Suport de Curs Advocacy PDF

CURS DE ADVOCACY
Manualul participantului
Sinaia, 21-24.06.2005
„Participarea tinerilor la combaterea stigmei

şi discriminării – Reţea de tineri activişti
pentru drepturile tinerilor în context
HIV/SIDA”
P ar ti ci p a rea ti n e ril or l a c om bate r ea sti gm e i şi di scr imi n ări i – Reţea d e t i n er i
acti vi şti pen tr u d r eptu ril e tin eril o r în co ntext HIV/ SIDA” (S in aia, 21-24. 06. 2005)
SESIUNEA 1
2
«Advocacy pentru apărarea şi promovarea drepturilor

tinerilor în context HIV/SIDA»
Atelier de formare
Sinaia, 20 – 23 iunie 2004
Acest atelier este parte componentă a proiectului UNOPA intitulat „Participarea tinerilor în
lupta contra stigmatizării şi discriminării – lucru în reţea a tinerilor avocaţi pentru drepturile
copiilor în context HIV/SIDA” (proiect derulat din martie până în decembrie 2005).
Scopul atelierului
Pregătirea unui grup de tineri lideri pentru a forma o reţea funcţională de promovare şi apărare
a drepturilor tinerilor.
Obiectivele generale ale atelierului sunt următoarele:

1. cunoaşterea şi înţelegerea unor elemente definitorii ale procesului de advocacy (PA)
2. cunoaşterea, înţelegerea şi asumarea misiunii de „avocat” al tinerilor
3. formarea/dezvoltarea unor abilităţi folositoare pentru îndeplinirea cu succes a misiunii
4. cunoaşterea şi înţelegerea unor modalităţi practice de lucru în vederea îndeplinirii misiunii
5. mai buna cunoaştere şi înţelegere a persoanei şi a relaţiilor interpersonale
Aceste obiective se regăsesc operaţionalizate sub formă de obiective specifice astfel:
Obiective
Obiective specifice
generale
1, 2 Identificare/formulare de elemente definitorii ale PA
1, 2 Caracterizarea paşilor unui PA
2 Formularea misiunii de „avocat” al tinerilor
2 Identificarea conţinutului misiunii

Identificarea şi descrierea contextului în care acţionează avocatul
1, 2
tinerilor
3
Identificarea de reglementări în materie cuprinse în legislaţia română

1, 2, 3, 4
actuală/documente europene
5,2 Enumerarea de drepturi şi obligaţii ale copiilor/persoanelor adulte
Identificarea şi analiza problemelor/dificultăţilor şi a soluţiilor
1,2
posibile
3, 4, 5 Caracterizarea unor metode de advocacy – beneficii şi costuri
3, 4, 5 Utilizarea unor metode de advocacy
3, 5 Folosirea/exersarea unor abilităţi necesare îndeplinirii misiunii
4, 5 Analiza de rezultate/produse/activităţi-teste de autocunoaştere
Formarea se adresează unui grup de 16 tineri, reprezentând asociaţii membre UNOPA,

potrivit cu lista ataşată în anexă.
Participanţii au fost selectaţi în urma unui concurs de tip „Debate”, anul acesta. Ei au
calităţi/potenţial de lideri în organizaţiile lor şi şi-au exprimat liber voinţa de a participa la
realizarea scopului acestui atelier.
Formarea este asigurată de o echipă:

Traian Stanciu – TEASER Media, formator, PR manager
Lăcrămioara Olteanu – Asociaţia MASTER Forum, formator, coordonator Proiect PAL-TIN
(Cv-urile se găsesc în anexă)
Atelierul de formare este organizat pe sesiuni de lucru de o oră şi jumătate fiecare.
Conţinutul cognitiv-formativ este centrat pe următoarele probleme:

I. Cine suntem?
II. Ce misiune ne asumăm?
III. Cum ne putem duce la îndeplinire misiunea asumată?
4
Descrierea proiectului
Acest proiect vine în continuarea celor cinci ateliere de lucru şi cursuri pentru tinerii din
cadrul organizaţiilor membre UNOPA, organizate în 2004 de UNOPA în parteneriat cu
UNICEF şi Fundaţia „Alături de Voi”, Reuniune Naţională Master Forum, în cadrul cărora
am identificat nevoia de implicare a tinerilor în problemele legate de impactul HIV/SIDA
asupra calităţii vieţii lor.
În egală măsură, UNOPA a identificat în planificarea ei strategică 2004-2006, nevoia

dezvoltării unei axe de intervenţie privind implicarea tinerilor din cadrul organizaţiilor sale
membre în problematica HIV/SIDA, în perspectiva atragerii la nivelul conducerii federaţiei a
unui grup de tineri cu potenţial de lideri/advocates pentru probleme de interes comun ale
persoanelor infectate/afectate de HIV/SIDA şi care să aibă o viziune de ansamblu asupra
misiunii UNOPA.
Cele 22 de organizaţii membre UNOPA au ca beneficiari direcţi, în prezent, un număr de

1200 de copii şi tineri cu vârste cuprinse între 13 -19 ani, aproximativ 6% din totalul cazurilor
înregistrate oficial la această categorie de vârstă. Convenţia Drepturilor Copilului, Constituţia
României, precum şi alte reglementări în vigoare înţeleg prin „copil” orice persoană care nu a
împlinit vârsta de 18 ani.
Din monitorizarea cazurilor de încălcare a drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA

efectuată de UNOPA în 2004, precum şi din cea în curs de derulare, a rezultat că Drepturile
Copilului care trăieşte cu HIV/SIDA în România nu sunt respectate în integralitatea lor,
UNOPA documentând cazuri de
- discriminare a copiilor în şcoli, spitale, comunitate, servicii medicale specializate
(stomatologie, ginecologie etc.)
- discontinuităţi în privinţa accesului la tratament antiretroviral şi a unei
monitorizări clinice conforme cu Ghidul terapeutic naţional
(Cf. Rapoarte de monitorizare UNOPA publicate în www.unopa.ro).
5
În 2004, cu ocazia atelierelor de lucru cu şi pentru adolescenţi organizate de UNOPA cu

sprijin financiar şi tehnic UNICEF, s-a constatat o dorinţă de implicare a adolescenţilor şi
tinerilor seropozitivi în dezbaterile şi deciziile relative la promovarea şi apărarea drepturilor
lor. La Conferinţa Naţională din martie 2004, „HIV/SIDA şi Drepturile Omului”, organizată
de UNOPA în parteneriat cu UNICEF, o adolescentă, Ancuţa, a vorbit public reprezentanţilor
autorităţilor centrale şi ai altor organisme guvernamentale şi neguvernamentale, despre ce
înseamnă să trăieşti cu HIV. În cea de-a doua zi a lucrărilor Conferinţei, în cadrul atelierului
de lucru al tinerilor, un grup de adolescenţi a decis ca în plenul conferinţei să prezinte
rezultatele atelierului lor, dar şi să comunice o fărâmă din suferinţa adolescentului discriminat
din cauza statusului sau medical. Atât audienţa, cât şi conducerea UNOPA, au fost
impresionate de forţa acestor tineri şi de impactul pe care „vocea” lor l-a avut în sensibilizarea
participanţilor cu privire la problemele care afectează copiii şi tinerii care trăiesc cu
HIV/SIDA.
La conferinţa de presă din 2 decembrie 2004, organizată de Ministerul Sănătăţii cu prilejul

Zilei Mondiale Anti-SIDA, un grup de copii şi adolescenţi ai asociaţiei membre UNOPA,
„Glasul inimii” (Iaşi) a prezentat un spectacol de dans şi peer-drama care a avut un succes
deosebit în mass-media centrală.
Toate aceste evenimente au consolidat argumentarea unora din obiectivele planificării

strategice UNOPA 2004-2006, care face referire la creşterea gradului de implicare a tinerilor
PLWHA în acţiunile federaţiei de promovare şi apărare a Drepturilor Copilului care trăieşte
cu HIV/SIDA din România, precum şi în mecanismul decizional UNOPA şi al organizaţiilor
sale membre.
Acest proiect este, prin facilitarea implicării directe a copiilor şi adolescenţilor

seropozitivi în promovarea şi apărarea drepturilor persoanelor infectate şi afectate HIV,
un răspuns concret la evoluţia misiunii UNOPA, a procesului de emancipare a
persoanelor afectate de HIV/SIDA din România, şi, în mod special, la nevoile de
implicare activă în probleme şi decizii care îi afectează direct, nevoi exprimate de
adolescenţii şi tinerii din cadrul federaţiei.
6
Scopul proiectului:
Creşterea gradului de respectare a drepturilor copiilor şi tinerilor care trăiesc cu
HIV/SIDA din România.
În acest sens, obiectivele pe care UNOPA şi le propune în cadrul acestui proiect, sunt:
1. Până la finalul proiectului, 30 de tineri seropozitivi cu abilităţi de leaderi vor fi

implicaţi în dezbateri şi forumuri de discuţii cu privire la problematica copiilor şi
tinerilor afectaţi de HIV/SIDA
2. Până la finalul proiectului, 15 tineri seropozitivi cu abilităţi de leaderi îşi vor dezvolta
cunoştinţele si abilităţile de „advocate” prin intervenţii în promovarea şi apărarea
drepturilor persoanelor seropozitive
3. Până la finalul proiectului, UNOPA va crea o reţea funcţională care va include cei 15
tineri seropozitivi cu abilităţi de leaderi şi care se va implica direct în monitorizarea,
promovarea şi apărarea drepturilor în sectorul HIV/SIDA.
1.5. Beneficiari direcţi:
• 30 de tineri din 22 de organizaţii membre UNOPA, precum şi din cadrul altor

organizaţii/centre de plasament: Health Aid, ARAS, Fundaţia Alături de Voi, Romanian
Angel Appeal, FDPSR etc pentru selecţia participării la concursul de debate
• 15 tineri lideri din sectorul ONG – HIV/SIDA, care vor forma o reţea de tineri activişti
pentru apărarea/promovarea drepturilor copiilor şi tinerilor care trăiesc cu HIV/SIDA
• 22 de organizaţii membre UNOPA
7
Activităţi
1. Organizarea unui concurs de dezbatere (debate contest)
2. Organizarea unui atelier de formare pentru tinerii cu potenţial de „avocaţi”

(advocates)
• Pentru însuşirea conceptului de advocacy, planificarea unui proces de Advocacy
(definirea problemei, informarea, stabilirea obiectivelor, identificarea target-ului,
identificarea aliaţilor, resurse, stabilirea planului de lucru, implementarea
monitorizarea şi evaluarea demersului de advocacy), dezvoltarea de strategii de
advocacy, dezvoltarea de abilităţi (scrierea şi utilizarea uni comunicat de presă,
susţinerea unui interviu, susţinerea unei prezentări, lobby-ul şi întâlnirile face to face,
organizarea unei conferinţe de presă), integrarea demersurilor de advocacy în strategia
organizaţiei.
3. Coordonare şi asistenţă tehnică pentru implicarea reţelei de tineri în analiza

cazurilor de încălcări de drepturi monitorizate de UNOPA
3.1 Asigurarea circuitului informaţional între UNOPA şi reţeaua de tineri advocates se
va face prin email, telefon, poştă, întâlniri regionale. Întâlnirile regionale vor fi
organizate trimestrial şi au ca scop, pe de o parte, oferire de asistenţă tehnică
pentru tinerii leaderi şi, pe de alta parte, monitorizarea proiectului. La aceste
întâlniri vor participa coordonatorul de proiect şi membri ai Consiliului de
Administraţie UNOPA şi tinerii leaderi.
3.2 Sprijin tehnic pentru înţelegerea/analiza cazurilor semnalate în monitorizarea
cazurilor de încălcare de drepturi constă în acordarea de răspunsuri la întrebări şi
explicaţii detaliate pentru anumiţi termeni, întocmirea listei de indicatori pentru
analiza cazurilor de încălcare a drepturilor, furnizarea oricărui tip de informaţie
solicitat de tineri relativ la analiza cazurilor.
8
4. Sprijin tehnic/recomandări, sugestii, informaţii utile pentru iniţiativele de

advocacy ale tinerilor la nivel local include furnizarea de informaţii şi instrumente de
lucru (organizare evenimente etc.)
4.1. Cei 15 lideri identificaţi vor fi implicaţi de UNOPA în analiza, şi intervenţie în
măsura posibilităţilor, în cazurile de încălcare a drepturilor persoanelor care
trăiesc cu HIV/SIDA monitorizate de organizaţiile membre UNOPA.
4.2. Lunar cei 15 lideri identificaţi vor trimite un raport de analiză privind cazuri de
încălcare a drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA, referate de
UNOPA.
4.3. Staff-ul proiectului va centraliza/capitaliza rapoartele liderilor.
5. Organizarea unei conferinţe de presă a tinerilor advocates

Follow–up: conferinţă de presă (monitorizare presă scrisă şi audio-video) – pentru a evalua
impactul atât al conferinţei de presă, dar şi al proiectului, în general, se va monitoriza presa
scrisă şi audio-video timp de 3 zile dupa derularea evenimentului.
2.6. Calendarul activităţilor
Titlul activităţii M1 M2 M3 M4 M5 M6 M7 M8 M9
Organizarea unui concurs

x x
de dezbateri
Organizarea unui atelier

de formare pentru tinerii x x
cu potenţial de advocates
Coordonare şi asistenţă
tehnică pentru implicarea
reţelei de tineri în analiza
x x x x x
cazurilor de încălcări de
drepturi monitorizate de
UNOPA
9
Organizarea unei
conferinţe de presă a x x
tinerilor advocates
10
Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA

(UNOPA) este singura federaţie neguvernamentală din România formată din organizaţii ale
persoanelor afectate de HIV/SIDA, axată pe advocacy pentru promovarea şi apărarea
drepturilor persoanelor infectate şi afectate de HIV/SIDA din România.
Din iunie 2000 şi până în prezent, UNOPA a apărat şi promovat drepturile a mii de copii,
tineri şi adulţi infectaţi HIV sau bolnavi de SIDA, precum şi drepturile familiilor lor:
Acces la tratament antiretroviral continuu, gratuit şi nediscriminatoriu
Acces egal la servicii şi îngrijiri medicale
Dreptul la o protecţie socială adecvată nevoilor persoanelor infectate/afectate de HIV/SIDA
şi la un suport psiho-social adecvat
Dreptul la nediscriminare şi incluziune socială
Dreptul la educaţie şi integrare socio-profesională.
UNOPA este o voce la nivel naţional pentru:

Persoanele infectate HIV sau bolnave SIDA (copii, tineri, adulţi) din România
Familiile afectate de HIV/SIDA din România
Organizaţiile comunitare membre (în prezent 23) din Bucureşti şi din 15 judeţe din România
şi care numără peste 1200 de beneficiari, persoane infectate HIV sau bolnave de SIDA.
UNOPA este o voce la nivel naţional prin:

Activitatea de promotor şi Vicepreşedinte în Comisia Naţională pentru Supravegherea,
Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV
Organizarea de conferinţe, seminarii şi reuniuni de lucru
Organizarea/participarea la campanii publice, proteste, scrisori deschise, apeluri la
solidaritate, manifeste, comunicate şi conferinţe de presă
Organizarea de expoziţii, spectacole şi evenimente specifice
Publicaţii (Rapoarte de monitorizare, revista „Pozitiv”)
Reprezentare în instanţă
Advocacy/Lobby pentru:
promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA
influenţarea politicilor publice din România în sensul adaptării lor la nevoile persoanelor
care trăiesc cu HIV/SIDA în România
11
servicii publice, medicale şi sociale de calitate
Principii de intervenţie
Drepturile (universale şi specifice) - instrumente de reducere a vulnerabilităţii fizice şi sociale
a persoanelor la HIV/SIDA, de reducere a impactului şi transmiterii virusului HIV:
Suport pentru liderii copiilor, tinerilor şi adulţilor infectaţi HIV/SIDA, la toate nivelurile
de răspuns la HIV/SIDA
Suport pentru dezvoltarea instituţională a organizaţiilor membre şi a federaţiei ca reţea
Suport pentru dezvoltarea serviciilor sociale oferite de organizaţiilor membre
12
SESIUNEA 2
13
Identitatea personală
Obiective
Cunoaşterea personală şi interpersonală
Cunoaşterea legislaţiei pentru identificarea de drepturi şi obligaţii
Folosirea unor concepte-cheie (status, rol)
Formarea/dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă şi de prezentare publică
Metode
Expunere
Lucru pe echipe
Analiză de text
Test de autocunoaştere
Prezentarea publică
Materiale suport
Suport conceptual
Abilităţi de prezentare publică – listă de feed-back
Testul Belbin
Legislaţie (selecţie)
Rezultate
listarea rolurilor în echipă (roluri Belbin) pentru toţi membrii grupului de participanţi
listare drepturi-obligaţii/aşteptări pentru diferitele categorii de persoane
Conţinuturi
14
Definirea identităţii personale prin conceptele de status şi rol/roluri
A. Status (statut) şi rol – concepte în definirea identităţii

Statutul şi rolul pot fi definite în varii feluri. Iată mai jos două astfel de abordări.
a. definirea în funcţie de drepturi şi obligaţii
Statutul - ansamblul de drepturi ale unei persoane
Rolul – ansamblul de obligaţii ale unei persoane, corespunzătoare statutului sau
b. definirea în funcţie de „aşteptări”
Statutul – aşteptările persoanei faţă de ceilalţi
Rolul – aşteptările celorlalţi faţă de acea persoană
Exerciţiu:
Ce statut şi ce rol au copiii în raport cu părinţii lor?
Comentariu:
Statutul şi rolul unei persoane sunt strâns legate, se presupun reciproc. Mai mult, ceea ce este
un drept pentru o persoană, este o obligaţie pentru altă persoană/persoane. Ceea ce este o
obligaţie pentru unii, este un drept pentru alţii.
Exemplu:
Notele din catalog, la şcoală.
- a pune note în catalog este dreptul exclusiv al profesorului
- el are obligaţia de a pune notele în catalog
- elevul are obligaţia de a recunoaşte dreptul profesorului de a pune notele în catalog
- elevul are dreptul să ceară profesorului să pună nota în catalog, nu pe un carnet, foaie
etc
Recunoaşterea statutului înseamnă recunoaşterea drepturilor aferente acelui statut.

Asumarea rolului înseamnă înţelegerea şi acceptarea obligaţiilor care sunt conţinute în rolul
respectiv.
15
Întrebări particularizate:
1. Ce înseamnă copil seropozitiv?
2. Ce statut are el?
3. Ce rol corespunde acestui statut?
4. Cum îi este recunoscut statutul de către ceilalţi?
5. Cum îşi asumă rolul de persoană seropozitivă?
Exerciţiu:
Lucru pe echipe
Listaţi elementele definitorii pentru statutul şi rolul următoarelor categorii de persoane:
primar, parlamentar, persoană seropozitivă, elev şi profesor, cetăţean român, cetăţean
european.
B. Ce roluri pot avea într-o echipă?

