig de tipul: 5-35-1400MC-400 conform referinț ei [1],
care semnifică macara-cârlig monobloc (MC ) , din clasa 400 , cu 5 role , cu diametrul exterior
de 1400 mm , pentru cablu de manevră cu diametrul de 35 mm . Caracteristicile acestui
ansamblu sunt prezentate in tabelul 2.3.1.

Tabelul 2.3.1. Caracteristicile ansamblului macara-carlig de tipul : 5-35-1400MC-400 (bibliografie )

CEq Tipul Tipul '
F MC.M , z dC , De , Df , Tipul F R.L.M , Masa ,
constructiv MC mm mm mm rulmentului t
(in)
tf US tonf
(US
tonf)
450 MC 5-35- 400 5 35 1400 1265 391566 441 10,885
1400- (440) (1⅜)
MC400
'
Notă: CEq‒ clasa echipamentului; F MC.M ‒sarcina maximă de lucru a macaralei-carlig (considerată ca sarcină
maximă de lucru/utilă de la cârlig); z ‒numărul de role de la macara ; dC‒ diametrul cablului de manevră;
De‒diametrul exterior al roț ii; Df‒diametrul de fund al roț ii; F R.L.M ‒sarcinamaximă/limită (L) a macaralei( M)
înfuncţie de rulmenţi (R).

11
 Construcț ia ansamblului macara-cârlig (monobloc ) (MC) este pusă în evidenț ă în fig.
2.3.2.

Fig 2.3.2.Constructia ansamblului macara-carlig si elemente componente ale acestui ansamblu :

1 –carligul propriu-zis ; 1’’ – umerii carligului ; 2 – calaret ; 3 – toarta capului hidraulic ; 4 – siguranta calaretului ;
5 – eclise ; 6 – ochiurile superioare ale chiolbasilor ; 7 – boltul de fixare al carligului ;8 – paharul ; 9 – tija ; 10 –
rulmentul axial cu role cilindrice; 11 – dispozitivul de blocare cu bolt ; 12 - capacul ; 13 – oala ; 14,15 – arcurile ;
16 – pistonul ; 17 – capacul ; 18 – piesa de legatura ; 19 – placile laterale ; 20 – axul macaralei ; 21 – rulment cu role
conice ; 22 – role.

2.4. Alegerea geamblacului de foraj

Geamblacul de foraj (GF) reprezintă partea fixă a maşinii macara-geamblac (M-G),

formată din roţi/role pentru cablu, montate individual pe câte un rulment şi având aceleaşi
dimensiuni ca şi cele ale macaralei cu care lucrează, şi asamblată pe nişte grinzi, numite rama
sau coroana geamblacului, fixate în vârful mastului sau turlei. Pe prima rolă a geamblacului trece
ramura activă (RA) a cablului, care se-nfăşoară pe toba de manevră (TM), iar pe ultima se-
nfăşoară ramura moartă (RM) care se fixează pe toba ramurii moarte (TRM). De aceea, prima

12
rolă se numeşte rolă alergătoare (Ro.A) iar ultima rolă se numeș te rolă oscilantă (Ro.O), ea
efectuând doar oscilaţii din cauza elasticităţii cablului şi variaţiei forţei din cablu.
Există mai multe tipuri constructive de GF. Dintre acestea, se amintesc:
– geamblac monobloc (cu un ax, pe care se montează rolele, în mod individual, pe câte
un rulment), denumit geamblac de tip A, conform STAS 327-89;
– geamblac bibloc (cu două axe, aşezate în linie sau în paralel, pe care se montează
rolele, de asemenea separat pe câte un rulment);
– geamblac cu o roată separată, de tip B , conform STAS 327-89;
– geamblac cu două roţi separate, de tip C , conform STAS 327-89.
Semnul grafic de nominalizare al geamblacului de forajeste:
Geamblac T(z+1)‒w(dC)‒w(De)GF‒CEq (μ(T°)) STAS 327-89,
unde T {A,B,C}, [dC] = [ De] = mm, CEq este un număr care arată clasa (C) echipamentului de
manevră (Eq), iar [T°] = °C.

Fig. 2.4.1. Geamblac de foraj.

