Nuvela istorica (proza romantica)

Alexandru Lapusneanul

Nuvela este opera epica in proza, cu un singur fir narativ, o intriga riguroasa si un
conflict concentrat, in care accentul cade pe caracterizarea protagonistului. Nuvela prezinta
fapte verosimile intr-o maniera obiectiva.

Alexandru Lapusneanul este prima nuvela istorica din literatura romana, publicata in
perioada pasoptista, in primul numar al revistei “Dacia literara” (1840). Negruzzi asculta
sfatul lui Kogalniceanu de a publica literatura originala si se inspira din istorie (folosind ca
sursa “Letopisetul Tarii Moldovei” a lui Grigore Ureche), de unde preia replici, fapte si scene
( de exemplu: scena uciderii boierilor si replica “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”).

Tema nuvelei este evocarea unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, a doua
perioada a domniei lui Alexandru Lapusneanul (sec XVI) si lupta pentru putere dintre
domnitorul tiran si boieri.

Naratorul este obiectiv, sumbru, detasat, iar perspectiva narativa este obiectiva si cu
viziune din darat ( pers aIII-a).

Nuvela este structurata in 4 capitole, fiecare fiind precedat de cate un motto: primul
capitol este precedat de replica lui Lapusneanu data boierilor ce au fost trimisi ca sa-l
intoarca din drum pentru ca poporul nu-l doreste (“Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”). “Ai sa
dai seama, doamna!” este mottoul celui de-al doilea capitol si este avertismentul dat
doamnei Ruxanda de catre o vaduva de boier care a fost decapitate. Al treilea capitol este
precedat de vorbele multimii furioase ce il vad pe Motoc vinovat “Capul lui Motoc vrem”.
Capitolul al patrulea este precedat de amenintarea lui Lapusneanu, aflat bolnav la pat si
calugarit conform obiceiurilor “De ma voi scula, pe multi am sa popesc eu”.

Actiunea este lineara si poate fi structurata in momentele subiectului:

Capitolul I cuprinde expozitiunea si surprinde intoarcerea lui Lapusneanul la tronul Moldovei,

in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei patru boieri, trimisa de
Tomsa ( Veverita, Spancioc, Stroici si Motoc). Acestia ii spun sa se intoarca din drum
deoarece “norodul nu il doreste”. Intriga este constituita de hotararea lui Lapusneanul de a
recapata tronul si de a se razbuna pe boierii ce l-au tradat.

Capitolul al doilea corespunde desfasurarii actiunii si prezinta o serie de evenimente: fuga lui
Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor
boieri, interventia Ruxandei pe langa domnitor si leacul de frica promis.

Capitolul al treilea prezinta o serie de evenimente ce vor constitui punctul culminant:

prezenta si discursul domnitorului la slujba dominicala de la mitropolie, festinul, uciderea
celor 47 de boieri si leacul de frica adresat doamnei Ruxanda.
Capitolul al patrulea dezvaluie deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Dupa 4 ani
de la cumplitele evenimente, domnitorul se retrage in cetatea Hotinului, unde, bolnav fiind,
este calugarit conform obiceiurilor. Deoarece incepe sa ii ameninte pe toti ca ii va ucide,
doamna Ruxanda accepta sfatul boierilor de a-l otravi.

Conflictul nuvelei este unul complex si evidentiaza personalitatea protagonistului.

Conflictul exterior este de natura politica si consta in lupta pentru putere dintre domnitorul
tiran si boieri. Pentru a-si impune autoritatea, Lapusneanul recurge la metode sangeroase,
caracteristice tiranului feudal. Exista si conflicte secundare precum cel dintre Lapusneanul si
Motoc sau Lapusneanul si Doamna Ruxanda.

In proza romantica, conflictele exterioare plaseaza personajele in antiteza, cel mai

evident contrast fiind cel dintre Lapusneanul si Ruxanda (demon vs. inger).

Lapusneanul este personajul principal al nuvelei deoarece participa la toate etapele

actiunii si accentul cade pe caracterizarea sa. El este un personaj de latura romantica, o
personalitate iesita din comun, pusa in situatii exceptionale, etica intruchipand tipul
domnitorului tiran si crud, procedeu pus in evidenta prin antiteza. Toate calitatile de care da
dovada sunt folosite pentru obtinerea puterii: inteligent, bun cunoscator al psihologiei
maselor, bun politician.

Domnitorul este caracterizat atat direct (de narator, alte personaje,

autocaracterizare), cat si indirect (din fapte, vorbe, vestimentatie, relatia cu cei din jur).
Lapusneanul este un personaj complex, rotund, alcatuit din lumini si umbre, principala sa
trasatura fiind disimularea (prefacatoria). Aceasta calitate este evidentiata in scena
premergatoare festinului ( prezenta la slujba, discursul, atitudinea concilianta).

Trasaturile lui Lapusneanul sunt puse in evidenta prin antiteza cu sotia sa, doamna
Ruxanda, personaj secundar, al carei tipologie este cea angelica: blanda, supusa domnitorul,
ce nu actioneaz din propie initiativa.

Fiind o nuvela ce are ca tema infatisarea unei perioade istorice, punand in evidenta
un personaj exceptional, pus sa actioneze in situatii iesite din comun, ale carui trasaturi reies
din antiteza cu celelalte personaje, reiese ca textul “Alexandru Lapusneanul” este o nuvela
istorica de latura romantica.