152)Stocurile de produse farmaceutice ale intreprinderilor farmaceutice.

Clasificarea si destinatia

Procesul de realizare a medicamentelor este asigurat de prezenta in intreprinderile farmaceutice a unui

stoc de produse farmaceutice.Crearea stocurilor de produse farmaceutice de anumite marimi permite
intreprinderii farmaceutice de a asigura un sortiment stabil de medicamente,de a realiza o anumita politica
de preturi,de a majora nivelul asistentei cu medicamente a populatiei,

Dupa destinatia lor stocurile de produse farmaceutice se impart in 3 grupuri:

1)stocuri curente-constituie partea de baza a stoculilor farmaciei.El se creaza pentru asigurarea realizarii
neintrerupte a marfurilor in perioada curenta si necesita o completare permanenta.

2)stocuri sezoniere-se creaza pentru asigurarea asistentei cu anumite medicamente,necesare in

tratamentul imbolnavirilor ce poarta un caracter sezonier.Ex-imbolnaviri ale aparatului respirator in
perioada de iarna.

3)stocuri de destinatie speciala.-se creaza la intreprinderile farmaceutice pentru asigurarea anumitor

scopuri,ce nu depind de asistenta curenta cu medicamente(epidemii,asuri profilactie)

Stocurile de produse farmaceutice in intreprinderile farmaceutice se apreciaza prin urmatorii indici:

1)suma stocurilor in expresie valorica.

2)cantitatea stocurilor in indici naturali

3)marimea stocurilor in zile de circulatie.

Etapele de normare si planificare a stocurilor de produse farmaceutice:

1)Determinarea scopurilor de formare a stocurilor de produse farmaceutice in intreprinderea farmaceutica.

2)analiza volumului,componentei si vitezei de rotatie a stocurilor de produse farmaceutice in perioade

precedente.

3)Elaborarea normativelor stocurilor de produse farmaceutice.

4)Determinarea planului sumar(valoric) al stocurilor de produse farmaceutice.

5)Aprecierea eficacitatii planului stocurilor de produse elaborat.

6)Asigurarea unui control permanent asupra starii stocurilor de produse farmaceutice al intreprinderii
farmaceutice.

160)Operatiile de casa si intocmirea lor documentara

În procesul activităţii casa de bani a întreprinderii farmaceutice efectuează diferite operaţii de încasare
(intrări de bani) şi de cheltuieli (ieşiri de bani).

Către operaţiile de încasare se clasează:

- suma de bani încasată zilnic în rezultatul realizării produselor farmaceutice în numerar;

- suma de bani încasaţi de către filiale şi predată în casa întreprinderii farmaceutice;

- restituirea sumelor spre decontare şi altor datorii băneşti în favoarea farmaciei;

- suma de bani recepţionaţi de la Bancă pentru plata salariului;

-achitarea pentru confecţiile medicale eliberate în închiriere şi pentru alte servicii ce le prestează
întreprinderea farmaceutică.

Operaţiile de ieşiri a banilor includ:

-predarea sumei încasate în bancă. Pentru transferarea banilor, casierul trebuie să pregătească geanta cu
banii care vor fi încasaţi în corespundere cu contractul încheiat între unitatea farmaceutică şi bancă. Banii
se numără minuţios, se aranjează corespunzător hârtiilor de valoare şi se pun în geanta încasatorului.

Totodată se îndeplineşte Borderoul de încasare în 3 exemplare: unul – se pune în geanta încasatorului

împreună cu banii, al doilea – se înmânează încasatorului, al treilea – rămâne în întreprinderea
farmaceutică. Încasatorul semnează borderoul (exemplarul 3), care rămâne în întreprinderea farmaceutică.
În Borderou se indică numărul contului de decontare la care vor fi depuşi banii. Luând geanta sigilată cu
banii, încasatorul lasă în farmacie altă geantă pentru următoarea zi de încasare.Suma de bani încasaţi poate
fi de asemenea transferată folosind serviciul poştal sau predată nemijlocit la bancă. În cazul predării banilor
nemijlocit în bancă, Borderoul de încasare se îndeplineşte de instituţia bancară;

-plata salariului, premiilor, subvenţiilor o efectuează casierul conform Tabelului sau dispoziţiilor de plată a
salariului, întocmite şi semnate de contabil şi farmacist-diriginte.

-plata salariului pentru unele lucrări îndeplinite conform contractelor de muncă;

-eliberarea unor sume de bani spre decontare destinate pentru delegări de serviciu. Aceste ieşiri de bani se
documentează prin Bon de casă de cheltuieli;

-restituirea cauţiunilor (garanţiilor în bani) persoanelor gestionare care s-au folosit de unele valori
materiale;

-recepţionarea produsului vegetal medicamentos de la populaţie şi achitarea pentru el conform Recipisei de

recepţie;

- plata pentru recipientele primite în farmacie de la populaţie conform Bordero-ului de recepţionare a

recipientelor.

