Protecţia juridică a pădurilor

Cuprinzând mai puţin de un sfert din suprafaţa totală a ţarii, pădurile ocupă un loc
important în cadrul economiei noastre naţionale.
Ele servesc la apărarea terenurilor agricole împotriva secetei, a alunecărilor de teren,
la ameliorarea şi refacerea calităţii naturale asolului, la purificarea aerului, în domeniul
balneoclimateric şi în dezvoltarea asezarilor omeneşti, pentru păşunatul animalelor,
exercitarea vânătorii, agrement etc.
Totodată, pădurile constituie o preţioasă materie primă pentru industria de prelucrare a
lemnului, industria hârtiei, celulozei, industria chimică, construcţii, transporturi şi alte ramuri
ale economiei naţionale.
Atât în trecutul îndepărtat, cât şi în secolul nostru, pădurile au fost supuse unui jaf
furibund, tăierile iraţionale asociate cu nerespectarea măsurilor de refacere şi protecţieau
produs importante modificări ecologice, cu consecinţe grave pe plan economico-social şi
cultural. În prezent legea prevede ca menţinerea suprefeţei fondului forestier, este o obligaţie
naţională, fiind interzisă reducerea din orice motiv a fondului.În acelaşi timp se impune
creşterea suprafeţei fondului forestier în zonele cu deficit de păduri în jurul aşezărilor umane
şi în special a celor urbane.
Codul legal al ocrotirii şi dezvoltării pădurilor îl constituie Codul Silvic aprobat prin
Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996.
Potrivit art.20 din Codul silvic, pădurile, după funcţiile pe care le îndeplinesc, se
împart în “grupe funcţionale” astfel:
1) grupa I cuprinde păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei
şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului
şiecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şirezervaţii;
2) grupa a II-a cuprinde păduri cu funcţii de producţie şi deprotecţie în care se
urmăreşte să se realizeze în principal masa lemnoasă de calitate superioară şi alte produse ale
pădurii şi concomitent protecţia calităţii factorilor de mediu.
Pădurile din grupa I funcţională nu pot constitui obiect al unor acte juridice de
înstrăinare, în sensul că nu se poate reconstitui dreptul de proprietate privată. Semnificaţia
juridică a acestei clasificări constă în faptul că se pot afla în administrarea directă a direcţiilor
silvice teritoriale ale Regiei Naţionale a Pădurilor numai pădurile de importanţă naţională, iar
pădurile de importanţă locală se pot afla în administrarea directă a altor persoane juridice sau
fizice. În principiu, pădurile sunt susceptibile de apropriere, deci se află în circuitul civil.
În mod excepţional când titularul dreptului de proprietate asupra pădurii este statul,
asupra acestor păduri se pot exercita drepturi reale, fără însă a se putea dispune de acestea
prin înstrăinare.
Potrivit acestei legi, pădurile, terenurile destinate împăduririi, precum şi terenurile
neproductive incluse în amenajări silvice, constituie indiferent de natura dreptului la
proprietate, fondul forestier național.

1
 Codul Silvic prevede că pădurile pot face atât obiectul proprietăţii publice cât și
private, dar oricare ar fi forma de proprietate, pădurile sunt de interes national, căzând astfel
în sfera protecţiei statului și nu a autoritaţilor locale.
Legea permite proprietarilor de păduri, care sunt persoane private, să le utilizeze, să le
vândă sau să le înstrăineze, dar numai cu respectarea prevederilor Codului Silvic, care
limiteaza exercitarea dreptului de proprietate și interzice în mod expres orice construcţie pe
fondul forestier.
Una din cauzele majore ale distrugerii pădurilor o reprezinta incendiile. Din
nefericire, anual în Romania se pierd cca 350 ha din această cauză. Pagubele sunt mari dacă
ținem seama de consecintele pe termen scurt (modificarea peisajului, disparitia faunei și a
florei, uneori apartinand speciilor rare), dar mai ales pe termen lung (reconstituirea
biotopului).
Multimea de gunoaie rămasă în urma oamenilor care uită că atunci când părăsesc
padurea s-o lase asa cum ar dori sa o gaseasca cand se reintorc, duce la poluarea solului, a
apelor subterane și a aerului, inevitabil la moartea lenta a padurii.
Mai grav este faptul ca o bună parte din aceste gunoaie, îndeosebi materialele plastice,
sunt foarte rezistente la acţiunea bacteriilor și practic, nu se reciclează pe cale naturală.
În acţiunea distructivă a fondului forestier un rol însemnat îl au tăierile necontrolate
ale copacilor care duc inevitabil la modificări ale climei, la impuţinarea animalelor sălbatice,
la distrugerea echilibrului natural. Din păcate, taierile abuzive de lemn au ocupat multa
vreme prima pagina a ziarelor, în condiţiile în care la nivel oficial furtul masiv nu era
recunoscut.
Efectele nagative ale defrişărilor sunt multiple: eroziunea solului, inundaţii din ce în
ce mai frecvente și mai primejdioase, alunecări de teren, schimbări ale cursurilor apelor,
desertificare, încălzire globală, etc.
Pădurea, odată distrusă de tulburările provocate de intervenţiile nepricepute ale
omului cu greu se poate reface. Vegetaţia forestieră trebuie să strabata iaraşi drumul de
milenii, să se razboiască ani și ani cu eroziunea, pentru a castiga poziţia pierdută.
Cicatrizarea ranilor provocate de om sau de alte cauze se poate face prin reimpaduriri,
dar din nefericire, ambianţa originală a pădurilor este dificil de restaurat și în plus durează
ani.