Alegerea geamblacului de foraj se face în funcţie de sarcina maximă de lucru a GF
'
F GF.M astfel încât aceasta să fie mai mare decât sarcina maximă utilă F M' a instalaţiei de foraj
(F320-3DH) pe care o echipează , adică:
'
F GF.M F M'
. (2.4.1.)
Sarcina maximă a instalaț iei de foraj F320-3DH este :
F M' 320 tf.
Voi alege un geamblac de foraj de tipul A 6-35-1400-GF-400, conform referinț ei [1], ale cărui
caracteristici sunt prezentate în tabelul 2.4.1.

13
 Tabel 2.4.1 Caracteristicile ansamblului geamblac de foraj.
'
F GF.M , ' dC, '
F R.LGF ,
CE Tipul Tipul F a.GF.M , D e, Df, Tipul Masa,
tf z+1 mm US tonf
q constructiv GF tf mm mm rulmentului t
(US tonf) (in)
6-35-1400 400 35
450 A 480 6 1400 1265 391 566 708 3,494
GF-400 (440) (1⅜)
Notă: CEq‒ clasa echipamentului; F GF.M '
‒sarcina maximă de lucru a GF (considerată ca sarcină
maximă de lucru/utilă de la cârlig); F a.GF.M ‒ sarcina maximă de la axul/coroana geamblacului; z
'

‒numărul de role de la macara; dC‒ diametrul cablului de manevră;

De‒diametrul exterior al roț ii; Df‒diametrul de fund al roț ii; F R.LGF
'
‒sarcinamaximă/limită (L)
a geamblacului (GF) înfuncţie de rulmenţi (R).

2.5. Alegerea elevatorului cu pene

Broasca-elevator cu pene pentru coloana de burlane de tubare ( B-El.PCB ) este o sculă

de manevră care se foloseşte în timpul tubării puţurilor, atât pentru susţinerea coloanei de
burlane (CB), ca broască cu pene, aşezată pe masa rotativă (MR), cât şi pentru săltarea din
penele broaştei şi introducerea coloanei în puţ, ca elevator (cu pene). Deci, aceste scule se
folosesc în pereche în timpul tubării puţurilor: una, aşezată pe MR, susţine CB, prin împănare,
îndeplinind funcţia de broască cu pene, iar cealaltă, care este susţinută în chiolbaşi, având rolul
de elevator (cu pene), se prinde, tot prin împănare, pe burlanul care s-a adăugat, prin înşurubare,
la coloană, saltă CB din broasca cu pene şi o susţine în timpul introducerii ei în sondă.
Această sculă, fie cu funcţia de broască cu pene, fie cu aceea de elevator cu pene, prinde,
prin împănare, pe corpul burlanului superior al CB, sub mufa acestuia, iar în cazul în care
îndeplineşte funcţia de elevator este agăţată, prin umerii ei, în chiolbaşi (Ch). De aceea , razele
de curbura ale suprafetelor de sprijin ale B-El.PCB trebuie sa corespunda din punct de vedere
dimensional cu cele ale ochiurilor inferioare ale Ch.

Fig.2.5.1.Elevator cu pene.

Din punct de vedere funcţional, se deosebesc tipurile de B-El.PCB:

14
 ‒broască cu pene (BP);
‒elevator cu pene (El.P).
După funcţia pe care o îndeplineşte, B-El.PCB este echipată cu:
‒placă de ghidare/ sprijin, la partea inferioară,cu o dimensiune corespunzătoare, pentru
aşezarea pe MR, ș i un guler, la partea superioară, de protecţie a penelor, atunci când acestea se
află în poziţie ridicată, ș i ghidare a burlanului la intrarea în corp, în situaţia de BP;
‒ pâlnie de ghidare, la partea inferioară, pentru ghidarea mufei burlanului (adăugat la
coloana susţinută în broască ) la introducerea burlanului prin corpul elevatorului, în situaţia de
El.P.
Din punct de vedere constructiv, se diferenţiază:
‒ B-El.PCB cu uşa/poarta de închidere;
‒B-El.PCB cu corpul format din două părţi simetrice/ semicorpuri asamblate prin bolţuri.
Dupa modul de actionare a penelor ( la ridicarea lor ) , exista:
‒B-El.PCB cu actionare manuala ;
‒B-El.PCB cu actionare pneumatica.
Semnul grafic de nominalizare a B-El.PCB este:
Broască-elevator cu pene pentru burlane μ(DB.m)‒ μ(DB.M) x μ( F B El. P )

(μ(DP) x μ( F P ) x μ(Db))( μ(Tm)),

unde s-a notat cu μ (M ) măsurile mărimilor fizice din paranteză, M {DB.m, DB.M, DP, Db,
FB El. P , F P , Tm},şi [DB.m] = [ DB.M] = [DP] = [ Db] = in, [ F B El. P ] = [ F P ] = ts, [Tm] = °C.
Alegerea B-El.PCB se face în funcț ie de diametrul nominal al burlanului, respectiv al
CB pe care o susţine în timpul introducerii ei în puţul de foraj (pentru tubarea lui) şi de sarcina
maximă de lucru, respectiv de sarcina nominală a setului de pene care o echipează. Diametrul
nominal al burlanului impune dimensiunea nominală, ce echipează broasca-elevator. Sarcina
nominală (maximă de lucru) a setului de pene ( F P ) trebuie să fie mai mare decât sarcina
maximă utilă de la cârlig determinată de manevrarea CB cu dimensiunea nominală respectivă
'
( F CB.M ) . Deci, trebuie să fie îndeplinită condiţia următoare:
'
FP F CB.M , (2.5.1)

unde:
FP F B- El.PCB . (2.5.2)

15
 Conform tabelului 2.1.2. , cea mai grea coloana de burlane este coloana intermediara de
burlane ( CI (II)) , cu diametrul de 9⅝ " (DCB DCI(II)=9⅝ "), având o greutate GCI(II) = 3126,63
kN.
Sarcina maxima utila a instalatiei de foraj care o echipeaza este de 320 tf si lucrul se
desfasoara in conditii de temperatura de pana la -45oC.
Voi alege o broasca-elevator cu pene de tipul :
B-El.PCB 4½ - 13⅜ in x 350 ts (9 ⅝" x 275 ts x 9 ⅝") (-45°C),
care este fabricata in mod uzual , cu corp si usa si actionare manuala sau pneumatica a setului de
pene. Ea este echipata cu set de pene de 9 ⅝" , care au sarcina maxima de lucru de 275 ts (250
tf) si bacuri de 9 ⅝".
Parametrii B-El.PCB 4½ - 13⅜ in x 350 ts (9 ⅝" x 275 ts x 9 ⅝") (-45°C) sunt prezenati
in tabelul 2.5.1.

Tabelul 2.5.1. Parametrii B-El.PCB 4½ - 13⅜ in x 350 ts (9 ⅝" x 275 ts x 9 ⅝") (-45°C) , cu corp propriu-zis si usa
( sa scriu bibliografia )
DB, in 9⅝
F , tf
B- El.P
320
Tipul actionarii penelor Manual sau pneumatic , in functie de cererea
beneficiarului
pa, MPa 0,7÷1
Varianta de utilizare Broasca sau elevator
Dimensiuni L , mm 1480
de gabarit l,mm 1300
H , mm 840

2.6. Alegerea chiolbaşilor

Chiolbaşii (Ch) denumiţi şi „braţele de elevator”, sunt scule de foraj care fac legătura
între cârlig şi elevator, fiind utilizaţi in timpul manevrei garniturii de foraj (Gar.F) şi coloanelor
de burlane (CB). Deci, de fapt, Ch sunt scule de manevră. Ei se agaţă cu ochiurile superioare de
umerii cârligului şi susţin cu ochiurile lor inferioare elevatorul, prin umerii acestuia. Astfel,
sarcina datorată Gar.F sau CB este preluată, prin intermediul elevatorului, de către Ch, care o
transmit cârligului.
Desi nu se folosesc in timpul forajului , totusi chiolbasii raman agatati , in acest timp , in
umerii carligului , impreuna cu elevatorul pentru prajini , fiind sprijiniti cu barele lor de suportul
de sprijin al capului hidraulic.

16
 Fig. 2.6.1. Chiolbaș i

Chiolbasii se livrează, se păstrează şi lucrează în pereche.

