CAPITOLUL 1

TIC ÎN EDUCAȚIE REPERE TEORETICE

1.1. Evoluție TIC
Tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC) este denumirea care se oferă unui ansamblu de
instrumente şi resurse tehnologice utilizate pentru a comunica şi pentru a creea, difuza, stoca şi
gestiona informaţia destinată procesului educativ. În ultimii ani, accesarea sistemelor educative
ale aplicaţiilor, reţelelor şi suporturilor numerice ale TIC a cunoscut o expansiune spectaculoasă
oriunde în lume. Potrivit Raportului mondial UNESCO asupra educaţiei, lumea educaţiei se
găseşte în faţa unei probleme majore, aceea de a pregăti elevii şi profesorii pentru ,,societatea de
mâine’’ deoarece majoritatea cadrelor didactice n-au fost pregătite într-o manieră TIC, iar
,,majoritatea unităţilor de învăţământ actuale, chiar şi în ţările dezvoltate nu sunt pe deplin
pregătite pentru noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor’’.

Intervenţia TIC în educaţie poate începe de la simple medii de livrare de informaţie sau
poate fi utilizată ca instrumente de scriere (procesoarele de text) şi poate ajunge la concepte
avansate de predare prin intermediul tehnologiilor, e-learning, spaţii colaborative.

Datorită dezvoltării tehnologiilor de comunicare informaţia este accesibilă pentru un număr

din ce în ce mai mare de persoane şi în diverse forme. Este cunoscut impactul pe care îl au în
instruirea personală, cursurile online sau diverse alte modalităţi de livrare a informaţiei, în
funcţie de ceea ce îşi doreşte navigatorul de Internet. Sursele de informaţii sunt abundente, iar
mijloacele de comunicare deschid noi posibilităţi pentru profesori şi elevi pentru procesele de
predare/învăţare.

În ultima perioadă, în dezvoltarea de tehnologii a avut loc o schimbare de abordare, reliefată

în special de evoluţia mediului web. Dacă la început tehnologia se centra pe utilizator, încercând
să îl ajute să acceseze informaţia şi să îi rezolve nevoile imediate, dezvoltarea exponenţială a
reţelelor sociale şi schimburile de idei, inclusiv în domeniul tehnologiilor, a dus la diseminarea
bunelor practici în diverse domenii, rezultând progrese rapide în zona produselor tehnologice
destinate accesibilităţii.

1
 În România, începuturile instruirii asistate de calculator coincide în mod firesc cu apariţia în
mediul şcolar a calculatoarelor de tip personal. Fără pretenţia unei stricte rigurozităţi, putem
identifica patru momente majore care au iniţiat utilizarea tehnologiilor informatice în şcoală.

1.2. Apariția TIC in sistemul de învățământ românesc

1.2.1. Prima etapă. Momentul iniţial a fost marcat de aparaţia între anii 1985 – 1987 a
calculatoarelor portabile produse în România, replici ale sistemelor Spectrum: Amic,
TIM-S respectiv Prae.
1.2.2. A doua etapă. Un al doilea moment important l-a constituit implementarea în România a
programului Fundaţiei Soros „Internet pentru licee” prin care au fost constituite primele
reţele de calculatoare conectate la internet din România, nucleul actualelor laboratoare de
informatică prezente astăzi în toate liceele şi majoritatea şcolilor din România. Dotarea a
cuprins PC-uri de tip 386, 486 etc. Cu sistem de operare Windows 3.1 şi server Linux
pentru conectare la Internet. În multe licee, administrarea reţelei şi accesului pe internet a
fost asigurată de elevi coordonaţi de profesori. Accesul pe internet era asigurat iniţial în
mod text prin SSH, telnet. Apariţia variantelor ulterioare a mediului Windows a permis
trecerea, de la accesul doar în mod text, la accesul paginilor web prin tehnologie HTML,
folosind browserele Internet explorer şi Netscape.