Protecţia juridică a pădurilor proprietate publică

Pădurile se găsesc în contact direct permanent cu aerul şi apele; dacă acestea sunt
poluate acţiunea poluării pădurilor este rapidă, ducând la modificarea radicală a configuraţiei
ecosistemelor naturale. Cel mai însemnat efect al poluării aerului asupra pădurilor îl
constituie reducerile considerabile de creşteri, fapt ce duce în final la uscarea totală a
arborilor cu influenţe negative asupra funcţiei recreative şi sanitare a pădurilor. Procentul de
împădurire oscilează, în ţara noastră, în jurul a 27%.
Cadrul legal al protecţiei şi dezvoltării pădurilor îl constituie Codul Silvic din 1996,
completat cu unele reglementări speciale în materie. Regia Naţională a Pădurilor care are în
administrarea sa fondul forestier naţional propritate publică, are îndatorirea de a lua măsuri de
prevenire şi de combatere a dăunătorilor şi bolilor; pentru a proteja fauna şi flora se aplică
metode biologice de combatere care să asigure echilibrul biologic.

2
 Măsurile de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi bolilor care prezintă pericol
pentru păduri se stabilesc de către Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului împreună cu
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Deţinătorii cu orice titlu ai pădurilor, vegetaţii forestire din afara fondului forestier şi
pajiştilor sunt obligaţi:
a) să menţină suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier,
fiind interzisă reducerea acesteia cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege;
b) să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurilor stabilită de
amenajamentele silvice şi aprobate prin lege;
c) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic a
lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului
ecologic;
d) să respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafeţelor exploatate stabilite de
autoritatea centrală pentru silvicultură în acord cu condiţiile de utilizare durabilă a pădurilor,
prevăzute de autoritatea centrală pentru protecţia mediului;
e) să asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcţii
deosebite de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari cu procese de alunecare şi
eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestire,
precum şi pentru alte asemenea păduri;
f) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe
păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
g) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de
capacitatea de refacere aacestora;
h) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, în limitele potenţialului
de regenerare potrivit prevederilor legale;
i) să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care
afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
Deţinătorii de păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră mai au obligaţia să aplice
întocmai măsurile de depistare, prevenire şi combatere a dăunătorilor şi bolilor, potrivit legii
şi programelor deacţiuni stabilite, şi să coreleze tratamentele ce se efectuează în păduri cu
cele ce se aplică la culturile agricole, precum şi pe păşuni şi fâneţe.
Reducerea suprafeţei pădurilor, în general a fondului forestier proprietate publică este
interzisă.
Prin excepţie, se admite ocuparea definitivă a unor terenuri din fondul forestier şi
folosirea în alte scopuri decât cele silvice, cu respectarea cerinţelor legale pentru: construcţii
cu destinaţie militară, căi ferate, şosele de importanţă deosebită, linii electrice de înaltă
tensiune, forări, sonde şi echipamente aferente acestora, conducte magistrale de transport-
gaze sau petrol, ori pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare, de gospodărire a apelor sau de
realizare a unor noi surse de apă.
Astfel de ocupări de terenuri din fondul forestier se fac, de regulă, pe bază de schimb,
terenurile primite urmând a fi împădurite; beneficiarul scoaterii definitive de terenuri din
fondul forestier, care nu dispune de teren echivalent pentru aceasta, va plăti deţinătorului de
teren contravaloarea acestuia.

