Sunteți pe pagina 1din 19

Nume: Neamțu Gabriela

Fișa 1

Zou y., Social Media Review: The Impact Of Social on Brand Consumer Relationship,
Business and Econimics, 13 octombrie 2014, Ideas in Marketing: Finding the New and Polishing the
OLD p 624

Social Media a fost folosit în mod activ de către companii pentru a comunica online, pentru a
construi brand-uri și a stabili relații cu consumatorii. Datorită importanței sale pentru promovarea
afacerilor și impactul Social Media asupra relațiilor dintre branduri și clienți mulți cercetători au
mediatizat acest subiect.

Reputația companiilor este construită și menținută, în principal prin intermediul Social Media,
permițând comunicarea bidirecțională între grupurile de oamenii care nu ar fi avut niciodată
capacitatea de a interacționa anterior, Social Media a avut un impact puternic asupra imaginei
firmelor.

Consumatorii folosesc mijloacele de comunicare socială pentru a corecta dezechilibrele între oameni
și companii. Aceasta ilustrează faptul că mediile sociale necesită o schimbare în gândirea de
marketing, consumatorii au devenit extrem de activi în dezvoltarea mărcilor prin conectarea putenică
cu o rețea de alți consumatori. Gestionarea acestor relații sub social media este importantă, cum se v-a
dezvolta și menține aceasta relație pe termen lung va fi viitor obiectiv al cercetării.

Există avantaje majore în utilizarea Social Media pentru promovarea brandurilor:

1. Creșterea semnalelor sociale: efortul de optimizare a motoarelor de căutare poate fi stimulat


în mare măsură de semnalele sociale. Dacă distribuiți sau recomandați pagina dumneavoastră
de marcă, altora, cresc șansele ca respectiva pagină web să fie accesată de cât mai multe
persoane, dar și să crească în clasamentul de căutare.
2. Promovarea brand-ului companiei: Marca companiei poate rămâne în mintea multor
utilizatori Social Media prin afișarea pe peretele paginii ceea ce va atrage mult mai mulți
clienți/adepți.
3. Nu subestimți publicitatea bazată pe vorbe: Oamenii tind să creadă mai mult în informațiile
oferite de persoane cunoscute, decât descrierile sau recenziile de pe pagina web. Dacă clienții
actuali sunt mulțumiți și fericiți, în cele din urmă aceștia vor promova brand-ul prietenilor sau
cunoștințelor.
Nume: Neamțu Gabriela

Fișa 2

M. Lister, J. Dovey, S. Giddings, I. Grant, K. Kelly, New Media: A Critical Introduction, Ed.
Routledge, 2003, pp247-253

Noua mass-media, identitatea și viața de zi cu zi.

Trăind peste postmodernism și cyberculture am crezut că putem vedea presupuneri destul de


diverse despre relația între individ sau subiect, tehnologia mass-media și schimbările istorice și
culturale. Întrebarea pe care trebuie să o punem acum este: ce rol ar putea juca tehnologiile medii în
realizarea sau facilitarea schimbărilor în identitate sau subiectivitate?

Dezvoltarea tiparului prin tip mobil la mijlocul secolului al XV-lea este, în general, văzută ca primul
mediu de masă. Este adesea citată ca un factor cheie în dezvoltarea raționalității și subiectivității
moderne și subminarea lumii religioase medievale. Mark Poster vede apariția mediei electronice ca
fiind analogică în importanță istorică cu cea a tipului mobil. Noile medii marchează sfîrșitul epocii
moderne și se află în subiectivitatea postmodernă:

În secolul XX, mijloacele electronice susțin o transformare la fel de profundă a identității


culturale. Telefon, radio, film, televiziune, calculator și acum integrarea lor ca "multimedia",
reconfigurați cuvinte, sunete și imagini pentru a cultiva noi configurații de individualitate. Dacă se
spune că societatea modernă promovează o persoană care este rațională, autonomă, centrată și stabilă
... atunci poate apare o societate postmodernă care alimentează forme diferite de identitate, chiar
opuse față de cele ale modernității. Și tehnologiile de comunicații electronice sporesc semnificativ
aceste posibilități postmoderne.