161)Registrul masinii de casa si control si Registrul de casa si intocmirea lor

Întocmirea registrului de casă. Toate intrările şi ieşirile de bani prin casa întreprinderii farmaceutice
se înregistrează în Registrul maşinii de casă şi control (raportul de gestiune a casei), care poate fi
perfectat manual sau în mod automatizat. Acest Registru trebuie să fie şnuruit, numerotat şi confirmat prin
semnăturile farmacistului-diriginte şi contabilului-şef şi parafa întreprinderii farmaceutice.Înscrierile în
Registru se fac în două exemplare prin hârtie-indigo (plombagină) cu pix. Foile duble se decuplează şi
servesc ca Raport de gestiune al casierului, iar primele exemplare rămân în Registru. Corectările în
Registrul maşinii de casă şi control trebuie să fie adeverite prin semnăturile casierului şi a contabilului-şef.
Toate înscrierile în Registru le efectuează casierul.Controlul veridicităţii întocmirii Registrului maşinii
de casă şi control se încredinţează contabilului-şef al întreprinderii farmaceutice. Suma încasării trebuie să
corespundă cu indicaţiile contoarelor maşinii de casă şi control.Resturile de bani şi hârtii de valoare rămase
la finele zilei în casă se păstrează în safeu sau dulap metalic, care se încuie şi se sigilează. Este interzisă
păstrarea în casă a banilor în numerar sau a altor valori ce nu aparţin întreprinderii farmaceutice. Lunar se
petrece revizia inopinată (prin surprindere) a casei de o comisie constituită prin ordinul farmacistului-
diriginte. Rezultatele reviziei se oglindesc în Actul de revizie a casei. Lipsa de bani în casă se restituie de
către casier şi se încasează conform Bonului de încasare, iar excedentul (plusul de casă) se înregistrează la
veniturile neplanificate ale întreprinderii farmaceutice.

162)Revizia casei si controlul asupra respectarii disciplinei de casa.

Lunar se petrece revizia inopinată (prin surprindere) a casei de o comisie constituită prin ordinul
farmacistului-diriginte. Rezultatele reviziei se oglindesc în Actul de revizie a casei. Lipsa de bani în casă se
restituie de către casier şi se înca sează conform Bonului de încasare, iar excedentul (plusul de casă) se
înregistrează la veniturile neplanificate ale întreprinderii farmaceutice.

La fiecare întreprindere se efectuează revizii inopinate ale casei în termenele stabilite de conducătorii
întreprinderii, dar nu mai rar decît o dată în trimestru, numărînd toţi banii şi alte valori aflate în casierie.
Pentru efectuarea reviziei casei prin ordinul conducătorului de întreprindere se desemnează o comisie, care
întocmeşte un act. În cazul cînd revizia a descoperit în casă lipsă de bani sau excedente de casă, în act se
arată suma de excedent sau lipsa de bani şi circumstanţele apariţiei acestora.

În cazul ţinerii de casă automatizat este necesară verificarea funcţionării cu precizie a sistemelor de
programare şi prelucrare a scriptelor de casă.

Persoanele vinovate de nerespectarea disciplinii de casă sînt trase la răspundere conform modului stabilit
de legislaţia în vigoare.
Răspunderea pentru respectarea disciplinei de casă este pusă în sarcina condicătorilor, contabililor-şef,
conducătorilor serviciilor financiare şi casierilor.

168)Indicii de baza ai muncii si salarizarii si caracteristica lor

Munca din întreprinderile farmaceutice (cu excepţia celor din întreprinderile de producţie) se
caracterizează prin faptul că ea nu produce noi valori materiale ci contribuie numai la sporirea valorilor
existente dându-le o altă formă sau livrându-le consumatorilor. Productivitatea muncii farmaciştilor este în
funcţie de factorii de producţie,competitivitate şi experienţa de lucru, precum şi de salarizare. Aceasta
determină actualitatea evidenţei muncii şi este o motivare a necesităţii ei. La rândul său,munca trebuie
apreciată din punct de vedere valoric şi stimulată material.

Indicii muncii şi salarizării urmăreşte următoarele sarcini:

- controlul consumului orelor de lucru;

-calcularea oportună şi veridică a salariului în conformitate cu calitatea şi cantitatea muncii;

-controlul oportunităţii plăţii salariului;

-controlul distribuirii fondului de salarizare;

-controlul asupra veridicităţii reţinerilor din salarii;

-controlul oportunităţii achitărilor cu Bugetul de stat şi cu organele asigurărilor sociale;

-menţinerea unui ritm sporit de creştere a productivităţii muncii în comparaţie cu ritmul de creştere a
salariului mediu;

-documentarea muncii efectuate în acord, calculul subvenţiilor pentru inaptitudine de muncă, plăţilor de
stimulare şi compensare, ajutoarelor băneşti

169)Fondurile de baza si suplimentar de retribuire a muncii si caracteristica lor.

În sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de baza (salariul tarifar, salariul funcţiei),
salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare.

