Sunteți pe pagina 1din 8

EVOLUȚIA ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1990-2013

CHIRIAC Andreea-Daniela*

Abstract

În cadrul acestei lucrări se va prezenta evoluția șomajului de la sfârșitul regimului comunist până în 2013. Această statistică
are rolul de a arăta schimbarile calitative și cantitative ale economiei naționale în decursul celor 23 de ani. Schimbarile
cantitative fac referire la efectivul propriu-zis al persoanelor care nu au un loc de muncă, iar schimbarile calitative fac referire
la viața economiei naționale, al cererii de forței de muncă și al ofertei forței de muncă. În cadrul lucrării sunt enumerate mai
multe tipuri de statistici și diverse probleme care au dus la scăderea celor două schimbari enunțate mai sus. Consider că orice
stat trebuie să aibă în vedere acestă evoluție a șomajului pentru a putea soluționa aceste deficiențe. Avantajele pornesc de la
activul forței de muncă, dornic de a-și câștiga existența, până la dezvoltarea economiei naționale prin aceste resurse.

Cuvinte cheie: șomaj, evoluția șomajului, forță de muncă, ofertă de muncă, inflație.

Introducere

Domeniul în care regăsim elementele șomajului aparțin domeniului ,economie’. Aceasta are un rol important în
societate dar și în conducerea statului, deoarece reprezintă totalitatea relațiilor dintre oamenii care alcătuiesc baza
societății într-o anumita perioada, relații fără de care nu se pot satisface nevoile cetățenilor.În cadrul acestei lucrări
se vor arăta cauzele care conduc spre evoluția șomajului într-un sens negativ sau pozitiv și care au fost soluțiile în
acele perioade. Un alt obiectiv al acestei lucrari, posibil cel mai important, ar fi cum putem evita, ca popor,
problemele șomajului și cauzele acestuia. Doresc să aduc o perspectivă noua a prezentării șomajului, o perspectivă
pe care nu am mai întalnit-o, și pe care doresc să o abordez astfel încât să fie înțeleasă cu ușurință și să poată fi
prevenită. Cauza șomajul aparține într-un procent de 1% funționarilor, și 99% angajatorului, după realizarea unei
statistici din anul 2007.

*.Student al Facultății de Drept, Universitatea Nicolae Titulescu (andreea_medea97@yahoo.com). Lucrarea a fost realizată cu
ajutorul prof. Coordonator RADU Emilia (emiliacarmenr@yahoo.com).
Considerații teoretice privind șomajul

Pentru a înțelege fenomenul, trebuie să îl definim, iar pentru a avea o imagine completă și corectă asupra acestuia
și asupra problemelor care îl cauzează. Șomajul reprezintă fenomenul economic cauzat de crizele sau recesiunile
economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și
oferta de forță de muncă; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă.

Şomerii, în conformitate cu criteriile Biroului Internaţional al Muncii (BIM), sunt persoanele de 15 ani şi peste,
care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii: nu au un loc de muncă şi nu
desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri; sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele
patru săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la agenţia de ocupare şi formare profesională sau la
agenţii particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri şi
răspunsuri la anunţuri, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.; sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele
15 zile, dacă şi-ar găsi imediat un loc de muncă.

Sunt incluse, de asemenea: persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la
lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă;
persoanele

care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi, pensionari), dar care au declarat că sunt în
căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul.

Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise la agenţiile de ocupare
şi formare profesională (AOFP), indiferent dacă primeau sau nu ajutor de şomaj, alocaţie de sprijin sau alte forme de
protecţie socială.

Șomajul poate fi clasificat în 5 categorii:

Șomajul determinat de conjunctura economică în perioadele de recesiune (depresiune economică) care durează
de obicei 2 - 3 ani urmat de o perioadă de avânt economic cu reducerea șomajului.

Șomajul sezonier de obicei care crește în lunile când munca sezonieră nu e solicitată (de exemplu în gastronomie,
sau personalul de deservire a turiștilor).

Șomajul cronic este o formă gravă a șomajului când nici în perioadele de avânt economic relativ nu se reduce
marcant numărul șomerilor. Aceasta poate să fie structurată pe cauze și anume: datorită unei calificări
necorespuzătoare cerințelor, vârstei, sănătății sau lipsa dorinței de a lucra cauzată de aplasarea în alte regiuni a
locurilor de muncă, sau o retribuție (salariu) mică. O altă cauză a șomajului cronic este schimbarea structurii
economiei prin apariția unor tehnologii noi, prin care reduce necesarul forței de muncă sau cea existentă nefiind
calificată corespunzător.