Posterul este confuz cu privire la faptul dacă aceste "posibilități postmoderne" sunt produsul unor noi
mijloace de comunicare în special, sau al mass-mediei electronice în general. Citatul de mai sus
sugerează acest lucru, dar în altă parte el identifică în mod specific mediile digitale drept punct de
ruptură. Împotriva "alienării" mass-media difuzate într-o singură direcție, el pune sistemul multi-la-
multe de pe Internet: problema mass-media nu este privită pur și simplu ca aceea a expeditorului /
receptorului, producătorului / a decis. Trecerea la o rețea descentralizată de comunicații face receptorii
receptivi, producătorii consumatori, conducătorii guvernați, supărând logica înțelegerii primei vârste
media.
Fisa 3

Neamțu Gabriela

Popescul D., Utilizarea tehnologiilor mobile în mediul de afaceri românesc, Ed. Universității
Alexandru Ioan Cuza, Iași 2008, pp137-138

În viziunea autorilor W.C. Hu, C. Lee și W. Kou, securitatea comerțului mobil este definită ca
“totalitatea procedurilor tehnologice și manageriale” folosite pentru a asigura informațiilor și
sistemelor din cadrul comerțului mobil trăsăturile de confidențialitate,autentificare, integritate,
accesibilitate si ne-repudiere.

Prin confidențialitate se înțelege caracterul secret al datelor transmise în rețelele wireless, sau,
în alți termeni, faptul că doar participanșii legitimi la o tranzacție intermediată de dispozitive mobile
pot vedeaa în clar mesajele pe care și le trimit. Înțelesul acestor mesaje este ascuns ochilor
eventualilor intruși, cel mai frecvent, prin criptare. Folosirea mecanismelor de criptare este cu atât mai
necesară, cu cât transmisiile broadcast care caracterizează mediul mobil pot fi ușor interceptate de
rău-voitori. Pe de altă parte, capacitățile de stocare reduse, puterea mică de calcul și timpul scurt de
viață al bateriilor specifice dispozitivelor mobile fac dificilă utilizarea unor algoritmi criptografici
avansați și a unor chei de criptare suficient de lungi.

Integritatea presupune că nici un mesaj transmis prin rețele mobile nu trebuie sa fie alterat,
accidental sau intenționat, fără ca acest fapt să fie detectat de receptorul său. Datele transmise de un
emitent trebuie să ajungă în forma lor originală la destinatar, fără nici o modificare făcută pe parcurs
de către persoane neautorizate. Asigurarea integrității este o provocare ân condițiile transmisiilor prin
canale wireless, pe care interferențele le fac mult mai predispuse la erori față de rețelele prin cablu. În
plus, deconectările frecvente ale dispozitivelor mobile, din cauza problemelor tehnice, pot afecta la
rândul lor integritatea transmisiilor. Una dintre modalitățile prin care poate fi asigurată această
caracteristică este atașarea de semnături digitale mesajelor.

Prin accesibilitate sau disponibilitate se înțelege capacitatea unui utilizator autorizat de a avea
acces în orice moment și din orice loc la informațiile necesare pentru a realiza o tranzacție de comerț
mobilă. Pentru ca această trăsătură să fie asigurată, trebuie anulată posibilitatea atacurilor de tip
Denial-of-services. Dezideratul accesibilității se poate realiza cu ajutorul firewall-urilor.
Fișa 4

Bădău H.M., Tehnici De Comunicare În Social Media, Ed. Polirom, 2011, pp 25-26

Apariţia social media a fost determinată de trecerea de la Web 1.0 la WEB 2.0. În Web 1.0,
internetul oferea platforme de difuzare doar celor care aveau cunoştinţele necesare în domeniu. Ca
să poţi publica materiale online aveai nevoie de ajutorul unui Web-designer, respectiv de asistenţa
unei persoane care ştie să facă un site şi să-l administreze. Internetul era accesibil 100% numai
companiilor, Web-masterilor, persoanelor care aveau cunoştinţe temeinice de tehnologie. Aceşti
specialişti erau indispensabili. Cu numai cinci ani în urmă era încă foarte dificil pentru multe
persoane care nu aveau cunoştinţe tehnice să creeze şi să-şi întreţină propriul site. Când am creat un
site pentru Asociaţia Consumatorilor de Media, am avut nevoie de ajutorul unei astfel de persoane.
La un moment dat, am vrut să iau pe cont propriu constrângerile tehnologice şi am intrat într-o
librărie ca să cumpăr o carte de HTML şi alte limbaje. Când am văzut cât este de groasă, am
renunţat. Bineînţeles, barierele tehnologice nu erau atât de mari şi, cu puţin efort, oricine putea să
facă un site. Dar era necesar acest efort care făcea din publicarea pe platforme online un mic
privilegiu de castă. Din acest punct de vedere, conceptul Web 2.0 a însemnat eliberarea de sub
„asuprirea tehnologiei”. Web 2.0 este sinonim cu „accesibilitate” şi a fost numit „internetul
utilizatorilor”, pentru că oricine poate participa la comunicare, nu numai cei „aleşi”, cum era cazul în
Web 1.0. Au dispărut noţiuni proprii Web 1.0, precum găzduire Web, HTML sau fişier, care ridicau
bariere tehnologice. Apar platformele gratuite, pe care îţi poţi face un cont în 30 de secunde şi poţi
publica.