3
 Legea admite şi scoaterea temporară a unor terenuri din fondul forestier proprietate
publică, pentru folosirea în alte scopuri decât producţia silvică, cu sau fără defrişarea
vegetaţiei existente.
Beneficiarul va plăti atât chiria pentru terenul respectiv, cât şi contravaloarea pierderii
de creştere ca urmare a tăierii masei lemnoase, cheltuielile necesare reinstalării vegetaţiei
forestiere şi întreţinerii acesteia până la realizarea stării de masiv, precum şi valoarea
obiectivelor existente care se dezafectează ca urmare a transmiterii terenului. Tot pentru
protejarea pădurilor, la amplasarea de obiective industriale, unităţi comerciale sau de altă
natură, la distanţe mai mici de 1 km de liziera pădurii, care prin funcţionare pot adduce
prejudicii acesteia, beneficiarul va trebui să obţină, în prealabil, avizul Regiei Naţionale a
Pădurilor.
Paza pădurilor pe care le administrează este asigurată decătre Regia Naţională a
Pădurilor împotriva tăierilor ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradărilor,
păşunatului, braconajului şi altor fapte păgubitoare şi pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor.
Acţiunile de pază a pădurilor sunt sprijinite de prefecţi, consiliile judeţene şi locale şi
unităţile de poliţie, conform prevederilor legale.
Acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor sunt sprijinite şi formaţiile civile de
pompieri, potrivit atribuţiilor legale; persoanele fizice aflate în zonele cu vegetaţie forestieră
în care s-au produs incendii sunt obligate să participle la stingerea acestora.
Accesul în pădure cu autovehicule şi vehicule tractate de animale este permis numai
pe drumurile forestire permanente în condiţiile respectării indicatoarelor de circulaţie; fac
excepţie utilajele forestiere, vehiculele tractate de animale folosite la colectarea lemnului,
precum şi vehiculele care poartă stupi.
Arborii destinaţi a fi tăiaţi se vor marca în prealabil cu ciocane silvice de către
personalul silvic. La exploatarea masei lemnoase, ocoalele silvice, agenţii economici şi
persoanele fizice autorizate au obligaţia să folosească tehnologii de recoltare şi scoatere a
lemnului din pădure care să nu ducă la degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea
sau vătămarea seminţişului utilizabil, a arborilor nedestinaţi exploatării, peste limitele
admise.

Protecţia juridică a pădurilor proprietate privată

Unele terenuri cu vegetaţie foresteiră au fost restituite foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora, deci pe lângă propritate apublică există şi proprietatea privată asupra
pădurilor.
Administrarea pădurilor proprietate privată se realizează de către proprietarii
elementelor componente ale fondului forestier din această categorie individual sau în
asociere.
Proprietarii de păduri şi terenuri din fondul forestier privat au obligaţia să le
gospodărească în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului.
Modul de gospodărire a fondului forestier privat este stabilit prin amenajamente
silvice, care se întocmesc pe tipuri de pădure şi pe ansamblul localităţii, fără a afecta dreptul
de proprietate.
Nerespectarea acestor prevederi constituie contravenţie sau infracţiune, după caz.
Cheltuielile aferente întocmirii acestor amenajamente silvice se suportă de la bugetul de stat.
4
 Proprietarii fondului forestier privat trebuie să se îngrijească de regenerarea pădurilor
după tăiere în cel mult doi ani cu sprijinul tehnic al Regiei Naţionale a Pădurilor; în caz de
nerespectare aacestor obligaţii, ministrul de resort, după somaţie, va dispune Regiei Naţionale
a Pădurilor executarea prin ocolul silvic, pe contul proprietarului, a lucrărilor de reîmpădurire
şi întreţinere până la regenerarea definitivă.
Devizul poate fi contestat de proprietar în termen de 30 dezile de la comunicare, la
judecătorie. Devizul acceptat constituie titlu executoriu şi temei al executării silite; pe
perioada executării lucrărilor de regenerare se interzice folosirea în alte scopuri a zonei
forestiere.
În cazul producerii unor calamităţi naturale, acţiunea de reîmpădurire va fi sprijinită
de Regia Naţională a Pădurilor prin acordarea de material săditor şi asistenţă tehnică, în mod
gratuit.
Deţinătorii de păduri proprietate privată au obligaţia să le menţină în stare bună de
sănătate, să execute la timp lucrările de igienă şi protecţie cu sprijinul tehnic al Regie
Naţionale a Pădurilor; dacă constată apariţia de boli şi dăunători vor semnala ocolul silvic şi
vor executa lucrări de combatere a acestora.
De asemenea au obligaţia să asigure paza pădurilor împotriva tăierilor ilegale de
arbori, distrugerilor de seminţe, incendiilor, furturilor, păşunatului neautorizat şi a altor fapte
păgubitoare; contra cost Regia Naţională a Pădurilor are obligaţia să asigure şi paza pădurilor
proprietate privată.
Deţinătorii de păduri proprietate privată vor fi sprijiniţi în acţiunile de pază a
pădurilor şi stingerea incendiilor de pădure decătre organele silvice, prefecţii, consiliile
judeţene şi locale, unităţile de poliţie, unităţile şi formaţiunile de pompieri, unităţile
Ministerului Apărării Naţionale, potrivit atribuţiilor ce le revin prin lege.
Cu scopul protecţiei pădurilor legea interzice păşunatul în arboretele în curs de
regenerare, în pădurile cu funcţii speciale de protecţie, în seminţişuri şi plantaţii cu vârste mai
mici de 10 ani şi cu înălţime sub 3 m, în păduri de plopi şi salcie sub vârsta de 5 ani.
Controlul asupra modului în care se aplică regimul silvic înpădurile proprietate
privată se organizează de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Deţinătorii de păduri proprietate privată sunt obligaţi să recolteze numai arbori
marcaţi de personalul silvic, să respecte regulile silvice de exploatare a masei lemnoase şi
cele referitoare la circulaţia materialului lemnos prevăzute de lege; marcarea şi evaluarea
arborilor destinaţi tăierii se fac la cerere contra cost de către personalul silvic autorizat, odată
cu aceasta proprietarii primind şi documentele legale pentru exploatarea şi transportul
materialului lemnos.
Legea interzice primirea spre încărcarea şi transportul materialelor lemnoase
neînsoţite de documentele legale de provenienţă; de asemenea este interzisă efectuarea
operaţiunilor de prelucrare a lemnului rotund în cherestea dacă nu există documente legale de
provenienţă a acestuia.
Legea interzice defrişarea vegetaţiei forestiere de peterenurile din afara fondului
forestier cu o înclinare mai mare de 30 de grade şi care îndeplineşte funcţii speciale de
protecţie sau înainte de atingerea vârstei exploatabilităţii, stabilite prin normele tehnice; de
asemenea este interzisă tăierea, incendierea, distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a
jnepenişurilor.