În ceea ce priveşte instruirea asistată de calculator se observă următoarele tendinţe:

 Din punct de vedere al tehnologiilor folosite, accentul s-a mutat de la programarea

efectivă a aplicaţiilor, la utilizarea aplicaţiilor MS Office – crearea de documente
(word), calcul tabelar ( excel), realizarea de prezentări (Powerpoint).
 Creşterea competenţelor în căutarea şi găsirea informaţiilor şi consecutiv, trecerea
spre realizarea de documente suport pentru lecţii, mult mai facil de realizat, decât
aplicaţii stand alone. Acestea au devenit apanajul claselor în care se predă
informatica.
 Se constată, în plan managerial, utilizarea word şi excel pentru realizarea de
documente oficiale, gestiune de baze de date, formularistică pentru desfăşurarea
concursurilor şi olimpiadelor şcolare.
1.2.3. A treia etapă. Un al treilea moment important l-a constituit apariţia primului content
orientat către instruire– Programul AEL 2001, program susţinut prin fonduri

2
 guvernamentale şi implementat de firma Siveco România. În urma implementării
programului SEI au fost dotate sau redotate laboratoarele de informatică cu calculatoare
de ultimă generaţie conectate în reţele în arhitectura LAN. Existenţa infrastructurii hard şi
soft a impus modificarea programelor de informatică şi ceea ce este mai important,
schimbări în paradigma clasică a predării – învăţării – evaluării prin integrarea lecţiilor
electronice în activitatea la clasă. Acest lucru a fost susţinut prin formarea profesorilor
din şcolile în care a fost implementat AEL-ul în utilizarea aplicaţiilor.

Cele trei momente, mai sus menţionate, au avut ca suport dezvoltarea infrastructurii de
conectare la Internet, apariţia oficială în 1998 prin hotărâre de guvern a reţelei educaţionale din
România – Roedunet. În prezent aceasta asigură „transportul Internetului” în toate instiituţiile de
învăţământ superior din România şi în toate reţelele educaţionale din învăţământul
preuniversitar.

1.2.4. Un al patrulea moment important îl constituie proiectul „Economia bazată pe

cunoaştere”, finanţat de Banca Mondială având ca şi componentă intervenţia în domeniul
global al e-guvernării – concept larg ce include e-adminstrare, e-educaţie, e-formare, etc.

Rezultate concrete:

 elaborarea politicii de utilizare a TIC în învăţământ;

 apariţia TIC, ca şi disciplină separată de informatică;
 schimbări în evaluarea la Bacalaureat prin apariţia examenului de competenţe
 stimularea utilizării TIC în medii defavorizate, ca premisă a egalizării şanselor de
acces la educaţie;
 creşterea semnificativă a proiectelor vizând dezvoltarea competenţelor în IAC;
includerea în noua lege a educaţiei naţionale a cerinţelor specifice societăţii
informaţionale, digitale;

Integrarea României în Uniunea Europeană presupune racordarea la sistemul de valori,

specific comunităţii economice a acesteia. În perioada de după aderare, domeniul educaţional s-a
confruntat cu provocarea corelării modului de abordare care să permită creşterea competitivităţii
tinerilor absolvenţi, pe de o parte şi a adulţilor pe de altă parte pe piaţa muncii din UE. Mai mult,

3
conceptul de globalizare a accentuat necesitatea unei schimbări fundamentale în paradigma
educaţională.

Rolul TIC în dobândirea competenţelor cheie este esenţial în contextul accesului pe piaţa
muncii într-o societate globalizată. Astfel, proiectul UNESCO ICT Competency Framework for
Teachers2, are ca obiectiv principal îmbunătăţirea competenţelor practice ale educatorilor, astfel
încât să contribuie la îmbunătăţirea sistemului educaţional care să aibă ca rezultat, o societate cu
nivel de acces sporit la informaţie şi forţă de muncă de înaltă calificare, ce poate asigura
progresul economic şi social al ţării. Acest lucru presupune, în esenţă, ca profesorul să fie
,,înarmat cu instrumentele TIC”, nu pentru a le folosi ca un scop în sine, ci pentru a le integra în
procesul educaţional.