Testul Belbin ne poate da o măsură (chiar dacă relativă), a diferitelor roluri pe care le pot
avea membrii echipei. Testul ne spune şi ce roluri ne asumăm cu mai multă plăcere şi mai
multă eficacitate.
Administrarea testului.
16
Cum să... analizăm legislaţia sau politica
Introducere
Primul pas în analizarea şi influenţarea legislaţiei sau politicii este înţelegerea exactă
a prevederilor cuprinse într-o lege şi a felului în care ar putea fi îmbunătăţite.
Intrebări pentru analizarea prevederilor legale

Atunci când citiţi prevederi politice şi legi, le puteţi analiza cu ajutorul
următoarelor întrebări:
1 Cine beneficiază de aceste prevederi legale (dacă e cazul)?
2 Cine are de suferit (dacă e cazul)?
3 Care vor fi consecinţele intrării în vigoare a acestei legi în următorii 5 ani?
4 Cum sunt afectate grupurile marginalizate de această lege/politică?
5 Este ceva uşor de înţeles de către oamenii obişnuiţi?
6 Cine sprijină această lege/politică şi de ce?
7 Cum a fost adusă la cunoştinţa factorilor de decizie?
8 Care sunt costurile?
9 Poate fi impusă? Dacă da, de cine şi cum?
10 Care sunt pedepsele pentru încălcarea acestei legi/politici?
11 Această lege/politică încalcă Declaraţia Drepturilor Omului sau altă convenţie

internaţională semnată de ţara noastră?
12 Respectă Constituţia ţării?
Referinţe: Adaptare după Training for Transformation, Book 4, by Anne Hope and
Sally Timmel, Mango Press, Zimbabwe, 2000.
NOTĂ: Când folosiţi aceste întrebări pentru a analiza legi sau politici care nu au fost
consemnate în formă scrisă, începeţi cu următoarea întrebare:
Ce prevede această lege/politică/tradiţie "nescrisă"?
17
Cum să folosiţi această analiză pentru a influenţa legislaţia şi hotărârile politice

Odată ce aţi căzut de acord asupra răspunsurilor la aceste întrebări, trebuie să acţionaţi prin
redactarea unei declaraţii de opinie adresată factorilor politici, expedierea unui comunicat de
presă, organizarea unei întâlniri în care faceţi o prezentare etc. Toate aceste forme de
advocacy sunt prezentate în celelalte fişe din acest set de instrumente de lucru.
Sursa: Atelier de instruire pentru advocacy - JSI R&T/România
18
TESTUL BELBIN (partea I)
Instrucţiuni
Pentru fiecare din cele 7 secţiuni (grupuri de întrebări) se distribuie un total de 10
puncte între întrebările care credeţi că descriu cel mai bine comportarea dumneavoastră.
Aceste puncte pot fi distribuite cum doriţi: între câteva întrebări sau câte un punct
pentru pentru fiecare întrebare sau toate cele 10 puncte pentru o singura întrebare (din
secţiunea/grupul respectiv).
TEST
Secţiunea 1. Cu ce cred că pot contribui la o echipă:
a) Cred că pot vedea şi obţine avantaje de pe urma noilor oportunităţi foarte
rapid.
b) Pot lucra bine cu o gama variată de oameni.
c) Producerea ideilor este una din calităţile mele naturale.
d) Capacitatea mea consta în a susţine oamenii oricând văd că ei au ceva de
valoare cu care ar putea contribui la obiectivele grupului.
e) Capacitatea mea de a urmări lucrurile până la capăt este strâns legată de
eficienţa mea personală.
f) Sunt pregătit să îmi pierd popularitatea pentru o vreme dacă ştiu că asta va
duce la rezultate bune în final.
g) Îmi dau seama rapid ce s-ar potrivi să facem într-o situaţie ce îmi este
familiară.
h) Pot oferi un mod rezonabil de rezolvare pentru diferite feluri de acţiuni fără a
produce prejudicii şi fără a fi părtinitor.
2. Dacă am un posibil neajuns în munca de echipă s-ar putea să fie

pentru că:
a) Nu mă simt în largul meu dacă întâlnirile (de lucru) nu sunt bine structurate şi
controlate şi în general bine conduse.
b) Sunt înclinat să fiu prea generos cu cei care au un punct de vedere valid dar
care nu a fost luat în considerare.
c) Am tendinţa să vorbesc o mulţime de îndată ce grupul discută despre idei noi.
19
d) Punctele mele de vedere obiective îmi creează probleme în a mă alătura

colegilor gata pregătit şi entuziast.
e) Sunt uneori privit ca plin de forţă şi autoritar când trebuie să se facă ceva.
f) Îmi vine greu să conduc din frunte poate pentru că reacţionez prea tare la
atmosfera de grup.
g) Sunt capabil să mă las atât de prins de ideile pe care le am, încat pierd din
vedere ce se întâmplă în jur.
h) Colegii tind să mă vadă ca pe o persoană care se îngrijorează peste măsură
din cauza detaliilor sau a posibilităţii ca lucrurile să nu iasă cum trebuie.
3. Când sunt implicat într-un proiect cu alţii:

a) Am aptitudinea de a influenţa oamenii fără a face presiuni asupra lor.
b) Vigilenta mea în general face ca greşelile din lipsă de grijă sau omisiunile să
nu aibă loc.
c) Sunt pregătit să preiau controlul ca să fiu sigur că o întâlnire nu este o
pierdere de timp sau că se ignoră obiectivele principale ale întâlnirii.
d) Se poate conta pe mine când e nevoie de o contribuţie originală.
e) Sunt întotdeauna gata să sprijin o sugestie bună când este în interesul comun.
f) Sunt foarte interesat să aflu care sunt ultimele noutăţi în privinţa noilor idei şi
desfăşurarea lor.
g) Cred că cei din jur apreciază capacitatea mea de a hotărî la rece.
h) Se poate conta pe mine pentru ca toată munca esenţială să fie organizată cum
trebuie.
4. Abordarea mea caracteristică faţă de grup constă în faptul că:

a) Am un fel liniştit în a-mi manifesta interesul de a-mi cunoaşte colegii mai
bine.
b) Nu mă opun schimbării opiniei celorlalţi sau să am un punct de vedere
singular.
c) De obicei pot găsi argumentele necesare pentru a combate o propunere lipsita
de sens.
d) Cred că am talentul de a face lucrurile să meargă odată ce un plan trebuie pus
în aplicare.
20
e) Am tendinţa de a evita evidentul şi de a scoate la iveală neaşteptatul.

f) Aduc o nota de perfecţionism în orice muncă de echipă pe care o fac.
g) Sunt gata sa mă folosesc de contactele făcute si în afara grupului.
h) Deşi sunt interesat de toate punctele de vedere prezentate nu ezit să mă
hotărăsc odată ce trebuie luata o decizie.
5. Obţin satisfacţie într-o muncă deoarece:

a) Îmi place să analizez situaţiile şi să cântăresc toate şansele posibile.
b) Sunt interesat sa găsesc soluţii practice la problemele ivite.
c) Îmi place să simt că adopt relaţii de lucru bune.
d) Pot avea o influenţa puternică în luarea deciziilor.
e) Pot întâlni oameni care au ceva nou de oferit.
f) Pot să-i fac pe oameni să cada de acord în urmarea cursului necesar unei
acţiunii ce trebuie îndeplinite.
g) Mă simt în elementul meu când pot acorda unei sarcini întreaga mea atenţie.
h) Îmi place să găsesc un subiect care să-mi stimuleze imaginaţia.
6. Daca mi se dă deodată o sarcină dificilă ce trebuie să o rezolv într-o

perioadă de timp limitat si cu persoane cu care nu am mai lucrat:
a) M-aş simţi ca şi cum aş vrea să mă retrag într-un colt pentru a stabili modul
de a depăşi impasul înainte de a stabili soluţia.
b) Aş fi gata să lucrez cu persoană care a arătat cea mai pozitivă abordare
indiferent cât de dificilă ar fi persoana.
c) Aş găsi un mod de a reduce mărimea sarcinii prin a stabili cu ce poate
contribui mai bine fiecare membru al echipei.
d) Dorinţa mea de a urgenta lucrurile va ajuta la îndeplinirea sarcinilor la timp.
e) Cred ca mi-aş păstra capacitatea de a gândi obiectiv şi la rece.
f) Mi-aş reprima neliniştea de a atinge scopul în pofida oricăror presiuni.
g) Aş fi pregătit să iau o atitudine conducătoare pozitivă dacă aş simţi că nu se
face nici un progres.
h) Aş deschide o discuţie cu dorinţa de a stimula noi idei şi de a face lucrurile să
se mişte.
21
7. În legătură cu problemele la care sunt predispus când lucrez în

echipă:
a) Sunt capabil să-mi manifest nerăbdarea cu cei care obstrucţionează progresul.
b) Cei din jur m-ar putea critica pentru că sunt prea analitic şi insuficient de
intuitiv.
c) Dorinţa mea de a fi sigur că lucrurile s-au făcut bine poate ţine din loc treaba.
d) Am tendinţa de a mă plictisi repede şi mă bazez pe unul sau doi membri ai

echipei care să mă scoată din această stare.
e) Îmi este greu să pornesc dacă scopurile acţiunii nu-mi sunt clare.
f) Câteodată nu reuşesc să explic şi să clarific decât cu mare greutate puncte
complexe ce se ivesc.
g) Sunt conştient că trebuie să-i rog pe ceilalţi să facă lucrurile pe care eu nu le
pot face.
h) Ezit în a-mi prezenta punctele de vedere când văd că întâmpin o reală
opoziţie.
22
TESTUL BELBIN (partea a II-a: Punctaj)
punctul
secţiunea a b c d e f g h
1
2
3
4
5
6
7
Transpuneţi punctajele acordate din tabelul de mai sus în cel care urmează. La sfârşit, faceţi
totalul pentru fiecare coloană.
Secţiune I C M IN IR ME LE F
1 G D F C A H B E
2 A B E G C D F H
3 H A C D F G E B
4 D H B E G C A F
5 B F D H E A C G
6 F C G A H E B D
7 E G A F D B H C
total
Transcrieţi caracterizarea care vi se potriveşte.
23
Testul Belbin (partea a III-a: Rolurile in echipa)
Realizatorul ( I – Implementator)
Realizatorul este un membru esenţial, deoarece ţelurile sale coincid cu ale echipei. Adeseori, I
este directorul general, care are uneori de îndeplinit sarcini pe care ceilalţi nu vor să şi le
asume. I face o planificare sistematica şi munceşte cu eficienţă pentru a transforma aceste
planuri în activităţi concrete. Stilul de lucru în cadrul echipei este organizarea operaţiunilor.
Uneori aceste persoane pot fi lipsite de flexibilitate şi nu sunt interesate de ideile netestate.
Coordonatorul ( C – Coordonator)
Coordonatorul – adesea preşedintele unei companii – organizează operaţiunile şi resursele
echipei în scopul îndeplinirii obiectivelor acesteia. Are idei clare despre atuurile şi cusururile
echipei şi se străduieşte să maximizeze potenţialul fiecărui membru. Nu este neapărat sclipitor
de inteligent, dar se pricepe să lucreze cu oameni. Principala trăsătura a lui C este dominaţia
puternică, dublată de un devotament ferm faţă de ţelurile grupului. C reprezintă faţeta calmă,
serioasă, stabilă, încurajatoare, stimulatoare a liderului de echipă. Stilul comportamental în
cadrul echipei constă în a încuraja contribuţiile şi a le evalua în funcţie de obiectivele echipei.
Nu are capacitate intelectuală sau creativitate deosebită.
Modelatorul (M – Sharper)
Reprezintă o altă faţetă a liderului mai manipulativă, mai ambiţioasă, mai întreprinzătoare şi
mai oportunistă. SH face ca lucrurile să se desfasoare şi modelează eforturile echipei prin
stabilirea obiectivelor si prioritatilor. Este incredintat că a juca înseamna a câştiga. Dacă este
necesar, recurge, în stil machiavelic, la tactici imorale sau ilicite. Studiul lui Belbin a indicat
că SH este stilul preferat într-o echipă. Acţiunea de echipă tipică acestui rol este provocarea,
motivarea şi îndeplinirea scopurilor. Ca trăsături personale, SH poate fi provocabil, iritabil şi
nerăbdător.
Designerul/Inovatorul (IN – Plant)

Este un membru introvertit, inteligent, inventiv. PL vine cu idei şi strategii noi, încearcă să le
avanseze. Este interesat de aspectele majore, generice, ceea ce poate avea ca rezultat o
diminuare a atenţiei acordate detaliului. Acţiunea de echipa tipica lui SH este de a contribui
de idei noi în operaţiunile, activităţile si ţelurile echipei. Obişnuieşte să fie “ cu capul în nori”
şi să ignore detaliile, protocolurile.
24
Investigatorul de resurse (IR – Resource Investigator)

Reprezintă cealaltă extremă, în raport ce Designerul extrovertit, dedicat obţinerii de resurse.
RI analizează şi descrie resursele, ideile si noile evoluţii din afara echipei. Are o înzestrare
naturală în privinţa relaţiilor cu oamenii şi poate crea contacte extrem de utile pentru echipa.
De regula, RI ştie cum să armonizeze oamenii care au interese comune. El ştie cine poate
contribui la soluţionarea unei probleme. Acţiunile tipice ale unui RI sunt crearea de reţele şi
colectarea unor resurse utile pentru echipă. Are tendinţa să-şi piardă interesul pentru o
problemă, de îndată ce a trecut fascinaţia iniţială.
Monitor-evaluator (ME – Monitor-Evaluator)

Este obiectiv în analiza unei probleme sau în evaluarea ideilor. Se lasă rareori purtat de
entuziasm. ME împiedică echipa să cedeze unor impulsuri negândite şi să ia decizii riscante.
Acţiunile tipice ale lui ME în cadrul echipei sunt analiza, observaţia obiectivă şi evaluarea
ideilor şi deciziilor acesteia. Este posibil să-i lipsească inspiraţia sau capacitatea de a-i motiva
pe ceilalţi.
Lucrătorul de echipă (LE – Team Worker)

Are o orientare spre relaţii, este cooperant. Are o puternică popularitate şi poate fi întâlnit
adesea printre membri echipelor de conducere. TW este foarte sociabil si nu simte nevoia să
domine. TW stimulează spiritul de echipă, îmbunătăţeste comunicarea interpersonală şi
reduce la minimum conflictele din cadrul echipei. Acţiunile tipice ale unui TW în cadrul
echipei sunt consacrate sprijinirii relaţiilor dintre membrii echipei. Poate fi însă indecis în
momentele de criză.
Finalizatorul (F – Completer-Finisher)
Se preocupă de ducerea la bun sfârşit a proiectelor, chiar şi după ce entuziasmul şi interesul
celorlaţi membri ai echipei se epuizează. CF este un bun planificator, realizator şi finalizator
al sarcinilor echipei. Îl irită nerespectarea termenelor şi se diminuează nivelul de satisfacţie
dacă o lucrare rămâne nederminată. Acţiunile sale tipice în echipă sunt exercitarea
presiunilor în vederea ducerii lucrărilor la îndeplinire, a respectării termenelor. Îi este însă
greu să lase o lucrare din mână
25
SESIUNEA 3
26
Identitatea organizaţională
Obiective
Cunoaşterea rolului şi misiunii asociaţiilor dedicate
Folosirea unor concepte-cheie (ONG, societate civilă)
Formarea/dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă şi de prezentare publică
Metode
Expunere
Analiză de documente
Lucru în echipe
Materiale suport
ORDONANŢA nr. 26 din 30 ianuarie 2000 - (*actualizată*) cu privire la asociaţii şi fundaţii
(actualizată până la data de 03 februarie 2003*)
Documente europene
a. Directiva CE nr. 43 din 2000 (engleză)
b. Directiva CE nr. 78 din 2000 (engleză)
Desen „Societatea civilă”
Prezentarea de caz pe videoproiector
Conţinuturi
Prezentarea unui caz de discriminare.
Discuţie dirijată pe marginea cazului prezentat
Problema:
Cum putem face diferenţa între termeni înrudiţi, asemănători?
Termeni în discuţie:
Discriminare directă şi indirectă
Hărţuire
Victimizare
27
Asociaţiile reprezentate în acest atelier sunt unite prin anumite elemente cum ar fi: un statut
asemănător, o anumită misiune, poate programe/proiecte asemănătoare.
Întrebare:
Ce misiune, ce fel de activităţi desfăşoară organizaţiile voastre?
- listare răspunsuri
În ce context acţionează asociaţiile prezente? Cum poate un ONG să-şi promoveze imaginea
în mediu? Ce instrumente are la îndemână? Cum poate planifica o campanie de conştientizare
de către public a misiunii/activităţilor/programelor sale?
Iată câteva elemente care pot să ne ghideze în găsirea unor răspunsuri satisfăcătoare.
Poziţionarea asociaţiilor în mediu – societatea civilă
28
Stat
Piaţa Societate
civilă
29
A DISCRIMINA: a diferenţia sau a trata diferit două persoane sau două situaţii, atunci
când nu există o distincţie relevantă între acestea sau de a trata într-o manieră identică situaţii
care sunt în fapt diferite. Cele două directive anti-discriminare interzic atât discriminarea
directă, cât şi discriminarea indirectă şi dau aceeaşi definiţie a discriminării.
DISCRIMINAREA DIRECTĂ intervine atunci când o persoană este tratată mai puţin
favorabil decât o altă persoană este, a fost sau ar fi tratată într-o situaţie comparabilă, pe baza
oricărui criteriu pentru care discriminarea este interzisă.
Problema în stabilirea corectă a existenţei unei fapte de discriminare constă în faptul că nu
este întotdeauna uşor să identifici „situaţia comparabilă”. Trebuie să găseşti o persoană a cărei
situaţie poate fi comparată cu situaţia celui care susţine că a fost victimă a discriminării.
Numai în condiţiile în care aceste două situaţii sunt aceleaşi sau similare, comparaţia poate
avea loc. Uneori este imposibil să găseşti un termen de comparaţie care să existe în realitate,
în această situaţie se poate face referire la un termen de comparaţie ipotetic, chiar dacă există
circumstanţe diferite (ex. cineva dintr-o religie majoritară în comparaţie cu o religie
minoritară).
Cu toate acestea, o dată ce s-a demonstrat că două persoane aflate în aceeaşi situaţie sau în
situaţii similare au fost tratate diferit, este destul de greu să arăţi că această diferenţiere este
permisibilă.
DISCRIMINAREA INDIRECTĂ intervine atunci când o prevedere, criteriu, practică

aparent neutra pune într-o situatie de dezavantaj persoane aparţinând unui grup protejat faţă
de alte persoane. Sunt exceptate de la această regulă situaţiile în care prevederea, criteriul sau
practica sunt justificate în mod obiectiv de un scop legitim şi măsurile folosite pentru
atingerea acelui scop sunt adecvate şi necesare.
Situaţiile în care excepţiile datorită justificărilor legale sunt acceptate trebuie să se aplice cu
rigurozitate.
De exemplu, cerinţa unui grad înalt de cunoaştere şi fluenţă într-o limbă poate fi justificată în
anumite cazuri de către angajatori, dacă slujba respectivă presupune sarcini a căror îndeplinire
presupune în mod absolut necesar aceste aptitudini, de ex. profesor de gramatică sau de
literatură.
30
Însă dacă slujba presupune muncă fizică, o astfel de cerinţă este foarte puţin probabil să fie
justificată (a se vedea – cerinţe ocupaţionale determinante – mai jos la 1.4).
Directivele prevăd de asemenea hărţuirea ca formă de discriminare. Hărţuirea este definită ca
fiind un comportament nedorit în legatură cu un criteriu de discriminare, care are ca scop sau
efect violarea demnităţii personale a persoanei sau crearea unui cadru intimidant, ostil,
degradant, umilitor sau ofensiv. După cum se poate observa, definiţia discriminării include o
gamă largă de comportamente nedorite. Atunci când se analizează dacă o hărţuire a avut loc,
nu este necesară identificarea unui element comparativ.
Directivele prevăd de asemenea ordinul de a discrimina ca formă de discriminare, de
asemenea interzisă.
În cele din urmă, Directivele includ victimizarea ca unul din actele interzise. Statele membre
trebuie să aplice măsurile necesare pentru a proteja indivizii de la orice formă de tratament
advers (precum concedierea) ca reacţie la o plângere, acţiune sau alte proceduri prin care se
urmăreşte respectarea principiului egalităţii de tratament. Prin această prevedere se doreşte
protecţia nu numai a persoanei discriminate, ci şi a celor care pot oferi probe utile în
procedura anti-discriminare sau care sunt într-un fel sau altul implicaţi în această procedură.
Criterii de discriminare
Legislaţia românească în vigoare acoperă toate criteriile de discriminare prevăzute în
directivele europene, precum şi alte criterii: rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie
socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă,
infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu.
Discriminarea directă
A fost definită încă de la începuturile legii anti-discriminare ca fiind “orice deosebire,
excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată, care are ca scop sau
efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de
egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de
lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii
publice.” (art.2 alin.1)
31
Deşi diferită faţă de textul directivei, aceasta definiţie acoperă cerinţele directivei în ce
priveşte definiţia discriminării directe, cu atât mai mult cu cât pentru a realiza o transpunere
corectă a directivei nu este obligatoriu să traduci literal definiţiile din directive.
Discriminare indirectă
„Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent
neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de
alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate
obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.”
(art.2 alin.2)
Hărţuirea
„Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă,
naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală,
apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice
alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.” (art.2
alin.3 indice 1)
Victimizarea
„Constituie victimizare şi se sancţionează contravenţional conform prezentei ordonanţe orice
tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea
principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.” (art.2 alin.5)
Excepţiile justificate
Se regăsesc atât în definiţia discriminării indirecte (de mai sus), dar şi în definiţia măsurilor
afirmative: „Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în
favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea
dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte
persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează
protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanţe.”
(art.2 alin.7) şi a cerinţelor ocupaţionale într-un domeniu: „Prevederile art. 5-8 nu pot fi
interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane
care nu corespunde cerinţelor ocupaţionale în domeniul respectiv, atât timp cât refuzul nu
32
constituie un act de discriminare în sensul prezentei ordonanţe, iar aceste măsuri sunt
justificate obiectiv de un scop legitim şi metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi
necesare.” (art.9)
Ordinul de a discrimina
Este o noţiune de asemenea acoperită de legislaţia românească recent: „Dispoziţia de a
discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată
discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe.” (art.2 alin.1 indice 1)
Acţiunea pozitivă
Directivele recunosc faptul că pentru a obţine respectarea principiului egalităţii, în practică
este nevoie de mai mult decât prevederi prohibitive; prin urmare ele prevăd posibilitatea
statelor de a adopta măsuri pentru prevenirea sau compensarea dezavantajelor istorice suferite
de anumite grupuri identificate prin originea lor rasială sau etnică, religia sau credinţa lor,
orientarea lor sexuală sau vârstă. Dacă anumite grupuri nu au fost niciodată angajate pentru a
realiza anumite tipuri de muncă, atunci acţiuni pozitive ar putea încuraja persoane din aceste
grupuri să se pregătească pentru acele tipuri de munci sau profesii. Aceasta presupune de
asemenea luarea unor măsuri în plus, planificate, concentrate pentru a încuraja membri unor
astfel de grupuri să aplice, oferindu-le ajutorul necesar în acest sens.
Adaptarea rezonabilă pentru persoanele cu dizabilităţi