Plata salariului în întreprinderile farmaceutice se efectuează din contul fondului unic de salarizare. Afară de
plata salariului din acest fond se mai plătesc indemnizaţiile de concediu, de concediere, orele cu înlesniri
pentru adolescenţi etc.Fondul de salarizare se divizează în două părţi componente:

a) salariul de bază şi b) salariul suplimentar.Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare
pentru muncitori şi salarii ale funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată
în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi
competenţei salariatului, calităţii, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi
complexităţii lor, în raport cu răspunderea şi complexitatea sarcinilor, precum şi cu nivelul de pregătire
necesar funcţiei ocupate. El include plata salariului conform soldelor de funcţie, spor pentru muncă în zile
de sărbătoare şi de odihnă, pentru muncă suplimentară, spor de retribuţie pentru condiţii nocive de muncă,
pentru categoria de calificare, pentru staţionare neproductivă, pentru conducerea cu practica de producţie
etc.Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru muncă
eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de muncă. El include adaosurile, sporurile şi
suplimentele la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu
rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete cu titlu de stimulare sau compensare, iar în unele cazuri
prevăzute de legislaţie – şi luându-se în considerare vechimea în muncă. Salariul suplimentar mai include:
plata indemnizaţiilor de concediu, compensări pentru concediul ne utilizat, indemnizaţie de concediere,
plata orelor cu înlesniri pentru adolescenţi, plata pentru servicii comunale, plata orelor de îndeplinire a
atribuţiilor de stat şi obşteşti, a orelor de concentrare etc.Alte plăţi de stimulare şi compensare includ
recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor
speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.

În fondul de salarizare nu se includ următoarele plăţi şi evidenţa lor se ţine separat: premiile unice,
remunerarea invenţiilor şi raţionalizărilor, diurne (sau indemnizaţii zilnice), în caz de transferare la un nou
loc de lucru, burse pentru studenţi şi elevi, indemnizaţii pentru inaptitudine temporară de muncă, ajutor
unic la naştere şi înmormântare etc., restituirea cheltuielilor pentru deplasări.Sursa de plată a salariului
pentru angajaţii din întreprinderile farmaceutice o constituie o parte din venitul obţinut din activitatea
economica a întreprinderii.
172)Ordinea de palta a salariului

Întreprinderile farmaceutice efectuează plata salariilor către angajaţi în mod prioritar faţă de alte plaţi.

Salariul se plăteşte în unităţi monetare ale Republicii Moldova.Salariul se plăteşte periodic,

nemijlocit angajatului sau persoanei împuternicite de către acesta, în baza unei procuri autentificate la
locul lui de muncă, în zilele de lucru stabilite în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de
muncă, dar nu mai rar decât de două ori pe lună pentru angajaţii salariaţi pe unitate de timp sau în acord
sau decât o dată pe lună pentru angajaţii salariaţi în baza salariilor lunare ale funcţiei.În fiecare caz în parte,
angajatorul este obligat să informeze în scris angajatul despre suma totală a salariului, reţinerile efectuate,
indicând mărimea şi cauzele reţinerilor, suma ce i se cuvine să o primească.Cu acordul în scris al
angajatului, plata salariului poate fi efectuată prin instituţii bancare sau prin transfer poştal pe contul
indicat de angajat.Plata salariului din casa întreprinderii farmaceutice se documentează prin întocmirea
“Borderoului de plată a salariului” sau “Bonului de plată”.

179)Evidenta cheltuielilor in intreprinderile farmaceutice

Evidenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderilor farmaceutice constituie unul din cele mai
importante şi dificile sectoare ale sistemului de evidenţă. Pe parcursul evidenţei consumurilor şi
cheltuielilor se formează atât indicatorii contabilităţii de gestiune (suma totală a consumurilor de producţie,
sinecostul producţiei, rentabilitatea în urma activităţii, etc.), cât şi contabilităţii financiare (volumul de
realizare a medicamentelor şi serviciilor prestate, mărimea cheltuielilor perioadei de evidenţă etc.). De
exactitatea şi oportunitatea calculării acestor indicatori sunt cointeresaţi atât utilizatorii interni, cât şi
externi ai informaţiei de evidenţă.

Evidenţa consumurilor şi cheltuielilor în întreprinderile farmaceutice are ca scop pe de o parte

reflectarea lor corectă în Rapoartele financiare şi, pe de altă parte, micşorarea lor deoarece ultima este una
din căile principale de majorare a indicelui rentabilităţii întreprinderii.Nivelul mediu al cheltuielilor în
întreprinderile farmaceutice, comparativ cu cel din reţeaua de comerţ, este mult mai mare. Cauzele
principale ale acestei situaţii sunt determinate de particularităţile activităţii economice ale întreprinderilor

farmaceutice, inclusiv şi de mecanismul de stabilire a preţurilor la produsele farmaceutice în reţelele de

distribuţie. Din aceasta reiese că respectarea regimului de economie prezintă una din sarcinile principale în
activitatea economico-financiară şi de gospodărire a lor.

Micşorarea cheltuielilor întreprinderilor farmaceutice poate fi atinsă prin realizarea următoarelor

măsuri:

a) perfecţionarea formelor organizatorice de asistenţă cu medicamente;

b) aplicarea în practică a tehnologiilor moderne, progresiste ce duc la creşterea productivităţii muncii

lucrătorilor farmaceutici;

c) minimizarea prin diferite căi a costului produselor farmaceutice, inclusiv prin micşorarea cheltuielilor de
până la depozitarea lor;

d) perfecţionarea activităţii reţelelor de distribuţie a produselor farmaceutice, lichidarea structurilor

intermediare de prisos din sistemele de distribuţie;
e) majorarea cotei formelor medicamentoase industriale şi a celor preparate sub formă de elaborări
farmaceutice;

f) utilizarea raţională a cadrelor farmaceutice în conformitate cu gradul lor de calificare.