Chestiunile de ordin tehnic nu mai sunt problema utilizatorului. Noile concepte-cheie sunt:
colaborare şi comunicare (între oricine şi orice, online, cu rezultate instantanee), accesibilitate
(oricine ştie să folosească un browser se poate exprima pe internet şi poate interacţiona cu ceilalţi),
tag-uri (producătorii pot descrie mesajele prin cuvinte-cheie într-un format care poate fi citit şi
agregat de computerele altor persoane), conţinut generat de către utilizatori (în cooperare, bloguri,
podcast-uri, videocast-uri), gratuitate şi sindicalizare de conţinut. Numit Web 2.0 de către Tim
O’Reilly de la O’Reilly Media 2003, acest concept înseamnă evoluţia internetului de la un depozit de
informaţii şi tehnologii de comunicare (reprezentat de site-uri), care erau forme statice şi greoaie de
comunicare, la un spaţiu de comunicare simetrică (platforme care ajută la transferul de cunoştinţe şi
conversaţii unde oamenii se pot întâlni şi organiza cu uşurinţă). Este vorba despre o trecere istorică
de la comunicarea unidirecţională, în care producătorul de informaţie, izolat într-un „turn de fildeş”,
trimitea informaţia către public, la comunicarea bidirecțională şi multidirecţională, în care, de
exemplu, producătorul de informaţii oferă o platformă la care aderă numeroşi utilizatori pentru a
produce şi schimba informaţii între ei, de la utilizator la utilizator, într-un context de interactivitate
dus la extrem în care publisher-ul, proprietarul platformei, se poate transforma în cititor al
produselor oferite de utilizatori (comunicarea interpersonală poate fi între un utilizator şi un alt
utilizator, între utilizator şi publisher, între publisher şi publisher, între publisher şi utilizator etc.).
Toţi sunt producători şi cititori de informaţie. Un exemplu elocvent este platforma YouTube. Cine
este producătorul informaţiei? Greu de spus. Pe scurt, Web 2.0 ne-a eliberat de constrângerile
„tocilarilor de net” şi a adus conversaţia pe Web. De asemenea, Web 2.0 înseamnă democratizarea
informaţiei produse şi dis- tribuite în spaţiul public, prin mass-media tradiţională. Până la Web 2.0,
capaci- tatea de creare şi distribuire în masă a informaţiei era limitată la persoane şi organizaţii care
deţineau facilităţi extrem de costisitoare: – televiziune, pentru crearea şi distribuirea materialelor
video (sutele de angajaţi cu studii superioare care culeg, se informează, scriu, filmează, editează şi
transmit conţinut presupun costuri mari de producţie şi difuzare); presa scrisă, pentru crearea şi
distribuirea textelor (reţeaua de reporteri şi editori, designeri, tipografi sau reţeaua de distribuţie
presupun costuri mari raportate la venituri mici).
Fișa 5

Oprea D., Protecția și securitatea informației, 2016, pp 21-23

Forme de manifestare a pericolelor în sistemele informaționale

Datele supuse prelucrării automate trebuie să li se asigure cel puțin aceleași condiții de
protecție ca și celor prelucrate manual. Totuși, din cauza creșterii riscului prin informatizare, așa
cum rezultă din descrierea sumară a vulnerabilitălii noilor sisteme, se impugn și unele măsuri de
suplimentare realizare a protecției, situație în care utilizatorii trebuie să cunoască în detaliu natura
noilor amenințări. Literatura de specialitate le grupează în diverse moduri.