Art.5 din Directiva privind relaţiile de muncă (2000/78/EC) cere angajatorilor să ia măsurile
adecvate şi necesare în cazurile particulare, pentru a permite persoanelor cu dizabilităţi să aibă
acces, să participe sau să promoveze în relaţiile de muncă sau să aibă acces la training, cu
excepţia cazului în care luarea unor astfel de măsuri ar presupune „eforturi disproporţionale”
din partea angajatului.
De exemplu:
– Pentru a permite unei persoane cu deficienţe de auz să aibă acces la training, angajatorul
trebuie să îi asigure un interpret.
– Dacă după un accident de muncă, un angajat care prestează o muncă fizică este inapt pentru
postul respectiv, angajatorul trebuie să îi ofere instruirea necesară şi un loc de muncă adecvat,
la birou.
33
– O persoană care foloseşte fotoliul rulant răspunde unei oferte de muncă pentru postul de
asistent administrativ. Adresa firmei este la etajul 4 al unei clădiri. Dacă angajatorul are
birouri şi la etajul inferior, acesta trebuie să îi ofere un spaţiu de lucru la acest etaj şi să mute
un angajat care poate folosi scările. Pe de altă parte, dacă angajatorul are birouri numai la
etajul 4 şi nu există lift, este posibil să nu existe măsuri rezonabile (fără eforturi
disproporţionate din partea angajatorului) pentru a permite accesul acestei persoane la
respectivul loc de muncă.
– Pentru a permite unei persoane cu deficienţe de vedere să folosească un câine însoţitor
pentru a ajunge la locul de muncă mai repede, angajatorul ar putea să-i schimbe programul de
lucru în aşa fel încât să călătorească în orele de vârf.
Un angajator nu poate susţine că eforturile pe care le implică adaptarea rezonabilă, inclusiv
eforturile financiare, sunt „disproporţionate” dacă există finanţări sau alte ajutoare pentru a
asista angajatorii aflaţi în aceste circumstanţe.
Dovezi ale discriminării

Directivele se referă la discriminare “pe criterii precum” origine rasială sau etnică, religie sau
credinţă, dizabilitate, orientare sexuală şi vârstă. Jurisprudenţa şi legislaţia naţională care
transpune directivele în state ca Marea Britanie a clarificat în general ce înseamnă „pe criterii
precum” – în situaţii în care victima prezintă în mod real caracteristicile respective sau este
percepută ca deţinând acele caracteristici sau este asociată cu persoane prezentând aceste
caracteristici.
De exemplu, dacă cineva este exclus dintr-un restaurant pentru că proprietarul a decis „Fără
romi” aceasta situaţie poate fi discriminare directă pe criteriul originii rasiale sau etnice, chiar
dacă persoana exclusă este în realitate sau nu este rom sau dacă aparenţa sa sugerează că ar fi
rom sau dacă este prieten cu romi.
În consecinţă, un reclamant care nu demonstrează în instanţă că este rom, poate în acelaşi
timp să susţină că a fost discriminat pe temeiul presupusei sale origini etnice.
Această abordare este în mod special importantă în cazurile privind orientarea sexuală, când
victimele nu trebuie să demonstreze în faţa instanţei că au o anumită orientare sexuală, ci
numai să demonstreze fapte din care să reiasă că au suferit un comportament mai puţin
favorabil sau că au fost hărţuiţi pe motivul presupusei lor orientări sexuale sau pentru că au
fost asociaţi cu persoane de o anumită orientare sexuală.
34
Sunt mai multe mijloace procedurale în ajutorul victimei prin care să se demonstreze fapta de
discriminare. Aceste mijloace includ testarea, folosirea statisticilor, a înregistrărilor audio-
video, a interogatoriului. Testarea este o modalitate folosită mai ales în Statele Unite pentru a
dovedi discriminarea directă la angajare sau în relaţiile de muncă. În Belgia, testarea este un
mijloc de probă prevăzut de lege. ONG-uri din centrul şi estul Europei folosesc de asemenea
persoane care testează – de ex. persoane în căutarea unui loc de muncă – ele sunt alese pentru
a oferi un element de comparaţie similar în toate caracteristicile, mai puţin una (cel mai
adesea rasa) pe baza căreia se întemeiează discriminarea.
Înregistrările audio şi video pot fi folosite ca mijloace de probă în anumite ţări – de ex.
Republica Cehă – dar nu şi în altele. În Marea Britanie procedura interogatoriului permite
persoanelor în căutarea unui loc de muncă să obţină un răspuns imediat de la angajator cu
privire la motivele respingerii lor. Instanţele din Marea Britanie pot astfel trage concluzii cu
privire la existenţa discriminării din răspunsurile date la interogatoriu sau din lipsa
răspunsului la timp sau la toate întrebările.
35
Documentarea şi colectarea informaţiilor
Documentarea şi colectarea informaţiilor (cercetarea) sunt elemente esenţiale pentru aproape

toate tipurile de activităţi de advocacy. Documentarea şi colectarea informaţiilor sunt
necesare pentru a ne ajuta să ne formulăm ideile şi apoi să ne susţinem opiniile, pentru a fi
luate în considerare de cei pe care dorim să îi influenţăm.
Există două tipuri principale de informaţii care pot fi folosite în campania de advocacy:
primare şi secundare.
Documentarea şi cercetarea primară includ informaţiile şi datele colectate prin forţe proprii.
Poate include documente narative, date (atât numerice cât şi narative) care au fost deja
colectate, interviuri, norme, discuţii de grup pe o temă dată, note, studii, cercetare
participativă (evaluare rapidă), fotografii etc.
Documentarea şi cercetarea secundară includ informaţiile din alte surse, colectate de alţii în
scopuri nelegate de munca noastră. Acestea includ studii precum cele demografice naţionale
şi de sănătate, recensăminte, fapte şi statistici despre HIV/SIDA, studii comportamentale (de
exemplu folosirea prezervativului), reforme de sănătate a reproducerii, studii sociologice cum
ar fi: factori de decizie în familie/gospodărie, cercetarea resurselor pe Internet, website-uri,
forumuri de discuţii, prin e-mail etc. Cercetarea secundară poate include şi cercetarea
academică, cercetarea operaţională, rezumate de la conferinţe.
Există o serie de avantaje legate de folosirea informării secundare dintr-o sursa credibilă:
- obţinerea acestor informaţii nu este scumpă
- sunt disponibile
- valide şi solide
- actuale
- cuprinzătoare
- credibile pentru cei pe care trebuie să îi influenţăm.
36
Totuşi, cercetarea primară are şi ea avantaje:

- demne de mai multă încredere, pentru că ştim exact sursa de unde au fost colectate
informaţiile mai directe şi relevante, ţintite pe problema abordată
- demonstrează experienţa directă în orice problemă.
Documentarea primară este vitală şi cere organizaţiilor să dezvolte sisteme simple pentru
colectarea şi păstrarea informaţiilor. Când apare ocazia sau nevoia de informaţii, acestea pot
fi folosite pentru a ne susţine ideile şi a aduce argumente pentru campania de advocacy, sau
pot fi folosite într-o serie de scopuri în cadrul organizaţiei.
(pentru mai multe informaţii despre dezvoltarea sistemelor de documentare pentru
organizaţii vezi Documenting and Communicating HIV/AIDS Work - A Toolkit to Support
NGOs/CBOs, International HIV / AIDS Alliance, www.aidsalliance.org).
Atelier de instruire pentru advocacy - JSI R&T/România
37
PREZENTAREA SISTEMULUI DE MONITORIZARE A

DREPTURILOR OMULUI ÎN CONTEXT HIV/SIDA
Din aprilie 2001 şi până în prezent, Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor

Afectate de HIV/SIDA (UNOPA) a elaborat şi dezvoltat cu sprijinul financiar şi tehnic
acordat de Reprezentanţa UNICEF în România şi ulterior în 2003 de Iniţiativa pentru
Sănătatea Familiei (ISFR) - Parteneriat coordonat şi finanţat de Institutul pentru
Cercetare şi Formare (JSI) şi finanţat de Guvernul Statelor Unite ale Americii prin
Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), un sistem pilot de
monitorizare a cazurilor de violare a drepturilor persoanelor infectate şi afectate de
HIV/SIDA.
În 2004, activitatea de monitorizare se derulează în cadrul proiectului UNOPA « Iniţiativa

pentru promovarea şi apărarea eficientă a drepturilor persoanelor care trăiesc cu
HIV/SIDA » finanţat de Fondul Global pentru combaterea HIV/SIDA, Malariei şi TBC.
Acest sistem a apărut din necesitatea de a corecta situaţii grave de încălcare (criza
tratamentului ARV) şi de a aduce o contribuţie importantă la reforma serviciilor de sănătate şi
protecţie socială din România, în sensul adaptării lor la nevoile PLWHA.
Acest sistem a apărut în egală măsura din nevoia de a promova abordarea problematicii
HIV/SIDA şi din prisma Drepturilor Omului. Discriminarea şi stigmatizarea PLWHA, a
grupurilor vulnerabile la HIV (homosexuali, lucrători sexuali, deţinuţi, populaţia roma etc),
ignorarea lor în ceea ce priveşte posibilitatea implicării lor ca actori în lupta contra SIDA, a
determinat leadershipul mondial din sectorul HIV/SIDA să promoveze o abordare fondată pe
Drepturile Omului.
Scopul monitorizării UNOPA este să determine creşterea responsabilităţii Statului în ceea ce

priveşte promovarea, respectarea şi protecţia drepturilor PLWHA. Nu se doreşte o substituire
a acestei responsabilităţi.
Prin acest sistem de monitorizare, care cuprinde colectarea, centralizarea şi analiza sistematică
şi standardizată a informaţiilor privind încălcarea drepturilor persoanelor infectate şi afectate
de HIV/SIDA, UNOPA urmăreşte eficientizarea promovării şi respectării drepturilor
38
persoanelor infectate şi afectate de HIV/SIDA din România, schimbări la nivelul

legislaţiei şi politicilor sociale din sector, creşterea calităţii serviciilor medicale şi de
asistenţă psihosocială adresate persoanelor infectate şi afectate de HIV/SIDA.
În ce constă această monitorizare?
Monitorizarea în domeniul respectării drepturilor este un proces care constă în a observa

îndeaproape o situaţie dată într-o societate pe o perioadă lungă, pentru a vedea dacă normele
relative la drepturile omului sunt respectate. Pentru a efectua o monitorizare este nevoie de
realizarea unor anchete şi de documentarea unui număr important şi/sau reprezentativ de
cazuri/evenimente.
Monitorizarea implică utilizarea unor instrumente, ca de exemplu, un format standard de

colectare şi înregistrare a datelor care vor documenta cazul de violare. Rezultatele sunt apoi
evaluate raportat la o normă sau referinţă precisă.
În cazul persoanelor seropozitive sau bolnave SIDA, de exemplu, pentru a vedea în ce măsura
dreptul la ocrotirea sănătăţii este respectat, se efectuează anchete asupra unor evenimente
care au implicat întreruperea tratamentului antiretroviral din alte motive decât recomandarea
medicului coordonator, lipsa medicamentelor necesare tratamentului bolilor asociate,
neefectuarea analizelor specifice supravegherii infecţiei HIV/SIDA (CD4, viremie, teste de
rezistenţă), evenimente care raportate la norme naţionale şi internaţionale sunt analizate şi
documentate pentru a demonstra cazurile de violare. Spre exemplificare:
Articolul 33 - Constituţia României (dreptul la ocrotirea sănătăţii)

Subprogramul 1.2 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei: „Supravegherea şi controlul
infecţiilor HIV/SIDA”
«Obiective:
¾ Identificarea cazurilor existente de infecţie HIV/SIDA; supravegherea
epidemiologică a cazurilor existente; (…) menţinerea sistemului imunitar
al bolnavilor infectaţi la nivel protector faţă de infecţiile oportuniste, prin
terapia antiretrovirală (ARV) şi faţă de infecţiile asociate.
Activităţi:
¾ (…) Asigurarea medicamentelor antiretrovirale şi pentru infecţiile
asociate”»
39
Articolul 25 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului

„1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării
sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea,
locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, dreptul la
asigurare în caz de somaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în
alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, ca urmare a unor
împrejurări independente de voinţa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. (…)”
În situaţia persoanelor seropozitive sau bolnave de SIDA a căror viaţă depinde într-o foarte
mare măsura de administrarea tratamentului antiretroviral, întreruperea sau refuzul acestui
tratament în condiţii de eligibilitate clinică este echivalent cu o încălcare a DREPTULUI LA
VIAŢĂ.
METODOLOGIE
Datele privind încălcările de drepturi sunt colectate direct de către persoane infectate/afectate
de HIV/SIDA1, în baza unor chestionare concepute de UNOPA şi aplicate sub forma unor
interviuri/anchete de teren.
• Echipa: 22 monitori - persoane infectate/afectate de HIV/SIDA, din acest punct de

vedere, sistemul de monitorizare este un instrument prin care se doreşte creşterea
gradului de participare/implicare a PLWHA în promovarea şi apărarea drepturilor lor,
reducând prin aceasta vulnerabilitatea lor la HIV. Anchete de teren.
• Instrumente:
o fişe de monitorizare, formate standard de raportare lunară şi trimestrială
o bază de date prin care se centralizează şi se analizează datele furnizate de
monitori relative la încălcările de drept
o referinţe normative naţionale (legi, Ghidul terapeutic naţional, Strategia
Naţională etc), internaţionale (Conv Dr Copilului etc)
1
Anul acesta echipa monitorilor este formată din 19 persoane infectate/afectate de HIV/SIDA
40
• Aria de acoperire geografică: Bucureşti şi 15/14 judeţe
În prezent, sistemul este alimentat atât de monitori cât şi de media şi alte ONG –uri partenere
din sector.
41
ONG = un grup local, naţional sau internaţional, cu personalitate juridică, cu un scop clar şi
acţiuni vizibile, guvernat de un consiliu director care este autorizat să îi reprezinte pe membri.
Este de obicei o organizaţie non-profit, fără afiliere cu orice entitate guvernamentală sau din
sectorul privat sau cu orice partid politic. Scopurile sale sunt de obicei să promoveze
bunăstarea prin implicarea în probleme sociale şi politice şi prin căutarea de a juca un rol egal
cu alte instituţii democratice în dezvoltarea şi progresul societăţii.
Rolul ONG în zona combaterii discriminării

Atunci când se consideră rolul pe care îl pot juca în combaterea discriminării, ONG-urile ar
putea să folosească avantajele rolurilor speciale care li s-au dat prin Directivele Consiliului
European, anume, factori de consultare privind politicile publice.
În vederea obţinerii de către o ţară a ţelurilor sale de pace, democraţie, bună guvernare,
sănătate, prosperitate şi egalitate, ONG-urile sunt esenţiale pentru o dezvoltare de succes.
Rolul unui ONG ca un instrument al societăţii civile în lupta împotriva discriminării poate
include:
• Asigurarea mijloacelor pentru exprimarea şi adresarea directă a nevoilor oamenilor care sunt
discriminaţi
• Suportul pentru victimile discriminării în procesul de acces la justiţie
• Promovarea diversităţii şi egalităţii în societate
• Stabilirea mecanismelor de influenţare a părţilor decizionale
• Urmărirea nediscriminării şi a tratamentului egal în politici
• Provocarea autorităţilor şi a corporaţiilor să ia măsuri împotriva discriminării
• Monitorizarea, documentarea şi denunţarea discriminării
• Menţinerea egalităţii pe agenda politică şi încurajarea mobilizării
Un ONG poate:
• să lucreze în parteneriat cu alte ONG-uri pentru a obţine ţelurile comune;
• să lucreze, când este cazul, în parteneriat cu autorităţile pentru a obţine ţelurile şi obiectivele
comune;
• să lucreze, când este cazul, împotriva autorităţilor atunci când acestea promovează politici
care sunt contrare obiectivelor ONG-urilor;
42
• să ofere servicii eficient şi efectiv în cadrul de lucru al politicilor guvernamentale, când este
cazul, şi să adopte strategii consultate şi negociate între ONG-uri şi Guvern;
• să ofere servicii eficient şi efectiv în cadrul de lucru al politicilor guvernamentale, când este
cazul, şi să adopte strategii contrare politicilor guvernamentale;
• să asigure coordonare propriilor servicii şi să angajeze guvernul în discuţii despre
coordonarea serviciilor dintre guvern şi ONG-uri;
• să asigure consiliere profesională şi bine documentată guvernului pe subiecte de importanţă;
• să pledeze pentru schimbare ca răspuns la o necesitate;
• să ghideze şi să contribuie semnificativ la procesul legislativ şi politic prin asigurarea de
consiliere bine documentată şi prin informarea politicienilor din guvern şi opoziţie şi a altor
persoane cu influenţă;
• să fie “câine de pază” vigilent - evidenţiind acolo unde guvernul şi coporaţiile discriminează
în mod activ, sau nu reuşesc să-şi facă datoria de a combate discriminarea sau acolo unde este
nevoie de o îmbunătăţire a performanţelor. În acest rol ONG-ul trebuie, atunci când este
necesar, să pledeze, să facă lobby şi să negocieze cu guvernul şi mediul de afaceri;
• să atace prin mecanisme bine selectate acte, omisiuni politice sau practici administrative
care sunt contrare obiectivelor ONG-ului;
• să urmărească şi să asigure că avantejele date de dezvoltările apărute în combaterea
discriminării sunt preluate, d.e. noi legi (naţionale, EU, internaţionale), noi politici (naţionale,
EU, internaţionale), noi surse de finanţare, decizii juridice de principiu (naţionale, EU,
internaţionale);
• să fie deschis, transparent şi responsabil faţă de membrii săi şi faţă de public;
• să crească puterea participării ONG-urilor în societatea civilă prin formarea de reţele şi
coaliţii şi prin promovare de soluţii şi iniţiative originale. Aceasta poate ajuta la reducerea
prejudecăţilor în societate, astfel favorizând egalitatea;
• să lucreze deschis şi în spirit de colaborare cu alte ONG-uri care operează în arii adiacente şi
poate evita apariţia de conflicte şi dispute între ONG-uri;
• să supună la presiuni statul pentru a ratifica instrumente internaţionale care să permită
organizaţiilor internaţionale să urmărească practicile guvernamentale;
• să trimită corpurilor naţionale şi internaţionale informaţii vitale şi sigure pe care acestea să
le folosească în examinarea istoricului discriminatoriu al unei ţări.
Pe scurt, rolul unui ONG poate fi să verifice, monitorizeze şi critice acţiunile guvernelor şi ale
sectorului privat, să suplimenteze şi să complementeze rolul guvernului în combaterea
discriminării şi să asiste indivizii şi grupurile să-şi realizeze drepturile.
43
Ce poate face concret un ONG în combaterea discriminării?

Lista următoare reprezintă activităţile şi serviciile pe care un ONG le poate întreprinde sau
oferi în ajutarea combaterii discriminării la toate nivelurile:
• conştientizare;
• monitorizarea/influenţarea dezvoltării politicilor şi a legii;
• litigii;
• metode alternative de rezolvare a disputelor incluzând medierea;
• ducând campanii, pledând pentru schimbări în practică.
Mai multe detalii despre acestea vor fi explorate în capitolele următoare.
Ce nevoi are un ONG pentru a-şi îndeplini rolul?

• Resurse umane
• Abilităţi
• Cunoştinţe
• Expertiză
• Deschidere
• Transparenţă
• Responsabilitate (ONG-urile au fost în primul val al dezbaterilor cu privire la
responsabilitate şi transparenţă - probleme de bază ale acţiunilor voluntare)
• Finanţare
• Atitudini nediscriminatorii în cadrul propriei organizaţii
• Legislaţie naţională relevantă cu privire la crearea şi funcţionarea sa
De ce ONG-urile sunt mai bine plasate decât alte organizaţii în a lucra

pentru combaterea discriminării?
• Organizaţiile voluntare joacă un rol crucial în interacţionare cu comunităţile la nivel local,
regional, naţional şi internaţional.
• În timp ce nemulţumirea faţă de politică creşte, angrenarea în activităţi voluntare şi
comunitare reprezintă o modalitate a oamenilor de a contribui la viaţa publică, donându-şi
timpul sau banii şi susţinând cauzele care îi interesează.
• Organizaţiile voluntare au devenit din ce în ce mai mult un loc unde oamenii pot participa la
dezbateri şi se pot implica în probleme care îi afectează, şi unde simt că pot pleda pentru
schimbare.
44
Care sunt obstacolele pentru ONG-uri şi cum pot fi depăşite?

