Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru atingerea unor obiective politice.

El se bazează pe acte de violență spectaculară acționate asupra unor populații neimplicate în mod
direct în conflict dar cu potențial de presiune asupra conducerii, câteodată conducerea face acte de
terorism asupra populației(stat , organizații, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane
civile) în sensul scontat de teroriști - producerea unui efect psihologic generalizat de panică și
intimidare, augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de
realizat prin mijloace democratice sau convenționale.

 cucerirea opiniei publice prin manipulare mediatică (poziția mediei, care se bazează, în marea
majoritate a cazurilor, pe o comunitate de interese, terorismul crescând rating-ul, manipulată și
manipulatoare, devine centrală în triunghiul conflictual teroriști-populație-conducere);
 acțiuni de „pedepsire” și răzbunare pentru nedreptăți reale sau imaginare;
 atingerea unor obiective politice: schimbarea conducerii, schimbarea sistemului de guvernare,
impunerea unor alte linii de conduită, religioasă, politică, morală, economică, cuceriri teritoriale,
etc.
Terorism Individual
Este un caz foarte rar în care indivizi izolați comit acte de terorism. În general numărul de victime și
pagubele materiale produse de acești teroriști sunt reduse, dar efectul de frică și psihoza produsă
pot fi serioase.
Terorismul individual este cel mai dificil de combătut.
Adesea, terorismul individual e comis de persoane psihotice. Un celebru terorist individual
este Theodore Kaczynski, supranumit în engleză Unabomber. Absolvent al Universității Harvard,
doctor în matematică și fost profesor la Universitatea California Berkley. Suferind de schizofrenie, a
comis un număr de 23 de atentate pe parcursul a 18 ani, omorând 3 persoane și rănind alte 18. A
fost capturat numai datorită faptului că fratele său i-a recunoscut scrisul, într-un manifest publicat în
presă, și a anunțat poliția.

Grup terorist izolat

Este format în general dintr-un grup mic de persoane care, fiind rude sau prieteni, se cunosc
personal înainte de începerea activităților teroriste și decid în mod spontan să treacă la acte de
terorism. Este un caz rar și dificil de detectat, combătut și anihilat.
Ca exemplu este considerat cazul teroriștilor Timothy McVeigh și Terry Nichols, responsabili pentru
atentatul asupra clădirii FBI din Oklahoma. Există surse care se îndoiesc de faptul că cei doi ar fi un
grup izolat și că de fapt Terry Nichols ar fi colaborat cu grupul terorist islamic Abu Sayyaf, în timpul
serviciului său militar, la o bază militară din localitatea Cebu din Filipine).

Grup terorist de franciză

Inițial acest concept de organizare aparținea celulelor anarhiste de la începutul secolului, dar a
revenit în actualitate datorită acțiunilor grupului terorist Al Qaeda.
În esență este vorba de încercarea de a oferi o umbrelă ideologică, politică și religioasă comună
pentru a favoriza apariția spontană a unui număr mare de grupuri teroriste izolate, care să acționeze
pentru atingerea unor obiective asemănătoare fără a avea legături clare de comandă, control și
susținere logistică.
Se consideră că acest mod de organizare are o eficiență redusă, compensată fiind de formarea unui
număr mare de celule.
Elementele de noutate aduse de Al Qaeda în terorismul de franciză sunt:
 1. Elaborarea unei ideologii extremiste complexe, bazată pe ideea unei conspirații creștino-
evreiești („cruciați și sioniști") care e pe punctul de a subjuga total lumea islamică și a
distruge religia musulmană.
2. Spre deosebire de anarhie, Al Qaeda menține un monopol ideologic total asupra conținutului
ideatic de franciză, cu trăsături evidente de branding.
3. Folosirea intensivă a internetului pentru răspândirea francizei, atragerea de noi aderenți și
ducerea campaniei de propagandă a propriei audiențe.
4. Elaborarea unui pachet de franciză complet. Al Qaeda pune la dispoziția oricărui doritor, nu
numai baza ideologică, dar și manuale complete de instrucție (de la metode de acțiune și
organizare până la manuale de fabricare a bombelor artizanale) și furnizează la cerere
susținere financiară și asistență tehnică dată de instructori, de teroriști.
5. Al Qaeda este primul caz de grup terorist propriu-zis, care își menține modul de organizare
convențional, dar în același timp încurajează franciza bazată pe grupuri izolate. Din acest
motiv unii analiști consideră că franciza este folosită numai pentru a crea diversiuni sau ca o
sursă de carne de tun.
Numărul membrilor organizațiilor teroriste de franciză, în funcție de numărul de grupuri izolate care
preiau franciza, poate fi cuprins între zeci și mii, majoritatea acestor membri fiind implicați direct în
planificarea și executarea actelor teroriste.