Realitatea a arătat că există următoarele cauze care pot afecta securitatea sistemelor:

-apariția unei defecțiuni la echipamentele sistemului

-apariția inevitabilelor erori umane

-funcționarea defectuoasă a softului

Calculatoarele sunt sisteme deosebit de pretențioase. Deseori sunt comparate cu creierele


umane, deci asemănarea poate continua. Nu sunt de neglijat insectele, muștele, țânțarii, gândaci,
viespi, viermi etc.

Tot în categoria factorilor naturali intră și furtunile, inundațiile, hazardele etc.

Categorii de amenințări și pericole întâlnite în organizațiile contemporane

Insecuritatea organizațiilor contemporane este generată astăzi de cauze multiple și


variate. Trăim vremuri de scenariu science-fiction, în care se realizează super-arme informatice
ca Stuxnet (pe scurt, un vierme informatic programat să infecteze echipamentele și software-ul
industrial de tip Siemens) sau Duqu, atacurile cibernetice globale cauzate de bătăliile între
autorii de viruși sunt la ordinea zilei, frigiderele expediază spam, hacker-ii atacă institutele de
cercetări spațiale, iar Wikileaks publică documente naționale și internaționale până nu demult strict-
secrete.
Conștienți că pericolele de mai sus pot părea îndepărtate și improbabile pentru un antreprenor
român implicat în afaceri dintre cele mai non-hollywood-iene, aducem în atenție un
inventor succint al amenințărilor extrem de posibile într-o organizație contemporană, împărțite în
trei mari categorii:
 factori naturali și condiții de mediu care afectează sistemele informatice;
 incidente de diverse tipuri (erori umane, defecțiuni tehnice, probleme ale
software-ului);
 atacuri informatice și non-informatice

Factori naturali și condiții de mediu, Cataclisme, dezastre naturale

Schimbări bruște în natură, provocate de dezlănțuirea unor fenomene ca:

 incendii;

 inundații;

 cutremure;
 furtuni;

 înghețuri etc.

Aceste dezastre sunt greu de prevăzut și pot afecta echipamentele informatice și suporturile pe
care sunt stocate datele. Condiții improprii de mediu, umiditatea excesivă, temperaturile prea
ridicate sau prea scăzute, praful din organizație pot duce, de asemenea, la defecțiuni ale
echipamentelor informatice și ale suporturilor de stocare.

Incidente, erori umane, greșelile angajaților care lucrează în sistemul informatic sunt frecvente,
pot fi foarte periculoase pentru organizație și constau, de exemplu, în:

 pierderea laptop-urilor sau a suporturilor pe care se aflau

informații importante;

 uitarea sau divulgarea neintenționată a elementelor de acces la

sistemul informatic al firmei;

 ștergeri de date;

 introducerea de date eronate;

 ne-actualizarea la timp a aplicațiilor informatice etc.

Cauzele erorilor sunt diverse: necunoașterea modului de lucru al calculatoarelor, entuziasmul


excesiv, oboseala, indiferența etc.

Programele utilizate astăzi de organizații au dimensiuni impresionante, fapt pentru care apar
frecvent erori în funcționarea lor. Folosirea programelor fără licență face ca îmbunătățirile
aduse acestora de realizatori să nu fie disponibile pentru utilizatori, iar organizația să fie expusă la
infestarea cu malware (malicious software – software cu intenții maligne).
Fișa 6

Matthew Hudson,”What is Social Media?” , 31 decembrie 2018

Social media se referă la site-uri și aplicații care sunt concepute pentru a permite oamenilor
să partajeze conținut rapid, eficient și în timp real. Mulți oameni definesc Social Media ca aplicații pe
smartphone-ul sau tableta lor, dar adevărul este că acest instrument de comunicare a început cu
calculatoare. Această concepție greșită rezultă din faptul că majoritatea utilizatorilor de rețele
sociale accesează instrumentele lor prin intermediul aplicațiilor.

Capacitatea de a împărtăși fotografiile, opiniile, evenimentele etc. în timp real a transformat


modul în care trăim și, de asemenea, modul în care facem afaceri. Comercianții care folosesc social
media ca parte integrantă a strategiei lor de marketing văd de obicei rezultate măsurabile. Dar cheia
succesului în mass-media socială este să nu o tratezi ca pe un supliment, ci să o tratezi cu aceeași
grijă, respect și atenție pe care le faci toate eforturile tale de marketing.

