Citire rapidă

Cu mențiunea că nu este de ajuns să citim repede, ci trebuie să adaptăm viteza de lectură la

dificultatea textului sau a tipului de carte citită, mai jos am structurat câteva dintre exerciții.

Antrenarea mușchilor oculari

Unii dintre oameni se confruntă cu migrene provocate de lectură. Dacă nu suferă de tulburări de
convergență oculară, caz în care orice exercițiu ce ține de vedere nu funcționează, celălalt motiv e
simplu: mușchii lor oculari nu sunt destul de antrenați. În cartea Învață cum să înveți repede există un
capitol care oferă sugestii pentru a-ți mări viteza de lectură. Ca și în cazul creierului, mușchii ochiului
nu sunt folosiți la capacitatea lor maximă, deși aceștia sunt cei mai puternici mușchi ai corpului în
raport cu sarcinile lor. Autorul, Christian Drapeau, sugerează un exercițiu simplu, un soi de fitness
pentru mușchii oculari. Acesta se bazează pe lărgirea spectrului vizual și se realizează în felul
următor: de câte ori aveți timp pe zi, priviți în îndepărtare și îndreptați-vă privirea către extremele
câmpului vizual, fără să vă deplasați capul; fiecare staționare trebuie să fie de zece secunde. Ca și în
cazul migrenelor cauzate de citit, este posibil ca atunci când faceți acest exercițiu să resimțiți o
anumită durere, numai că această durere este efectul așteptat.

Dezvoltarea vederii periferice

Spre deosebire de punctul anterior, această tehnică încurajează o cât mai mică deplasare a ochilor în
orbite. Mulți consideră că dacă își mișcă mai repede ochii, ca și cum ar scana rândurile unul după
altul, vor reuși să citească mai repede. E parțial adevărat, pentru că în realitate nu reușesc decât să-i
obosească și astfel să nu mai fie în stare să se concentreze după un anumit timp. O alternativă a
acestui proces ar fi dezvoltarea vederii periferice. Retina ne asigură două tipuri de vedere, cea
binoculară și cea periferică. Astfel, atunci când privim fix către un punct, remarcăm că reușim să
vedem și o anumită zonă din jurul lui. În citit se aplică același lucru, iar problema principală care
îngreunează lectura este că ne fixăm mai multe puncte de interes decât e necesar. Pentru o lectură
mai rapidă, ideal ar fi ca prin antrenament să ajungem să fixăm trei, două sau chiar un punct de fixare
(asta pentru cititorii experimentați). Cum?

Citirea mai multor grupuri de cuvinte deodată

Poate cea mai eficientă dintre modalitățile prin care poți citi mai repede și implicit mai mult este să
nu citești cuvânt cu cuvânt, ci grupuri întregi de cuvinte. Asta pentru că timpul de procesare a
informațiilor este direct proporțional cu numărul de cuvinte sau grupuri de cuvinte citite individual.
Cei mai mulți nu citesc un rând întreg deodată, ci sacadat, adică grupuri de cuvinte succesive din
același rând.

Pentru a spori viteza lecturii, Tim Ferriss de la HuffingtonPost ne sugerează să minimalizăm numărul
și durata sincopelor de pe un rând. Iar pentru asta am ales unul dintre exercițiile demonstrative
oferite pe pagina Centrului de Consiliere și Orientare Profesională al SNSPA:

„Noi am fost învăţaţi să citim în minte fiecare cuvânt şi de aceea ne-am obişnuit să ne concentrăm
privirea asupra acelui singur cuvânt. (În loc) (să citeşti) (aşa), (făcând) (pauză) (la fiecare) (cuvânt) (al
rândului), (poţi să citeşti) (un grup) (întreg de cuvinte), (deci mai rapid). (Vei începe să citeşti) (mai
multe cuvinte) (în acelaşi timp). (Cu cât citeşti) (mai multe cuvinte odată), (cu atât mai puţine pauze
vei face). (Cu cât mai puţine) (pauze vei face) (cu atât vei citi mai repede).”

Ce ține de această tehnică este și lectura ideografică. Ideografia presupune reprezentarea anumitor
cuvinte cu ajutorul unor semne numite ideograme, întâlnite în unele limbi. Lectura ideografică
înseamnă citirea întregului cuvânt fără a decoda fiecare literă în parte. Cu toții întâlnim situații în care
un cuvânt este scris neclar sau doar parțial, însă reușim să-l citim pentru că l-am mai întâlnit înainte.
Lectura ideografică îndeamnă cititorul să nu se concentreze pe literele care alcătuiesc cuvântul
pentru a-l descifra, ci să-l ia ca pe un întreg. Acest termen are legătură și cu următoarea tehnică.