180)Analiza cheltuielilor pe articole si in suma

În întreprinderile farmaceutice cheltuielile sunt supuse evidenţei în sumă totală, pe grupe şi pe

articole conform clasificării expuse mai sus şi în procente faţă de volumul de realizare. Evidenţa sumară a
cheltuielilor se mai numeşte evidenţă sintetică a lor, iar evidenţa pe articole de cheltuieli evidenţă analitică.
Evidenţa analitică a cheltuielilor poate fi ţinută în Borderouri aparte pe unele articole sau
Borderouri centralizatoare pe anumite articole sau grupe de cheltuieli în dependenţă de volumul şi
frecvenţa efectuării lor.

O importanţă primordială în determinarea cheltuielilor o are clasificarea lor în funcţie de influenţa rulajului
asupra indicilor lor valorici. În dependenţă de acesta articolele de cheltuieli se împart în:

1. Convenţional variabile – acele cheltuieli valoarea căror se măreşte sau se micşorează la variaţia
corespunzătoare a rulajului. Către această grupă se clasează cheltuielile de transport, pentru remunerarea
muncii, pentru păstrarea, prelucrarea,împachetarea produselor, pierderile de mărfuri în limitele
perisabilităţii naturale etc.;

2. Convenţional constante – acele cheltuieli valoarea cărora nu depinde de variaţia rulajului: cheltuielile
pentru arendă, întreţinerea edificiilor, încăperilor şi inventarului, amortizarea mijloacelor fixe etc.
Determinarea indicilor de cheltuieli ai întreprinderii farmaceutice pentru perioadele viitoare pe articolele
convenţional variabile se efectuează în baza stabilirii nivelului fiecărui articol faţă de volumul rulajului ai
anilor de bază şi cel gestionar şi tempului de scădere sau creştere a nivelului în această perioadă.

183)Formarea rabatului comercial.Destinatia lui.Sinecostul

Venitul obţinut ca rezultat al realizării produselor farmaceutice se mai numeşte rabat comercial. Rabatul
comercial se formează ca rezultat al diferenţei de preţuri, conform cărora produsele farmaceutice sunt
realizate consumatorilor şi a celor recepţionate de la furnizori. Venitul astfel calculat se mai numeşte profit
brut. Din punct de vedere valoric mărimea rabatului comercial este identică cu mărimea adaosului
comercial aplicat la produsele recepţionate. Diferenţa este pur conceptuală deoarece rabatul comercial se
calculă la volumul de realizare a produselor farmaceutice (rabat comercial realizat) şi se raportează faţă de
volumul de realizare.

Rabatul comercial este supus evidenţei şi se stabileşte în planul de activitate a întreprinderii farmaceutice
în doi indici:

- în sumă (valoare bănească);

-în procente faţă de rulajul total în preţ de realizare (nivelul rabatului comercial).

Sinecost-suma totala de bani care sau cheltuit pentru producerea marfii

Sinecost (NC) N RC + N C = 100% =>NC=100%-NRC

Mărimea relativă a rabatului comercial (nivelul lui) depinde de nivelul adaosului comercial aplicat la
produsele farmaceutice. În condiţiile când nivelul maxim al adaosului comercial admis pentru aplicare la
produsele farmaceutice este limitat, evident că şi nivelul rabatului comercial este limitat. în condiţiile
concurenţei libere deci, mărimea rabatului comercial realizat este o variabilă dependenţă de variaţia
preţurilor la produsele analogice şi cota lor de realizare, nivelul adaosului comercial aplicat şi volumul total
de realizare al produselor farmaceutice.

183)Determinarea rabatului comercial realizat si nerealizat

Venitul obţinut ca rezultat al realizării produselor farmaceutice se mai numeşte rabat comercial. Rabatul
comercial se formează ca rezultat al diferenţei de preţuri, conform cărora produsele farmaceutice sunt
realizate consumatorilor şi a celor recepţionate de la furnizori.

Ţinând cont de faptul că evidenţa circulaţiei produselor se ţine doar în preţuri cu amănuntul în activitatea
practică rabatul comercial realizat poate fi constatat utilizând metoda calculării nivelului mediu al rabatului
comercial pe o anumită perioadă după următoarea expresie:

𝑵 𝑹𝑪 = ( ∑ 𝑹𝑪 𝑺𝒊 + ∑ 𝑹𝑪 𝑰 – ∑ 𝑹𝑪 𝑨 ) ∶ (𝑹 + 𝑺 𝒇 ) • 𝟏𝟎𝟎% , (𝟐𝟗. 𝟑)

unde: N RC – nivelul mediu al rabatului comercial;

RC Si – suma rabatului comercial al soldului iniţial;

RC I – suma rabatului comercial al intrărilor;

RC A – suma rabatului comercial al altor tipuri de ieşiri documentate.

Utilizând nivelul mediu al rabatului comercial putem constata:

Rabatul comercial realizat: RC R = R • N RC : 100% (29.4)

Rabatul comercial nerealizat (rabatul comercial al soldului final): RC Sf = S f • N RC : 100% (29.5)

Fiind un indice de bază ce caracterizează activitatea economică valoarea rabatului comercial se stabileşte în
planul de afaceri al întreprinderii farmaceutice.