Mărimile principale ale chiolbaşilor, grupate în cele două categorii, sunt :

- mărimea funcţională :
sarcina maximă de lucru pe pereche ( F 2.Ch .M );
- mărimile dimensionale:
diametrul barei (d,d1);
razele de curbură ale suprafeţelor de contact interioare ale ochiurilor cu umerii
cârligului şi ai elevatorului ( C2,D2 şi , respectiv G1, H1);
lungimea de lucru (dintre punctele de sprijin pe umărul cârligului şi pe umărul
elevatorului) (L).
După forma, dimensiunile lor şi sarcina maximă de lucru pe pereche ( F 2.Ch .M ), se disting:

‒chiolbaşi de tipul uşor, în formă de za, pentru sarcină de lucru mica ,

F 2.Ch.M 20 , 32 , 50 , 80 tf ;
‒chiolbaşi de tipul mediu, în formă de bară, cu două ochiuri la capete, pentru sarcină
medie,
F 2.Ch.M 125 tf ;

‒chiolbaşi de tipul greu, în formă de bară, cu două ochiuri la capete, pentru sarcină
mare ,
F 2.Ch.M 200 , 300 , 320 , 400 , 500 , 650 tf .

17
 Mărimile nominale ale chiolbaşilor sunt : sarcina maximă de lucru pe pereche (F2.Ch.M),
diametrul secţiunii ochiului mic (interior) (d) si lungimea de lucru (L). Astfel, semnul grafic de
nominalizarea Ch este următorul :

Chiolbaşi w(d) x w(L) x w(F 2.Ch.M) ,

unde w( ) este valoarea numerică a măsurii mărimii nominale scrise în parantezele rotunde, aşa
încât [d]=[L]=mm şi [F 2.Ch.M]=tf.
Tinând cont de sarcina maximă de lucru a instalaț iei de foraj , care este de 320 tf , vom
alege o pereche de chiolbaș i de tipul :
Chiolbaşi 69x 3350 x 320.
Parametrii principali ai chiolbaș ilor de tipul 69x 3350 x 320 sunt prezentati în tabelul
2.6.1.

Tabelul 2.6.1 . Parametrii principali ai chiolbaș ilor de tipul 69x 3350 x 320 .( bibliografie )

Nr. F 2.Ch.M , H1.M , d =2 · H1.M , G1.m, D2.M , C2.m , d1 , L, m2.Ch ,

crt.
mm mm mm mm (in) mm (in) mm mm kg
tf (US tonf) (in) (in) ( in) (in)

1 320 (353) 34,5 69 70(23/4) 34 (111/32) 108 85 3350 361

23 (4 1/4) (311/32)
(1 /64

2.7. Cablul de manevră

2.7.1. Clasificarea cablului de manevră

Cablul reprezintă un ansamblu de fire metalice foarte rezistente, înfăşurate elicoidal între
ele cu scopul de a lucra solidar la întindere.
Firele metalice sunt sarme care pot fi mate sau zincate , ultimele avand avantajul ca sunt
rezistente la coroziune .
Din punct de vedere constructiv, cablul poate fi :
‒ simplu sau de construcţie simplă;
‒ compus.
Cablul simplu este format din fire metalice, cu diametrul de aceeaşi măsură, alcătuind unu
până la patru straturi (conform STAS 1513-80), înfăşurate elicoidal în sensuri diferite, în jurul
unui fir central.
Cablul compus poate fi :
‒ dublu sau de construcţie dublă;
‒ triplu sau de construcţie triplă.

18
 Cablul compus, dublu, este format dintr-un strat sau două straturi de toroane, înfăşurate
elicoidal în jurul unei inimi.
Inima îndeplineşte următoarele funcţiuni :
‒ suport al toroanelor, menţinând forma cablului atunci când acesta este înfăşurat pe un
organ de lucru (tobă sau rolă);
‒ rezervor de lubrifiant, pentru a asigura ungerea cablului, cu scopul de a micşora uzura
firelor în contact unele cu celelalte şi cu suprafaţa organului de înfăşurare, în cazul în care se
confecţionează din fibre vegetale.
După materialul din care se confecţionează, inima poate fi :
‒ din fibre vegetale ;
‒ din material plastic;
‒ metalică, formată din mai multe sârme, dintr-un toron independent sau dintr-un arc
elicoidal.
Toronul (T) sau viţa (V) este un ansamblu de fire metalice aşezate într-un strat sau în
mai multe straturi, înfăşurate elicoidal în jurul unui fir central sau unei inimi (vegetale).Din
punct de vedere al construcţiei toronului, se deosebesc :
‒cabluri de construcţie normală/uniformă, în care toronul conţine fire cu diametrul de
aceeaşi măsură (conform STAS 1553-80);
‒cabluri de construcţie flexibilă, în care toronul este alcătuit dintr-o inimă vegetală în
jurul căreia se înfăşoară un strat sau două straturi de fire cu diametrul de aceeaşi măsură
(conform STAS 1553-80);
‒ cabluri de construcţie concentrică, formate dintr’o inimă vegetală, peste care sunt
înfăşurate elicoidal două straturi de toroane, compuse fiecare din câte un fir central de sârmă, în
jurul căruia sunt înfăşurate sârme cu diametrul de aceeaşi măsură (conform STAS 2690-80);
‒ cabluri de construcţie combinată în care toroanele conţin sârme cu diametrul de măsuri
diferite (conform STAS 1689-80). Cablurile de
construcţie combinată prezintă următoarele avantaje faţă de cablurile de construcţie normală/
uniformă:
◦ rezemare mai bună a firelor din straturi diferite;
◦ durabilitate mai mare.
Cablul la care toroanele, care se înfăşoară împreună, sunt formate anterior elicoidal se
numeşte cablu performat. Avantajele cablului performat în comparaţie cu cel neperformat sunt
următoarele:
◦ manevrare mai uşoară, deoarece nu este tensionat în stare neîncărcată;
◦ atenuare a vibraţiei care apar în timpul lucrului;
19
 ◦ înfăşurarea mai strânsă a cablului;
◦limitarea tendinţei de desfacere a toroanelor şi a firelor după tăierea cablului.
Cablul triplu are o inimă peste care se înfăşoară un strat de cabluri de construcţie dublă
(conform STAS 2693-80).
Cablul de manevră (CM) este un cablu compus, dublu, adică un cablu alcătuit dintr-un
strat de toroane înfăşurate în jurul unei inimi.
Există trei tipuri de cabluri compound care se utilizează în industria petrolieră drept
cabluri de manevră:
‒ Seale ;
‒Warrington;
‒ Filler.
Prin cablare se înţelege modul de înfăşurare a firelor în toron şi a toroanelor în cablu.
Înfăşurarea sârmelor în toron şi a toroanelor în cablu se poate realiza:
‒spre dreapta şi se notează cu litera Z( vezi fig. 2.7.1.a) ;
‒spre stânga şi se notează cu litera S ( vezi fig. 2.7.1.b).
Atunci, se pot deosebi următoarele tipuri de cablări:
‒cablare paralelă, caracterizată prin faptul că atât firele în toron, cât şi toroanele în cablu
se în făşoară în acelaşi sens ( spre dreapta sau spre stânga);
‒cablare în cruce, în care firele se înfăşoară într-un sens iar toroanele în sens invers.
Astfel există:
‒cablare paralelă dreapta, notată Z/Z ( conform fig. 2.7.1.e) ;
‒ cablare paralelă stânga, notată S/S ( vezi fig. 2.7.1.f) ;
cablare in cruce dreapta, notată S/Z, în care firele se înfăşoară în toron spre stânga iar
toroanele în cablu spre dreapta ( vezi fig. 2.7.1.b) ;
‒ cablare in cruce stânga, notată Z/S, în care firele se înfăşoară în toron spre dreapta iar
toroanele în cablu spre stânga ( vezi fig. 2.7.1.a) .

20
 Fig. 2.7.1. Cablarea : a– infasurarea sprea dreapta ; b – infasurarea spre stanga ; c – cablarea in cruce stanga (Z/S);
d – cablare in cruce dreapta ( S/Z) ; e – cablarea paralela dreapta ( Z/Z) ; f – cablarea paralela stanga (S/S) .

La cablurile cu cablare paralela exista tendinta de rasucire a unui capat al cablului fata de
celalalt , ceea ce constituie un dezavantaj in comparatie cu cablarea in cruce . De aceea , pentru
cablurile de manevra ( CM) se foloseste cablarea in cruce .
Semnul grafic de nominalizare a cablului Seale este :
Cablu Seale nTx nf – w(dC) – w(Rm) S/Z (Z/S) STAS 1689-80,
în care nTeste numărul de toroane; nf– numărul de fire dintr-un toron; dC– diametrul cablului,
[dC]=mm; Rm– rezistanţa minimă a firelor, [Rm]= N/mm2 = MPa; S/Z sau Z/S – tipul cablării în
cruce (dreapta sau stânga).

