Sunteți pe pagina 1din 4

ELECTROFOREZA IMUNOGLOBULINELOR

Potoroaca Constantin Gabriel

Definiţie şi caracteristici:
Electroforeza este o metodă de separare afractiunilor proteice din serul sanguin si evaluarea
concentratieicomponentilor prin metoda fotometrica . Proteinele totale din ser sunt descompuse
in 5 categorii de substantenumite fractiuni proteinice., in procesul electroforezei : albumină,
alfa 1, alfa 2, beta şi gamma.

Grupul beta poate fi împărţit în beta 1 şi beta 2.Albumina, care este produsă în ficat, reprezintă
aproape 60% din proteinele din sânge, iar globulinele reprezintand restul de 40%. În afara
imunoglobulinelor şi a câtorva proteine complementare, majoritatea globulinelor sunt produse
în ficat.
Electroforeza proteinelor se efectuează când se doreşte investigarea unor simptome ce pot
sugera mieloma multiplă,dureri articulare, anemie, oboseală, fracturi, infecţii repetate.

Ce indică:
Analiza electroforezei este utilizată pentru a identifica prezenţa sau absenţa proteinelor
anormale, a proteinelor monoclonale-producerea excesivă a imunoglobulinei specifice şi
pentru a determina când diferite grupe de proteineau valorile crescute sau căzute în ser.

Electroforeza proteinelor şi cea cu imunofixare se măsoară pentru a ajuta la determinarea,


diagnosticul şimonitorizarea cursului şi tratamentului unor afecţiuni asociate cu proteinele
anormale. Proteinele, în mod normal,sunt excretate în urină, iar când se prezintă în cantităţi
prea mari poate indica existenţa unor probleme renale şi/sau producerea anormală de proteine.

Când se efectuează:
Electroforeza proteinelor se poate testa când medicul investighează simptome ce sugereaza
prezenţa mielomeimultiple: dureri de oase, anemie, oboseală, fracture inexplicabile şi infecţii
recurente, precum şi pentru a monitorizacauza bolii şi eficacitatea tratamentului. Producţia
proteinei monoclonale poate fi urmare a gamapatiei monoclonale
cu semnificatie nedeterminată(MGUS).

Electroforeza proteinei serice se poate testa cand simptomele indică o afecţiune inflamatorie, o
boală autoimună, oinfecţie acută sau cronică, o dereglare a rinichilor sau a ficatului sau pierderi
de proteine.

Ce înseamnă rezultatele:
Analiza electoforezei proteice şi cu imunofixare poate indica medicului ce cantitate este
prezentă din fiecare proteină. Valorile electroforezei cu imunofixare se estimează pe baza
identificării prezenţei unui anumit tip deimunoglobulină.
Valorile medii normale ale acestor fractiuni (care se refera la persoanele de varsta adulta si
normalhranite) pot sa varieze pana la 10% in plus sau in minus, in special la copii, varstnici sau
la persoane care nu se alimenteaza normal.
Recomandari pentru efectuarea electroforezei proteinelor serice - detectarea gamapatiilor
monoclonale; evaluarea proteinelor serice si a statusului nutritional.
Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate) sau postprandial
Specimen recoltat – sange.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.
Volum proba – minim 0.5 mL ser
Cauze de respingere a probei - ser hemolizat.
Stabilitate proba - serul separat este stabil 4 zile la temperatura camerei sau o saptamana la
2-8°C.
Metoda - electroforetica (in gel agar) urmata de scanarea densitometrica a fractiunilor obtinute
Valori de referinta - sunt dependente de varsta

Varsta Albumina (%) a1(%) a2(%) b(%) g(%) A/G

< 1 an 40-65 2-5 6.6-13.5 8.5-14 10-21 1.16-2.23

1 – 16 ani 50-65 2-5 6-15 8.5-15 10-22 1.06-2.48

> 16 ani 52 – 68 2-5 6,6-13,5 8,5 -14 11 – 21 1.39-2.23

In cazul sistemului care separa 6 fractiuni se utilizeaza urmatoarele valori de referinta:


Albumina: 52 - 65.1%
a1 globuline: 1 - 3%
a2 globuline: 9.5 - 14.4%
b1 globuline: 6 - 9.8%
b2 globuline: 2.6 - 5.8%
g globuline: 10.7- 20.3%

Interpretarea rezultatelor

Pentru a facilita interpretarea rezultatelor va fi descrisa fiecare din cele 5 fractiuni cu proteinele
componente: ( figura 8.1.2)
Fig.8.1.2

Albumina Scaderea albuminei serice (hipoalbuminemie) survine in stari patologice variate si


are semnificatii diferite (malnutritie, malabsorbtie, sindrom nefrotic, neoplazii). Cresteri ale
albuminei apar in urma deshidratarilor. In cazuri speciale, in zona de migrare a albuminei se
constata o banda suplimentara, datorata unor variatii genetice fara relevanta clinica
(aloalbuminemie si bisalbuminemie).