Grup terorist cu susținere externă

În general orice grup terorist a primit sau va primi în timpul existenței sale susținere de la un stat
interesat.
Încă din timpul „războiului rece” au existat grupuri teroriste care nu aveau bază de susținere proprie,
fiind de fapt grupuri teroriste organizate și dependente de un stat sau de un grup de state.
În general grupurile teroriste cu susținere externă sunt compuse din până la 20 de membri care sunt
cu toții implicați direct în planificarea și executarea actelor teroriste (atribuțiile de suport, comandă și
logistică fiind asigurate de unul sau mai multe servicii secrete de stat).
Exemple de terorism cu susținere externă au fost gruparea teroristă condusă de Carlos Șacalul
(Carlos Ilici Ramirez - vezi Ion Mihai Pacepa) care a fost sprijinit și de statul comunist român),
gruparea teroristă palestiniană Septembrie cel Negru, creată inițial contra Iordaniei, cu baze și
susținere în Siria și Liban - gruparea Abu-Nidal din această organizație a organizat atacul terorist
contra sportivilor israelieni la Olimpiada de vară de la München, munițiile și armamentul fiind
transportate în bagajul unor diplomați bulgari.

Grup terorist afiliat

Majoritatea organizațiilor teroriste importante sunt afiliate unei mișcări politice, religioase, sau a unui
curent ideologic (naționalist, social, ecologist etc.). Aceste organizații mai sunt denumite și grupări
teroriste propriu-zise.
Există o mare varietate sub aspectul organizării, metodelor de acțiune și letalității grupurilor din
această categorie, elementele lor comune fiind:

1. Organul militar și operativ al unei mișcări (politice, religioase sau ideologice) civile
necombatante, cum ar fi:
o Wahabismul > Al Qaeda
o Separatismul > ETA, grupul cecen condus de Alsan Mashadov
o Un partid extremist > „Calea luminoasă” (în spaniolă Sendero Luminoso)
o Curente naționalist-islamice > Abu Sayaf, Hamas, Hezbollah
2. Funcționează sub un control exercitat de structura civilă de susținere.
 3. Au elemente clare de comandă, control, comunicații și logistică, fapt care, în mod paradoxal,
le face mult mai vulnerabile și ușor de infiltrat, supravegheat, combătut și eliminat.
4. În momentul în care structura civilă de susținere devine implicată într-un proces politic
democratic, grupul terorist se autodesființează.
Grupurile teroriste afiliate pot avea până la câteva mii de membri, împărțiți în:
-conducători civili și/sau comandanți militari;
-luptători;
-informatori;
-responsabili cu logistica, relații externe - presă, recrutarea de cadre, identificarea
elementelor corupte, identificarea țintelor de atacat, etc.
Organizații de insurgență și terorism
Aceasta e o categorie destul de disputată și e reprezentată de grupurile de
insurgență care alunecă pe panta terorismului, sau folosesc terorismul ca supliment
tactic și operațional.
Cel mai tipic exemplu de grup de terorism și insurgență este reprezentat de grupul
de gherilă columbian FARC.
Unii specialiști consideră IRA ca un exemplu tipic de grup aflat la granița dintre
organizațiile de insurgență cu tactici teroriste și grupurile teroriste afiliate.
Terorismul in istorie

Terorismul în Antichitate şi Evul Mediu: Cea mai veche organizaţie care a semănat cu organizaţiile teroriste
moderne a fost cea a Zeloţilor din Iudeea. Cunoscuţi romanilor ca sicarii, Zeloţii au dus în primul secolul o campanie
de asasinare a forţelor de ocupaţie, precum şi a evreilor despre care aveau informaţii că ar colabora cu romanii.
Motivul lor a fost acela că, dacă vor trăi sub stăpânire romană, nu vor putea respecta dictatele iudaismului. Ultima
redută a Zeloţilor a căzut în anul 74, când romanii au asediat fortăreaţa Masada, iar cei aflaţi în interior s-au asasinat
în masă. În secolul XI, Ordinul Asasinilor au fost următorul grup terorist ce prezenta caracteristicile organizaţiilor de
profil din zilele noastre. Facţiunea separatistă a Islamului şiit condus de Hassam I Sabbah a adoptat tactica de
asasinarea a liderilor inamicului, deoarece nu dispuneau de resursele necesare pentru o luptă deschisă. Aceştia
trimiteau un asasin singuratic pentru a ucide un lider cheie din partea inamică. Activitatea Ordinului Asasinilor s-a
terminat în anul 1273, după ce timp de două secole gruparea a semănat teroare în Orientul Mijlociu.