Literatura economică prezintă două categorii de șomaj:

Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, in
majoritatea covârșitoare a situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale;

Șomajul involuntar descrie situația în care oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu gasesc locuri de
muncă disponibile. Aceast tip de șomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru
plata indemnizației de șomaj în conformitate cu Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și
stimularea ocupării forței de muncă. Șomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ al legislației muncii,
care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă, ce are drept consecință apariția unui
excedent artificial de oferta de forță de muncă.
Șomajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de muncă sau de forța de muncă, cererea nefiind luată în considerare.
Numai în corelarea cererii cu oferta de locuri de muncă permite aprecierea mai corectă asupra situației de pe piața
muncii, dacă există sau nu șomaj. O creștere a ofertei concomitentă cu scăderea cererii determină o deteriorare a
situației ocupării forței de muncă. Șomajul, dacă nu a existat până la acest moment, apare, iar dacă există, crește.
Dimpotrivă, creșterea cererii și scăderea ofertei de muncă se traduc printr-o diminuare a șomajului.

Șomajul-dezechilibrul economic major al pieții muncii

Piata muncii functioneaza dupa acelasi mecanism ca si piata unui bun. Structurile ei pot fi analizate sub forma
tuturor modelelor si tipurilor de piata: concurenta perfecta, monopol, monopson, monopol-monopson, concurenta
monopolistica, oligopol, oligopson, oligopol-oligopson

Piața muncii nu funcționează, ca o piață obițnuită atât din cauza restricționărilor legislative (patronat, sindicate) și
a raportului de forțe dintre aceștia. Piața contemporană a muncii se poate afla fie în situația de echilibru, adică de
subocupare sau supraocupare. Prin politicile sociale promovate de guvernele tuturor țarilor, se tind spre realizarea
unui grad de ocpare (deplină) a populației active cat mai apropiat de ocuparea deplină. Potrivit opiniilor diferiților
economiști români și străini, realizarea unui grad de ocupare deplină este considerată aproape imposibilă, declarând
că este satisfacător un grad de ocupare 97-98%, respectiv de neocupare de 2-3%.

Politicile economice dar şi cele sociale au scopul de a tempera efectul dezechilibrelor pe piaţa muncii. Menirea
politicilor sociale, în special a celor de ocupare este aceea de interveni pozitiv asupra gradului de ocupare prin
acţiuni directe şi indirecte; pentru a asigura creşterea numărului de locuri de muncă pentru diferite categorii de
persoane vulnerabile sau pentru a facilita inserţia pe piaţa muncii a acestor categorii de persoane.

Conform ultimului Buletin Informativ furnizat de ANOFM(17.04.2015), rata şomajului înregistrat pe sexe: în luna
februarie, comparativ cu luna ianuarie, a crescut rata şomajului masculin de la 6,00% la 6,05%, iar rata şomajului
feminin a crescut de la 4,84% la 4,90%. Pe grupe de vârstă, structura şomajului la sfârşitul lunii februarie 2015 se
prezenta astfel: 64.834 şomeri aveau sub 25 de ani, 41.176 aveau vârsta cuprinsă între 25 şi 29 de ani, 110.488 erau
şomeri cu vârsta între 30 şi 39 de ani, 142.550 şomeri aveau între 40 şi 49 de ani, 65.159 şomeri aveau între 50 şi 55
de ani şi 74.324 şomeri aveau vârsta peste 55 de ani.

Un alt factor care este în strânsă legătură cu șomajul este inflația. Inflaţia este procesul de creştere
semnificativă şi persistentă a nivelului preţurilor. În perioadele în care se manifestă fenomenele inflaţioniste,
influenţa preţurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad, astfel încât, nivelul mediu al preţurilor va creşte.
De asemenea, inflaţia mai poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unităţi monetare (respectiv a
cantităţii de bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată prin intermediul unei unităţi monetare). De obicei, o creştere a
nivelului mediu al preţurilor de sub 1% anual nu este considerată inflaţie. Un nivel al inflaţiei între 1 şi 3 % pe an
este considerat rezonabil pentru o economie în expansiune, iar o astfel de inflaţie se numeşte inflaţie târâtoare. La
polul opusse situează situaţia în care inflaţia este de peste 50% pe lună, caz în care avem hiperinflaţie. Pe termen
lung inflaţia este prezentă în orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi controlat în totalitate, ci doar influenţat.
Inflaţia nu este „păguboasă” pentru toată lumea. Cei care anticipează corect evoluţia acesteia au de câştigat, în timp
ce cei care nu o pot anticipa au în general de pierdut.
Evoluția șomajului în România în ultimul deceniu

Particularități ale pieței muncii în Regiunea Centru. Evoluții în perioada 1993-2009

Cu o economie cu un marcat specific industrial, având al doilea centru industrial al ţării (Braşovul) şi o veche
zonă minieră în partea sa de vest (Munţii Apuseni), Regiunea Centru a suferit transformări importante în ultimii 20
ani, cu consecinţe majore pe piaţa muncii. Dacă în primii 9 ani ai perioadei analizate (1993-2009) rata şomajului la
nivel regional a fost inferioară celei înregistrate la nivel naţional, începând cu anul 2002 situaţia s-a modificat, rata
şomajului regional depăşind rata la nivel naţional.