• Reguli complexe legate de cerinţele pe care ONG-urile trebuie să le îndeplinească pentru a fi
înregistrate. ONG-urile care încearcă să se înregistreze ar trebui să cunoască detaliat aceste
reguli şi să fi făcut paşii corecţi şi să fi obţinut documentele necesare.
• Interzicerea unor organizaţii de a face anumite activităţi dacă nu sunt înregistrate.
Organizaţiile trebuie să decidă importanţa acestora şi dacă să se înregistreze sau nu.
• Interzicerea unor anumite activităţi chiar şi după înregistrare. ONG-urile trebuie să fie în
conformitate cu legile naţionale sau dacă acestea sunt arbitrare sau disproporţionate, atacaţi-le
prin mecanismele cuvenite.
• Lipsa reputaţiei pentru a participa la dezbateri politice relevante. ONG-urile vor trebui să se
asigure că au informat indivizii sau organizaţiile care au reputaţie.
• Lipsa reputaţiei pentru a face plângeri. ONG-urile îi pot susţine şi ajuta pe cei care nu au
reputaţie sau caută să reformeze regulile.
• Percepţia afilierii unui guvern sau partid politic ameninţă acceptare ca un avocat imparţial al
problemelor. Un ONG bun trebuie să fie atent la îmbrăţişarea unei cauze, să nu se afilieze
unui partid politic şi trebuie să ia măsuri ca lucrurile să stea astfel.
• Lipsa de cunoştinţe şi de abilităţi, în particular în management organizaţional şi financiar
sau în folosirea IT-ului. ONG-urile trebuie să se asigure că înţeleg importanţa unui
management organizaţional şi financiar bun. Trebuie să obţină serviciile (plătite sau nu) ale
unor profesionişti buni sau să se ocupe de formarea de rigoare (sau amândouă).
• Lipsa fondurilor şi resurse limitate, lipsa informaţiei şi consilierii pentru accesarea
fondurilor naţionale, EU şi internaţionale disponibile. Comisia naţională de egalitate,
corpurile de coordonare ale ONG-ului, reprezentanţii locali ai EU şi donatori regionali sau
internaţionali trebuie contactaţi pentru a identifica surse de finanţare convenabile.
• Impozitare sau alte legi relevante ale ţării donatorului sau recipientului care ar putea să nu
fie în favoarea ONG-urilor. De exemplu, un obstacol considerabil în calea ONG-urilor din
Japonia îl reprezintă faptul că Japonia nu a acordat deduceri de taxe majorităţii organizaţiilor
sale non-profit. Pe de alta parte, experienţa din US a arătat că benficiile din taxe pentru
organizaţiile non profit ajută la stimularea contribuţiilor din partea publicului şi promovează
donaţii caritabile din partea sectorului privat.
• Lipsa unor parteneriate efective între guvern şi ONG. Guvernul, sectorul privat şi ONG-urile
trebuie să se recunoască unul pe celălalt ca fiind parteneri integrali, de talie egală, având de
jucat un rol distinct şi vital în cadrul dezvoltării. Guvernul promulgă şi aplică reguli şi norme
45
care definesc mediul politic necesar dezvoltării activitităţilor ONG-urilor. Sectorul privat
poate oferi “know-how”, resurse şi asistenţă tehnică, în timp ce ONG-urile oferă cunoştinţe
practice primare, relaţionări şi implementarea legăturilor necesare pentru obţinerea unui
produs sustenabil.
• Sub-utilizarea suportului potenţial din partea sectorului privat. ONG-urile ar trebui să caute
să obţină „implicarea mediului de afaceri”. Un număr în creştere de ONG-uri implică mediul
de afaceri în “parteneriate” cu scopul de a adresa colaborativ probleme cheie.
● Incapacitatea de a atinge unele segmente din comunitate datorită unei anumite lipse de
sensibilitate, impunerea din exterior a unor scopuri politice, barierele culturale sau de limbă.
ONG-urile trebuie să se asigure că propriile lor organizaţii prezintă o diversitate a forţei de
muncă şi a personalului pregătit în domeniul combaterii discriminării, a istoriei sociale şi
politice, inclusiv a istoriei excluderilor şi discriminărilor împotriva unor anumite grupuri din
comunitate şi atunci când este necesar, competenţe lingvistice speciale.
● Un management sau practici de angajare defectuoase apar frecvent în cadrul ONG-urilor şi
duc la ineficienţa muncii lor (absenţa unei infrastructuri organizate, a unei ierarhii şi a unui
sistem managerial adecvat). Aceste aspecte se pot datora unui concurs de factori precum: lipsa
finanţărilor, a resurselor, a timpului, rezistenţă în relaţionarea cu angajatorul, continuitatea
personalului (în special în ONG-urile care lucrează cu voluntari) şi conduc la scăderea
potenţialului organizaţiei. Ele pot fi îndepărtate prin alocarea unor atribuţii manageriale,
training specific în probleme de management, un aparat administrativ intern competent, o
revizuire periodică a problemelor administrative şi a celor privind relaţiile de muncă.
46
Creşterea gradului de conştientizare

Chiar dacă există persoane care au anumite prejudecăţi cu privire la anumite grupuri şi
săvârşesc acte de discriminare în cunoştinţă de cauză, există un număr mai mare de membri ai
societăţii care nu sunt conştienţi că actele lor sunt discriminatorii. Una dintre sarcinile
principale ce trebuie îndeplinite în lupta împotriva discriminării constă tocmai în informarea
şi educarea societăţii, ce poate fi realizată prin mai multe mijloace.
Majoritatea victimelor discriminării nu îşi cunosc drepturile şi nu stiu ce să facă şi unde să
caute ajutor.
Promovarea propriei organizaţii

În urma studiilor efectuate de principalii finanţatori şi consorţii de ONG-uri, s-a demonstrat că
pentru a lucra în mod eficient, ONG-urile trebuie nu numai să încerce o conştientizare a
opiniei publice cu privire la temele pe care le promovează, dar şi cu privire la propria
organizaţie. Acest aspect, deşi foarte important, este deseori neglijat.
ONG-urile care se ocupă în mod special cu discriminarea trebuie să îşi dezvolte strategii
paralele pentru a-şi promova propria organizaţie, precum şi obiectivele urmărite şi aspectele
legate de combaterea discriminării pe care doresc să le dezvolte în activitatea lor. Această
strategie ar putea include:
● Să devină o prezenţă vizibilă participând la întâlniri sau evenimente relevante, alăturându-se
unor comitete sau grupuri de lucru pe probleme importante pentru societate. Astfel de
evenimente pot fi ocazii ideale pentru stabilirea de întâlniri individuale cu alte organizaţii,
căutarea de parteneri sau donori, care pot finanţa servicii în mod direct.
● Să lucreze împreună cu alte organizaţii – de ex. alte ONG-uri care desfăşoară activităţi în
domeniul discriminării, chiar dacă nu se concentrează asupra unui anumit criteriu. Aceasta
include organizarea de întâlniri, activităţi coordonate, identificarea priorităţilor la nivelul
comunităţii.
● Dobândirea de expertiză tehnică şi substanţială – de exemplu:
- Solicitarea unui specialist în domeniul discriminării să ofere asistenţă de specialitate sau să
lucreze cu ONG-ul respectiv;
- Asigurarea anumitor training-uri de specialitate angajaţilor şi colaboratorilor;
- Stabilirea unor parteneriate cu alte organizaţii pentru implementarea unor programe
specifice.
47
Prin îmbunătăţirea imaginii publice a propriei organizaţii, ONG-urile vor putea sa crească
gradul de conştientizare al opiniei publice cu privire la anumite aspecte legate de discriminare
care sunt in sfera lor de interese.
Conştientizarea publicului asupra aspectelor legate de principiul egalităţii

Care este scopul conştientizării?
● Schimbarea atitudinilor, comportamentelor, practicilor, mobilizarea oamenilor pentru
sprijinirea unor politici noi, promovarea implementării unei agende pentru respectarea
principiului egalităţii etc.
Care sunt grupurile ţinta?
● Opinia publica, victimele sau potenţialele victime, angajatorii din sectorul public sau privat,
prestatorii de servicii, inclusiv asigurarea unei locuite, instituţiile de învăţământ, forţele de
politie etc.
Cum se realizează?
● Oferind informaţie, organizând campanii, prin educaţie si instruire, prin cercetare si
publicarea acestor cercetări, prin stabilirea de reţele si alinate, prin intermediul media.
● Identificând exemple de discriminare conştienta, intenţionată sau neintenţionată care
intervine in mod special atunci când are loc un comportament inuman sau degradant.
● Oferind argumente pe înţelesul comunităţii si acceptabile pentru un număr cât mai mare de
persoane, de ce astfel de fapte de discriminare sunt interzise si care este semnificaţia faptului
ca interzicerile sunt prevăzute de lege.
● Aducând mai aproape de oameni înţelegere suferinţelor pe care le implică o fapta de
discriminare (de ex. empatia cu victimele discriminării) si ajutând la depăşirea perceperii
victimelor discriminării ca „alte persoane”.
● Oferind informaţie cu privire la:
- legislaţia privind dreptul de a nu fi discriminat;
- legislaţia care aplica acest drept si in mod special dispoziţiile referitoare la obligaţia statului
de a disemina informaţia cu privire la directive prin orice mijloc adecvat (articolul 12 din
Directiva Consiliului 2000/78/EC si articolul 10 din Directiva Consiliului 2000/43/EC);
- căile legale de protecţie împotriva discriminării;
- masuri preventive;
- datele de contact ale autorităţilor si organizaţiilor competente in domeniul combaterii
discriminării.
48
Monitorizarea/Influenţarea dezvoltării de legi si politici

ONG-urile au un rol important de jucat in monitorizarea si influenţarea dezvoltării de politici
si legislaţie întrucât ele sunt cel mai bine plasate pentru a cunoaşte problemele grupurilor ţinta
si de a gândi si oferi posibile soluţii autorităţilor competente. ONG-urile trebuie sa decidă
daca din punct de vedere strategic aceasta este o activitate pentru care deţin expertiza si au
capacitatea de a i se dedica.
Ce se monitorizează?
● Implementarea legislaţiei si a politicilor
● Practicile si atitudinile in anumite sectoare (administraţie publica, relaţii de munca, acces la
servicii, etc.)
● Efectele politicilor asupra grupurilor vulnerabile
Cum se face monitorizarea?
● Prin activităţi de cercetare, strângere de informaţii, dezvoltând indicatori.
O monitorizare bine făcută va conduce la obţinerea de informaţii relevante, credibile. O buna
monitorizare este premisa pentru un lobby eficient.
Monitorizarea folosind cercetarea si lobby/advocacy include:
– Organizarea de întâlniri si trimiterea de scrisori oficiale ministerelor sau altor instituţii
publice pentru a le convinge sa adopte aspectele propuse de voi;
– Participarea la consultarile publice organizate de diferite instituţii publice;
– Folosirea procesului politic;
– Abordarea membrilor Parlamentului in legătura cu anumite aspecte încercând a-i convinge
sa îşi asume anumite moţiuni spre dezbatere;
– Lucrul alături de Guvern (in cazurile adecvate) atunci când exista aceasta oportunitate (ca
membri in grupuri de lucru sau in grupuri operative etc.);
– Lucrul împreună cu alte ONG-uri active in domeniul combaterii discriminării;
– Lucrul alături de forumuri anti-discriminare relevante;
– Monitorizarea efectului unor legi noi, iar daca acesta este negativ cu privire la anumite
grupuri, atenţionarea Guvernului in acest sens, a altor ONG-uri etc.
49
Abilităţi
ONG-urile au nevoie sa îşi facă un „audit al abilităţilor” in cadrul organizaţiei pentru a stabili
ce aptitudini trebuie sa îşi dezvolte pentru a atinge obiectivele principale ale organizaţiei in
lupta împotriva discriminării.
Organizaţia urmează sa afle daca trebuie sa dobândească cunoştinţe sau expertiza in ce
priveşte:
● membrii staff-ului sau membrii asociaţiei, legăturile cu alte ONG-uri (nu toate dintre
abilităţile prezentate mai jos sunt necesare tuturor ONG-urilor):
● Personal cu abilităţi juridice;
● Personal cu abilităţi de mediere/arbitrare;
● Personal cu abilităţi de consiliere;
● Personal cu abilităţi de predare/training;
● Personal ce poate dezvolta relaţii interpersonale bune;
● Personal cu abilităţi bune de comunicare sau care poate dezvolta relaţii publice bune;
● Personal familiarizat cu procesul politic;
● Personal cu abilităţi lingvistice necesare pentru a dezvolta relaţii internaţionale si a se
informa din surse internaţionale;
● Personal cu experienţa de lucru cu media;
● Personal cu abilităţi de marketing;
● Personal cu abilităţi de fund-raiser;
● Personal cu abilităţi tehnice IT.
Atunci când identifica lipsa unor abilităţi necesare, ONG-urile trebuie sa caute si sa aplice
remediile aferente, de ex:
● Recrutarea unor noi angajaţi care deţin abilităţile necesare;
● Recrutarea unor voluntari care deţin abilităţile necesare;
● Folosirea contactelor cu celelalte ONG-uri pentru training, asistenta, schimb de experienţa
etc.;
● Asigurarea accesului la servicii care presupun anumite cunoştinţe si abilităţi prin stabilirea
contactelor cu firme locale, profesionişti sau traineri;
● Trimiterea de cereri de finanţare daca este necesar.
50
Instrumente
ONG-urile trebuie sa treacă printr-un „audit al instrumentelor” in cadrul organizaţiei lor
pentru a afla ce instrumente folosesc sau ar putea să folosească pentru a atinge principalele
obiective identificate.
A. In general - Campanii
Arena politica
Organizaţiile trebuie sa folosească arena politica locala si naţionala pentru a pleda in favoarea
anumitor aspecte (de ex. pentru o noua legislaţie, pentru extinderea legislaţiei existente) sau
pentru a schimba practicile discriminatorii.
Campaniile ar trebui să aibă in vedere politicienii, autorităţile locale sau alţi factori de decizie.
ONG-urile trebuie sa informeze ministerele asupra realităţilor din jurul temei pentru care
pledează. ONG-urile trebuie sa îşi facă cunoscute opiniile cu privire la proiectele de legi sau
legile in vigoare si sa solicite autorităţilor si agenţiilor guvernamentale sa îşi facă datoria.
Opinia publica
Aceasta reprezintă un instrument puternic in promovarea obiectivelor campaniei, de aceea
este important ca ea sa se desfăşoare public. Aceste campanii ar trebui sa caute sa păstreze
opinia publica informata in legătura cu aceste aspecte. Schimbarea opiniei publice este
esenţiala pentru succesul campaniei pentru ca daca publicul rămâne neinteresat de subiect,
aceasta nu mai are sens. Daca publicul nu este făcut sa înţeleagă că dreptul de a nu fi
discriminat este fundamental, atunci nici politicienii care se bazează pe voturile publicului nu
vor fi interesaţi de acest lucru.
Stabilirea de reţele si construirea de alianţe

Interacţiunea cu grupurile ţinta este importanta pentru stabilirea de reţele. In acest sens,
comunicarea cu grupurile si forumurile relevante ajuta la formarea unei imagini fidele a
realităţii intr-un anumit domeniu. Pentru aceasta trebuie să existe o baza de date actualizată cu
contacte utile.
În plus, un mod ideal de a schimba cunoştinţe si informaţii, de a construi relaţii si a îmbunătăţi
contacte pentru un mai mare impact al campaniei consta in stabilirea de relaţii strânse cu alte
grupuri sau organizaţii care împărtăşesc aceleaşi obiective in combaterea discriminării – sau
51
in alte arii de interes conexe – (de ex. pentru îmbunătăţirea standardelor in şcolile din zona
rurală).
ONG-urile pot invita alte organizaţii care lucrează in domenii similare la „mese rotunde” unde
se pot pune de acord asupra obiectivelor comune in realizarea unor campanii si in activităţi de
lobby sau pot sa schimbe informaţii despre proiectele in care sunt implicaţi.
Prin acest gen de „lucru in echipa” se evita duplicarea eforturilor (si a costurilor) în acelaşi
domeniu.
Acest aspect este important mai ales in cazul in care organizaţiile sunt in competiţie pentru
aceleaşi fonduri. Beneficiile economice ale muncii in comun si ale împărţirii cheltuielilor si
cunoştinţelor duce de asemenea la eliberarea unor fonduri care pot fi folosite in alte scopuri,
poate tot pentru acţiuni comune.
Construirea de alianţe cu alte sectoare de activitate asigura un mai bun schimb de informaţii, o
mai buna coordonare a strategiilor si face posibila mobilizarea unei mase mai mari de
persoane care susţin o agenda anti-discriminare.
Prin iniţierea unor seminarii proprii si participarea la alte evenimente sau conferinţe,
organizaţia îşi îmbunătăţeşte propria imagine, îşi transmite mesajele anti-discriminare si îşi
îmbunătăţeşte baza de date cu contacte.
Construirea de alianţe cu alte grupuri din societatea civila poate merge pana la sindicate,
universităţi sau think tanks, organizaţii ale consumatorilor, media etc.
Cercetare
Opiniile ONG-urilor exprimate prin campanii, prin media etc. trebuie sa se sprijine pe
cercetări temeinice de un înalt grad profesionalism. Aceste cercetări prezintă un rol
semnificativ in influenţarea deciziilor politice la cel mai înalt nivel din Guvern.
Unele din cele mai bune si eficiente cercetări sunt cele întocmite de ONG-uri cu expertiza,
abilităţi şi resurse pentru a realiza o munca la un înalt standard profesional, motiv pentru care
sunt foarte respectate. Multe ONG-uri nu deţin aceste abilităţi si prin urmare nu ar trebui sa se
angajeze in astfel de proiecte in aceste condiţii. Cercetări de o calitate discutabila pot dauna
atât ONG-ului, cat si cauzei respective. In schimb, ONG-urile respective pot contribui cu
informaţii utile cercetărilor unor experţi.
In consecinţă, organizaţia trebuie sa aprecieze daca are abilităţile necesare pentru a promova
propria cercetare sau, daca resursele ii permit, sa subcontracteze cercetarea unor experţi pe
probleme de discriminare. ONG-urile mai mari pot avea interes sa subcontracteze astfel de
52
experţi externi pentru a realiza proiecte de cercetare si o data finalizate sa pregătească

rapoarte mai ample. Modalităţi utile de colectare de informaţii reprezintă de asemenea
promovarea de investigaţii asupra conştientizării si analizele statistice prin folosirea
chestionarelor.
Pe baza acestor cercetări, ONG-urile pot compila si produce rapoarte de cercetare ample,
lucrări de cercetare sau scurte investigaţii pe cazuri, studii de caz, publicaţii cu politici
publice, newsletter-uri periodice, rezumate statistice, rezumate de fapte, fise de cazuri pe care
sa le facă accesibile prin publicarea lor prin diferite mijloace (de ex. biblioteci, website etc.).
De asemenea, ONG-urile pot realiza si trimite informări periodice prin posta electronica sau
tradiţională celor din baza de date, prin care se fac publice propriile cercetări si activităţi
statistice.
Informaţiile dobândite prin intermediul cercetării vor folosi ONG-urilor pentru a dezvolta
proiecte pilot prin care sa-si pună in practica in cadrul comunităţii propriile teorii cu privire la
anumite aspecte.
Media
In societatea de azi, mass-media reprezintă cel mai puternic mijloc de influenţare a opiniei
publice si de creştere a gradului de conştientizare generala. Prin urmare, colaborarea cu mass-
media este esenţială, iar ONG-urile trebuie sa-si creeze contacte printre jurnalişti (radio, TV,
ştiri prin internet, mass-media scrisa), sa îşi dedice suficient timp şi energie pentru a da
comunicate de presa si campanii de presa pe teme legate de principiul egalităţi si drepturile
omului.
Media poate servi de asemenea pentru diseminarea informaţiei relevante. In acest sens, ONG-
urile trebuie sa folosească mass-media pentru a transmite grupurilor ţinta informaţiile si
educaţia necesara, prin urmărirea următorilor paşi:
● Comunicate de presa atunci când sunt lansate noi politici de către autorităţile locale sau
naţionale;
● Comunicate de presa atunci când sunt luate de către instanţele judecătoreşti hotărâri de
principiu sau hotărâri-ştire;
● Organizarea de conferinţe de presa;
● Invitaţii adresate regulat membrilor media să participe la cursuri de pregătire organizate de
ONG-uri;
● Trimiterea de scrisori către ziare cu scopul de a fi publicate;
53
● Identificarea jurnaliştilor care se ocupa de probleme legate de discriminare si adăugarea lor

la baza de date;
● Informarea regulată a acestor jurnalişti asupra aspectelor relevante din domeniu;
● Efectuarea de monitorizări media pentru a detecta informaţii incorecte, imagini
discriminatorii sau stereotipuri, urmata de colaborarea cu mass-media pentru eliminarea
acestora.
Training
Acesta vizează un număr mare de grupuri ţintă. In funcţie de grupul ţintă urmează sa fie
adaptat si conţinutul training-ului (organe de politie, jurnalişti, scoli etc.).
O data ce organizaţia si-a construit propria imagine si a dobândit expertiza necesara pentru
training, va fi in postura de a oferi training-uri pentru promovarea principiului egalităţii.
Organizaţia ar trebui sa aibă in vedere realizarea de training-uri, seminarii sau workshop-uri
bine promovate public, in special pentru avocaţi, judecători, oficiali din autorităţile publice
locale, sectorul privat al angajatorilor si al prestatorilor de servicii, prin intermediul
asociaţiilor lor. Este posibil sa se dorească de exemplu concentrarea asupra unui grup ţinta
particular – procurorii in legătura cu încurajarea pedepsirii infracţiunilor de incitare la ura
rasiala.
Un aspect important dintre abilităţile profesionale necesare pentru organizarea de training-uri
este crearea si producerea unor materiale de training şi seturi de informaţii ca modalităţi
suplimentare de inseminare a informaţiilor. Bineînţeles, tipul de training va depinde de
profilul, obiectivele, abilităţile ONG-ului.
B. In legătura cu tehnica IT
Crearea de pagini web
Fiecare ONG trebuie sa aibă propria pagina web. In acest sens, se va avea in vedere scopul
căruia va servi aceasta pagina web si se vor cântări costurile si beneficiile.
Management-ul cunoştinţelor
Una dintre problemele ONG-urilor aglomerate consta in faptul ca deşi deţin cantităţi vaste de
informaţie foarte importanta, de multe ori aceasta este posedata de angajaţii cheie care se
declara prea ocupaţi lucrând ca activişti sau făcând lobby pentru schimbarea legislaţiei si a
politicilor, in loc sa îşi rezerve puţin timp pentru a înregistra ceea ce ştiu, ce fac, cum si de ce.
54
Atunci când sunt plecaţi, organizaţie nu este capabila sa ii înlocuiască, iar dacă părăsesc
organizaţia rămâne o imensa gaura informaţionala.
ONG-urile trebuie sa fie mult mai riguroase in stabilirea unor sisteme de înregistrare a
informaţiei.
astfel încât fiecare din organizaţie sa aibă acces la ea, fie prin informările in cadrul întâlnirilor
săptămânale in care prezenta este obligatorie, fie printr-un sistem adiţional de înregistrări,
rapoarte cu privire la rezultatele întâlnirilor cheie etc.
Funcţionarea eficienta a organizaţiei depinde de aplicarea unui sistem de management al
cunoştinţelor. Instituţia va fi organizata şi ţinută la curent cu ultimele evoluţii dacă se
păstrează contactele, precedentele judiciare, alte baze de date relevante, precum cercetările
realizate sau in curs de realizare a diferiţilor indivizi care lucrează in organizaţie. De
asemenea este importanta capacitatea de a schimba si împărtăşi contacte sau alte informaţii cu
alte părţi.
55
SESIUNEA 4
56
Identitatea de grup
Obiective
Conştientizarea misiunii grupului si asumarea ei
Cunoaşterea si utilizarea unor termeni – cheie: scop, viziune, misiune, strategie, legitimare,
reprezentativitate
Metode
Prezentare
Grupul nominativ
Lucru pe perechi
Prezentare publica
Materiale suport
Schema de intervenţie in mediu: realitate - problema – organizaţie – proiect – modificarea
realităţii
Rezultate aşteptate: formularea viziunii si misiunii grupului
Conţinuturi
Identitatea grupului
Constituirea grupului răspunde nevoii de implicare a tinerilor in promovarea si apărarea

drepturilor lor.
Implicarea tinerilor este permisa atât de legea romana fundamentala – Constituţia, cat si de
documente internaţionale pe care România le-a semnat, de pilda Convenţia cu privire la
drepturile copilului, Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, Charta Europeana a
participării tinerilor la viata locala si regionala etc.
57
Autorităţile romane, centrale si locale, sunt ţinute sa respecte aceste prevederi si sa creeze
condiţiile pentru ca tinerii sa-si poată exercita drepturile prevăzute.
La rândul lor, ONG-urile dezvolta programe care permit tinerilor sa se pună in valoare ca
resursa pentru rezolvarea unora dintre problemele specifice vârstei lor.
Charta participării tinerilor – document adoptat în 1992 de Conferinţa Puterilor Locale si