5
 Raspunderea contraventionala
Potrivit art.82 din Legea protecţiei mediului nr.137/1995, republicată, pentru
încălcarea prevederilor acestui act normative poate intervene răspunderea contravenţională,
civilă sau penală, după caz.
Conform art.83 din Legea protecţiei mediului nr.137/1995 republicată, următoarele
fapte constituie contravenţii:
- încălcarea prevederilor legale privind protecţia ecosistemelor terestre prin
nerespectarea obligaţiei legale de a menţine suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din
afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente;
- nerespectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic a lemnului
stabilite în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
- degradarea mediului din fondul forestier prin depozitări necontrolate de deşeuri de
orice fel pe terenurile acestui fond;
- încălcarea obligaţiei de a exploata resursele pădurii (fondul cinegetic şi piscicol)
numai în limitele de regenerare, potrivit legii ş.a.

Răspunderea penala
Potrivit art.85 din Legea protecţiei mediului nr.137/1995, republicată, constituie
infracţiuni şi se pedepsesc potrivit legii penale următoarele fapte:
- defrişarea vegetaţiei lemnoase din afara fondului forestier, situate pe terenuri cu
pante foarte mari ,cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării sau în limita
superioră a vegetaţiei forestiere;
- degradarea terenurilor silvice, a împrejurimilor acestora ori împiedicarea luarii
masurilor de conservare a bornelor şi semnelor topografice sau geodezice, precum şi
înlăturarea acestora;
- ocuparea fără drept, în tot sau în parte, a unor păduri, terenuri din fondul forestier
naţional, precum şi distrugerea, degradarea sau mutarea semnelor de hotar ori a reperelor de
marcare;
- tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul
forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră, dacă valoarea pagubei este de
peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, sau
dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori
în interval de doi ani, fapta fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, sau cu amendă.
Dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar când
fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Alte infracţiuni sunt:
- falsificarea ciocanului silvic de marcat arbori de exploatat;
- distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, prin incendiere, a unor
păduri de pe suprafeţe întinse de terenuri;
- distrugerea sau vătămarea arborilor ori lăstarilor prinpăşunare în pădure în zone în care
păşunatul este interzis;
- distrugerea sau vătămarea, în orice mod a jnepănişurilor.

Răspundrea civila
6
 Potrivit prevederilor art.114 alin.(82) din Legea fondului funciar nr.18/1991, prin
actul de constatare se dispune cu privire la suportarea pagubelor “de către cei vinovaţi” și
după caz, restabilirea situaţiei anterioare. Răspunderea civilă intervine atunci când prin
contravenţia sau infracţiunea săvârşită în cadrul raporturilor de dreptul mediului se cauzează
şi un prejudiciu patrimonial.
Datorita multiplelor sale funcţii, pădurea are un rol hotărâtor în menţinerea
echilibrului natural. Astăzi, când problema mediului înconjurător a devenit o problemă
globală, ea ar trebui conştientizată nu numai de agenţiile de monitorizare a calităţii mediului,
ci și de oamenii care nu au neapărat cunoştinţe în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE:

1. CRISTINA ONEŢ- Suport curs-Dreptul mediului;

2. Legea fondului funciar nr.18/1991;
3 .Legea protecţiei mediului nr.137/1995, republicată în Mon. Of. nr. 70 din 17.02.2000;
4. Codul silvic.