O hidrocentrală utilizează amenajări ale râurilor sub formă de baraje, în scopul producerii

energiei electrice. Potențialul unei exploatări hidroelectrice depinde atât de cădere, cât și
de debitul de apă disponibil. Cu cât căderea și debitul disponibile sunt mai mari, cu atât se
poate obține mai multă energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine.

Potențialul hidroenergetic al României era amenajat în 1994 în proporție de cca. 40 %.

Centrale hidroelectrice aveau o putere instalată de 5,8 GW, reprezentând circa 40% din
puterea instalată în România. Producția efectivă a hidrocentralelor a fost în 1994 de
aproape 13 TWh, reprezentând circa 24 % din totalul energiei electrice produse.[2] Actual
puterea instalată depășește 6 GW[3] iar producția este de cca. 20 TWh pe an.[4] Cota de
energie electrică produsă pe bază de energie hidraulică este de cca. 22 - 33 %.

Hidrocentrala de la Porţile de Fier..

Printr-un baraj de acumulare a apei pe cursul unui râu, unde poate exista eventual și
o cascadă, se realizează acumularea unei energii potențiale, transformată în energie
cinetică prin rotirea turbinelorhidrocentralei. Această mișcare de rotație va fi transmisă
mai departe printr-un angrenaj de roți dințategeneratorului de curent electric, care va
transforma energia mecanică în energie electrică..
Energia hidroelecrica este cu siguranta cea mai raspandita si cea mai matura aplicatie a
energiei regenerabile. 22% din productia mondiala de energie provine de la hidro centrale,
multe dintre ele sunt hidrocentrale de putere mica (SHP) care produc mai putin de 10 MW; sunt
mai mult de 17400 de astfel de hidrocentrale in Europa..
Functionare si tipuri de hidrocentrale
Folosirea căderii de apă acest parametru este determinat de diferența de
nivel dintre oglinda apei din lacul de acumulare (în spatele barajului) și oglinda apei de
jos după ce apa a trecut prin turbină. După acest criteriu sunt hidrocentrale:

1. cu o cădere mică de apă - < 15 m, debit mare, cu turbine Kaplan

2. cu o cădere mijlocie - 15–50 m, cu debit mijlociu, cu turbine Francis sau Kaplan
3. cu o cădere mare 50–2.000 m, cu un debit mic de apă, turbinele utilizate fiind turbinele
Pelton sau Francis

Hidrocentralele mai pot fi clasificate după capacitate, sau după felul construcției, ca de
exemplu hidrocentrale:

1. așezate pe firul râului (centrale fluviale), producând curent în funcție de debitul râului
respectiv
2. cu lac de acumulare
3. CHEAP - centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare
4. cu caverne pentru acumularea apei

Printr-un baraj de acumulare a apei pe cursul unui râu, unde poate exista eventual și o cascadă,
se realizează acumularea unei energii potențiale, transformată în energie cinetică prin
rotirea turbinelorhidrocentralei. Această mișcare de rotație va fi transmisă mai departe printr-un
angrenaj de roți dințategeneratorului de curent electric, care va transforma energia mecanică
în energie electrică..
Principalele componente ale unei hidrocentrale de mica putere sunt urmatoarele:
Acumularea: constituie o forma de stocare a energiei potentiale disponibile;
Sistemul de transfer, care include dispozitivul de captare (priza de apa echipata
cu gratar) si circuitul de transfer (canalul, vana, stavilarul, galeriile, canalul de
fuga sau evacuarea) unde o parte din energia disponibila este convertita in
energie cinetica;
Turbina hidraulica: este o parte a centralei unde energia apei este convertita in
energie mecanica;
Generatorul: energia mecanica transmisa la turbina mentine viteza rotorului
generatorului producand energie electrica in concordanta cu legile
electromagnetice;
Statia de transformare si linia de transport: energia electrica este condusa si
transformata pentru a putea fi conectata la retea pentru a putea furniza energie
electrica consumatorilor.