Marketingul Social Media este în plină desfășurare

În primele zile ale marketingului social, a existat o concurență redusă pentru dolar - nu
astăzi. De exemplu, puteți cheltui mii de dolari pe o campanie de anunțuri Facebook și, uneori, nu
obțineți nicio rentabilitate pentru investiția dvs. Prin însăși natura sa, mass-media socială este o
atenție scurtă a mass-media - este mult mai greu de a atrage atenția cuiva cu un Tweet, atunci a fost
pentru a atrage atenția cuiva cu un anunț de ziar. Asta pentru că titlurile și copiile anunțurilor sunt
mai greu de scris pe Twitter sau Instagram.

Trebuie să fii activ în mediile sociale

Unul dintre cei mai mari comercianți cu amănuntul greșeli este să deschidă conturi pe
fiecare platformă social media pe care o consideră relevantă și apoi să-i lase singuri fără activitate.
Având un cont cu oricare dintre platformele de Social Media nu înseamnă că afacerea ta se află în
Social Media, mai mult decât deținerea cluburilor de golf te face pregătit pentru PGA. De fapt,
utilizatorii de social media sunt dezactivați de comerciantul cu amănuntul care deschide conturile și
nu se angajează cu clienții și cu publicul și, prin urmare, devine etichetat drept pretendent.

Realitatea este că este mai bine să nu aveți pe site-ul dvs. o pictogramă de social media dacă
nu vă angajați în mod activ cu aceasta - și înseamnă în mod activ zilnic.

Nu face totul despre tine

Ceilalți comercianți cu amănuntul cu greșeală fac este să utilizeze mediile de socializare


pentru a vorbi despre ceea ce este important pentru ei, în loc să vorbească despre ceea ce este
important pentru client. În calitate de comerciant cu amănuntul, vă puteți gândi că este minunat să
strigați că aveți o vânzare în curs; și, în anumite privințe, ar fi adevărat. Dar, dacă acesta este singurul
motiv pentru care te implici în mass-media socială, nu va fi benefic. Obiectivul dvs. ar trebui să fie
acela de a furniza conținut relevant pentru clientul dvs. și de a vă angaja în legătură cu aceștia până
la punctul în care aceștia vor să vă împărtășească postarea ta cu alții.

Dacă utilizați medii sociale, trebuie să vă angajați cu clienții, să îi implicați într-un dialog și să
îi întrebați opiniile. Postați o imagine cu două elemente pe care intenționați să le purtați în magazin
și adresați-le clienților care dintre ele le plac cel mai bine. Acest lucru creează un dialog care duce la
posturi partajate, ceea ce duce la angajați urmăritori. În plus, dacă urmați acest exemplu, va duce,
de asemenea, la marje îmbunătățite deoarece conversația dvs. înainte și înapoi vă va împiedica să
achiziționați elementul care nu se va vinde, de asemenea.

Imaginile sunt cheia


Un alt lucru care trebuie luat în considerare este faptul că cel mai frecvent distribuit conținut
social media este o imagine. Deci, includeți întotdeauna o imagine cu postările dvs. Acest lucru va
crește dramatic șansele ca unul dintre urmașii dvs. să împartă postul cu rețeaua lor. În timp ce
construiți o rețea vastă de adepți este grozavă, în cele din urmă ceea ce doriți este să aveți urmașii
dvs. - indiferent de cât de mulți aveți - să împărtășiți ceea ce postați cu rețeaua dvs. și acei oameni vă
vor împărtăși postul cu adepții lor și curând.

Aceasta este noua formă de "cuvânt din gură" și este ceea ce înseamnă oamenii atunci când
spun că un post a devenit "viral".

Fișa 7

Cristian Manafu, Cât de importantă este Social Media pentru organizațiile din România,
26.01.2016

Cel mai mare procent de respondenţi (23%) folosește rețelele de socializare pentru activități
de promovare, pe care le utilizeazǎ de 2-3 ani. 20% dintre respondenţi declarǎ cǎ au ȋnceput
utilizarea reţelelor sociale recent, ȋn ultimii 2 ani. Peste jumătate dintre companii (58%) alocă până la
5 ore săptămânal pentru comunicarea pe reţelele sociale, în timp ce 20% alocă între 6 şi 10 ore
săptămânal – procente asemănătoare cu cele înregistrate în 2014.