185)Determinarea rezultatelor activitatii economico-financiare a intreprinderii farmaceutice

Raportul privind rezultatele financiare cuprinde indicatorii financiari ai întreprinderii pe perioada de

gestiune şi perioada corespunzătoare a anului precedent.La întocmirea lui se foloseşte metoda calculării
(specializarea exerciţiilor).Raportul privind rezultatele financiare contribuie la realizarea obiectivelor
rapoartelor financiare prin dezvăluirea articolului privind profitul net şi pierderile,care este important
pentru evaluarea activităţii anterioare şi prognozarea activităţii viitoare a întreprinderii. Rezultatele
diverselor tipuri de activităţi ale întreprinderii diferă între ele prin stabilitate, risc şi previzibilitate.
Publicitatea acestor articole este necesară pentru înţelegerea rezultatelor financiare obţinute în perioada de

gestiune şi aprecierea rezultatelor viitoare.

Raportul, privind rezultatele financiare, se întocmeşte potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul
Finanţelor al Republicii Moldova şi are următorul conţinut :

Rezultatele activităţii economico-financiare a unităţilor farmaceutice

Nr. Denumirea indicilor Valoarea

1. Vânzări nete (volumul rulajului)

2. Costul vânzărilor (sinecostul)

3. Profitul brut (pierdere globală) – (Rabatul comercial) se determină ca diferenţa valorică a

indicilor din rândul 1 şi 2

4. Alte venituri operaţionale

5. Cheltuieli comerciale

6. Cheltuieli generale şi administrative

7. Alte cheltuieli operaţionale

8. Rezultatul din activitatea operaţională se determină conform expresiei după indicii din rândurile
(3+4-5-6-7)

9. Rezultatul din activitatea de investiţii

10. Rezultatul din activitatea financiară

11. Rezultatul activităţii economico-financiare se determină conform expresiei după indicii din
rândurile (8+9+10)

12. Rezultatul excepţional

13. Profitul până la impozitare se determină conform expresiei după indicii din rândurile (11+12)

14. Cheltuieli privind impozitul pe venit

15. Profitul net (beneficiu) se determină ca diferenţa valorică a indicilor din rândul 13 şi 14

În el se reflecta veniturile, cheltuielile si rezultatele activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare,

precum şi articolele excepţionale, profitul net (pierderea) în perioada de gestiune.Activitatea operaţională
este activitatea de bază a întreprinderii în vederea obţinerii venitului din realizarea producţiei, executarea
lucrărilor, prestarea serviciilor, precum şi din alte tipuri de activităţi, care nu constituie nici activitate de
investiţii, nici activitate financiară. De exemplu, veniturile din realizarea stocurilor de produse şi materiale,
hârtiilor de valoare pe termen scurt, amenzi, penalităţi, despăgubiri etc.Pentru întreprinderile farmaceutice
principala sursă de obţinere a venitului este realizare produselor farmaceutice. Profitul brut (3) se calculă
ca diferenţa dintre volumul vânzărilor nete (1) – (rulajul întreprinderii farmaceutice) şi costul vânză-

rilor (2) – (sinecostul sau rulajul în preţuri de achiziţie). Profitul brut se mai numeşte venit global sau
rabatul comercial realizat.Întreprinderile farmaceutice pot avea şi alte surse de venit (4) decât cel de la

realizare produselor farmaceutice.Diferenţa dintre suma profitului brut şi a altor venituri operaţionale şi
toate cheltuielile perioadei gestionare constituie rezultatul activităţii operaţionale.Activitatea de investiţii
reprezintă procurarea (achiziţionarea) şi vânzarea activelor pe termen lung.Activitatea financiară este
activitatea din care rezultă modificările mărimii şi structurii capitalului propriu şi împrumuturilor
întreprinderii.Rezultatele activităţilor de investiţii şi financiară pot fi cu un rezultat pozitiv(venit) sau
negativ (pierderi). Rezultatul sumar al lor constituie împreună cu rezultatul activităţii operaţionale
rezultatul activităţii economico-financiare.

187)Notiuni generale privind functia de control farmaceutic.

În teoria managementului controlul defineşte ansamblul proceselor de urmărire a modului în care se

desfăşoară diferite acţiuni sau întreg procesul de management,cât şi de reglare a activităţii organizaţiei prin
găsirea unor soluţii eficiente de identificare şi eliminare a efectelor perturbaţiilor apărute în funcţionarea
sistemului.Identificarea perturbaţiilor şi a efectelor acestora implică compararea rezultatelor obţinute cu
standardele şi normele specifice prin politicele, planurile şi sarcinile sistemului.Eliminarea perturbaţiilor
presupune identificarea cauzelor devierilor, analizarea şi elaborarea de măsuri concrete pentru înlăturarea
lor.După părerea unor autori, în ciclul funcţiilor procesului de management, controlul, prin conţinutul său,
joacă rolul unui feedback (legătură inversă) al întregului proces.

Transpunerea cerinţelor generale faţă de control ca funcţie a managementului asupra controlului

farmaceutic evidenţiază următoarele caracteristici esenţiale ale lui:

1. Relevanţă. Controlul farmaceutic trebuie să fie adaptat specificului activităţii farmaceutice. Trebuie să se
ţină cont de faptul că nici un control, oricât de cuprinzător şi complex ar fi, nu poate include toate
activităţile sub toate aspectele.Astfel, controlul farmaceutic va trebui să fie orientat la cele mai importante
obiective şi funcţii ale sistemului farmaceutic.