ÎN cadrul proiectului INET3, care prevede interconectarea reţelelor educaţionale din

România, se evidenţiază necesitatea dezvoltării Societăţii Informaţionale. Aceasta cuprinde două
mari direcţii :

 dobândirea de către profesori a noilor competenţe digitale şi de integrare a

acestora în procesul instructiv;
 dezvoltarea de competenţe TIC şi noi competenţe digitale de către elevi şi
absolvenţi.
1.3. Avantaje şi limite ale utilizării calculatorului în procesul de învăţământ

Calculatorul este foarte util atât elevului cât şi profesorului însă folosirea acestuia trebuie
realizată astfel încât să îmbunătăţească calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze.
Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmarească achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea
unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerinţelor unei societăţi aflată într-o
permanentă evoluţie. Aceştia trebuie să fie pregătiţti, orientaţi cu încredere spre schimbare, ei
vor simţi nevoia de a fi instruiţi cât mai bine pentru a face fată noilor tipuri de profesii. Eşecul în
dezvoltarea capacitătii de a reacţiona la schimbare poate atrage după sine pasivitatea şi alienarea.
Profesorul traieşte el însusi într-o societate în schimbare, şi din fericire, în prima linie a
schimbării, astfel încât va trebui săse adapteze, să se acomodeze, să se perfecţioneze continuu.

Deci, introducerea în şcoala a internetului şi a tehnologiilor moderne duce la schimbşări

importante în procesul de învăţământ. Astfel actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul

4
demersurilor şi muncii profesorului, ci rodul interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării
cu profesorul.

Această schimbare în sistemul de învăţământ vizeaza urmatoarele obiective :

1. Creşterea eficienţei activităţilor de învăţare

2. Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual

Atingerea acestor obiective depinde de gradul de pregătire a profesorului în utilizarea

calculatorului, de stilul profesorului, de numarul de elevi, de interesul, cunoştintele şi abilităţile
acestora, de atmosfera din clasa şi tipul programelor folosite, de timpul cât se integreaza softul în
lecţie, de sincronizarea explicaţiilor cu secvenţele utilizate, de metodele de evaluare, de fişele de
lucru elaborate.

Utilizarea la întâmplare, fară un scop precis, la un moment nepotrivit, a calculatorului în

timpul lecţiei duce la plictiseală, monotonie, ineficienţa învăţării prin neparticiparea unor elevi la
lecţie, nerealizarea obiectivelor lecţiei şi poate produce repulsie faţă de acest mijloc modern de
predare-învăţare-evaluare. Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilităţilor
practice, de calcul şsi de investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane. De asemenea
individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului elev-profesor şi la izolarea
actului de învăţare în contextul său psihosocial. Materia se segmentează şi se atomizeaza prea
mult, iar activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.

Totuşi utilizarea calculatorului are numeroase avantaje :

-Stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de schimbare socială

rapidă;

-Consolidarea abilităţilor de investigare stiintifică;

-Conştientizarea faptului ca noţiunile învăţate îşi vor găsi ulterior utilitatea ;

-Creşterea randamentului însuşirii coerente a cunostinţelor prin aprecierea imediată a

răspunsurilor elevilor ;

-Întărirea motivaţiei elevilor în procesul de învăţare ;

5
 - Stimularea gândirii logice şi a imaginaţiei ;

- Introducerea unui stil cognitiv, eficent, a unui stil de muncă independentă ;

-Instalarea climatului de autodepaşire, competitivitate;

-Mobilizarea funcţiilor psihomotorii în utilizarea calculatorului ;

-Dezvoltarea culturii vizuale;

-Formarea deprinderilor practice utile ;

-Asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta

activitatea în funcţie de secvenţa anterioară;

- Facilităţi de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afişare a

rezultatelor, de realizare de grafice, de tabele ;

-Asigură alegerea şi folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor aplicaţii ;

-Dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei

probleme elevul îşi găseşte singur răspunsul pentru o problemă concreta ;

