1.

Dumnezeu cel bun şi sfant, V-asteapta izbinda, Cat om mai fi pe pamant

Ne-a dăruit acest pământ,
România-i ţara mea,
Dar au plecat prea multi din ea.
2. Românie ţară dragă,
Primeştene acasă iară,
Românie, Românie,
Ne arde dorul de tine,
Refren
Românie, ţară mândră,
Tara mandra veche,
Nu lasa romani sa plece,
Nu-i lasa sa plece,
Daca romanii tai pleaca,
Daca iei mai pleaca,
Ramane tara saraca,
Ramane saraca
Ni-i ruşine si sa spunem,
Doamne cum sa spunem,
Ce-am avut, Ce-am fost odata,
Noi am fost o data,
Muntii nostrii au in poarta,
Munitii au in poarta,
Noi cersim din poarta-n poarta,
Tot din poarta-n poarta.
v-asteapta si fratii Doamne, ocroteste-i pe romani
Cu inima la trecatori
De-aia nost Ardealu-i sfant
Ardealul, Ardealul, Ardealul Cat om mai fi pe pamant
ne cheama Doamne, ocroteste-i pe români
Nadejdea e numai la noi
Saruta-ti copile parintii si
fratii
Si-apoi sa mergem la razboi
'Nainte! 'Nainte spre marea Hai să-ntindem hora mare, mai aici și mai
Unire, colea,
Hotarul nedrept sa-l Mai aproape de hotare, ca să trecem
zdrobim granița.
Sa trecem Carpatii, ne Mai aproape de hotare, până-n Basarabia.
trebuie Ardealul
Noi suntem ai Romaniei, noi suntem și frați
De-o fi sa ne-ngropam de vii.
uniți,
Și pe câmp de bătalie vom lupta nebiruiți.
Cu sabii facuram Unirea cea
mare
Nu ne-spaimântează moartea, noi suntem
Spre Alba cu totii porneam
nemuritori,
Toti oamenii tarii semnau
Moartea-i sfânta dacă soarta, ne va-ncorona
intregirea,
cu flori.
Vointa intregului neam.

3. Noi ne-am deparat prea iute, Pentru un picurel de sânge, nu ne vom

De pământurile noastre,
Şi-am ajuns străini prin lume,
Despărţiţi de fraţi de case.
4. Am uitat de monumente,
De oarba Mărăşeşti Moiseni,
De troiţa de la poarta,
Să-ţi faci cruce-n dreptul
5. Vatra de istori instinsa,
Noi eram stăpânii ţării,
Noi te-am părăsit pe tine,
Nu în poala depărtării,
6. Iar acum când dorul arde,
De ne-ar fii oricât de bine,
Ne rugăm sa ne ierti Domnul
Sa ne-ntoarcem iar la tine.
Un cantec istoric
Cu totii eram regimente
inspaimânta,
romane
Frații noștrii ne vor plânge, țara nu ne va
Moldova, Muntenia, Ardeal
uita.
Fireasca unire cu patria
muma Așa este tot românul, de când este pe pământ,
Ne-a fost cel mai sfint ideal.
A luptat pentru dreptate și pentru pământul
sfânt.
Aceasta-i povestea A luptat pentru unire și pentru pământul sfânt.
Ardealului nostru
Si-a neamului nostru viteaz.
Istoria-ntreaga cu lupte si
jertfe Mândru-i jocul românesc
Traieste-n unirea de azi.
Câte ţări sunt pe pământ
Tra la la la la la la
Doamne, nu uita de noi Plaiuri ca la noi nu sunt
Suntem saraci, plini de nevoi Tra la la la la la la
Doamne, ocroteste-i pe romani
Cât străbate Dunărea
Suntem saraci si plini de-amar Nu e ţară ca a mea
Plansu' nostru-i in zadar
Tra la la la la la la la la la la la la la
Doamne, ocroteste-i pe romani

Saraca tara bogata Joc mai mândru nu găsesc

Un cintec istoric ne-aduce aminte
Ca fratii in veci vor fi frati
Un cintec de lupta, batrin ca Unirea
Voi compatrioti ascultati.
Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
Mult ai trait suparata
Doamne, ocroteste-i pe romani
Transilvania mea sfanta
De mult ai fost tu ravnita
Doamne, ocroteste-i pe romani
De-aia nost Ardealu-i sfant
Decât jocul românesc
Tra la la la la la la la la la la la la
De la mare la Carpaţi
Tra la la la la la la
Noi trăim mereu ca fraţi
Tra la la la la la la la la la la la la
Strângem snopii pe ogor, toţi. unghiuri, acum ori niciodată
Vinul dulce în ulcior Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n
Tra la la la la la la la la la la la la la Pre voi vă nimiciră a simţiri!
pizmei răutate Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i
Voie bună şi noroc Şi oarba neunire la furată
Şi la muncă şi la joc Milcov şi Carpaţi! Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Tra la la la la la la la la la la la la la Dar noi, pătrunşi la
suflet de sfânta Preoţi, cu cruce-n frunte! căci
libertate, oastea e creştină,
Jurăm că vom da mâna, Deviza-i libertate şi scopul ei
să fim pururea fraţi! preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie
O mamă văduvită de la deplină,
Mihai cel Mare Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul
Pretinde de la fii-şi azi nost' pământ!
mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi
[Imnul național al României]
în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar
Deşteaptă-te, române, din somnul
face vânzători!
cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de
tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă De fulgere să piară, de
soartă, trăsnet şi pucioasă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi Oricare s-ar retrage din
duşmani! gloriosul loc,
Când patria sau mama,
Acum ori niciodată să dăm dovezi în cu inimă duioasă,
lume Va cere ca să trecem
Că-n aste mâni mai curge un sânge prin sabie şi foc!
de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu N-ajunse iataganul
fală-un nume barbarei semilune,
Triumfător în lupte, un nume de A cărui plăgi fatale şi
Traian! azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur vetrele străbune,
de tine, Dar martor ne e
Cum stau ca brazi în munte voinici Domnul că vii nu o
sute de mii; primim!
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi
în stâne, N-ajunse despotismul
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din cu-ntreaga lui orbie,
munţi şi din câmpii! Al cărui jug din seculi
ca vitele-l purtăm ;
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Acum se-ncearcă cruzii,
Corvine, în oarba lor trufie,
Româna naţiune, ai voştri Să ne răpească limba,
strănepoţi, dar morţi numai o
Cu braţele armate, cu focul vostru-n dăm!
vine,
"Viaţă-n libertate ori moarte! " strigă Români din patru