2. Flexibilitate. Procedurile de control farmaceutic trebuie să fie adaptabile schimbărilor ce pot interveni
de la o perioadă de timp la alta în procesul de reformare a sistemului farmaceutic: modificări în structura şi
puterea de influenţă a factorilor interni şi externi, aplicarea tipurilor noi de planuri şi activităţi, modificarea
conţinutului actelor legislative şi normative etc.

3. Concentrarea pe aspecte critice. Controlul farmaceutic se va efectua prioritar în punctele strategice,

cheie, deosebit de importante pentru rezultatele finale ale sistemului farmaceutic. Astfel de puncte pot fi:
autenticitatea licenţei pentru activitate farmaceutică, documentele ce confirmă calitatea şi originea
medicamentelor, termenul valabilităţii lor, eliberarea medicamentelor conform reţetei medicului, etc.

4. Durată redusă, viteză mare de raportare. Controlul farmaceutic trebuie să permită identificarea rapidă a
eventualelor neajunsuri şi perturbaţii ce au loc în evoluţia sistemului sau activităţilor controlate. Controlul
trebuie să preîntâmpine şi să blocheze extinderea acestor neajunsuri sau perturbaţii. Aceasta se poate
obţine prin utilizarea procedurilor-standard, formularelor-tip, programelor computerizate etc.

5. Simplitate şi claritate. Procedurile controlului farmaceutic trebuie să fie simple, uşor de înţeles,
adaptate şi aplicate în diverse sectoare şi la diverse niveluri. Cerinţa de simplitate şi claritate este necesară
nu numai pentru cei controlaţi, dar şi pentru cei ce exercită controlul.

Eficienţă economică. Rezultatele obţinute în urma controlului farmaceutic, precum şi măsurile programate
trebuie să depăşească sau cel puţin să fie egale cu volumul cheltuielilor totale ale activităţilor de pregătire şi
desfăşurarea propriu-zisă a controlului.
7. Adaptabilitate. Sistemul de control farmaceutic trebuie să fie proiectat astfel încât să fie aplicabil nu
numai în acţiuni de identificare a unor încălcări sau abateri de la normele şi standardele legale, dar şi în
acţiunile corecte, precum şi în cele ce au ca obiectiv acumularea şi furnizarea informaţiilor necesare pentru

aprecierea evoluţiei sistemului farmaceutic.În afară de cele 7 caracteristici esenţiale, controlul farmaceutic
se mai caracterizează prin complexitatea activităţii farmaceutice şi rolul contemporan al farmacistului ca
promovator al politicii de sănătate.Totodată, ţinând cont de faptul că activitatea farmaceutică poate fi
desfăşurată numai în cadrul întreprinderii, precum şi impactul acestei activităţi asupra întregii societăţi,
controlul unităţilor farmaceutice nu ţine numai de “controlul intern al sistemului”, ci se manifestă şi prin
controlul de stat asupra activităţii agenţilor economici.Având în vedere că obiectul principal al activităţii
farmaceutice este medicamentul, controlul farmaceutic se referă la toate aspectele medicamentului, cum ar
fi: calitatea (controlul calităţii), cantitatea (inventarierea valorilor materiale), eficienţa (sistemul de
farmacovigilenţă), accesibilitatea şi alte aspecte.

189)Caracteristica sistemului de control de stat asupra activitatii farmaceutice

Controlul de stat asupra activităţii farmaceutice include: 1) controlul de ordin general şi 2) controlul
specializat (farmaceutic).

Controlul de ordin general este organizat de către organele publice centrale:

-Curtea de Conturi;

-Departamentul controlului financiar al Ministerului Finanţelor;

-Centrul Naţional Anticorupţie;

-Inspectoratul Fiscal Principal (şi inspectoratele teritoriale) de stat pe lângă Ministerul Finanţelor;

-Inspectoratul de Stat Ecologic;

-Inspectoratul de Stat pentru Protecţia Muncii;

-Serviciul Sănătate publică (Centrele de medicină preventivă) şi altele.

Controlul de stat a întreprinderilor farmaceutice ca agenţi economici se efectuează:

a) prin controale planificate – cel mult o dată pe parcursul anului calendaristic concomitent de către toate
organele de control;

b) prin controale inopinate – în cazul când se atestă cel puţin una din următoarele circumstanţe:

-nu au fost respectate termenele de prezentare a rapoartelor fiscale sau aceste rapoarte conţin date
incorecte;

-au fost depuse plângeri sau alte petiţii înregistrate în scris privind anumite ilegalităţi comise de către
agentul economic;

-se efectuează controale încrucişate;

-există informaţii despre fapte de corupţie, protecţionism sau alte încălcări,săvârşite de reprezentanţii
organelor de control în timpul controalelor;

-factorii de decizie ai organului de control dispun de temeiuri suficiente ca să considere că acţiunile

agentului economic întrunesc elementele unei infracţiuni, ale unei contravenţii administrative sau fraude
financiare ori vamale.

Controlul specializat (farmaceutic) este realizat de către Inspectoratul Farmaceutic (IF). Din punct de
vedere organizatoric IF astăzi este o subdiviziune specializată a Agenţiei Medicamentului.Ţinând cont de
complexitatea problemelor ce se supun controlului farmaceutic, precum şi de multitudinea de factori ce
influenţează controlul propriu-zis, în baza unor argumentări ştiinţifice au fost elaborate direcţiile de
dezvoltare ulterioară a sistemului controlului de stat asupra activităţii farmaceutice:

1. Stabilirea normativelor pentru farmacişti-inspectori.

2. Elaborarea unui program de reciclare anuală tematică a farmaciştilor-inspectori şi realizarea acestui

program în cadrul USMF “Nicolae Testemiţanu”.