-Asigură pregatirea elevilor pentru o societate bazată pe conceptul de educaţie

permanentă (educatia de-a lungul întregii vieţi);

-Determină o atitudine pozitivă a elevilor faţă de disciplina de învăţământ la care este

utilizat calculatorul si faţă de valorile morale, culturale şi spirituale ale societăţii ;

-Ajută elevii cu deficienţe să se integreze în societate şi în procesul educaţional ;

De asemenea calculatorul este extrem de util deoarece stimuleaza procese şi fenomene

complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin
intermediul lui se ofera elevilor, modelări, justificări şi ilustrări ale conceptelor abstracte,
ilustrări ale proceselor şi fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive.
Permite realizarea unor experimente imposibil de realizat practic datorită lipsei materialului
didactic, a dotării necorespunzătoare a laboratoarelor şcolare sau a pericolului la care erau expuşi
elevii şi profesorul. Elevii au posibilitatea să modifice foarte uşor condiţiile în care se desfaşoara

6
experimentul virtual, îl pot repeta de un numar suficient de ori astfel încât să poată urmări modul
în care se desfaşoară fenomenele studiate, pot extrage singuri concluziile, pot enunţa legi.

De asemenea, calculatorul este folosit pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare,

pentru colectarea, selectarea, sintetizarea si prezentarea informaţiilor, pentru tehnoredactarea
unor referate. Astfel elevii îsi dezvoltă capacitatea de a aprecia critic acurateţea şi corectitudinea
informaţiilor dobândite din diverse surse.

Tehnica modernă şi învaţamântul centrat pe nevoile, dorinţele si posibilităţile elevului

impune desfăşurarea de activitaţi diferenţiate pe grupe de nivel.

Elevul poate parcurge materialul avut la dispozitie în ritmul propriu şi nu mai este nevoit
să reţină cantităţi uriaşe de informaţie. Trebuie să ştie doar să gândească logic şi să localizeze
informaţia de care are nevoie.

Prezentarea materialelor pe module cu grade diferite de dificultate permite elevului să

cunoascăţ exact la ce nivel este situat, să îşi recunoască limitele si posibilităţile.

Astfel se dezvoltă constiinţa de sine si dorinţa de a reuşi. Va cerceta, va învaţa motivat

devenind astfel o fiinţa capabilă de autoinstruire.

Utilizarea calculatorului si a Internetului permit o înţelegere mai bună a materiei într-un

timp mai scurt. Se reduce timpul necesar prelucrării datelor experimentale în favoarea unor
activităţi de învăţare care să implice procese cognitive de rang superior: elaborarea de către elevi
a unor softuri şi materiale didactice necesare studiului. Se dezvolta astfel creativitatea elevilor.
Aceştia învaţă să pună întrebări, să cerceteze şi să discute probleme ştiinţifice care le pot afecta
propria viaţă. Ei devin persoane responsabile capabile să se integreze social.

În cazul evaluării se elimină subiectivitatea umană, elevul fiind protejat de capriciile

profesorului. Poate chiar să se autoevalueze. Este redusă starea de stres şi emotivitatea elevilor.
Există posibilitatea evaluării simultane a mai multor elevi cu nivele de pregatire diferite,
deoarece testele de evaluare sunt realizate de asemenea pe nivele de dificultate diferite.

Se pot realiza recapitulări, sinteze, scheme atractive, animate care să ducă la reţinerea mai
rapidă a informaţiei esenţiale. Se pot realiza jocuri didactice în scopul aprofundării cunoştinţelor

7
şi dezvoltării abilităţilor practice sau în scopul îmbogăţirii acestora, proiecte, portofolii, pagini
html.