Este perioada când în Regiunea Centru procesele de restructurare economică s-au accelerat, subvenţiile directe
sau indirecte acordate unor ramuri industrial precum industria extractivă, industria de armament, industria
metalurgică , industria chimică și unor mari societăţi comerciale, considerate strategice, s-au redus progresiv. Aceste
măsuri au determinat reducerea drastică a sectoarelor menţionate, reorganizarea sau dispariţia unor mari
întreprinderi industriale, generând creşterea semnificativă a şomajului în zonele afectate de restructurările
industriale.

Datele statistice privind evoluţia numărului de salariaţi în perioada 1999 -2008 oferă o imagine relevantă pentru
amploarea procesului de restructurare. Astfel, în decursul acestui deceniu, numărul de salariaţi din industria Regiunii
Centru s-a redus cu 28,3% ajungând la 244164 persoane la sfârşitul anului 2008, ceea ce reprezintă 38,6% din
numărul total de salariaţi. La nivel judeţean, cele mai accentuate scăderi ale efectivelor din industrie s-au înregistrat
în Braşov (cu 52355 persoane, -48,4%) şi Alba (16794 persoane, -30,3%).

Perioada 1993-2002, caracterizată printr-un nivel înalt al şomajului ca efect al restructurărilor economice şi al
scăderii economice înregistrate în perioada 1997-1999. Excepţie face anul 1996, an în care s-a înregistrat o scădere
semnificativă a şomajului pe fondul creşterii economice şi al măsurilor de combatere a şomajului adoptate în
contextul electoral al acelui an. Exceptând anul 1996, rata şomajului la nivel naţional în această perioadă s-a situat
între 8,4% în anul 2002 şi 11,8% în anul 1999.

Perioada 2003-2008, caracterizată printr-o reducere semnificativă a şomajului, este perioada în care economia
românească a cunoscut o creştere economică remarcabilă, susţinută de un volum important al investiţiilor autohtone
şi străine. Totodată accesul mai uşor al forţei de muncă pe pieţele economiilor vest-europene, a determinat un flux
masiv al muncitorilor români spre vestul Europei, ceea ce a contribuit, de asemenea la reducerea şomajului în
România. În cursul acestei perioade rata şomajului s-a redus an de an, de la 7,4% în 2003 la 4% în 2007, crescând
uşor, la 4,4% la sfârşitul anului 2008. Începând cu sfârşitul anului 2008, tendinţa ascendentă a şomajului s-a reluat,
pe fondul• puternicei contracţii economice suferite de România în cursul anului 2009. În acest an, rata şomajului a
crescut de la 4,9% în ianuarie la 7,8% în decembrie, tendinţa ascendentă menţinându-se şi la începutul anului 2010 (
8,1% în ianuarie, 8,3% în februarie şi 8,4% în martie). În ce priveşte macroregiunea formată din regiunile Sud-
Muntenia şi Bucureşti-Ilfov, rata şomajului a urcat la 8,3%, în 2012, faţă de 8,2% în anul precedent, iar în
Macroregiunea 4 (Regiunea Sud-Vest Oltenia şi Regiunea Vest) rata şomajului a fost de 6% în 2012, în scădere faţă
de 6,4% în anul precedent. Anul trecut, în România rata şomajului regional pentru categoria de vârstă 15-24 de ani a
fost de 22,7% iar nivelul şomajului pe termen lung a ajuns la 45,3%.Există trei subregiuni în România unde şomajul
în rândul tinerilor a sărit de 30%. Este vorba despre Centrul şi Sud-Estul României, dar şi de regiunea Sud-Muntenia
.Cea mai mică rată a şomajului în rândul tinerilor este în Moldova: 12,3% din românii cu vârsta între 15 şi 24 de ani
nu au un loc de muncă.
Evolutia somajului in perioada 1990-2013, procentaj:

1991 3
1992 8,2
1993 10,4
1994 10,9
1995 9,5
1996 6,6
1997 8,9
1998 10,4
1999 11,8
2000 10,5
2001 8,8
2002 8,4
2003 7,4
2004 6,3
2005 5,9
2006 4,1
2007 4,4
2008 7,8
2009 6,87
2010 5,12
2011 5,59
2012 5,85
2013 5,29
Concluzii

Pentru a preveni șomajul, ar trebui luate în considerare urmatoarele aspecte:

1) Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor în
căutarea unui loc de muncă care au ca scop:

- furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor

- evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării profesionale

- dezvoltarea abilităţii şi încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către
acestea a deciziei privind propria carieră

- instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă.