Terorismul în Epoca Modernă: De la dispariţia Ordinului Asasinilor şi până la sfârşitul anilor 1700, teroarea a mai
fost utilizată la scară largă doar în război. Cum regatele şi principatele existente în acea perioadă au devenit naţiuni,
au dispus şi de mijloace suficiente pentru a-şi impune autoritatea şi de a stopa tot felul de activităţi, cum ar fi
terorismul. În timpul Revoluţiei Franceze (1789 – 1799) au fost folosite pentru prima dată cuvintele „terorist” şi
„terorism”. Folosirea cuvântului „terorism” a început în anul 1795, când se făcea referire la regimul de teroare iniţiat
de guvernul revoluţionar. Adversarii Revoluţiei au folosit tactici teroriste, cum ar fi asasinarea şi intimidarea agenţilor
revoluţionari. Mafioţii parizieni au jucat şi ei un rol critic înainte, în timpul şi după revoluţie, aceştia ucigând oficiali
importanţi şi aristocraţi încă cu mult înainte ca ghilotina să fie folosită pentru prima dată. În timpul secolului XIX,
politicile radicale şi îmbunătăţirea tehnologiei armelor a stimulat formarea unor mici grupuri de aşa-zişi terorişti, care
au atacat în mod eficient statele de pe întreg globul. Anarhiştii au înregistrat unele lovituri importante, reuşind să
asasineze şefi de stat din Rusia, Franţa, Spania, Italia şi Statele Unite ale Americii. Lipsa lor de organizare şi refuzul
de a coopera cu alte mişcări sociale au contribuit al limitarea activităţii teroriste a anarhiştilor. Grupul terorist
Narodnaya Volya din Rusia este considerat drept model pentru acea perioadă. Aceştia erau totuşi diferiţi faţă de
terorişii moderni, în sensul că au fost cazuri în care au renunţat la atacurile lor deoarece ar fi pus în pericol alte
persoane decât cele pe care voiau să le asasineze. Pe de altă parte, gruparea Narodnaya Volya avea multe trăsături
asemănătoare cu cele ale reţelelor teroriste din prezent, respectiv era organizată clandestin, iar acţiunile lor erau total
surprinzătoare.
Internaţionalizarea Terorismului: Anul 1968 poate fi considerat anul în care a apărut terorismul modern. Atunci,
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP) a deturnat un avion al El Al Israel Airlines ce zbura pe ruta Tel
Aviv – Roma. Chiar dacă deturnări de avioane de pasageri au mai avut loc şi înainte, acesta a fost prima dată când
un zbor era deturnat pentru că aparţinea unui anumit transportator. De asemenea, a fost prima dată când pasagerii
au fost folosiţi ca şi ostatici pentru cererile făcute publice guvernului israelian. Acest incident a atras atenţia
jurnaliştilor de pe întreg globul. Fondatorul FPEP, George Habash a ţinut să precizeze că „cel puţin lumea vorbeşte
despre noi acum”.

Statutul actual al terorismului: Cel mai mare act al terorismului internaţional a avut loc la data de 11 septembrie
2001, când teroriştii islamici au detornat mai multe avioane civile şi le-au folosit pentru a ataca World Trade Center
(turnurile gemene) din New York City şi Pentagonul din Washington.
Alte atacuri teroriste majore au avut loc, de asemenea, la New Delhi când Parlamentul indian a fost atacat, la Bali,
unde o bombă a curmat viaţa a peste 200 de oameni, la staţiile de metrou din Londra, la Madrid, când mai multe
explozii au avut loc în patru trenuri, în Nigeria, Pakistan şi cele de la Paris. Epicentrul operaţional şi strategic al
terorismului islamic se află în partea centrală a Pakistanului, în Afghanistan şi Siria.