Regionale din Europa si modificata in 2003 – încurajează si alte forme de implicare a
tinerilor, inclusiv constituirea de grupuri de iniţiativa pe diferite probleme/teme de interes.
- ca grup de iniţiativa, urmează sa-si definească, in mare măsura autonom, întinderea acţiunii
sale si limitele acesteia.
- este parte a societăţii civile si se aseamănă unui ONG.
Ca orice ONG, ar urma sa intervină in mediu, potrivit unei minime strategii si sa-si definească
misiunea.
Ca atare, o minima circumscriere a contextului conceptual pare aici necesara.
Definirea unei asociaţii prin misiune si strategie.
58
PLANIFICAREA
STRATEGICA
(Elemente)
SCOPUL
(rezultatul
final pe care
il urmareste
organizatia)
VIZIUNEA
(visul realizabil care
trebuie sa devina
realitate)
REZULTATE DORITE
(rezultate concrete ale activitatii
pe care le doriti atinse intr-un viitor
scurt si mediu)
STRATEGII SI ACTIUNI
(cum se ajunge de la realitatea curenta
la rezultatele dorite)
REALITATEA CURENTA
(aspecte cheie ale realitatii privind organizatia
si mediul in care isi desfasoara activitatea)
59
Elemente de planificare strategică
Treptele “piramidei” de pe prima pagina reprezintă paşii ce trebuie stabiliţi in procesul de

planificare. Prin determinarea acestor paşi, organizaţia nu va mai risipi timp si energie pe
activităţi ce nu se integrează in strategia atingerii scopului propus.
Scopul
Reprezintă nivelul cel mai înalt de definire a telului unei organizaţii.
Scopul ar trebui sa definească rezultatul extern final pe care îl urmăreşte organizaţia si
trebuie să cuprindă
- tipul de servicii ce vor fi realizat
- grupul ţintă
- limitele geografice
- modificarea care se doreşte a fi adusa in mediu.
Cel mai adesea, scopul izvorăşte dintr-o problema existenta la nivelul unei comunităţi sau
chiar al societăţii, problema pe care organizaţia in cauza îşi propune sa o rezolve. Rezolvarea
problemei, deci implicit scopul organizaţiei, devine raţiunea de a exista a acesteia.
Definirea scopului este necesară pentru a crea membrilor, utilizatorilor, finanţatorilor si altor
părţi interesate:
- o identitate comună;
- o percepţie asupra ţelului organizaţiei;
- o idee privind rezultatele urmărite de proiect;
- o direcţionare pe termen lung.
Scopul trebuie sa fie suficient de succint formulat incit sa fie cunoscut de către toţi
membrii organizaţiei pe dinafară.
60
Viziunea
Viziunea reprezintă un “popas” intre realitatea curenta si scop. In viziune, viitorul dorit
începe sa capete calitatea a ceea ce este realizabil. Viziunea deci, reprezintă un vis realizabil,
un vis ce cere a fi făcut real. Viziunea nu se concentrează, in primul rând, pe fixarea a ceea
ce exista. Ea indica in totalitate ceea ce încearcă sa creeze organizaţia si modul in care
aceasta diferă de ceea ce este adevărat, in mod curent.
Viziunea include imagini, oameni, emoţii, povesti si rezultate palpabile. Fiecare membru al
organizaţiei ar trebui să poată vedea si relata o parte din acea viziune. Viziunile scrise, care
sunt eficiente, nu conţin mai mult de 1-2 pagini.
Strategii şi acţiuni
Pentru obţinerea “rezultatelor cheie”, ceea ce in final duce la atingerea scopului, organizaţia
trebuie sa îşi propună o anumită strategie. Strategia trebuie sa tina seama, in primul rând, de
rezultatele care se doresc a fi obţinute, iar in al doilea rând, de realitatea curenta de la care se
pleacă. A stabili strategia înseamnă a stabili, in linii mari, “cum obţinem rezultatele cheie”.
Rezultatele
Reprezintă telurile specifice pe care organizaţia se obligă să le realizeze, intr-o anumită

perioada de timp, de obicei nu mai lunga de 3 ani. Ele reprezintă masurile cheie ale
progresului pe calea realizării viziunii, deci in direcţia atingerii scopului.
Organizaţiile care au succes definesc nu mai mult de 6-8 astfel de “rezultate cheie”
pe care le comunica, apoi, intens in întreaga organizaţie, atenţia concentrându-se asupra lor.
In acest fel, se doreşte, si de multe ori se reuşeşte unificarea si regruparea organizaţiei in
jurul telurilor specifice, măsurabile. Este foarte important ca membrii organizaţiei să aibă
sentimentul ca muncesc pentru realizarea a ceva cit mai concret, cit mai “palpabil”, iar
urmărirea si atingerea “rezultatelor cheie” le tine treaz acest sentiment. Rezultatele dorite
semnalează progresul in mai multe categorii: calitatea serviciului, dezvoltarea (financiara si
altfel), eficienta (cantitatea si viteza fata de resursele întrebuinţate) si impactul asupra
clienţilor sau al comunităţii.
61
Extinzând câmpul înţelegerii, putem observa ca intervenţia in mediu a unei asociaţii

non-profit se poate înfăţişa astfel:
a. elemente de planificare strategică

b. modelul logic al interventiei CLT in mediu
scop
viziune
valori
misiune
rezultate dorite/obiective-cheie
strategii si acţiuni
Probleme Proiecte
Reorganizarea/reconstrucţia
realităţii
Situaţie avută în
vedere/realitate
modificată
Situaţie
iniţială/realitate
62
Elemente de planificare strategică
MODELUL LOGIC AL INTERVENŢIEI UNUI GRUP ÎN

COMUNITATE - Kellog Foundation, Logic Model Development Guide, 2001 (anexa)
In ce scop s-a constituit acest grup?

Care este viziunea lui?
Ce misiune îşi asumă?
Ce obiective îşi propune?
Cum îşi va îndeplini misiunea?
Statutul si rolul grupului
Ce legitimitate are?
Este reprezentativ?
Exerciţiu practic (lucru in echipe)

Cum ar putea fi formulate viziunea, misiunea şi obiectivele-cheie ale grupului vostru?
Prezentarea rapoartelor de echipa si comentarea lor.

Concluzii
63
Reprezentativitatea (legitimitatea)
Implicarea persoanelor afectate direct de problema pentru care se face advocacy

Campania de advocacy poate fi susţinută de persoanele afectate de o problemă, de alte
persoane care le reprezintă, sau de ambele grupuri care acţionează împreună. Activitatea de
advocacy este in general mult mai puternica daca sunt implicaţi cei afectaţi de problema
pentru care se pledează.
Daca pledam cauza altora, trebuie sa fim siguri ca reprezentam corect opiniile si interesele
lor. Aceasta presupune sa fim in strânsă legătura cu cei afectaţi, să înţelegem exact problema,
şi să avem permisiunea de a-i reprezenta. Permisiunea sau "dreptul" de a pleda pentru alte
persoane este cunoscuta ca "legitimitate".
Este de asemenea important să ne asiguram ca activitatea de advocacy este susţinută de

misiunea si scopurile organizaţiei, de superiori, si de finanţatori.
De ce este important sa ii implicăm pe cei direct afectaţi, încă de la început in procesul

de planificare?
• Cunosc cel mai bine problema
• Pot sugera soluţii funcţionale, bazate pe experienţa directa, personală
• Pot avea o perspectiva diferita asupra problemei abordate
• Sunt extrem de motivaţi, pentru ca sunt direct afectaţi
• Persoanele afectate/infectate de HIV/SIDA au fost implicate direct in cele mai
importante progrese care s-au făcut in domeniul HIV /SIDA
• Persoanele sau grupurile afectate vor câştiga mai multe abilităţi si încredere
• Este o ocazie foarte buna de a reduce stigmatizarea persoanelor afectate de
HIV/SIDA.
Probleme generate de lipsa legitimităţii

Implicarea tardiva, superficiala a celor afectaţi sau neimplicarea lor poate duce la:
• Identificarea unor probleme nerelevante
• Propunerea unor soluţii care nu vor rezolva problema, sau o vor agrava
• Dezacord public
• Pierderea credibilităţii organizaţiei şi persoanelor implicate in advocacy
64
• Creşterea stigmatizării, excluderea "legitima" şi neimplicarea celor afectaţi

• Lipsa de împuternicire a celor afectaţi, deci a posibilităţii lor de a controla situaţia.
Metode de a-i implica pe cei afectaţi

Găsirea unei modalităţi reale de a-i implica in advocacy pe cei direct afectaţi va spori efectul
pe termen lung. Dar pe termen scurt implicarea celor afectaţi va necesita mai mult timp, mai
ales daca ei sunt foarte ocupaţi, bolnavi, greu de identificat si contactat, sau provoacă o
schimbare a stilului de lucru al organizaţiei.
Persoanele afectate de problema pentru care se pledează pot fi implicate in toate stadiile
campaniei de advocacy: definirea problemei sau temei campaniei, planificare, implementare
si evaluare - ca si consultanţi, implementatori sau manageri.
"Este important pentru orice organizaţie care lucrează în domeniul HIV/SIDA să

includă persoane afectate de virus, pentru ca ei au fost primii care au trăit problema căreia ne
adresam. " Emily Chigidwe, Chairperson, Zimbabwe National Network of People Living with
HIV/AIDS
Atelier de instruire pentru advocacy - JSI R&T/România
65
SESIUNEA 5
66
Procesul de advocacy ca parte a misiunii grupului de participanţi
Obiective
Formularea unei definiţii de lucru pentru advocacy
Caracterizarea generala a procesului de advocacy (PA), a paşilor intr-un proces de advocacy
Dezvoltarea unei comunicări eficiente
Cunoaşterea de sine
Metode
Brainstorming
Analiza comparativa de termeni/situaţii
Lucru pe echipe
Materiale suport
Definiţii ale termenului „advocacy”
Ce nu este advocacy? Fisa „Conceptul de advocacy si alte concepte înrudite”
Paşii in advocacy – Fisa „Schema procesului de advocacy”
Carduri 1 - 10
Testul de autocunoaştere „Cat de responsabil mă simt?”
Conţinuturi
Dezvoltarea unui proces de advocacy poate fi parte componenta a misiunii grupului de lucru
in reţea.
Ce înseamnă advocacy?
Brainstorming
Advocacy vizează schimbarea de politici, de programe, se desfăşoară in spaţiul public, iar

conştientizarea conduce la presiuni din partea publicului pe un decident anume.
Ce nu este advocacy?
O comparaţie cu alte concepte poate fi utilă.
67
Care sunt posibilii paşi intr-un proces de advocacy?
Exerciţiu
Folosind cardurile primite, aranjaţi in ordinea pe care o găsiţi potrivita etapele/paşii unui PA.
Justificaţi ordinea paşilor.
Fiecare echipa va prezenta produsul si vor fi făcute comentarii.

Trainerii vor invita participanţii sa folosească mesaje încurajatoare sau, dimpotrivă,
mesaje negative sau ostile, pentru a putea face diferenţa.
La final vor fi comparate produsele activităţii de echipa cu schema standard a paşilor în
procesul de advocacy.
68
ADVOCACY
Un act sau un proces de sprijinire a unei cauze/situaţii/probleme. O campanie de advocacy
este un set de acţiuni direcţionate spre sprijinirea unei cauze/situaţii/probleme si aceasta
deoarece dorim sa cream sprijin pentru o cauza/situaţie/problema, să îi influenţăm pe alţii să o
sprijine; ori încercăm sa influenţăm ori sa schimbăm legislaţia care o afectează (Ghidul pentru
Advocacy IPPF)
CAMPANIA DE ADVOCACY
Realizatori/organizatori: ONG-uri, reţele de ONG-uri, grupuri de interes specific, asociaţii
profesionale etc.
Public Ţintă: politicienii, liderii de opinie (directori de companii etc.), toţi cei care iau decizii
si care au autoritatea de a influenta obiectivul/ele campaniei
Obiectiv: schimbarea politicilor, programelor sau alocării resurselor publice
Strategii: concentrarea asupra politicienilor/persoanelor care au puterea de a influenta scopul
advocacy; întâlniri la nivel înalt; evenimente publice (dezbateri, proteste etc.)
Măsurarea succesului: indicatori ai progresului. Adoptarea de politici noi sau mai favorabile;
schimbarea procentuala in alocarea resurselor; o noua componentă a bugetului sectorului
public; monitorizarea presei; sondaje de opinie etc.
Cei 4P pentru un advocacy eficient:

1. Planificare – cât mai amănunţită si exactă, şi bine evaluată ca timp şi resurse
2. Posibil – trebuie urmărit ca atât ceea ce se doreşte să se schimbe prin aceasta
campanie, cât şi mijloacele prin care se realizează campania sa fie posibile (nu trebuie
înţeles ca daca un este dificil de realizat este şi imposibil)
3. Persuasiv / Insistent – unele lucruri nu pot fi realizate imediat, dar e important să fii
insistent pentru a-ţi atinge obiectivele stabilite
4. Politicos – insistent nu înseamnă nepoliticos! Fără respect nu se poate impune respect.
69
Cei 7 paşi ai planificării unei campanii de advocacy:

1. Care este situaţia care este situaţia care necesita sa fie schimbata?
2. Pentru ce luptam? Care este scopul? Care sunt obiectivele pe care le urmărim? Care
este rezultatul pe care îl dorim realizat?
3. Cine sunt actorii implicaţi? Toate persoanele implicate, atât persoanele care lupta
pentru schimbare cat si persoanele care deţin puterea de produce schimbarea. Nu uitaţi
factorii de influenta: mass media de exemplu.
4. Când se vor desfăşura activităţile si cat vor dura ele? Care este întinderea in timp şi
orarul activităţilor pe care ni le propunem?
5. Unde se vor desfăşura activităţile campaniei? Localizarea in spaţiu a acestor activităţi.
Unde trebuie acţionat?
6. Ce acţiuni trebuie întreprinse? Conţinutul planului.
7. Cum se implementează acţiunile planului? Metode de acţiune. De exemplu prin
monitorizări, legislaţie etc.
70
Tema Selectaţi o
tema/problema care
necesită o acţiune
politică
Scopul Scopul: formulaţi un

rezultat general pe
care doriţi să-l
obtineţi
Obiectivele Obiectivele exprimă

etapele de parcurs
pentru atingerea
scopului; aceste
etape se formulează
ca obiective SMART
71
Identificarea publicului Decidenţii pe care

- ţintă doriţi sa-i influenţaţi,
sa le obţineţi sprijinul
– de ex. parlamentari,
consilieri, directori,
funcţionari din
ministere etc.
Formularea mesajului Declaraţii formulate

potrivit cu fiecare
grup-ţintă;
trebuie să cuprindă:
- definirea
problemei/temei
- specificarea
soluţiilor
- măsurile de luat
72
Identificarea căilor de Ce căi sunt mai potrivite

comunicare cu publicul şi mesajul de
transmis: conf. presă,
reuniune, emisiune
tv/radio…
Construirea de suport Formarea de

alianţe/parteneriate cu
alte organizaţii,
instituţii, grupuri sau
persoane care se
angajează sa va susţină
cauza.
73
Colectare de fonduri Identificarea si

atragerea de resurse
materiale si financiare
– bani, spaţii,
echipamente etc.
Punerea in practică
Implementare a unui set de acţiuni
menite sa atingă
scopul campaniei de
advocacy
74
colectare de informaţii Ele permit fundamentarea

fiecărui pas din campanie
Monitorizarea:
monitorizare, evaluare procesul de strângere de
informaţii şi analiza
referitoare la
parcurgerea fiecărui pas,
in scopul de a identifica
progresul spre atingerea
scopului
Evaluarea: strângere de
informaţii şi analiza lor
pentru a stabili daca
scopul a fost atins
75
TEST DE AUTOCUNOAŞTERE – CAT DE RESPONSABIL MĂ SIMT?
Testul pe care vi-l propunem vă poate ajuta să aflaţi cât de responsabili sunteţi in
ceea ce întreprindeţi în viaţa de zi cu zi. Răspundeţi, aşadar, sincer, alegând una
din următoarele variante:
• sunt absolut de acord (7);
• de obicei sunt de acord, deşi uneori se întâmpla şi altfel (6);
• sunt nedecis(ă), dar înclin spre a fi de acord (5);
• nu mă pot decide (4);
• sunt nedecis(ă), dar înclin spre a nu fi de acord (3);
• de obicei nu sunt de acord, deşi uneori se întâmplă şi aşa (2);
• nu sunt in nici un caz de acord (1).
Alegeţi varianta de răspuns care corespunde cel mai exact modului dumnea-
voastră de a gândi, de a fi şi de a acţiona (plasaţi un X in coloana corespunzătoare).
Enunţuri Varianta de răspuns
7 6 5 4 3 2 1
1. Fiecare om este dator sa consacre o parte din timpul
sau liber binelui public.
2. Resimt disconfort psihic când nu duc lucrul la bun
sfârşit.
3. Am destule probleme personale ca să nu-mi fac griji
pentru binele public.
4. Este imposibil sa faci tuturor oamenilor numai bine.
5. Datoria fiecărui om este de a munci eficient.
6. Este de dorit sa duci lucrul început la bun sfârşit.

7. Prefer sa nu-mi spun părerea, lăsându-i pe alţii să
rezolve problemele.
8. Adesea întârzii la întâlnirile fixate.
9. Prefer să acţionez ca marea majoritate a oamenilor,
pentru ca singur nu pot schimba lucrurile.
10. Cred că cei care îmi sunt apropiaţi pot conta pe
ajutorul meu.
11. Uneori mi se reproşează ca nu respect normele de
convieţuire socială.
12. Chiar şi cel mai neînsemnat lucru îl fac foarte bine.
76
Cotarea si interpretarea rezultatelor
Pentru enunţurile 1, 2, 5, 6, 10, 12, obţineţi atâtea puncte câte indică varianta de
răspuns aleasă de dumneavoastră. Spre exemplu, dacă la enunţul nr. 1 aţi optat
pentru varianta "Sunt absolut de acord", aveţi 7 puncte; daca aţi ales varianta "Nu
mă pot decide", atunci primiţi 4 puncte, ş.a.m.d.
La enunţurile 3, 4, 7, 8, 9, 11, punctajul este dat de ordinea inversa a şirului lor.