Informarea şi consilierea profesională se realizează în centre specializate, de către consilieri de orientare


profesională din reţeaua centrelor de consiliere aparţinând ANOFM.

2) Medierea muncii – este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în
căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu.

Serviciile de mediere se acordă gratuit şi constau în:

- informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea,
organizarea de burse ale locurilor de muncă

- mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă
prin intermediul tehnicii de calcul

- preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea,


aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora.

De asemenea pot beneficia de servicii de mediere gratuite, la cerere, şi persoanele care ocupă un loc de muncă şi, din
diferite motive, doresc schimbarea acestuia.

3) Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri se acordă, la
cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi
tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă. Aceste servicii se acordă gratuit o singură dată,
pentru fiecare perioadă în care persoanele beneficiază de indemnizaţii de şomaj.şi sunt realizate de agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă sau, alţi agenţi cu care agenţiile încheie contracte.

4) Stimularea mobilităţii forţei de muncă

Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează într-o localitate situată la o
distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare
neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a două salarii minime brute pe ţară în
vigoare la data acordării.
Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează într-o localitate şi, ca urmare
a acestui fapt îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
egală

cu nivelul a şapte salarii minime brute pe ţară în vigoare la data instalării. Încetarea raporturilor de muncă sau de
serviciu din iniţiativa sau din motive imputabile angajatului, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării
în muncă, atrage obligaţia restituirii integrale de către angajat a sumelor acordate.

De asemenea, prin Programul de Redistribuire a Forţei de Muncă, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei prin Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă oferă programe de măsuri active de combatere a
şomajului pentru persoanele disponibilizate. Aceste servicii sunt oferite în mod gratuit de către specialiştii agenţiilor
judeţene pentru ocuparea forţei de muncă împreună cu conducerea unităţilor economice care urmează să
disponibilizeze

personal.

În condiţiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare şi restructurare, creşterea gradului de ocupare a
forţei de muncă se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecţie socială de la măsuri pasive la cele active
prin promovarea de măsuri de prevenire a şomajului, în special în rândul tinerilor şi a persoanelor expuse riscului de
a deveni şomeri de lungă durată. În acest context, prevenirea şi combaterea şomajului în rândul tinerilor şi a
şomajului de lungă durată constituie o problemă majoră şi o preocupare imediată a Guvernului României şi a
organismelor specializate în vederea elaborării unor măsuri speciale de formare profesională pentru tineri şi adulţi,
în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii, în vederea îmbunătăţirii capacităţii de angajare şi prelungire a vieţii active.

Cu alte cuvinte, trebuie înțeles termenul se șomaj, ce efecte poate produce și de ce nu este bine ca balanța să incline
în favoarea acestuia.

Un program în școlile din România, care să exprime realitatea prezentă, ar putea ambition elevii, studenții și
persoanele care sunt apte de muncă, să își depășească condiția, urmărind o soluție benefică pentru a nu fi în acest
impas. Elevii și studenții trebuie în special stimulați continuu pentru perfecționarea profesională deoarece doar prin
cunoștințe temeinice vor putea izbuti în societate și vor putea acede spre o carieră de succes.

Consider că persoanele care se află în această situație, chit că sunt apte de muncă se găsesc într-o “zonă de confort”,
din pricina indemnizațiilor primate de la stat, astfel, preferând să abandoneze ideea de a munci pentru a se întreține.

O altă posibilă problemă ar putea fi lipsa studiilor necesare, fără de care nu pot fi profesioniști în material în care
doresc să profesese, astfel, șanselor acestora de a se angaja, scade drastic.
Bibliografie:

www.adrcentru.ro

www.anofm.ro

www.dex.ro –șomajul

www.helpcontabilitate.blogspot.ro -șomajul, dezechilibru macrosocial

www.proiect-compass.ro șomajul-dezechilibrul economic

www.helpcontabilitate.blog.ro (Metode de prevenire a șomajului)

Șomajul și piața muncii, Cătălin Anghel ( www.scribd.com )

www.statistici.insse.ro

www.Wikipedia.com –șomajul

www.zf.ro

S-ar putea să vă placă și