Elevii pot realiza pagini web de prezentare a şcolii, a oraşului, a ţării (cu obiective
turistice), a culturii, obiceiurilor şi tradiţiilor poporului român, a materialelor didactice elaborate
de ei şi de profesorii lor, de informare (subiecte şi bareme de corectare pentru diferite examene şi
concursuri şcolare, manifestari ştiinţifice şi cultural artistice, cărţi şi reviste şcolare, cursuri de
pregătire şi perfecţionare pentru elevi şi pentru profesori, grafice de desfăşurare a olimpiadelor şi
examenelor, documente oficiale, forum de discuţii, note ale elevilor şi date despre activitatea lor
în scoală, anunţuri şi mica publicitate, statistici realizate de elevi pe diverse teme, mesaje, cursuri
opţionale, facultăti şi colegii).

De asemenea elevii pot fi antrenaţi în realizarea unor Cd-uri, afişe, grafice, reviste, teste,
diferite programe şi softuri educaţionale, jocuri, pliante publicitare, dicţionare on-line, activităţi
educative interactive care să antreneze copiii de pe întreaga planetă.

Se poate spune deci că utilizarea Internetului şi a tehnologiilor moderne reprezintă cea

mai complexă forma de integrare a educaţiei informale în educatia formală.

Deşi avantajele utilizarii TIC în educaţie sunt numeroase, elevul nu trebuie transformat
într-un “robot” care să ştie doar să folosească calculatorul. El trebuie să realizeze atunci când
este posibil experimentele reale, deoarece îi dezvoltă spiritul de observaţie, capacitatea de
concentrare, răbdarea, atenţia, abilităţile practice.

De asemenea, educaţia nu se realizează numai prin simpla dezvoltare intelectuală. Tot atât
de importantă este şi necesitatea educaţiei pentru viată, tot ceea ce generează interes şi
cunoastere. Deci nu se poate pune problema înlocuirii profesorului cu calculatorul. Acesta
trebuie utilizat doar pentru optimizarea procesului instructiv-educativ, în anumite etape.
Deoarece softul educational nu poate raspunde tuturor întrebăţrilor neprevazute ale elevilor,
profesorul va detine întotdeauna cel mai important rol în educatie!

Utilizarea calculatorului în şcoala nu trebuie să fie limitată doar la un anumit domeniu, de

exemplu informatica; calculatorul trebuie să-şi găsească loc şi în cadrul altor discipline, într-un
mod raţional şi bine gândit!

8
 Se poate spune ca integrarea resurselor TIC în educaţie este benefică şi duce la o creştere
a performanţelor şcolare, cu condiţia ca elevii să posede cunoştinţe de utilizare a calculatorului.
Aceasta implică introducerea orelor de informatica şi TIC la toate profilurile şi la toate treptele
de învăţământ. De asemenea ar trebui să se lucreze cu grupe mici de elevi, iar clasele sa fie
dotate cu calculatoare performante conectate la internet Profesorii ar trebui să posede pe lânga
cunostinţele teoretice şi practice aferente disciplinei studiate şi abilitati de utilizare a TIC.

TIC nu trebuie să fie doar un instrument pentru a prezenta conţinuturile existente într-o
altă manieră, trebuie să ducă la modificarea modului de gândire şi stilului de lucru la clasă al
profesorilor, cristalizate în secole de învăţământ tradiţional, prea puţin preocupat de
personalitatea şi de posibilităţile elevului.

Utilizarea TIC nu trebuie să devina o obsesie deoarece fiecare elev are dreptul la succes
scolar şi la atingerea celor mai înalte standarde curriculare posibile de aceea trebuie găsite
metodele pedagogice adecvate în fiecare caz în parte. Nu trebuie deci să renunţăm la cretă, tablă
şi burete, la lucrul cu manualul, la rezolvarea de probleme şi la efectuarea experimentelor reale
deoarece prin realizarea unei legături directe între experienţa practică şi ideile teoretice, studiul
fizicii contribuie la formarea competenţelor necesare dezvoltării personale a elevului şi a
societăţii în care traieşte.

În concluzie putem spune că pentru a realiza un învatamânt de calitate şi pentru a obţine

cele mai bune rezultate trebuie să folosim atât metodele clasice de predare, învaţare, evaluare cât
şi metodele moderne!