3. Perfectarea legislaţiei administrative şi aplicabilităţii ei în domeniul de activitate farmaceutică.

4. Perfecţionarea activităţii farmaciştilor-inspectori în baza organizării ştiinţifice a muncii lor.

5. Salarizarea farmaciştilor-inspectori să fie adecvată nivelului de calificare profesională şi responsabilităţi.

6. Dotarea farmaciştilor-inspectori cu computere portative.

7. Lărgirea împuternicirilor şi majorarea responsabilităţii farmaciştilor-inspectori.

189)Organizarea activitatii de inspectie farmaceutica.

Activitatea de inspecţie a unităţilor de tehnică medicală nu şi-a găsit aplicabilitate, fapt care a limitat
Inspectoratul Farmaceutic şi Medico-Tehnice doar la controlul activităţii farmaceutic. Aceasta a condiţionat
necesitatea modificării funcţiilor Inspectoratului orientând-ul doar la controlul activităţii farmaceutice.
Folosind metoda decompoziţiei funcţionale au fost argumentate funcţiile concrete de control a activităţii
farmaceutice.

Ca organ de control în domeniul medicamentului şi activităţii farmaceutice Inspectoratul Farmaceutic

realizează funcţiile sale în următoarele direcţii principale:

1. Inspecţia activităţii farmaceutice în farmaciile de acces public.

2. Inspecţia activităţii farmaceutice în farmaciile de spital.

3. Inspecţia activităţii farmaceutice în depozitele farmaceutice.

4. Inspecţia producerii de medicamente indigene.

5. Supravegherea calităţii medicamentelor indigene şi de import.

Inspectoratului îi sunt atribuite următoarele sarcini:

- controlul asupra exercitării activităţii farmaceutice de către persoanele fizice şi juridice din întreg
teritoriul Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare;

-supravegherea calităţii medicamentelor produse în republică şi a celor din import la orice etapă a
procesului de circulaţie şi promovare a lor

IF efectuează următoarele tipuri de inspecţie:

1. În unităţile de producţie a medicamentelor, altor produse farmaceutice şi parafarmaceutice:

a) inspecţii generale (periodice; inopinate; planificate);

b) inspecţii pentru autorizarea unui produs sau a unui proces tehnologic;

c) prelevarea probelor pentru controlul calităţii;

d) reinspecţii (acţiuni corective cerute, rechemări, etc.).

2. În farmacii, depozite farmaceutice şi filialele acestora:

a) inspecţii generale (periodice);

b) inspecţii tematice;

c) inspecţii speciale conform reclamaţiilor;

d) prelevarea probelor pentru controlul calităţii;

e) reinspecţii.

190)Evaluarea si acreditarea intreprinderilor farmaceutice

Evaluarea şi acreditarea în sistemul farmaceutic se realizează în vederea determinării, pe bază de standarde

elaborate şi aprobate de Ministerul Sănătăţii, a capacităţii întreprinderilor farmaceutice, indiferent de tipul
de proprietate, forma juridică de organizare şi subordonarea administrativă, de a acorda populaţiei
asistenţa farmaceutică la nivelul cerinţelor stabilite şi de a realiza obiectivele prevăzute de actele legislative
şi normative din domeniul farmaciei.Scopul principal al evaluării şi acreditării în domeniul farmaciei constă
în îmbunătăţirea calităţii serviciilor acordate populaţiei de către întreprinderile farmaceutice.

Acreditare – procedură prin care autoritatea naţională de evaluare şi acreditare recunoaşte, în mod oficial,
că o unitate farmaceutică, personalul acesteia sunt competente să execute activităţile specifice profilului ei
în conformitate cu standardele şi alte acte normative din domeniul farmaciei.

Principiile de bază de evaluare şi acreditare ale unităţilor farmaceutice sunt:

a) transparenţa şi disponibilitatea publică;

b) reprezentarea intereselor publice şi independenţa faţă de oricare alte interese;

c) asigurarea confidenţialităţii informaţiei obţinute în procesul evaluării şi acreditării;

d) aplicarea standardelor în vigoare din domeniul farmaciei;

e) respectarea prevederilor actelor internaţionale corespunzătoare;

f) caracterul nonprofit;

g) posibilitatea de a contesta decizia adoptată în urma evaluării unităţii.

În Republica Moldova au dreptul să desfăşoare activitate farmaceutică unităţile care au obţinut evaluarea şi
acreditarea, şi căror li s-a eliberat certificat de acreditare.Certificatul de acreditare este documentul, eliberat
în conformitate cu regulile în vigoare ale sistemului naţional de evaluare şi acreditare a unităţilor
farmaceutice, care indică gradul suficient de conformitate a unităţilor farmaceutice standardelor din
domeniul farmaciei.

Criteriile şi cerinţele faţă de întreprinderile farmaceutice la evaluarea şi acreditarea acestora se

referă la:

a) baza tehnico-materială;

b) activitatea economico-financiară;

c) profesionalismul personalului farmaceutic;

d) conformitatea calităţii serviciilor farmaceutice, a eficienţei procesului de asistenţă cu medicamente şi a

activităţii farmaceutice în ansamblu cu standardele din domeniul farmaciei.

Conform Legii privind evaluarea şi acreditarea în sănătate, baza tehnico-materială a unităţilor farmaceutice
trebuie să corespundă prevederilor legislaţiei din domeniul farmaciei, precum şi actelor normative
aprobate de Ministerul Sănătăţii, inclusiv normelor activităţii farmaceutice.Personalul-administrativ al
unităţilor farmaceutice pasibil de evaluare şi acreditare (farmacist diriginte, farmacist diriginte adjunct, şef
de secţie, filială) trebuie să fie constituit din specialişti în farmacie, cu categorii de calificare sau titluri şi
grade ştiinţifice în domeniul profesat.Personalul farmaceutic trebuie să posede competenţa necesară pentru
a corespunde standardelor din domeniul respectiv, să respecte normele ergonomice,praxiologice,

deontologice şi ale eticii farmaceutice.Documentaţia întreprinderilor farmaceutice pasibile de evaluare şi

acreditare, precum şi documentaţia ţinută de personalul acestora trebuie să corespundă prevederilor
legislaţiei, cerinţelor Ministerului Sănătăţii şi standardelor din domeniul farmaciei.

Pentru evaluarea şi acreditarea unităţilor medico-sanitare şi farmaceutice pe lângă Ministerul Sănătăţii

activează Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate (CNEAS).

În domeniul farmaceutic CNEAS exercită următoarele atribuţii:

a) elaborează actele normative privind evaluarea şi acreditarea unităţilor farmaceutice şi le prezintă

Guvernului spre aprobare;

b) constituie şi aprobă componenţa comisiei de evaluare şi acreditare a unităţilor farmaceutice, aprobă

componenţa grupelor de experţi de evaluare şi acreditare a acestor unităţi;

c) stabileşte criteriile de selectare a experţilor antrenaţi în procesul de evaluare şi acreditare şi criteriile de

evaluare a activităţii acestora;

d) aprobă planurile activităţii proprii şi cele ale activităţii comisiei de evaluare şi acreditare a unităţilor
farmaceutice;
e) coordonează activitatea de evaluare şi acreditare;

f) ia decizii privind acreditarea şi eliberarea certificatelor de acreditare sau privind neacreditarea;

g) soluţionează litigiile şi examinează reclamaţiile ce apar în problemele privind evaluarea şi acreditarea;

h) acordă consultanţă şi instruieşte în probleme de evaluare şi acreditare;

i) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale de evaluare şi acreditare în sănătate, inclusiv

în farmacie;

j) dezvoltă colaborarea internaţională în domeniul evaluării şi acreditării;

k) participă, la nivel naţional şi internaţional, la elaborarea standardelor din domeniul farmaciei;

l) întocmeşte şi prezintă Guvernului şi Ministerului Sănătăţii raportul anual de activitate, cu publicarea

ulterioară a acestuia.

191)Prevederile legale privind inventarierea valorilor materile in intreprinderile faramceutice

Denumirea valorilor materiale inventariate, obiectelor şi cantităţii lor se reflectă în lista de inventariere,
conform nomenclatorului şi în unităţile de măsură acceptate în evidenţă.Inventarierea efectivă a valorilor
materiale supuse inventarierii se materializează prin înscrierea lor în formulare tipizate în urma verificării
existenţei fizice a fiecărui bun inventariat.Pentru inventarierea valorilor materiale ce se supun evidenţei
valorice (evidenţa global-valorică) – produse farmaceutice şi ambalaje şi pentru alte valori se foloseşte lista
de inventariere după forma INV-1.Pentru inventarierea valorilor materiale aflate la evidenţa cantitativ-
valorică se foloseşte lista de inventariere după forma INV-2.Lista de inventariere INV-3 “Balanţa de
verificare a rezultatelor inventarierii”serveşte ca document pentru stabilirea lipsurilor şi a plusurilor de
valori constatate cu ocazia inventarierii, prin preluarea din listele de inventariere INV-2 numai a poziţiilor
cu diferenţe.Pentru valorile la care comisiile de inventariere au constatat deprecieri, se întocmesc liste de
inventariere distincte după forma INV-2 care se preiau, de asemenea, în listele de inventariere INV-3.Listele
de inventariere se întocmesc în trei exemplare, din care un exemplar de către persoana gestionară, iar două
exemplare de un membru al comisiei de inventariere, pentru fiecare persoană gestionară (secţie) şi grupe
de valori materiale şi se semnează pe fiecare filă de membrii comisiei de inventariere, de persoanele
gestionare şi de contabilul care ţine evidenţa în subdiviziunea (secţia) respectivă. În cazul predării-primirii
valorilor materiale, listele de inventariere se întocmesc în cinci exemplare, din care un exemplar - de
persoana gestionară care predă, un exemplar - de persoana gestionară care primeşte gestiunea, iar trei
exemplare - de un membru al comisiei de inventariere.La sfârşitul fiecărei zile se vor compara datele din
lista de inventariere întocmită de persoana gestionară cu cele înscrise de membrul comisiei de inventariere.

Listele de inventariere pot fi completate manual sau cu ajutorul mijloacelor tehnice de calcul.

Listele de inventariere întocmite manual se completează cu cerneală sau pix,citeţ şi clar. Nu se admit
corectări sau ştersături.