De exemplu, dacă la enunţul 3 aţi considerat ca varianta de răspuns "De obicei sunt
de acord, deşi uneori se întâmpla si altfel" corespunde cel mai bine situaţiei dum-
neavoastră, primiţi 2 puncte. Daca la acelaşi enunţ v-aţi decis pentru varianta "Nu
sunt in nici un caz de acord", atunci obţineţi 7 puncte.
Pentru calcularea scorului, faceţi suma punctajului obţinut la toate enunţurile.
Punctajul maxim la acest test este 84. Cu cat aţi acumulat mai multe puncte, cu
atât mai probabil sunteţi o persoană responsabila cu adevărat: respectaţi normele de
convieţuire socială, va interesează situaţia celorlalţi, vă implicaţi personal pentru bi-
nele colectiv, vă faceţi datoria, duceţi lucrurile la bun sfârşit. Felicitări!
77
SESIUNEA 6
78
Teme/probleme şi obiective pentru o campanie de advocacy; „harta”

puterii
Obiective
Cunoaşterea şi folosirea noţiunilor de tema, scop şi obiectiv de campanie de advocacy
Evidenţierea legăturii dintre misiune şi procesul de advocacy
Cunoaşterea modului in care pot fi identificate forţele pro şi contra
Formarea/dezvoltarea abilitaţilor de lucru in echipă şi de prezentare publică
Metode
Lucru în echipe
Evaluarea produselor activităţii
Materiale suport
Schema paşilor în procesul de gestionare de advocacy
Documentul „Lista de control a obiectivelor de campanie”
Documentul „Harta puterilor”
Conţinuturi
Orice campanie de advocacy va segmenta publicul. Se vor constitui forte pro şi contra intr-un
evantai de nuanţe multiple. Astfel se va distribui puterea de decizie si de influenţare a deciziei
înspre mai multe centre/grupuri/persoane/instituţii.
Harta puterilor ne poate sugera tocmai acest fenomen de care trebuie să ţinem cont.
Distribuirea documentului.
Lucru pe echipe – Cum realizam o campanie de advocacy? Primii paşi.
Partea I
Participanţii organizaţi in echipe vor lista câte 5 teme potrivite cu o campanie de advocacy
dedicată promovării si apărării drepturilor copiilor/tinerilor care trăiesc cu HIV/SIDA
Apoi ei vor selecta o singura tema pentru care vor stabili scopul si obiectivele de campanie.
79
Partea a II-a
Echipele vor face schimb de foi si pe baza doc. Lista de control a obiectivelor, vor avea de
evaluat obiectivele unei alte echipe.
După evaluare, foile se returnează echipelor iniţiale.
Partea a III-a
Raportare in plen. Comentarii si analiza de mesaj.
Finalul
Finalul activităţii constă în completarea, sub forma de joc, a hărţii puterii pentru fiecare grup
în parte. Aliaţii, indecişii şi opozanţii vor fi identificaţi şi înscrişi pe post-ituri si aranjaţi în
căsuţele corespunzătoare de pe harta puterilor. Planşele vor fi afişate la sfârşitul atelierului.
80
Formular de analiza a publicului-ţintă
Publicul-ţintă________________________________
Tema care face obiectul procesului de advocacy_____________________________
Evaluarea publicului-ţintă
1 = mic
5 = mare
Gradul de familiarizare cu reţeaua/ organizaţia

1 2 3 4 5
dvstra
Gradul de cunoaştere a temei dvstra de advocacy
Măsura în care este de acord cu poziţia dvs. fata
de tema
Gradul de susţinere a unei asemenea teme in
trecut
Identificaţi-vă publicul – ţintă:
Interesele si beneficiile potenţiale legate de Influenţe (grupuri secundare care ar putea

tema in discuţie influenta publicul-ţintă)
81
Lista de control pentru selectarea unei campanii de advocacy
Aceasta lista de control este extrasa si adaptata din SARA/AED Advocacy Training Guide
Midwest Academy’s Organizing for Social Change. Ea este destinata a servi grupurile de
advocacy in activitatea lor de dezvoltare si alegere a obiectivelor pentru schimbare sociala.
Obiectivul Obiectivul
Criteriul
1 2
Exista date calitative sau cantitative care să arate ca obiectivul
va îmbunătăţi situaţia?
Obiectivul este realizabil? În ciuda opoziţiei?
Va câştiga obiectivul propus suportul multora?

Le pasa oamenilor de acest obiectiv intr-atât încât să treacă la
acţiune?
Veţi fi în stare să strângeţi bani şi alte resurse pentru a susţine
acel obiectiv?
Puteţi identifica în mod clar decidenţii – ţinta? Cum se
numesc ei şi ce poziţie au?
Este obiectivul uşor de înţeles?
Încadrarea în timp a obiectivului este realistă?

Aveţi alianţele necesare cu persoane sau organizaţii – cheie
pentru atingerea obiectivului? Cum va ajuta atingerea
obiectivului la construirea unor alianţe cu alte ONG-uri, lideri
sau actori publici?
Lucrul pe acel obiectiv va furniza oamenilor oportunităţi de a
învăţa şi de a se implica în procesul de luare a deciziilor?
82
Harta distribuţiei puterilor

Orice obiectiv de campanie de advocacy va segmenta publicul. Se vor constitui forte pro şi
contra într-un evantai de nuanţe multiple.
Completaţi în echipă următoarea hartă.
Obiectiv al campaniei de advocacy.........................................................

Publicul-ţintă...........................................................................................
SPRIJIN OPOZIŢIE
NEUTRALITATE/
INDECIŞI/
INDIFERENŢI
83
SESIUNEA 7
84
Comunicare strategica; analiza publicului-ţintă
Obiective
Conştientizarea misiunii grupului şi asumarea ei
Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni: misiune, strategie, grup-ţintă, persuasiune, comunicare
verbală şi non-verbală
Metode
Prezentare
Lucru în echipă
Analiză de produs (harta puterii)
Analiză de mesaj
Prezentare publică
Materiale suport
Harta puterii
Statut şi rol
Misiunea organizaţiei
Conţinuturi
Comunicarea strategică se caracterizează prin receptorul pe care îl are, în raport cu care

sunt mobilizate anumite tipuri de resurse. Acest receptor este chiar publicul-ţintă al procesului
de advocacy.
Structura comunicării strategice (care vizează astfel atingerea de obiective/rezultate

fundamentale pentru organizaţie) poate fi următoarea:
1. informare
2. motivare (fundamentare)
3. persuasiune
4. incitare la acţiune
85
Este esentială transmiterea unui mesaj corent, ţintit, clar, persuasiv.
De aceea, o analiză a publicului-ţintă este vitală. Este nevoie de:

• înţelegere clară a publicului-ţintă şi
• de abilitatea de a privi problema din perspectiva acestuia.
Analiza publicului-ţintă duce la identificarea avantajelor potenţiale pe care le poate avea

acesta în urma sprijinirii obiectivului/cauzei urmărite de campanie. Aşadar, cum va beneficia
fiecare individ din public – profesional, politic, personal – ca urmare a sprijinirii problemei
(sau invers, ce risca fiecare)? Răspunsurile la aceste întrebări trebuie luate in considerare si
incluse in mesajele direcţionate către fiecare membru al publicului-ţintă.
86
Pentru a elabora un mesaj eficient trebuie mai întâi să răspundem la următoarele întrebări:
1. CINE din audienta este publicul ţintă pentru o schimbare in atitudine sau de
comportament – de exemplu cei ce vad diferit decât mine, cei ce au o atitudine neutră
sau cei ce deja simt ca si mine legat de acest subiect?
2. CE vreau să facă publicul-ţintă după auzirea mesajului – să scrie Parlamentului, să
contribuie cu bani, să-şi schimbe atitudinea faţă de subiect, să-şi schimbe
comportamentul, să fie motivaţi să-si schimbe comportamentul?
3. CÂND vreau ca audienta să treacă la acţiune – imediat, într-o săptămână, de-acum
înainte, pentru restul vieţii?
4. UNDE poate căuta publicul-ţintă mai multe informaţii, dacă are nevoie de acestea?
5. CUM pot să-mi structurez mesajul astfel încât publicul-ţintă să treacă la acţiunea
dorită – prin includerea de poveşti, exemple sau statistici? Cum mă fac înţeles?
Nu întâmplător prima întrebare este “CINE este publicul ţintă?”. De răspunsul la această
depinde toată campania noastră. Categoriile majore de public sunt:
• presa naţionala, locală şi specializată;
• editorialişti, analişti, comentatori de presă;
• autorităţi publice centrale şi locale;
• consumatori/beneficiari;
• sindicate/angajaţi nesindicalizaţi;
• politicieni;
• comisii parlamentare si parlamentari;
• organizaţii neguvernamentale, mai ales organizaţii comunitare;
• manageri ai companiilor comerciale;
• liderii de opinie.
În funcţie de caracteristicile acestor categorii (stil de viaţa, nevoi, cunoştinţe, obişnuinţe de
comunicare, resurse de care dispun etc.) va trebui sa adaptam stilul şi conţinutul mesajelor,
modul de transmitere, frecvenţă, perioadă etc.
87
Analiza publicului – ţintă se poate face folosind următoarea fişă:
Formular de analiza a publicului-ţintă
Publicul-ţintă________________________________
Tema care face obiectul procesului de advocacy_____________________________
Evaluarea publicului-ţintă
1 = mic
5 = mare
Gradul de familiarizare cu reţeaua/ organizaţia 1 2 3 4 5

dvs.
Gradul de cunoaştere a temei dvs. de advocacy
Măsura în care este de acord cu poziţia dvs. faţă
de tema
Gradul de susţinere a unei asemenea teme în
trecut
Identificaţi-vă publicul – ţintă:
Interesele şi beneficiile potenţiale legate de Influenţe (grupuri secundare care ar putea

tema in discuţie influenţa publicul-ţintă)
88
Exerciţiu
Lucru pe echipe
Analizaţi publicul-ţintă potrivit cu tema şi obiectivele propuse în exerciţiul anterior,
folosind fişa de mai sus.
Analiza rapoartelor de grup.

Comentarea abilităţilor de prezentare publică.
89
SESIUNEA 8
90
Elaborarea şi difuzarea mesajului; conferinţa de presă
Obiective
Dezvolarea abilităţilor de comunicare cu presa
Metode
Joc de roluri
Analiză de mesaj
Joc
Materiale suport
Documentul „ONG-urile şi presa”
Documentul „Comunicare verbală şi non-verbală”
Rezultate aşteptate:
Organizarea şi derularea unei conferinţe de presă
Conţinuturi
Cum elaborăm un mesaj pentru publicul-ţintă
Mesajul de presă
Canalele de comunicare – alegerea lor
Exerciţiu: scrierea unui comunicat de presă

Exerciţiu: organizarea unei conferinţe de presă
91
COMUNICAREA
I. Ce este comunicarea?
În comunicare există regulă celor 6 iniţiale “c”: clar, concis, curtenitor, constructiv,
corect, complet.
II. Forme de comunicare:

⇒ vorbită;
⇒ scrisă;
⇒ ascultarea;
⇒ comunicarea non-verbala:
♦ aspect;
♦ gestică;
♦ distanţa între interlocutori;
♦ intonaţiile vocii;
♦ aspect scris.
III. Comunicarea verbală

Condiţii:
• bun timbru vocal;
• folosirea atentă a vocabularului;
• ţinuta potrivită în timp ce gândeşti;
• limpezimea gândirii;
• aptitudini importante pentru conversaţie.
O voce cultivată trebuie:
1. să nu aibă un puternic accent regional;
2. să folosească numai forme corecte gramatical;
3. să se evidenţieze prin lipsa limbajului trivial (“rahat”, înjurături etc.);
92
4. să nu folosească porecle peiorative niciodată când se referă la oameni de

altă naţionalitate sau religie (“daga” - termen de dispreţ pentru locuitorii din
sudul Europei, “coon” - negru de rea credinţă, “ţigani”- pentru rromi);
5. să pronunţe toate cuvintele corect;
6. să nu folosească fraze ca: ”Nu este aşa că...”, “ştii ?”;
7. să nu folosească argoul: să înceapă fiecare propoziţie cu “aşa”, “M-am pus
pe gătit.”, să nu numească banii “parale” ori “biştari” sau lichiorul “şnaps”;
8. să nu folosească exprimări ca: îhî, aha, na, iuhu; să nu termine fraza cu OK.
Susţinerea unui discurs

Succesul depinde de:
• credibilitate;
• cunoştinţe despre subiect;
• pregătirea discursului;
• mod de comportare în timpul discursului
• putere de atragere a auditorului.
Mijloace de realizare:
♦ foloseşte corpul, vocea, chiar creierul;
♦ fii natural: nu citi sau memoriza;
♦ nu face pe actorul: arată entuziasm faţă de subiect şi faţă de
ceea ce vorbeşti;
♦ zâmbeşte tot timpul (oamenilor le plac persoanele vesele);
♦ în timp ce vorbeşti urmăreşte reacţiile auditorului la ceea ce
spui tu;
♦ atrage audienţa prin limbajul corpului.
Pregătire : Trebuie răspuns la întrebările: de ce, cine, ce, unde, când, cum.
Subiectul discursului: Buna pregătire a succesului este asigurata în proporţie
de 70% munca si 30% abilităţi.
În pregătirea discursului se răspunde la:
⇒ ce ştiu despre subiect?
⇒ unde pot găsi informaţii?
⇒ cât timp îmi trebuie să le pregătesc?
⇒ ce ştie auditoriul despre mine?
93
⇒ care este opinia lor despre mine?

⇒ vorbesc limba auditoriului?
⇒ exista vre-un scop al discursului meu?
Despre subiect:
• este un subiect de interes comun?
• are un titlu atrăgător?
• cum pot vizualiza conţinutul (exemple, afişe, diapozitive)?
Despre mediul înconjurător:

∗ data discursului;
∗ verificarea condiţiilor tehnice ale aparaturii utilizate
(microfon, proiector etc.);
∗ aranjarea poziţiei scaunelor (masă rotundă, în forma de
U, de stelă) în faţa auditorului.
94
RELAŢIILE ONG - MASS MEDIA
I. De ce este bine ca organizaţiile neguvernamentale să dezvolte relaţii cu mass media?

• Organizaţiile neguvernamentale au un public specific format din beneficiarii programelor
pe care le desfăşoară. Accesul către publicul larg nu se poate face decât prin intermediul
presei. O campanie ecologică, spre exemplu, are rezultate mult mai bune dacă este
sprijinita de presă, mai precis de instituţia de presă potrivită. Dacă campania îşi propune
ca obiectiv curăţarea văii râului ce trece printr-un mic orăşel, sprijinul ziarului din
localitate ori a postului de radio local este suficient.
Prin intermediul presei ONG-urile pot educa indirect publicul şi obţine suport pentru
programele pe care le desfăşoară.
Pentru a avea acces la presă organizaţiile neguvernamentale trebuie să înveţe să înţeleagă
necesităţile acesteia, să-şi însuşească tehnicile de prezentare a informaţiilor către presă.
Pentru că sunt destule de făcut pe aceasta temă este bine ca organizaţia să desemneze o
persoană care să se ocupe sistematic de această relaţie. Această persoană care asigură
legătura cu exteriorul a organizaţiei, relaţionistul, ori PR-istul trebuie să ştie foarte exact
ce vrea ziaristul şi ce aşteaptă publicul lui şi să furnizeze informaţia astfel încât aceasta să
fie utilă, interesantă şi de actualitate.
II. Cu ce fel de subiecte poate fi captat interesul presei?

• Editorii de ziare, emisiuni radio şi TV încearcă să capteze interesul unei audienţe cât mai
largi. Un celebru editor american îşi instruia echipa: “Nu scrieţi despre bănci pentru
bancheri. Scrieţi despre bănci pentru clienţii acestora. Sunt mult mai mulţi deponenţi la
bănci decât bancheri.”
Atunci când aveţi o informaţie pe care vreţi s-o împărtăşiţi presei gândiţi-vă dacă ea este
importantă. Ceea ce din punctul vostru de vedere este important, nu este neapărat
important şi din punctul de vedere al oamenilor de presă care gândesc prin intermediul
audienţei lor mult mai largă decât lumea ONG.
Nu trebuie să “asasinaţi” presa toată ziua cu informaţii. Nu-i sâcâiţi! Nu vă aşteptaţi ca un
reporter să scrie, spre exemplu, despre întâlnirea săptămânala a organizaţiei voastre! V-aţi
putea trezi în situaţia ca reporterul respectiv să nu mai fie în redacţie niciodată pentru voi
şi atunci poate chiar veţi avea cu adevărat nevoie să apăreţi în presă.
95
O ştire pentru presă este o informaţie despre ceva ce a întrerupt cursul firesc al
evenimentelor. Este orice interesează o mare parte a comunităţii si nu a mai fost adus în
atenţia acesteia până acum.
O butadă celebră în lumea jurnaliştilor spune: “Când un câine muşcă un om nu este o
ştire, pentru că se întâmplă tot timpul. Dar dacă un om muşcă un câine este o ştire.”
• Cum determină un ziarist dacă informaţiile care îi parvin sunt necesare pentru publicul
sau?
In general reporterii caută subiecte care întrunesc cât mai multe dintre următoarele
caracteristici (cu cât mai multe cu atât mai bine):
1. Informaţie de actualitate: Fiţi sigur că informaţia este de interes la momentul respectiv

pentru public. Cotidienele îşi scriu ştirile la timpul prezent. Nu contează cât de important
este subiectul, cât de importante sunt persoanele implicate, valoarea ştirilor este
diminuată cu timpul.
Andre Gide definea jurnalismul ca “Tot ceea ce va fi mai puţin interesant mâine decât
astăzi”
2. Informaţia este de interes local: Asiguraţi-vă că informaţia pe care o aveţi interesează

audienţa ziarului, radioului sau postului de televiziune căruia vă adresaţi. Localizarea
"poveştii" pe care o aveţi de spus în imediata apropiere a celui ce o ascultă va creşte
importanţa pe care acesta i-o acordă.
Ex: Sunteţi o organizaţie ce luptă împotriva drogurilor şi vă adresaţi postului de radio

local. Veţi sensibiliza comunitatea locală dacă relataţi povestea unui tânăr adolescent
care învaţă in liceul din localitate. (Nu daţi numele subiectului)
3. Informaţia este umanizată: Scoateţi în evidenţă elementul emoţional în "povestea"

voastră. Astfel va ajunge mult mai uşor la public.
96
Ex: “Povestea” voastră este despre deversarea reziduurilor în râul ce traversează

localitatea de către o fabrică. Mărturia unor pescari, spre exemplu, care obişnuiau să
meargă la pescuit cu 2 km mai jos de locul deversării care acum mai prind arareori
vreun peste vă poate fi de folos.
Dacă aveţi şi poze este foarte bine.
4. Conflictul: Ziariştii sunt foarte interesaţi să relateze "poveşti" în care există o confruntare
între oameni sau instituţii. Ochiul unui jurnalist este antrenat să caute un conflict. Decizia
unei oficialităţi de a amplasa o cale ferată pe lângă casele a 20 de familii, protestul unor
părinţi care contestă lista de lecturi suplimentare pentru copiii lor din clasa I, reprezintă,
din aceasta cauză, subiecte pentru un jurnalist.
5. Celebrităţi: Publicul are o anumită fascinaţie pentru oameni sau lucruri celebri. Nu
subestimaţi niciodată puterea acestora de "a vă vinde" povestea. Daca puteţi da un NUME
implicat în acţiunea despre care relataţi care pentru comunitatea căreia i se adresează
reprezintă ceva, atunci "povestea" voastră este vândută.
6. Unicitatea: subliniaţi orice trăsătura care face ca "povestea" voastră sa fie neobişnuită.
7. Credibilitatea: Reporterii sunt în special preocupaţi de credibilitatea sursei. Asiguraţi-vă că

informaţia este corectă şi că surse independente pot s-o confirme.
Înţelegând aceste calităţi pe care presa le caută va fi mai mai uşor să vă îmbrăcaţi mesajul
astfel încât acesta să devină interesant.
NU UITAŢI!
Subiectele “bune” pentru presă sunt cele pe care editorii le găsesc utile, interesante şi de
actualitate. "A vinde" un subiect unor oameni de presă înseamnă a-l prezenta astfel încât să
întrunească aceste trei caracteristici.
97
III. Fiţi o sursă bună pentru ziarişti!
• Când aveţi un subiect care credeţi că va interesa presa fiţi pregătiţi să îi spuneţi ziaristului
trei lucruri:
1. Care este "povestea";
2. De ce este aceasta importantă;
3. Cum poate fi aceasta verificată (nu vă aşteptaţi ca presa să vă creadă pe cuvânt).
• Dacă un ziarist vă contactează pentru a afla opinia organizaţiei voastre despre o anumită
problema şi nu sunteţi în măsura să îi daţi un răspuns exact fiţi oneşti, declinaţi-vă
competenta şi trimiteţi acel ziarist la cei ce l-ar putea ajuta. Nu vă gândiţi că faceţi astfel
un serviciu concurenţei! Gândiţi-vă că vă câştigaţi astfel un prieten: i-aţi economisit
timpul şi va tine minte ca l-aţi ajutat. Şi aţi mai realizat ceva: voi şi organizaţia voastră
veţi fi cunoscuţi ca o sursă demnă de încredere la care se va apela şi alta dată când poate
veţi avea ceva de spus şi in numele organizaţiei voastre.
IV. Creează, dezvoltă şi menţine relaţia cu presa!
• Când vrei să începi să lucrezi cu presa primul lucru pe care îl ai de făcut este să alcătuieşti
o listă de presă. Aceasta este o listă cu publicaţiile, posturile de radio şi TV şi persoanele
de contact ce sunt interesate de subiecte pe domeniul vostru de activitate.
LISTA DE PRESĂ conţine:

◊ numele, adresa, numărul de telefon al publicaţiei;
◊ periodicitate, tiraj;
◊ ziua, ora limită pentru transmiterea informaţiei;
◊ orientarea politică;
◊ zona acoperită;
◊ numele redactorului şef, al redactorilor de rubrică;
◊ numele, prenumele, pseudonimul ziaristului specializat în domeniul vostru;
◊ titlul, funcţia, adresa, număr de telefon şi fax direct (eventual şi personale).
◊ nu uitaţi să includeţi şi nume de fotoreporteri.
98
IMPORTANT: Fluctuaţiile de personal în mass media sunt foarte mari. Actualizaţi lista
de presă de cel puţin două ori pe an!
Un alt mod de a actualiza lista de presă este de a adăuga la aceasta ziariştii care semnează
articole pe subiecte apropiate celui de care se ocupă organizaţia voastră. Învăţaţi să citiţi
ziarele altfel decât o făceaţi până acum! Notaţi numele ziaristului şi publicaţia în care a
apărut un articol pe o astfel de temă. Dacă nu vă este prea greu decupaţi-l pentru a vă face
o idee despre modul în care respectivul ziarist obişnuieşte să prezinte informaţia.
• Este important să dezvoltaţi o listă de presă dar nu este de ajuns! Străduiţi-vă să cunoaşteţi
reporterii cheie personal. Întâlniţi-i la o cafea, spre exemplu. Dar nu uitaţi să fiţi
profesionişti! Nu uitaţi că ziariştii sunt întotdeauna în căutare de subiecte şi cele auzite la
"un pahar de vorbă" ar putea apărea în presă.
• Iată câteva reguli generale de lucru cu presa:

◊ Nu minţiţi presa. Niciodată.
◊ Răspundeţi mesajelor telefonice cu toată promptitudinea.
◊ Reformulaţi foarte utilizatul "fără comentarii"; folosiţi în schimb "Din păcate nu vă
pot răspunde la acestea acum, dar vă pot spune că" sau " Ceea ce este cu adevărat
important este că..."
◊ Folosiţi cifre şi statistici pentru a vă susţine punctele de vedere ori de câte ori aveţi
ocazia.
◊ Evitaţi jargonul şi termenii tehnici.
◊ Nu deviaţi de la subiect.
◊ Nu le mâncaţi timpul cu informaţii minore. Altădată nu vă vor mai asculta.
• Presa nu este întotdeauna politicoasă cu ceilalţi. Aproape orice ONG poate relata despre
ocazii în care au existat citate greşite ori scoase din context, erori, exagerări sau chiar
neadevăruri.
Ce facem în asemenea situaţii? Nu pierdeţi nici un moment pentru a îndrepta greşeala
dând un telefon sau trimiţând un fax. Dar întâi asiguraţi-vă ca a fost greşeala reporterului.
99
Este adevărat că ştirea a apărut deja şi cu excepţia cazului în care o corecţie este tipărita
sau data pe post (ceea ce nu s-a întâmplat încă) adevărul nu va fi spus. O scurtă convorbire
politicoasă referitoare la eroare vă va asigura că reporterul va fi mai atent pe viitor.
100
Identificarea nevoii de conştientizare:

- vizibilitate pentru un ONG / o instituţie;
- vizibilitate pentru un proiect al unei ONG / o instituţie (care se va face sau care s-a
făcut – rezultate);
- vizibilitate pentru o anumită situaţie (ex: copiii romi nu sunt primiţi în şcoli,
marginalizarea tot mai accentuată a copiilor/tinerilor infectaţi cu HIV etc.).
Stabilirea unui mesaj unitar pentru întreaga campanie de conştientizare

Sloganul campaniei va apărea pe toate documentele, de la cele oficiale, la corespondenţă şi
bineînţeles la toate materialele care se vor folosi în procesul de conştientizare (pliante,
broşuri, afişe, rapoarte, spot radio, spot TV, web-site etc.). Acest mesaj Diferite campanii ale
aceleiaşi ONG/instituţii vor avea slogane diferite:
- ex: Romani CRISS: „copiii romi vor să înveţe”, „rasismul nu are inimă”.
Stabilirea grupului ţintă şi a media necesare:

În funcţie de grupul ţintă căruia dorim să ne adresăm, se pot identifica anumite canale de
comunicare mai potrivite. Ex: radio comercial pentru tineri („Radio ProFM, Radio KissFM,
Radio Guerrilla” / radio de stat pentru persoane de vârsta a treia („Radio România
Actualităţi”, „Radio Cultural”), website-uri şi trimiterea de email-uri („spamming”, „chain
mailing”) pentru oameni de afaceri sau amestecarea acestora, după un plan bine pus la punct,
în cazul unei campanii care vizează o categorie generală (ex: întreaga societate trebuie să afle
că lipsa accesibilităţilor pentru persoanele cu dizabilităţi reprezintă o discriminare).
Sfaturi:
- Lucraţi cu profesionalism: pregătiţi sau angajaţi una sau mai multe persoane cu
specializare în comunicare şi PR, realizaţi un parteneriat cu o altă ONG care are şi
acest obiect de activitate sau angajaţi o firmă de specialitate. Rezultatele nu vor
întârzia să apară!
- Spuneţi NU mediocrităţii: în limitele posibilului, încercaţi să puneţi ca primă condiţie
CALITATEA materialelor dvs. şi nu CANTITATEA. Dacă grupul ţintă este bine
stabilit, cantitatea devine o problemă în minus.
101
- Cat mai vizibil: există şi materiale care nu vor reprezenta un efort financiar
extraordinar (ex: fluturaşii, pliantele). Cu un design plăcut, cu fotografii de bună
calitate şi în special, cu un mesaj interesant, acestea nu ar trebui să lipsească indiferent
de grupul ţintă vizat.
- Cercetează: încercaţi pe cât posibil să aflaţi ce s-a mai făcut în domeniul în care doriţi
să faceţi campania. Prin intermediul altor organizaţii sau al instituţiilor, pe internet,
aceste informaţii nu vor fi greu de găsit.
- Evenimentele: in cadrul unei campanii de conştientizare, pe lângă promovarea pe care
o veţi realiza, cel mai important ajutor vă va veni/trebuie să vă vina din partea presei.
Participaţi sau organizaţi evenimente (ex: lansare de carte sau de web-site, marşuri,
expoziţii, piese de teatru etc.) şi invitaţi presa.
- Conferinţa de presă: nelipsita conferinţă de presă! Împreună cu alte căi de a ajunge în
atenţia media (comunicate de presă, campania propriu-zisă, participarea la
evenimente), conferinţa de presă este indicată la startul, la finalul sau în ambele puncte
ale campaniei. NU UITAŢI: alcătuiţi un dosar de presă cu toate materialele folosite în
campanie, adăugaţi altele (prezentarea ONG-ului şi a proiectelor) special pentru presă
şi desemnaţi o persoană de contact în relaţia cu presa!
ACTIVITATE:
Construiţi o campanie de conştientizare, astfel:
- stabiliţi situaţia de conştientizat
- delimitaţi un grup ţintă
- identificaţi media cele mai potrivite
- identificaţi principalele activităţi pe care le veţi organiza sau la care veţi participa
- construiţi sloganul campaniei
- construiţi un scenariu (text) pentru un spot radio sau TV al campaniei dvs.
102
Comunicatul de presă
- Este destinat informării mass media despre acţiuni care au loc sau care vor avea loc
sau se detaliază acţiuni care s-au încheiat.
- Un comunicat de presă va răspunde la întrebările CINE? CE? UNDE/CÂND?
CUM? DE CE? (în această ordine)
- Este recomandat ca un comunicat să nu depăşească o pagină A4
- Un comunicat trebuie să conţină: antetul organizaţiei (coordonatele organizaţiei), data
(nr. de înregistrare), persoana de contact, semnătura si ştampila.
TITLUL
Primul lucru care se va citi la un comunicat de presă este titlul. Acesta nu trebuie să lipsească
şi trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- să fie incitant, interesant (va fi citit de un jurnalist!)
- să fie scurt, simplu şi explicit
- să vizeze/descrie o acţiune nouă chiar dacă descrie una ce s-a încheiat (ex: raportarea
unei campanii)
CONŢINUTUL
- să fie concis, în paragrafe de maximum 30 de cuvinte
- să nu folosească pe cât posibil termeni de specialitate. Dacă acest lucru este imposibil,
termenii vor trebui explicaţi între paranteze
AŞEZAREA ÎN PAGINĂ
- spaţiere largă (2 rânduri) pentru a permite celor care îl primesc să facă însemnări
- 2.5 cm margine stânga-dreapta a paginii pentru adnotări
- nu se folosesc culori, sublinieri şi alte alternative grafice decât în cazuri foarte
întemeiate (un senzaţional, o foto urgenţă care să dovedească un fapt...)
TIPURI DE COMUNICAT
- de informare, transmite informaţii sau invitaţii
- de tip persuasiv, transmite o opinie sau o poziţie
103
CONFERINŢA DE PRESĂ
Se organizează:
- când se doreşte transmiterea unor informaţii pe mai multe mijloace de informare în
masă
- pentru a evita acuzaţia că preferaţi anumiţi jurnalişti sau că vă conduceţi interviurile
- pentru a transmite un mesaj unitar pe toate canalele, preîntâmpinând o multitudine de
interviuri individuale din care s-ar putea să nu reiasă acelaşi lucru.
ORGANIZARE
• Alegeţi o sală încăpătoare, cu mese şi scaune atât pentru ziarişti cat şi pentru cei care
susţin conferinţa
• Aveţi grijă la dotările de genul surse de energie sau sistem de amplificare
• În general, alegeţi ora de desfăşurare în intervalul 10:00 – 14:00
• Stabiliţi participanţi la conferinţa şi cereţi confirmarea participării. Anunţaţi-i despre
subiectul care va fi abordat.
• Pregătiţi un dosar de presă şi pregătiţi un scurt material prin care să-i introduceţi pe
jurnalişti în subiectul propus
• Pregătiţi o lista de întrebări şi răspunsuri posibile
• Desemnaţi:
o un membru al Biroului de Presă care să înregistreze jurnaliştii
prezenţi şi care să le dea dosarele de presă
o un moderator care să aibă grijă de timp, de câte întrebări pun
jurnaliştii şi in ce ordine.
ETAPE
- salutarea ziariştilor
- anunţarea temei şi a duratei
- prezentarea invitaţiilor
- începerea propriu-zisă (anunţ)
- întrebări-răspunsuri
- anunţarea cu X minute apropierea de final
- adresarea de mulţumiri pentru participare.
104
SESIUNEA 9
105
Planul de acţiune - punerea în funcţiune a reţelei
Obiective
Cunoaşterea unor metode de advocacy
Dezvoltarea abilităţilor de lider
Scrierea unui plan de acţiune
Cunoaşterea unor principii de lucru în reţea
Cunoaşterea de sine
Metode
Studiu de documente
Testarea
Materiale suport
Documentul „Cum să alegem o metodă potrivită de advocacy?”
Documentul „Ghid de monitorizare”
Documentul „Prezentare proiect monitorizare UNOPA”
Documentul „Principii de lucru în reţea”
Test de autocunoaştere „Sunteţi o persoană autoritară?”
Rezultate aşteptate:
Elaborarea, în linii mari, a unui plan comun de acţiune, utilizabil în reţea
Conţinuturi
Cum se poate organiza o reţea functională?
Principii de lucru în retea; organizarea reţelei
Un exemplu practic: prezentarea experienţei UNOPA de monitorizare a respectării

drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA
Exerciţiu:
Scrieţi împreună un plan de acţiune comună de advocacy, care să implice organizaţiile
prezente şi să se desfăşoare în intervalul august – octombrie 2005.
106
NETWORKING (Lucrul în reţea)
Reţeaua asociativă: unirea eforturilor pentru multiplicarea rezultatelor
Lucrul în reţea înseamnă o modalitate de lucru atât în interiorul unei organizaţii cât mai ales
relaţionarea şi cooperarea între două sau mai multe organizaţii. Aceasta se bazează pe
următoarele principii:
Orizontalitate:
Relaţia între grupuri şi organizaţiile care lucrează în reţea este una de „egalitate”, sunt relaţii
pe orizontală, nu pe verticală – de subordonare.
Sinergie, lucru de/in echipă:

Într-o reţea, fiecare persoană sau organizaţie este o resursă. Un principiu fundamental al
lucrului în echipa este complementaritatea. Fiecare persoană sau organizaţie au abilităţi
diferite care le sunt utile şi celorlalţi, completându-i.
Autonomie / independenţă:
Organizaţiile implicate într-o reţea au întreaga responsabilitate asupra a ceea ce au de făcut,
un proces de consultare cu celelalte, ar angrena si întârzia foarte mult activităţile reţelei. Cu
toate acestea, fiecare grup din reţea este permanent conectat şi menţine o comunicare eficientă
cu celelalte.
Participare activă:
Activitatea într-o reţea poate fi privită ca un proces de reprezentare sau ca şi contribuţie /
resurse. Acestea sunt două aspecte importante – cu toate acestea, participarea activă
presupune o implicare a celor care formează grupurile, pentru a implementa şi dezvolta
proiectele reţelei.
Responsabilitate:
Responsabilitatea înseamnă asumarea sarcinilor/îndatoririlor personale în cadrul reţelei,
respect şi solidaritate faţă de membrii coaliţiei şi asumarea riscurilor şi a consecinţelor.
107
Obiective comune
Într-o reţea, obiectivele individuale fiecărei organizaţii nu trebuie să intre în conflict cu
obiectivele reţelei. Din contră, este indicat ca ele să fie asimilate iar toţi participanţii să le
considere obiective comune.
Comunicare
Una din cele mai importante chei ale lucrului în reţea este comunicarea, dialogul constant şi
împărtăşirea de idei şi experienţe. Toate acţiunile/activităţile care se întâmplă în cadrul unei
reţele trebuie să fie comunicate întregului grup pentru a se cunoaşte şi pentru a vorbi o limbă
comună.
Managementul cunoştinţelor colective

În societatea de astăzi, lipsa sau cantitatea de informaţie nu mai este o problemă. Ceea ce
poate însă reprezenta o barieră în procesul nostru de informare sau în cel de diseminare a
informaţiei este găsirea informaţiei necesare în funcţie de rolul său interesul fiecărei persoane
faţă de o informaţie anume. Pentru acest lucru este necesară o bună cunoaştere a echipei
implicate în lucrul în reţea.
Acţiune comună
Lucrul în reţea înseamnă comunicare şi cooperare pentru a produce o schimbare, înseamnă a
lucra împreuna pentru o cauză comună. Această acţiune comună înseamnă atât schimbul de
idei cât, cel mai important, susţinerea unei cauze/idei ca un grup unitar, un grup care s-a
format în primul rând pentru că a identificat o problemă comună.
Simplitate şi flexibilitate organizaţională

Un principiu de bază al unei reţele este eliminarea pe cât posibil a procedurilor formale (a
birocraţiei) şi eficientizarea tuturor acţiunilor. Organizarea unei reţele nu trebuie să fie o
barieră în desfăşurarea acţiunilor ci o metodă cât mai flexibilă pentru a putea face ajustări şi
intervenţii pentru o eficienţă cât mai mare.
108
(Tehnici de) conducere

O reţea nu poate exista fără o conducere bine pusă la punct, fără o iniţiativă condusa de o
persoană sau un grup de persoane cu un statut în acest sens. Conducerea se poate face prin
rotaţie sau prin orice alt sistem democratic, să fie o responsabilitate împărţită de membrii
grupului pentru ca toţi participanţii să contribuie la acest proces şi să-şi aducă aportul prin
cunoştinţe şi experienţă.
Evaluare şi învăţare continuă

Un alt principiu al lucrului în reţea este de a învăţa din experienţa şi expertiza celorlalţi. Şi de
a nu te opri din acest proces de învăţare!
O evaluare permanentă, riguroasă şi obiectivă va contribui foarte mult la a identifica şi
îmbunătăţi unele situaţii/momente mai puţin favorabile în viaţa reţelei.
CE TREBUIE LUAT IN CONSIDERARE CÂND FORMĂM O REŢEA?

A. MISIUNEA, OBIECTIVELE COMUNE ŞI METODELE/ACŢIUNILE DE
ÎNDEPLINIRE A ACESTORA
B. COMUNICAREA, RELAŢIILE INTRE MEMBRII REŢELEI
C. ORGANIZAREA ŞI SUSŢINEREA ACTIVITĂŢILOR ŞI METODELOR DE
LUCRU
D. COMUNICAREA EXTERNALIZATĂ, PROMOVAREA REŢELEI
Concluzii:
O organizaţie poate să facă parte din mai multe coaliţii, dar o coaliţie funcţionează cel mai
bine atunci când este fondată pentru atingerea unui scop precis, bine identificat.
- Identificarea la nivel de organizaţie:
a. resurselor
b. compatibilitatea scopului coaliţiei cu misiunea organizaţiei, cu valorile acesteia
- care sunt persoanele din fiecare organizaţie care pot ajuta şi care este credibilitatea
acestora
- Care sunt motivele pentru care se alătură fiecare coaliţiei?
109
Trebuie să existe un acord cu privire la:

- scopul şi obiectivele coaliţiei
- cine vorbeşte în numele coaliţiei
- care sunt limitele mandatului celor care vorbesc în numele coaliţiei
- structura coaliţiei
- Atribuţii în interiorul coaliţiei – cine face ce? care este modul în care sunt împărţite
atribuţiile?
110
P a r ti ci p a rea ti n eri lor l a c o m b a te r e a s ti g m ei şi dis cr imin ării – Reţea d e t i n e ri act i vi şt i p e n tr u dr e p tu ril e ti n eri l o r î n c onte x t
HIV/SI DA” (Sinaia, 21-24.06. 2005)
PLANIFICAREA STRATEGICĂ
Planificarea activităţii reţelei pe un an

Data începerii
Nr. Anul Data Ocazia Ce proiect facem noi? Responsabil de proiect pregătirii
proiectului
1.
2.
3.
Planificarea strategică a activităţii reţelei pe un an

Data începerii Resurse Resurse
Ce proiect Responsabil Buget Obser-
Nr. Anul Data Ocazia pregătirii umane materiale
facem noi de proiect aproximativ vaţii
proiectului necesare necesare
111
P a r ti ci p a rea ti n eri lor l a c o m b a te r e a s ti g m ei şi dis cr imin ării – Reţea d e t i n e ri act i vi şt i p e n tr u dr e p tu ril e ti n eri l o r î n c onte x t
HIV/SI DA” (Sinaia, 21-24.06. 2005)
Planificarea strategică a unui proiect

Nr. ce? cine? până când? de ce resurse are nevoie? observaţii
Cele de mai sus vă sunt mult mai de folos dacă se afla scrise pe foi mari, lipite pe perete, în sediu!
112
Sloganul:
Sloganul este de obicei o afirmaţie („Noi suntem cei mai buni!”) care vizează să-l facă pe cel
ce îl receptează să îşi facă o imagine primară despre cel ce comunică (credinţa, viziune,
misiune, scop, îndemn etc.).
Sloganul are 3 caracteristici importante:
- Memorabilitate: un slogan trebuie să fie în primul rând memorabil. Succesul unei
campanii poate fi dat chiar si numai de acest lucru. Ex: „Casa de copii nu e acasă” –
Salvaţi copiii.
- Recognoscibilitate: un slogan care (cel puţin) pentru început nu este reţinut, trebuie să
poată fi recunoscut. Începând cu afirmaţia sloganului şi până la forma şi culoarea
tipului de scris, persoana care îl receptează, trebuie să-l poată recunoaşte. Ex:
„Nepăsarea. Cel mai mare......” (handicap).
- Asocierea cu campania: este vorba tot de recunoaştere. Ştim sau ne putem aminti un
slogan dar mai ştim din ce campanie a făcut parte? Mai ştim cine a fost iniţiatorul
campaniei? Ex: „Intoleranţa e mai crudă decât SIDA” (SIDA Helpline, ARAS).
Nu constituie o regulă (cu atât mai mult în cazul campaniilor sociale) dar în privinţa
sloganului se mai dau următoarele sfaturi:
- folosiţi maximum 6-7 cuvinte
- folosiţi verbe de acţiune sau substantive/adjective/construcţii care să exprime de ce
sunteţi unici
- nu folosiţi negaţii sau comparaţii (ex: „Noi nu greşim niciodată”, „Noi suntem mai
buni decât concurenta”)
- încercaţi sa nu vă îndepărtaţi foarte mult de la adevărul logic (ex: „Vom stopa tăierea
copacilor cu orice preţ”).
113
Sunteţi o persoană autoritară?
La nivelul limbajului cotidian – şi nu numai – persoana autoritară este cea care

manifestă un anumit grad de agresivitate, de duritate în relaţiile cu ceilalţi. Nu are importanţă
aici cum s-a constituit această caracteristică atitudinală interpersonală; cert este ca ea se
manifesta în situaţiile noastre sociale, uneori cu rezultate neplăcute.
Cunoaşteţi însă toate efectele posibile – mai ales pe termen lung – ale acestui mod de
interacţiune cu ceilalţi? Şi o întrebare mai specială pentru cei interesaţi de o anumită
problematică psihosocială: credeţi ca o persoană autoritară este sau devine întotdeauna lider?
Aplicaţi-vă testul de mai jos şi reflectaţi puţin la semnificaţia interpretării. Multe din
reuşitele şi/sau insuccesele dumneavoastră, în special, vor putea fi astfel explicate şi prin
prisma parametrului pus în discuţie. Decideţi apoi dacă trebuie să schimbaţi ceva în felul
dumneavoastră de a fi.
Răspundeţi cu DA sau NU la fiecare din întrebările de mai jos.