Zona a1 reflecta in special concentratia serica de alfa1-antitripsina, astfel ca reducerea acestei


fractiuni se intalneste in deficitul de alfa1-antitripsina asociat cu anumite boli pulmonare
(emfizem cu debut precoce) si hepatice (hepatita neonatala). Cresteri se inregistreaza in toate
reactiile inflamatorii („reactant de faza acuta”). In cazuri rare, obtinerea unei benzi
suplimentare largi in aceasta zona poate sugera prezenta alfa-fetoproteinei.

Zona a2 este constituita din 2 componente proteice: alfa2 macroglobulina si haptoglobina.


Crestere de a2 apare in infectii acute, reumatism articular acut, arterita, sindrom nefrotic, diabet
zaharat, neoplazii; scaderea acestei fractiuni se poate intalni in pancreatite acute severe, leziuni
hepatocelulare, sindroame de coagulare intravasculara diseminata, anemii hemolitice, anemii
megaloblastice.

Zona b este alcatuita din 2 benzi distincte: b1 corespunzatoare transferinei si b2 care include
fractiunile complementului C3 si C4. Al treilea component al acestei zone este beta-
lipoproteina, a carei banda se poate suprapune pe cea a transferinei sau C3 sau poate fi situata
in zona beta-gamma.

Nivelul seric de b globuline creste in anemia feripriva si ciroza biliara si scade in boli
autoimune aflate in puseu activ (LES), nefroza, afectiuni hepatice, neoplazii, infectii acute si
cronice. In unele cazuri de mielom multiplu de tip IgA se poate constata prezenta unui
component monoclonal in aceasta zona.

Zona g Gamma-globulinele sunt globulinele cele mai importante. Din aceasta categorie fac
parte imunoglobulinele (IgG, IgA, IgM, IgD si IgE). Anomaliile suferite de acestea se traduc
fie prin diverse deficite, fie prin hipergamaglobulinemii policlonale sau monoclonale.
Procentul de g globuline scade in agamaglobulinemie, hipogamaglobulinemii si sindroame
nefrotice. Hipogamaglobulinemia poate fi congenitala sau dobandita si poate fi usor detectata
la electroforeza proteinelor serice atunci cand concentratiile principalelor 3 clase de
imunoglobuline sunt scazute (IgG, IgA si IgM). Prezenta hipogamaglobulinemiei la adult
impune continuarea investigatiilor in vederea depistarii unei posibile boli limfoproliferative
(mielom cu lanturi usoare, leucemie limfatica cronica, limfoame).

Cresterile policlonale de gamaglobuline indica un proces imunologic cronic asociat cu


afectiuni hepatice (hepatita cronica activa, ciroza), boli de colagen (LES, poliartrita
reumatoida), neoplazii (ex. boala Hodgkin), leucemie mielo-monocitara cronica. In aceste
cazuri, hipergamaglobulinemia se datoreaza activarii unui numar mare de clone plasmocitare
care elibereaza imunoglobuline. Trebuie mentionat aspectul caracteristic cirozei alcoolice de
„punte” beta-gama, vizualizat pe gel ca o zona intens colorata intre zonele beta si gamma.

Uneori, in zona gamma se pot observa cateva benzi mici, inguste, denumite oligoclonale,
intalnite la pacienti cu hepatita, boli ale complexelor imune, sindromul imunodeficientei
dobandite, limfomul angioimunoblastic.

Gamapatiile monoclonale includ un numar mare de conditii clinice si biologice asociate de


obicei cu afectiuni maligne (mielom multiplu, boala Waldenström, amiloidoza, limfoame) dar
si cu unele afectiuni benigne sau chiar cu absenta unei modificari patologice (gamapatii
monoclonale cu semnificatie nedeterminata). In aceste cazuri, se depisteaza la electroforeza
proteinelor un component monoclonal (banda M), rezultat ca urmare a proliferararii unei
singure clone plasmocitare. Pe gel, componentele monoclonale apar sub forma unor benzi
inguste, net definite, iar dupa scanarea densitometrica, se obtin „varfuri” (peak-uri)
caracteristice, ce pot fi intalnite oriunde intre zonele alfa si gamma, datorita mobilitatii
electroforetice variabile, cel mai frecvent insa in zona gamma.

Imunoglobulinele monoclonale sunt omogene din punct de vedere structural si biochimic, fiind
alcatuite dintr-un singur tip de lant usor (kappa sau lambda). In circulatie pot fi eliberate
imunoglobuline complete sau numai subunitati ale acestora (ex. lanturi usoare monoclonale,
denumite proteine Bence-Jones). Prezenta componentului monoclonal va fi precizata pe
buletinul final de analize al pacientului, cu recomandarea de a se efectua electroforeza
proteinelor serice cu imunofixare.

De stiut:
Dacă au fost făcute vaccinuri pentru imunizare în ultimele şase luni înainte de efectuarea
electroforezei, ele pot creşte nivelul imunoglobulinelor, la fel ca şi în cazul utilizării unor
medicamente cum ar fi fenitoina (Dilantin), procainamida, contraceptive orale, metadona,
precum şi gama globulina terapeutică.

Aspirina, bicarbonaţii, clorpromazina (Thorazine), corticosteroizii şi neomicina, pot afecta


rezultatele electroforezei proteinelor.