VIII.1. Conceptul de metodă de instruire şi accepţiunile sale.

Funcţiile metodelor de instruire

Conceptul de metodă de instruire şi accepţiunile sale

Termenul de metoda provine din limba greacă(metha=către,spre + odos=cale,drum). Putem
spune, aşadar, că metoda reprezintă un drum, o cale de urmat pe care o alege cadrul didactic în vederea
atingerii unor finalităţi. Ea este un mod eficient de acţiune, o modalitate practică de lucru a profesorului
cu elevii săi.
De-a lungul timpului, termenului de metodă i s-au adus mai multe defniţii. Vom aminti mai jos
numai câteva dintre acestea:
 Metoda reprezintă calea eficientă de organizare şi dirijare a învăţării elevului de către
CD;
 M este modalitatea folosită de profesor pt a-i determina pe elevi să îşi găsească ei înşişi
calea proprie de urmat, în vederea construirii cunoaşterii.
 M este un ansamblu organizat de procedee.
George Văideanu amintea câteva trăsături ale metodei, şi anume:
 este selecţionată de CD şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare;
 se foloseşte sub forma de variante sau procedee în fct de nivelulu, interesele sau
trebuinţele elevilor, având ca scop asimilarea temeinică a cunosştinţelor;
 aduce o mai bună cooperare cu elevii.
Aceasta din urmă este una dintre cele trei accepţiuni dominante, celelalte două referindu-se la
un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative(ex: metodele tradiţionale
şi metodele active) şi un tip de activitate ce permite anumite achiziţii şi dezvoltă anumite capacităţi
(met proiectelor, înv programată).
Pentru a alege metodele potrivite într-o anumită situaţie de învăţare, cadrul dodactic trebuie să
ţină seama de factori obiectivi şi subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei şi la
logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. Factorii subiectivi se
referă la contextul uman şi social, personalitatea prof, psiho elevilor şi a colectivului de elevi.
Totodată, trebuie menţionat şi faptul că metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare
sau cele ştiinţifice, diferenţa fiind că metodele de instruire ajută la prezentarea şi transmiterea
cunoştinţelor, descoperite prin celelalte două, şi ajută elevii să le redescopere ca pe adevăruri noi, deşi
ele sunt deja parte integrantă a experienţei umane.

Funcţiile metodelor de instruire

1. F cognitivă – prin care prof facilitează accesul la cunoaştere;
2. F formativ-educativă – pe baza căreia info date treb să urmărească şi formarea
intelectuală , morală, a personalităţii în general;
3. F motivaţională – cu ajutorul metodei se pot transmite anumite conţinuturi: implicarea
activă în activităţi creează o sursă motivaţională;
4. F instrumentală - ea însăşi este un intrument pus în slujba a ceva; intrumentul prin care
prof urmăreşte atingerea finalităţilor;,
5. F normativă – metoda nu arată cum anume trb făcut ca rez sa fie optime, pt că elevii să
poată atinge anumite ob, scopuri.