Reducerea la tăcere a propriei voci din minte

Am fost învățați în școală că cititul cu voce tare ne permite să reținem și să înțelegem mai ușor ce
citim. Însă, în același timp, cititul cu voce tare ne obligă să ne concentrăm asupra fiecărui cuvânt în
parte, iar procesul lecturii devine astfel mai îndelungat. Cu timpul, am ieșit din școală, iar acest obicei
a dispărut, însă unii dintre noi încă pronunță fiecare cuvânt în parte, șoptit sau doar articulând
mușchii limbii.

Termenul sub-vocalization înseamnă obiceiul de a pronunța fiecare cuvânt și de a-l auzi în mintea
noastră în timp ce îl citim. Însă noi putem înțelege un cuvânt mult mai repede decât îl putem citi,
astfel că această deprindere ne răpește mai mult timp decât e necesar. Acest tip de lectură ne învață
cum să citim fără să vorbim, dar ne împiedică totuși să reținem pe dinafară pasaje din textul citit, în
cazul în care ne dorim asta, reușind să asimilăm doar ideile. Pe MindTools puteți citi cei câțiva pași
pentru a scăpa de propria voce din minte.

Fotocititul
Fotocititul (fotoreading) este o tehnică de lectură mai aparte, în sensul că ne trimite cu gândul la
romanele SF în care roboții sau super-oamenii citesc o carte într-un minut, doar scanând-o. Pentru că
ăsta e principiul fotocititului, scanarea vizuală. Bloggerul Ariel Constantinof a participat la un curs de
fotocitit și spune următoarele lucruri: „Pentru fiecare carte citită trebuie să ai un scop. Din scop
provin întrebări. În urma citirii apar răspunsurile. Dacă citeşti fără întrebări, probabil citeşti
beletristică. Dacă nu citeşti beletristică şi totuşi nu citeşti fără un scop clar, atunci probabil citeşti
degeaba.”

Cei care țin astfel de cursuri spun că prin fotocitirea unui dicționar bilingv și ascultarea unor casete în
limba respectivă poți învăța o limbă în doar 3 luni, iar eu cred că procedeul este ideal pentru cărțile
de dezvoltare personală, cele de bucate sau alte cărți de specialitate. Tehnica fotocititului e
dezvoltată de Paul Scheele și se face în 5 pași: Pregătirea (stării mentale), Previzualizarea, Fotocitirea,
Postvizualizarea şi Activarea. Mai jos, Connie, care ține un astfel de curs, explică exact cum
funcționează tehnica.

Pre-lectura, lectura și re-lectura

O tehnică de lectură des întâlnită presupune 3 pași: pre-lectura, lectura și re-lectura. Dar această
tehnică nu se aplică în cazul cărților de beletristică. Atunci când citești lectură de specialitate e vital
să nu închizi cartea și să rămâi totuși cu niște lacune. Pentru a aprofunda cu succes ceea ce citim, unii
sugerează, într-o primă etapă, să citim primele paragrafe din capitol, care se presupun a fi
rezumative, cât și ultimele paragrafe, care sunt cocluzive. În acest fel, putem observa ideea de bază a
capitolului, de unde a plecat și unde a ajuns autorul cu ideea. Lectura întregii cărți este un proces
explicativ amplu și, în final, re-lectura, fugitivă și selectivă, este menită să limpezească lucrurile
neclare și să întărească conceptele de bază și concluziile.

Folosirea indicatorilor pe pagină

Indicatorii sunt utili pentru cei care au probleme de concentrare, pentru aceia care pierd rândul sau
cărora le vine să sară peste rânduri sau paragrafe. Însă această dificultate dispare atunci când ne
deplasăm cu un creion sau cu degetul de-a lungul rândurilor sau atunci când separăm rândul pe care
îl citim de restul textului cu o foaie de hârtie sau cu semnul de carte.

Folosirea notelor adezive

Revenirea asupra paragrafului anterior presupune un timp de lectură mai mare decât atunci când
treci mai departe, chiar dacă există ceva care te determină să te întorci asupra cuvintelor sau ideilor.
Astfel, în cazul cărților de specialitate, folosirea notelor adezive acolo unde există pasaje pe care vrei
să le revezi sau citate pe care vrei să le extragi este foarte utilă.