2.7.2. Alegerea cablului de manevra

Alegerea cablului se face pe baza sarcinii sale reale minime de rupere ( Sr.m.) , astfel încât
să fie îndeplinită condiţia de rezistenţă:

S r.m cM FM , (2.7.2.1)

unde cM este coeficientul de siguranţă pentru operaţiile de tubare si de instrumentaţie, care se

acceptă egal cu valoarea 2, conform API Spec.9B, iar FM este forţa maximă din RA a înfăşurării
cablului.
Ea se determină cu expresia :
FM
FM , (2.7.2.2)
2 z ηM - G

în care F M este forţa totală care acţionează asupra ramurilor de cablu; z–numărul de role de la

macara; ηM -G –randamentul maşinii macara-geamblac la ridicare.

Randamentul maşinii macara-geamblac la ridicare se obţine cu relatia :

21
 β2 z 1
ηM G , (2.7.2.3)
2 z β2 z β 1

unde β reprezintă inversul randamentului unei role,

1
β ,
η Ro (2.7.2.4)

pentru care se admite valoarea 1,04 , conform API.

Conform tipului de ansamblu MC ales, z=5 . Atunci rezultă :

1,04 2 5 1
ηM G 0,811. (2.7.2.5)
2 5 1,04 2 5 1,04 1

Forţa F M se calculează cu expresia :

' aCM
FM F M G0.T 1 , (2.7.2.6)
g

unde: F M' este sarcina maximă utilă de la cârlig; G0.T – greutatea moartă la tubare; g – acceleraţia

gravitaţională, g=9,81m/s2 ; aC( M ) –acceleraţia mişcării cârligului corespunzătoare sarcinii

maxime (la săltarea din pene a celei mai grele coloane de burlane), pentru care se acceptă măsuri
in domeniul [0,5;1,5]m/s2.
Greutatea moartă la tubare se determină ţinând cont de greutatea elementelor ansamblului MC, a
chiolbaşilor (Ch), a elevatorului cu pene (El.P) şi a ramurilor de cablu dintre macara şi geamblac:

G0.T GMC G2Ch GEl.P GC . (2.7.2.7)

Deoarece, la acest moment nu se cunoaşte tipodimensiunea cablului şi , ca urmare masa sa

unitară, se face aproximaţia:

G0.T GMC G2Ch GEl.P , (2.7.2.8)

unde greutăţile respective se calculează în funcţie de masele corespunzătoare cu formulele de

forma cunoscută:

GMC mMC g ; (2.7.2.9)

G2Ch m2Ch g ; (2.7.2.10)

GEl.P mEl.P g . (2.7.2.11)

Rezultă :

m
GMC 10,885 t 9,81 106 ,78 kN ;
s2
22
 m
G2Ch 0,361 t 9,81 3,54 kN ;
s2

m
GEl. P t 9,81 kN .
s2

3. Proiectarea troliului de foraj

3.1. Functiunile si componenta troliului de foraj

Troliul de foraj (TF) face parte din sistemul de manevra (SM) si reprezinta un ansamblu
de utilaje construit ca un tot unitar , montat pe un sasiu si avand functii specifice in cadrul
instalatiei de foraj (IF) , functia principala fiind manevrarea materialului tubular in sonda.
Functiile TF sunt determinate de componenta acestuia si se subordoneaza functiilor SM.

Bibliografie
1.Suport lucrare de laborator conform listei de lucrari a disciplinei descarcat de pe adresa de e-mail a
grupei/subgrupei

2. Stan, M. Utilajepetroliere. suport electronic de curs/ laborator . Ploiesti, 2012

3. Stan, M. Utilaj petrolier, Editura Universitatii Petrol-Gaze din Ploiesti, 2011.

4. ***Composite Catalog of Oil Field Equipment & Services,

http://books.google.ro/books/about/The_Composite_catalog_of_oil_field_equip.html

5. *** Drilling rigs, http://en.wikipedia.org/wiki/Drilling_rig

6. Oil Field Equipment, https://www.youtube.com/results?q=oil%20field%20equipment

23