1. Va este greu să refuzaţi atunci când vi se cere să faceţi ceva?
o da
o nu
2. Evitaţi confruntarea chiar şi atunci când consideraţi că aveţi dreptate?

o da
o nu
3. In general vorbind, vă supuneţi cu uşurinţa regulilor şi regulamentelor?

o da
o nu
4. Vă găsiţi deseori în situaţia de a va cere scuze?

o da
o nu
114
5. Vă frământă mult o opinie negativă la adresa dv.?

o da
o nu
6. Cereţi părerea cuiva atunci când vă cumpăraţi ceva de îmbrăcat?

o da
o nu
7. Aveţi tendinţa de a ridica tonul atunci când nu vă convine ceva?

o da
o nu
8. Vi se întâmpla relativ frecvent să apostrofaţi in public o persoană?

o da
o nu
9. Vă pierdeţi răbdarea cu persoanele mai lente?

o da
o nu
10. Folosiţi din când în când un limbaj mai colorat?

o da
o nu
11. Credeţi ca există multe persoane care nu merită atenţie pentru că sunt insignifiante?
o da
o nu
12. Acordaţi multă importanţă opiniilor exprimate prin televiziune?

o da
o nu
115
13. Dacă un subaltern execută necorespunzător o lucrare, aveţi curajul să-i spuneţi imediat că nu
sunteţi mulţumit?
o da
o nu
14. Aveţi tendinţa de a spune ceea ce gândiţi, fără a vă preocupa de consecinţe?

o da
o nu
15. Credeţi că sunteţi o persoană intolerantă?

o da
o nu
16. Vă enervaţi atunci când nu vă puteţi impune punctul de vedere într-o discuţie?
o da
o nu
17. Consultaţi pe cineva în deciziile care vă privesc?

o da
o nu
18. Credeţi ca este mai avantajos să ţineţi banii la bancă decât să-i investiţi într-o afacere?
o da
o nu
19. Credeţi că trebuie să folosiţi orice ocazie pentru a vă remarca?

o da
o nu
20. Vă simţiţi in largul dv. atunci când sunteţi unul dintre cei mulţi?
o da
o nu
116
Cotarea răspunsurilor
Acordaţi câte un punct fiecărei întrebări la care aţi răspuns conform grilei: 1. DA; 2.
DA; 3. DA; 4. DA; 5. DA; 6. DA; 7. DA; 8. NU; 9. NU; 10. NU; 11. NU; 12. NU; 13. NU;
14. NU; 15. NU; 16. NU; 17. DA; 18. DA; 19. NU; 20. DA.
Interpretarea rezultatelor
Dacă aţi obţinut:
• 14 – 20 puncte. În mod sigur nu sunteţi o persoană agresivă – ceea ce nu e rău
– dar vă lipsesc mijloacele alternative de a vă impune (mai ales daca aţi obţinut
puncte la întrebările 2, 6, 13, 17, 19, 20), ceea ce nu e prea bine din perspectiva
unei viitoare funcţii de conducere. Vă simţiţi bine numai in situaţiile în care
sunteţi condus, dirijat, sfătuit. În momentele de criză preferaţi să-şi asume
altcineva responsabilitatea, deşi sunteţi foarte plin de solicitudine şi dispus să
faceţi ceea ce vi se cere.
În funcţie de aspiraţiile dv. profesionale trebuie să luaţi o decizie: cum agresivitatea vă
este structural străina, iar un stil de conducere bazat pe aceasta atitudine complexă este
ineficient pe termen lung, pentru un post de conducere vă trebuie neapărat un program de
formare psihosocială.
Sunteţi bine integrat şi apreciat în grupul de egali.
• 7 – 13 puncte. Aveţi predispoziţii şi atitudini multiple. Faceţi o analiză a

întrebărilor la care aţi obţinut puncte.
Oricum, sunteţi în măsura sa vă asumaţi responsabilitatea conducerii – şi vă place
acest lucru – , dar nu recurgeţi la agresivitate ca mijloc şi stil decât foarte rar, şi anume atunci
când vă lipsesc alte mijloace.
Aveţi premise pentru a deveni un conducător eficient pe termen lung; prin cooperare,
dirijare, întrajutorare, consiliere puteţi obţine de la ceilalţi ce doriţi.
• 0 – 6 puncte. Aveţi o personalitate puternică şi nu vă simţiţi în largul dv. decât

atunci când daţi ordine, conduceţi. Din păcate, mijlocul principal prin care
credeţi că se obţine sau se menţine autoritatea este agresivitatea. Însă, aşa cum
arătam mai sus, un stil bazat pe agresivitate este eficient pe termen scurt şi in
situaţii destul de puţin frecvente (situaţii emergente, de criză etc.). În situaţii
117
relativ obişnuite şi cu subalterni maturi, responsabili şi competenţi, stilul

autoritar dă greş: naşte, după caz, ostilitate, refuz, izolare, revoltă.
Dacă vă este negată sau refuzată puterea, probabil vă transformaţi într-un rebel,
fenomen cu consecinţe la fel de negative.
Plecaţi de la premisa că şi alţii sunt la fel de buni, încercaţi-vă răbdarea, învăţaţi să şi
ajutaţi, să construiţi, nu numai să negaţi. Evident, finalizarea acestor proceduri cere timp, dar
merită: aţi putea deveni un conducător foarte bun.
Prof. univ. dr. Filaret Sintion
118
SESIUNEA 10
119
Planificarea strategică a lucrului în reţea
Obiective
Înţelegerea importanţei parteneriatelor pentru succesul activităţii reţelei
Realizarea unei planificări strategice pentru perioada august 2005 – iulie 2006
Metode
Lucru pe echipe şi în plen
Brainstorming
Grupul nominativ
Materiale suport - documente

Charta europeana a participării tinerilor – ediţia revizuită
Fişa de proiect
Documentul „Colectare de fonduri”
Rezultate
Planificarea strategică a reţelei de tineri activişti
Conţinuturi
Prezentarea documentelor pentru a crea cadrul necesar elaborării unui plan strategic
Lucru pe echipe:
Pe baza fişei de planificare, realizaţi o planificare a activităţii reţelei voastre pentru un an de
zile.
Rapoarte de grup
Analiza lor, sugestii
Concluzii la activitatea grupului în timpul atelierului de formare.
120
DREPTURILE VOLUNTARULUI*
Voluntarul are dreptul:
1. de a fi tratat ca un coleg cu drepturi egale;
2. de a-i fi luate în calcul preferinţele personale, temperamentul, deprinderile, studiile şi

experienţa profesională în acordarea de sarcini;
3. de a participa la sesiuni de formare în domeniul în care prestează activitatea, atât la

începutul perioadei, cât si pe parcurs, pentru a beneficia tot timpul de cele mai noi
informaţii în domeniu;
4. de a şti cât de multe despre AID-ONG şi despre organizaţia la care este plasat;
5. la supervizare - orientare din partea unei persoane cu experienţă, bine informată, cu

răbdare, atentă şi care dispune de suficient timp pentru a răspunde nevoilor de informare
ale voluntarului;
6. la un spaţiu unde să îşi desfăşoare activitatea ce şi-a asumat-o;
7. de a fi promovat şi de a-i fi acordate responsabilităţi, în conformitate cu propria capacitate

de acţiune şi rezultatele obţinute;
8. de a fi implicat în planificarea activităţilor, de a face sugestii şi de a-i fi respectate

opiniile;
9. la recunoaşterea meritelor, sub forma unor promovări, premii, exprimarea publică a

aprecierii etc.
121
Voluntarul care beneficiază de drepturile prevăzute în Carta drepturilor voluntarului

trebuie să accepte responsabilităţile şi obligaţiile care decurg din acestea
SFATURI PENTRU VOLUNTARI:
1. FII CONVINS! Cercetează-ţi sentimentele si asigură-te ca vrei să ajuţi alţi oameni
2. FII SIGUR! Nu-ţi oferi serviciile până nu eşti convins de valoarea a ceea ce faci
Oferă sugestiile, dar acceptă regulile; nu critica ceea ce nu înţelegi (s-ar

3. FII LOIAL!
putea să existe un bun motiv ca lucrurile să fie aşa cum sunt)
Întreabă ceea ce nu înţelegi; nu-ţi păstra pentru tine întrebările şi
4. SPUNE CE
frustrările până când acestea te îndepărtează sau creează probleme
GÂNDEŞTI!
organizaţiei
5. FII DISPUS Instruirea este esenţiala pentru a-ţi putea desfăşura activitatea în bune
SĂ ÎNVEŢI! condiţii
6. ÎNVAŢĂ
Află tot ceea ce poţi despre organizaţie şi despre munca ta
TOT CE POŢI!
7. ACCEPTĂ Vei fii mai util şi iţi vei îndeplini sarcinile mai eficient dacă vorbeşti cu
SUPERVIZAREA! cineva despre activitatea ta si dacă accepţi îndrumare
8. FII DE Fă ceea ce te-ai angajat sa faci; nu promite ceea ce nu eşti sigur că poţi să
ÎNCREDERE! faci
10. FII UN BUN Găseşte-ţi un loc în echipă. Munca e mult mai plăcuta şi mai plină de
COECHIPIER! satisfacţii atunci când nu eşti singur
*text adaptat de către Pro Vobis si AID-ONG după Carta drepturilor

voluntarului elaborată de Centre National du Volontariat, Paris
122
COLECTARE DE FONDURI
Etapa pregătitoare
A . Pregătirea materiale
• Cărţi de vizită : - reclamă de buzunar
• Broşuri:
9 Coperta
9 Ce este proiectul
9 Asociaţii partenere
9 Consiliul local al copiilor
9 Acţiuni viitoare
9 Ce putem să oferim noi
9 Buget estimativ
9 Scrisori de recomandare
• Broşuri proiect (sub formă de pliant sau broşura)
9 Coperta
9 Ce este proiectul
9 Asociaţii partenere
9 Consiliul local al copiilor
9 Prezentare proiect
9 Buget pentru proiect
9 Program proiect
9 Invitaţi
• Broşuri pentru străini (despre România, despre localitatea respectivă)
• Foaie de antet
• Materiale mk (tricouri, pixuri, eşarfe)
• Dosarul (fisele sponsorilor – fiecare fişă conţine date despre fiecare sponsor)
123
B .Colectare informaţii
Informaţii ce pot fi colectate “de-a gata”: statistici, jurnale, procese verbale, reclame TV
Colectare de informaţii noi: chestionare, interviuri
Criterii de reuşită:
• Interesaţi-vă sincer de alţii (vezi “colectare informaţii “)
• Dovediţi întotdeauna cine sunteţi (vezi “pregătire materiale”)
• Programaţi-vă dinainte, dacă este posibil (telefon, scrisoare sau direct)
• Pregăteşte-ti discursul (gândeşte-te dinainte ce vei spune şi fă o recapitulare înainte
de a intra)
• Ai grija de ţinuta (mod de a te îmbrăca în diferite ocazii)
• Arata-te sigur pe tine (priveşte interlocutorul de la egal la egal)
• Convinge-l pe cel căruia îi oferi mâinile sau creierul tău că va avea un mare profit
avându-te alături
• Fii sincer: oamenii puternici nu ai nevoie să trişeze
• Comunicarea (vezi training comunicare)
• Zâmbit: zâmbetul nu costă bani, dar vă poate aduce. Am înţeles de mult că eşti
binevenit oriunde dacă ai un zâmbet deschis pe faţă. Aşa că, înainte de a pătrunde
la un client, am întotdeauna grija să mă opresc în faţa uşii şi să mă gândesc la un
lucru care mă face fericit „Gândul aceste îmi aduce surâsul pe buze, aşa că, atunci
când se deschide uşa, eu am obrazul luminat de bucurie”
• Fii atent la limbajul corpului (cum şi când te aşezi pe scaun, cum sa ţii mâinile,
picioarele)
• Spuneţi mereu oamenilor pe nume : amintiţi-vă ca numele unui om este, pentru el,
cuvântul cel mai dulce şi mai important din tot vocabularul
• Învăţaţi să ascultaţi atent interlocutorul; încurajaţi-l să vorbească despre el şi
problemele lui
• Faceţi astfel încât interlocutorul să-şi simtă importanţa, fără ca să puteţi fi acuzat
de flatare interesată
• Nu fi descurajat de un răspuns negativ (încearcă să păstrezi legătura pentru altă
ocazie)
124
Regula celor trei de 20 – primele impresii

9 “Primul 20 este cel al chipului: cei aproximativ 20 cm pătraţi ai obrazului sunt
cartea de vizită a omului. La ei priveşte mai întâi cel din faţa ta. La expresia
ochilor. La farmecul zâmbetului. La francheţea privirii. Cu chipul tău - dacă se
poate cât mai atrăgător, dar asta nu înseamnă neapărat perfecţiunea trăsăturilor,
trebuie să seduci. Să inspiri încredere, să trezeşti simpatie. Ca să reuşeşti în afaceri
trebuie să-ţi cucereşti partenerii, aşa cum cucereşti femeile .
9 Al doilea 20 sunt primele 20 de secunde în care cunoşti omul: atunci se hotărăşte
soarta viitoarei colaborări. Atunci se simte dacă treaba va merge sau nu.
9 Al treilea 20 sunt cele 20 de cuvinte pe care le spui în cele 20 de secunde după ce
spui “mă bucur să vă cunosc”.
Atenţie: “20 de vorbe vă pot pierde, 20 de vorbe vă pot înălţa”, Bernard Tapie
125
Proiectul___________________
(Fişa de proiect)
Promotorul proiectului: este organizaţia care a avut iniţiativa proiectului (în general,
chiar Consiliul Local al Copiilor şi/sau Tinerilor) sau un grup de organizaţii/ instituţii.
Coordonatorul proiectului: este persoana care este responsabila de buna desfăşurare a

întregului proiect.
Echipa de pilotaj: este grupul persoanelor celor mai implicate în proiect, care au
responsabilitatea de a duce proiectul la capăt.
Parteneri: sunt organizaţiile sau instituţiile care iau parte la organizarea proiectului.
Partenerii sunt diferiţi de sponsori sau finanţatori! Ei sunt egali între ei.
Descrierea proiectului: aici, în câteva propoziţii, este nevoie de o poveste a proiectului:

ce va face, cu cine, pentru cine, astfel încât cineva care nu ştie absolut nimic să înţeleagă
despre ce este vorba.
Locul de desfăşurare:
Data/Perioada:
Grupul – ţintă: este grupul căruia i se adresează proiectul, pentru care lucrurile se vor
schimba după acest proiect. De exemplu, la un spectacol pentru bătrânii dintr-un azil, grupul-
ţintă sunt bătrânii din acel azil.
Participanţi: grupul celor care vor fi afectaţi de proiect . De exemplu, la spectacol de mai
sus sunt spectatorii, consilierii si voluntarii care au organizat si spectatorii propriu-zişi.
126
Etapele proiectului:
1. pregătire
2. desfăşurare
3. evaluare
Obiectivele proiectului: obiective SMART!
Activităţile proiectului
(povestiţi la fiecare etapă ce se va întâmpla (cum a fost identificată nevoia pentru un astfel de
proiect, când sunt căutaţi sponsori, când e anunţata presa etc.)
Etapa de Resursele Indicatorii

Activitatea Perioada/data Responsabil
proiect necesare de succes
Constituirea
grupului de
pregătire
pilotaj şi
organizarea lui
Resursele umane: oamenii de care e nevoie.
Resurse materiale: materialele de care e nevoie, echipamente, săli, pentru transport, etc.
Mediatizare: cum va fi făcut public evenimentul. De la implicarea presei, până la

distribuirea de fluturaşi în oraş.
Evaluarea proiectului: cum veţi măsură dacă proiectul a fost un succes sau nu?
După indicatorii de succes
127
Multiplicarea lui: este un capitol opţional. Puteţi spune în ce măsura, daca este un succes,
acest proiect poate ăa fie organizat şi la anul, sau de un alt consiliu.
Bugetul proiectului
suma Venituri proprii

Capitol de Cheltuieli Bani solicitaţi altora –
Nr. (cat costa acest (câţi bani aveţi deja
(de ce ai nevoie) finanţatori, sponsori
lucru) şi de unde)
Total
1. Raport financiar – sinteză
Fonduri primite prin Fonduri

Tipurile de cheltuieli
contract raportate
2. Raportul financiar - detalierea cheltuielilor făcute
Document Explicarea
Nr. Data Emis de Suma
justificativ cheltuielii
128
3. Raportul financiar – explicaţii pentru unele cheltuieli

(dacă este cazul)
1.......
2........
3. Raportul financiar - Copii ale documentelor justificative
Documentele vor fi fotocopiate în ordinea din Raportul financiar - detalierea cheltuielilor

făcute şi vor fi numerotate la fel
Originalele se păstrează la sediu, pentru control.
Obiective SMART
Un obiectiv este un rezultat scontat, rezultat ce trebuie obţinut în efortul de atingere a

scopului.
Obiectivele sunt paşii ce trebuie făcuţi pentru a ne apropia de scop. Pe măsură ce organizaţia
atinge obiectivele proiectului, lacuna dintre stadiul actual şi scop se îngustează.
Obiectivele pot fi clasificate diferit.
O categorie importantă de obiective o constituie obiectivele “operaţionale”; ele se mai numesc

şi obiective “SMART”.
S - specific (specific);
M - measurable (măsurabil);
A - achievable (realizabil);
R - realistic (realist);
T – time bounded (limitat/determinat în timp)
129
SUCCES!
130

Suport de Curs Advocacy PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Advocacy PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS DE ADVOCACY

„Participarea tinerilor la combaterea stigmei

«Advocacy pentru apărarea şi promovarea drepturilor

Obiectivele generale ale atelierului sunt următoarele:

Aceste obiective se regăsesc operaţionalizate sub formă de obiective specifice astfel:

1, 2 Caracterizarea paşilor unui PA

2 Formularea misiunii de „avocat” al tinerilor

2 Identificarea conţinutului misiunii

Identificarea de reglementări în materie cuprinse în legislaţia română

3, 4, 5 Utilizarea unor metode de advocacy

3, 5 Folosirea/exersarea unor abilităţi necesare îndeplinirii misiunii

4, 5 Analiza de rezultate/produse/activităţi-teste de autocunoaştere

Formarea se adresează unui grup de 16 tineri, reprezentând asociaţii membre UNOPA,

Formarea este asigurată de o echipă:

Atelierul de formare este organizat pe sesiuni de lucru de o oră şi jumătate fiecare.

Conţinutul cognitiv-formativ este centrat pe următoarele probleme:

În egală măsură, UNOPA a identificat în planificarea ei strategică 2004-2006, nevoia

Cele 22 de organizaţii membre UNOPA au ca beneficiari direcţi, în prezent, un număr de

Din monitorizarea cazurilor de încălcare a drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA

În 2004, cu ocazia atelierelor de lucru cu şi pentru adolescenţi organizate de UNOPA cu

La conferinţa de presă din 2 decembrie 2004, organizată de Ministerul Sănătăţii cu prilejul

Toate aceste evenimente au consolidat argumentarea unora din obiectivele planificării

Acest proiect este, prin facilitarea implicării directe a copiilor şi adolescenţilor

1. Până la finalul proiectului, 30 de tineri seropozitivi cu abilităţi de leaderi vor fi

1.5. Beneficiari direcţi:

• 30 de tineri din 22 de organizaţii membre UNOPA, precum şi din cadrul altor

2. Organizarea unui atelier de formare pentru tinerii cu potenţial de „avocaţi”

3. Coordonare şi asistenţă tehnică pentru implicarea reţelei de tineri în analiza

4. Sprijin tehnic/recomandări, sugestii, informaţii utile pentru iniţiativele de

5. Organizarea unei conferinţe de presă a tinerilor advocates

2.6. Calendarul activităţilor

Organizarea unui concurs

Organizarea unui atelier

Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA

UNOPA este o voce la nivel naţional pentru:

UNOPA este o voce la nivel naţional prin:

servicii publice, medicale şi sociale de calitate

Definirea identităţii personale prin conceptele de status şi rol/roluri

A. Status (statut) şi rol – concepte în definirea identităţii

Recunoaşterea statutului înseamnă recunoaşterea drepturilor aferente acelui statut.

B. Ce roluri pot avea într-o echipă?

Cum să... analizăm legislaţia sau politica

Intrebări pentru analizarea prevederilor legale

11 Această lege/politică încalcă Declaraţia Drepturilor Omului sau altă convenţie

Cum să folosiţi această analiză pentru a influenţa legislaţia şi hotărârile politice

Sursa: Atelier de instruire pentru advocacy - JSI R&T/România

TESTUL BELBIN (partea I)

2. Dacă am un posibil neajuns în munca de echipă s-ar putea să fie

d) Punctele mele de vedere obiective îmi creează probleme în a mă alătura

3. Când sunt implicat într-un proiect cu alţii:

4. Abordarea mea caracteristică faţă de grup constă în faptul că:

e) Am tendinţa de a evita evidentul şi de a scoate la iveală neaşteptatul.

5. Obţin satisfacţie într-o muncă deoarece:

6. Daca mi se dă deodată o sarcină dificilă ce trebuie să o rezolv într-o

7. În legătură cu problemele la care sunt predispus când lucrez în

d) Am tendinţa de a mă plictisi repede şi mă bazez pe unul sau doi membri ai

TESTUL BELBIN (partea a II-a: Punctaj)

Transcrieţi caracterizarea care vi se potriveşte.

Testul Belbin (partea a III-a: Rolurile in echipa)

Designerul/Inovatorul (IN – Plant)

Investigatorul de resurse (IR – Resource Investigator)

Monitor-evaluator (ME – Monitor-Evaluator)

Lucrătorul de echipă (LE – Team Worker)

Articolul 33 - Constituţia României (dreptul la ocrotirea sănătăţii)

Articolul 25 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului