Rolul NATO în securitatea europeană.

Impactul asupra securităţii naţionale a României

Realizat de

Florin RUS

1
 Cuprins

1. SCURT ISTORIC
2. ROLUL NATO ÎN CADRUL EVOLUŢIEI CONSTRUCŢIEI DE SECURITATE
EUROPENE
3. IMPACTUL ASUPRA SECURITĂŢII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
3.1 Principale ameninţări la adresa României în cadrul euroatlantic
3.2 Direcţii ale politicii de apărare şi modalităţi de acţiune şi combatere a
vectorilor de risc şi vulnerabilitate la adresa securităţii României

2
1.SCURT ISTORIC

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN

în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul
Atlanticului de Nord semnat în Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 19 state
din Europa șiAmerica de Nord.
Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea
propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă
corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor
probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre
La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era
aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al
Tratatului se specifica: „Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora
dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in
consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul
sau individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor
Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si
concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea
fortei armate, pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord-Atlantice.”
Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac
împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze
Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din
Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului
la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 20011.

2.ROLUL NATO ÎN CADRUL EVOLUŢIEI CONSTRUCŢIEI DE SECURITATE

EUROPENE

În prezent, construcţia europeană de securitate reflectă trăsăturile esenţiale ale mediului

geopolitic în care se derulează: tranziţia către sistemul internaţional multipolar, competiţia între
puteri în spaţiul euroatlantic pentru redistribuirea rolurilor; adâncimea integrării în U.E.

Tentativele Federaţiei Ruse de a menţine statutul de mare putere pe arena mondială şi

de a ocupa poziţii cheie în structurile europene de securitate. Pentru a crea un tablou complet

1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nato

3
al rolului NATO în cadrul evoluţiei construcţiei de securitate europene la începutulsecolului
XXI va trebui să analizăm relaţia UE-NATO şi în mod obligatoriu relaţiile NATO cu Rusia şi
mai nou Ucraina, 2 mari actori cu un cuvânt greu de spus în sistemul de securitate european.

Pentru a face o radiografie a evoluţiilor sistemului de securitate european în secolul

XXI, trebuie să analizăm relaţiile NATO-UE, precum şi cele cu Rusia şi Ucraina ce sunt doi
actori importanţi în cadrul securităţii europene. Unul din elementele esenţiale ale
Conceptului strategic al Alianţei (NATO) adoptat la Washington în 1999 este „Dezvoltarea
Identităţii Europene de Securitate şi Apărare în cadrul Alianţei” . Conceptul Strategic
confirmă faptul că Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare va continua să fie dezvoltată
în cadrul Alianţei.
Conceptul Identităţii Europene de Securitate şi Apărare s-a dezvoltat în strânsă
corespondenţă cu alte două concepte, dezvoltate ulterior. Este vorba, în primul rând, de
Politica Externă şi de Securitate Comună– PESC (Common Foreign and Security Policy–
CFSP), ce denumeşte un capitol distinct (Titlul V) al Tratatului de la Maastricht şi care
reprezintă unul din cei trei piloni ai construcţiei europene. În al doilea rând, este vorba de
Politica Europeană de Securitate şi Apărare – PESA (European Security and Defence Policy,
ESDP) sau, respectiv, Politica Europeană de Securitate şi Apărare Comună – PESAC
(Common European Security and Defence Policy, CESDP) concept care a dobândit în ultimii
ani tot mai multă substanţă şi care este parte componentă intrinsecă a PESC. Construcţia
IESA (Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare) este un proces ireversibil ce va realizat
prin dezvoltarea relaţiei existente între NATO şi UE, în acelaşi timp cu dezvoltarea politicii
comune de securitate şi apărare.
Obiectivul principal al UE în cadrul PESAC este capacitatea statelor membre de a mobiliza şi
desfăşura în termen de 60 de zile şi a susţine cel puţin un an, forţe militare ce pot atinge
nivelul a 50.000-60.000 oameni care să efectueze întreaga gamă de aşa-numite „activităţi
Petersburg” , stabilite prin Tratatul de la Amsterdam, din 1997. Rolul acestora ar fi acela de a
efectua operaţiunile militare sub conducerea UE, ca răspuns la crizele internaţionale, şi
circumstanţe în care NATO, şi întregul său, nu este angajată din punct de vedere militar.
Constituţia Europeană menţionează, însă, că politica comună de securitate şi apărare nu va
aduce atingere obligaţiilor statelor membre care au ales să îşi asigure securitatea în cadrul
N.A.T.O. În contextul stabilirii, în viitor, a unei politici de apărare comune, ceea ar putea
presupune, practic, o alianţă militară, va fi necesar să se analizeze în mod aprofundat relaţia
dintre o astfel de structură şi N.A.T.O., în vederea evitării dublării de competenţe sau a
slăbirii legăturii transatlantice, care prezintă importanţă pentru state precum România.
Astfel, s-ar putea imagina menţinerea legăturii transatlantice, prin crearea unui sistem de
apărare U.E. integrat sistemului N.A.T.O. Totodată, în contextul în care U.E. dobândeşte
personalitate juridică , s-ar putea imagina, într-o anumită formulă, angajarea Uniunii înseşi în
sistemul N.A.T.O. (cu acomodarea poziţiei de neutralitate a unor membri UE).

NATO are un rol important în apărarea Bătrânului continent, dar UE poate la rândul său să
construiască un instrument de apărare adaptat şi credibil. UE poate avea o contribuţie pe care
NATO o neglijează. Iar asta pentru că Uniunea nu este interesată doar de aspectele militare, ci
încearcă mai degrabă o abordare globală în gestionarea crizelor .

4
„Uniunea Europeană are nevoie de NATO, iar NATO are nevoie de Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană nu va putea fi niciodată puternică fără un NATO puternic, iar NATO nu
va putea fi niciodată puternic fără o Uniune Europeană puternică”2.

3.IMPACTUL ASUPRA SECURITĂŢII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

Securitatea naţională se construieşte. Ea este rezultatul eforturilor susţinute din spaţiul

economic, politic, militar, cultural etc. În prezent, intrăm, cu paşi repezi, într-o nouă eră, şi
anume în era informaţională. Construcţia societăţii de tip informaţional este de durată şi
implică participarea activă şi responsabilă a tuturor instituţiilor statului, a structurilor
societăţii civile, a cetăţenilor. Vulnerabilităţile, riscurile şi ameninţările la adresa securităţii
individului, comunităţilor umane etc., pe durata acestui proces, se înmulţesc considerabil. În
aceste condiţii este posibilă apariţia şi manifestarea unei stări de incertitudine atât la nivelul
individului uman, cât şi al întregii naţiuni. De aici a venit necesitatea integrării ţării în alianţe
politico-militare şi politico-economice, ca modalitate sigurăde răspuns adecvat şi flexibil la
toate aceste provocări. În actualul context mondial importanţa geopolitică a spaţiului
românesc se cere subliniată în mod argumentat şi cu fermitate. România, ca stat membru al
Alianţei Nord-Atlantice, reprezintă o punte de legătură cu Federaţia Rusă, o altă mare putere
politico-militară a lumii. De altfel, între Rusia şi NATO există un parteneriat strategic, ca
răspuns la provocările actuale la adresa păcii şi securităţii globale. Totodată, importanţa
poziţiei geografice a ţării noastre se poate evidenţia şi prin faptul că SUA a apelat la o bază
militară românească pe timpul ducerii războiului din Irak împotriva terorismului internaţional.
De asemenea, într-un fel şi într-o anumitămăsură, România se află, se poate spune, în
vecinătatea spaţiului caucazian, atât de important strategic prin bogatele sale resurse
energetice, la care aspiră mulţi actori statali şi non-statali de pe mapamond. În acelaşi timp,
ţara noastră este importantă şi prin ieşirea la Marea Neagră, al cărei rol de „sinapsă strategică”
între culoarele strategice importante se manifestă, acum, cu putere. Odată cu admiterea
României ca stat membru cu drepturi depline în NATO, politica de apărare naţională
dobândeşte un caracter pro-activ mai pronunţat. Ca o consecinţă, responsabilităţile României
nu se mai limitează la politici care asigurăapărarea teritoriului naţional ori la diplomaţia
preventivă, ci şi la politici care promovează ofensiv interesele României şi care sprijină
stabilitatea globală în orice regiune în care NATO are misiuni3. Poziţionarea României – ţară
de frontieră a NATO, pe flancul sud-estic, una dintre zonele cele mai expuse principalelor
ameninţări – reprezintă atât o provocare, cât şi responsabilitate pentru ţara noastră, în ceea ce
priveşte identificarea şi promovarea unor iniţiative şi mecanisme eficiente de ripostă la adresa
ameninţărilor asimetrice şi riscurilor conexe din regiune.

2
ROLUL NATO ÎN CADRUL EVOLUŢIEI CONSTRUCŢIEI DE SECURITATE EUROPENE DE LA INCEPUTUL SECOLULUI XXI-
Asist. Univ. Drd. CĂTALIN ANDRUŞ
3
Guvernul României, Carta albă a securităţii şi apărării naţionale, Bucureşti, 2004.

5
3.1. Principale ameninţări la adresa României în cadrul euroatlantic

Apartenenţa la NATO şi UE atrage asumarea unor riscuri şi ameninţări cu care se pot

confruntă Alianţa şi/sau Uniunea, ca organisme integratoare şi fiecare stat membru în parte al
acestora, ceea ce presupune adoptarea de noi măsuri şi iniţierea de acţiuni comune, care să dea
posibilitatea prevenirii şi contracarării riscurilor şi ameninţărilor la nivel regional şi global.
Noile riscuri asumate sunt legate de participarea cu efective la misiunile internaţionale unde,
după cum am conştientizat deja, nu sunt excluse pierderile umane4 şi pagubele materiale.
Această categorie a riscurilor asumate mai cuprinde şi categoria celor economice, care
afectează ţara noastră conform principiului dominoului.

Dintre acestea, cele mai acute sunt: decelerarea economiei româneşti puternic corelată
cu deteriorarea încrederii din zona EURO, afectarea puternică a producţiei industriale de
scăderea cererii externe; scăderea producţiei determinată de reducerea exporturilor care a
condus şi la o contracţie a cererii interne; contracţia intrărilor de capital străin din ţările
dezvoltate a fost puternic afectată de criza financiară în ţările emergente cu vulnerabilitate
crescută .Printre crizele cele mai acut resimţite, în prezent, sunt: criza economico-financiară,
care afectează toate domeniile vieţii sociale, dar care determină şi presiuni de la nivel macro
(internaţional) către nivel micro (naţional); instabilitatea statelor – destabilizarea statală
constituie unul dintre cele mai grave pericole, putând fi rezultatul conflictelor etnice;
imigrarea în masă, cu greu stopată de instituţiile abilitate – mărirea instabilităţii şi greutăţilor
economice, în asociere cu economia slabă, creează condiţiile pentru un val imens de imigrări,
care pot destabiliza activitatea socială a statelor mai dezvoltate; mişcările pentru autonomie
teritorială cu folosirea forţelor armate sau a măsurilor politico-economice; terorismul
internaţional, accentuat în ultima perioadă prin acţiuni virulente, dacă ne referim numai la
zona europeană aceasta asigură un spaţiu favorabil acestor manifestări, întrunind factori
esenţiali pentru dezvoltare: tendinţe de autonomie, naţionalism, fundamentalism religios,
ambiţii politice, situaţia financiară şi economică precară a unei mari părţi a populaţiei;
naţionalismul etnic şi ambiţiile iredentiste, constituie un pericol prin mărirea neîncrederii între
state, privind politica de schimbare a graniţelor prin violenţă; naţionaliştii, în efortul lor de a
crea naţiuni etnice, are ca rezultat măsuri antidemocratice care adâncesc lipsa de comunicare
între oameni şi fac imposibil dialogul politic pe teme etnice; crima organizată nu trebuie
neglijată, economiile slab dezvoltate în combinaţie cu legi neadecvate creează condiţii ideale
pentru crima organizată iar relaţiile autorităţilor cu crima organizată, determină încetinirea şi
neluarea măsurilor adecvate pentru stoparea acestui fenomen. Caracterul indivizibil al
securităţii impune un exerciţiu comun pentru gestionarea eficientă a principalilor vectori de
ameninţare la adresa climatului de stabilitate regional: conflictele îngheţate; conflictele etnice

4
Zece morti si peste 40 de raniti, pretul platit de romani pentru misiunile NATO, Vezi: http://www.frontnews.ro/ social-si-
economic/eveniment/opt-morti-si-zeci-de-raniti-pretul-platit-deromania-in-misiunile-externe-14507

6
şi separatismul; caracteristica de tranzit a regiunilor; fragilitatea democraţiilor; fenomenul
terorist; criminalitatea organizată (criminalitatea economico-financiară, traficul de persoane şi
droguri); proliferarea armelor de distrugere în masă;traficul cu armament şi materiale
strategice; intensificarea procesului de islamizare, mai ales în statele balcanice.

3.2. Direcţii ale politicii de apărare şi modalităţi de acţiune şi combatere a vectorilor de

risc şi vulnerabilitate la adresa securităţii României

Pentru acest prim deceniu al secolului al XXI-lea obiectivele politicii de apărare a

României sunt:

- consolidarea statutului României ca stat membru NATO şi dezvoltarea unui profil strategic
adecvat în cadrul acestei organizaţii;

- continuarea reformei organismului militar pentru dezvoltarea unei capacităţi de apărare

credibile, moderne şi eficiente;

- întărirea controlului civil şi democratic asupra armatei şi perfecţionarea mecanismelor de

realizare a acestuia, în conformitate cu principiile şi valorile democraţiei constituţionale;

- consolidarea statutului României de contributor la securitatea regională şi globală.

Structuri militare româneşti pot executa diferite misiuni peste hotare acţionând împreună cu
unităţi şi subunităţi militare ale altor state, constituite sub forma unei coaliţii internaţionale. În
acest sens, un exemplu îl poate reprezenta participarea unor unităţi militare româneşti la
îndeplinirea de diferite misiuni în Afghanistan şi Irak. Este evident că datorită statutului
României de membru al Alianţei Nord-Atlantice, armata sa este şi va fi angajată în misiuni ce
privesc apărarea colectivă, lupta împotriva terorismului internaţional etc., pe care le va
îndeplini împreună cu armatele altor state partenere. Totodată, structuri militare româneşti pot
lua parte la operaţii militare în cadrul unor coaliţii ad-hoc. În concordanţă cu poziţia
geostrategică a României în spaţiul sud-est european – ţară de frontieră a NATO şi a Uniunii
Europene – politica de securitate şi apărare naţională are ca obiectiv apărarea şi promovarea
intereselor vitale ale României, precum şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea
securităţii zonelor de interes NATO şi UE. În acest sens, Guvernul României are în vedere
realizarea următoarelor ţinte:

- dezvoltarea capacităţii instituţionale şi combative a structurilor militare;

- înzestrarea armatei şi logistica în raport cu misiunile de securitate şi apărare colectivă;

- participarea la politica europeană de securitate şi apărare;

- participarea la realizarea obiectivelor Pactului de Stabilitate în Europa de

Sud-Est, menţinerea stabilităţii în zona caucazo-caspică a Mării Negre a Balcanilor;

- lupta împotriva terorismului;

7
- continuarea programelor de reconversie şi de perfecţionare a managementului resurselor
umane;

- revizuirea structurii de forţe a armatei;

- dezvoltarea relaţiilor civili-militari.

Printre direcţiile de urmat în vederea atenuării riscurilor şi ameninţărilor emergente mediului

euroatlantic, pentru România, pot fi:

- promovarea profilului de aliat european cu vocaţie euroatlantică, susţinător al unei Alianţe

solide, cu rol global, fundamental în asigurarea securităţii euroatlantice;

- susţinerea şi participarea, în continuare, la procesul de amplificare a rolului NATO în

combaterea terorismului şi proliferării armelor de distrugere în masă;

- susţinerea extinderii spre Est şi Sud a comunităţii democratice şi UE, spre Balcanii
Occidentali şi regiunea Mării Negre şi participarea la perfecţionarea sistemului de gestionare
a afacerilor europene;

- întărirea parteneriatului strategic România-SUA, inclusiv prin amplasarea pe teritoriul ţării

noastre de baze americane şi cooperarea pentru reglementarea problemelor cu care se
confruntă regiunea Mării Negre, obiectivul fiind crearea unei zone de stabilitate,

- dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate şi cooperare regională în spaţiul sud-est european şi

al Mării Negre, urmărindu-se asigurarea păcii şi stabilităţii, consolidarea democraţiei şi
respectarea drepturilor omului, prosperitatea economică şi protejarea intereselor specifice ale
ţării noastre. România trebuie să-şi consolideze relaţiile cu Republica Moldova, Ucraina şi
Georgia. Existenţa unor relaţii bune între o ţară membră a NATO şi a UE cu aceste state
înseamnă un plus de securitate pentru sistemul euroatlantic în ansamblul său.

- extinderea spaţiului de valori europene şi euro-atlantice dincolo de frontierele sale, în logica

promovată de NATO şi Uniunea Europeană;

- România poate contribui semnificativ la lupta împotriva criminalităţii organizate în regiune5.

Centrul Regional SECI de la Bucureşti pentru combaterea criminalităţii transfrontaliere
reprezintă un caz de succes pentru întărirea eforturilor de cooperare regională, împărtăşirea
practicilor adecvate, armonizarea legislaţiilor naţionale şi obţinerea unor rezultate
operaţionale concrete în Europa de Sud-Est şi nu numai;

- elaborarea unei analize în detaliu a pericolelor care vin din regiunea Mării Negre. Dincolo
de conflictele îngheţate (Transnistria, Nagorno Karabah, Osetia de Sud), Marea Neagră este
un pod de tranzit pentru droguri, trafic de persoane şi, în mod deosebit, pentru armamentul
care se îndreaptă din spaţiul ex-sovietic atât către zone de conflict, cât mai ales către Orientul
Mijlociu;

5
Traian Băsescu, alocuţiunea cu tema „Regiunea Mării Negre – Promovarea libertăţii, democraţiei şi stabilităţii regionale”, rostită la
„Council on Foreign Relations”, 10 martie 2005.

8
- bazinul Mării negre şi al Mării Caspice sunt zone deosebit de importante şi din perspectiva
resurselor energetice. Rezervele existente în regiune ar trebui să fie o motivaţie pentru
participarea NATO şi a UE la procesele de democratizare a unor ţări precum Georgia, Ucraina
sau Republica Moldova;

- ancorarea statelor din regiunea Mării Negre într-un spaţiu de stabilitate, prin politici
orientate spre obţinerea de rezultate concrete, inclusiv prin exerciţii de simulare practică,
combaterea proliferării armelor de distrugere în masă, întărirea cooperării între statele
riverane Mării Negre în termenii întăririi controlului la frontiere şi schimbului de informaţii
relevante despre activităţi ilegale referitoare la armele de distrugere în masă6. Un exemplu
concret este Iniţiativa privind Apărarea Frontierei (BDI), cunoscută şi sub denumirea de
„Black Sea Border Security Initiave”, lansată la Bucureşti în 2004;

- o poziţie fermă a comunităţii internaţionale în ceea ce priveşte Tratatul privind Forţele

Armate Convenţionale din Europa şi respectarea angajamentelor de la Istanbul este critică
pentru retragerea trupelor ruseşti din Transnistria şi Georgia;

- datorită ameninţărilor neconvenţionale la adresa securităţii, derivate din situaţia instabilă din
Transnistria, va trebui acordată o atenţie deosebită întăririi controlului la frontiere;

- noile riscuri la adresa securităţii euroatlantice impun adaptarea obiectivelor pe dimensiunea

partenerială71139. Pe lângă intensificarea dialogului politic, susţinerea proceselor de reformă
militară şi interoperabilitatea forţelor, demersurile aliate se impun a fi reorientate către
extinderea şi intensificarea cooperării cu partenerii şi în domenii cum ar fi securizarea
frontierelor, managementul crizelor, combaterea terorismului şi neproliferare, schimbul de
informaţii;

- eliminarea tensiunilor şi dezvoltarea procesului de cooperare cu partenerii din Balcanii de

Vest şi zona extinsă a Mării Negre presupun, în primul rând, facilitarea accesului acestora la
avantajele euroatlantice, în special pe linia stabilităţii politico-economice, prin valorificarea
mecanismelor existente în cadrul Alianţei, dar în corelare cu asistenţa UE şi a altor organisme
internaţionale, precum şi cu iniţiativele regionale de succes. Iniţiativa de Cooperare din
Europa de Sud-Est

– SECI, Reuniunea Miniştrilor Apărării din Europa de Sud-Est – SEDM, Brigada

Multinaţională din Sud-Estul Europei – SEEBRIG;

- tratarea nediferenţiată a ţărilor din spaţiul ex-iugoslav, pentru care UE trebuie să găsească o
soluţie globală, proces în care să fie implicate toate ţările din zonă, inclusiv România8;

- relaţii mai strânse cu Republica Moldova şi dezvoltarea cooperării regionale, inclusiv cu

Ucraina, Rusia şi statele din Caucaz, în domeniile combaterii criminalităţii transfrontaliere,
crimei organizate, corupţiei şi managementului frontierei9. România va susţine în continuare

6 Traian Băsescu, alocuţiunea cu tema „Regiunea Mării Negre – Promovarea libertăţii, democraţiei şi stabilităţii regionale”, rostită la
„Council on Foreign Relations”, 10 martie 2005.
7
Gheorghe Fulga, La Lettre Diplomatique - nr. 67/2004.
8
Traian Băsescu – declaraţii făcute după participarea la Summitul Consiliului Nord-Atlantic de la Bruxelles – 22-23 februarie 2005
9
Traian Băsescu – Priorităţi ale politicii externe – site-ul Radio Europa Liberă, 15 decembrie 2004.

9
acţiunile pentru consolidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii
Moldova, pentru soluţionarea problemei transnistrene şi îşi exprimă în mod special
disponibilitatea de a semna Declaraţia de Stabilitate şi Securitate pentru Republica Moldova;

- dezvoltarea cooperării în domeniile justiţie şi afaceri interne, mai ales în ceea ce priveşte
lupta împotriva traficului cu droguri şi fiinţe umane, cu state UE sau cu organisme comunitare
specializate în domeniu;

- dinamizarea activităţii de securizare a frontierelor cu statele nemembre ale UE, inclusiv prin
atragere de sprijin financiar din partea Uniunii Europene;

- colaborarea cu Federaţia Rusă este esenţială din punct de vedere al securităţii naţionale, dar
si al regiunii Mării Negre10. Pentru ca regiunea Mării Negre să devină, în timp, o zonă de
garantare a păcii, o zonă lipsită de conflicte, o zonă în care să nu mai existe trafic de droguri,
de armament şi de persoane, adică o zonă de securitate, trebuie analizată oportunitatea de a
forma un grup operativ al ţărilor riverane, care să acţioneze în situaţii de urgenţă, în vederea
combaterii traficului ilegal de arme, persoane şi droguri.

10
Traian Băsescu – declaraţii făcute înaintea vizitei la Moscova săptamânalului Moskovskie Novosti, 19 februarie 2005.

10
 Bibilografie
1. www.wikipedia.ro
2. IMPACTUL EVOLUTIEI RELATIILOR INTERNATIONALE ASUPRA
MEDIILOR DE SECURITATE coord. Dr. Constantin MOŞTOFLEI
3. ROLUL NATO ÎN CADRUL EVOLUŢIEI CONSTRUCŢIEI DE SECURITATE
EUROPENE DE LA INCEPUTUL SECOLULUI XXI-Asist. Univ. Drd. CĂTALIN
ANDRUŞ

11