Frecvența de utilizare a rețelelor de socializare a scăzut semnificativ. În 2015, doar 36% din
respondenți au declarat că utilizează social media zilnic, cu 5% mai puțin decât în 2014 și 13% mai
puțin față de 2013. Cresc însă procentele celor care utilizează social media o dată la 2-3 zile, de la
15% în 2013 și 23% în 2014, la 28% în 2015. De asemenea crește frecvența utilizării săptămânale a
comunicării prin social media, de la 22% la 23%. Zona de rezistență a celor care utilizează social
media o dată la câteva luni a scăzut de la 9% în 2014 la numai 3% în 2015.

Chiar dacă în scădere (de la 51% în 2014 la 46% în 2015), departamentul de marketing își
menține locul în topul departamentelor care se ocupă de rețelele de socializare. Totuși, un procent
semnificativ de 28% spun că nu au un departament în cadrul firmei care se ocupă de comunicarea
prin rețelele de socializare. La polul opus, există și firme în care de această activitate se ocupă un
departament special dedicat comunicării prin rețelele sociale (12%).

În continuare, tot mai mulți respondenți (în creștere de la 64% în 2014 la 75% în 2015) spun
că își administrează singuri campaniile pe rețelele de socializare și tot mai puțini apelează la servicii
externe (în scădere de la 14% în 2014 la 6% în 2015). Totuşi, 46% dintre companii spun că
externalizează partea de design și dezvoltare, 23% externalizează partea de creare de conținut, iar
câte 16% externalizează cercetarea de piață și relațiile publice (PR). Partea de strategie este
externalizată de numai 10% dintre companii, în timp ce actualizarea statusurilor este ținută in house
de 90% din firme.

În 2015, ponderea respondenților “indeciși” cu privire la măsurarea randamentului


investițiilor în social media ale companiei scade (de la 52% în 2014 la 41% în 2015) în favoarea celor
care sunt “total de acord” (18% în 2015) și “de acord” (31% în 2015). Doar 10% au negat posibilitatea
companiei de a măsura randamentul investițiilor în activitățile de pe rețelele de socializare,
comparativ cu 14% în 2014.

În ce scop utilizează companiile din România social media?

În 2015, 91% dintre respondenƫi declară că utilizarea reƫelelor sociale le oferă un avantaj
competitiv faƫă de companiile care nu folosesc reƫele sociale. În topul ariilor de utilizare rămân
marketing-ul, vânzarea și recrutarea. Creșteri semnificative oferă networkingul (48% dintre
respondenƫi, +13% faƫă de 2014) și analiza competitivă (21% dintre respondenƫi, +6% faƫă de 2014).
Creșterea notorietății și expunerii în piață rămân cele mai importante beneficii ale utilizării
rețelelor sociale; 53% dintre respondenți vorbesc despre generarea de oportunități de vânzare și
37% dintre respondenți afirmă că utilizarea mediilor sociale au produs o creștere efectivă în venituri
(+3% față de 2014). Chiar dacă se constată o scădere faƫă de anul trecut, aproape jumătate dintre
respondenți apreciază fidelizarea clienților prin folosirea rețelelor sociale.

Iar 64% dintre respondenți consideră că generarea de oportunități de vânzare în cadrul


rețelelor sociale este eficientă, iar 30% sunt indeciși referitor la acest lucru. 59% dintre respondenți
declară că influențează prospectarea și identificarea oportunităților de vânzare prin intermediul
reƫelelor sociale, 41% declară că pot precalifica oportunităƫile prin colectarea de informaƫii și 35%
pot susƫine ofertarea prin discuții și demonstrații online despre produsele sau serviciile ofertate. La
polul opus, 18% dintre companii spun că nu utilizează rețelele de socializare în procesul de vânzare,
un procent mai mare decât cel înregistrat în 2014.

Utilizarea rețelelor sociale pentru recrutarea de personal se menƫine la cote ridicate, topul
fiind condus de industria financiar-bancară, cu 56% dintre respondenƫi. Instituƫiile financiar-bancare
semnalează și utilizarea reƫelelor sociale pentru îmbunătăƫirea brandului de bun angajator (56%). Pe
de altă parte 75% dintre respondenƫii din turism și 70% dintre respondenƫii din comerț utilizează
reƫelele sociale pentru fidelizarea clienƫilor.

Fișa 8

Mihai Păduraru, „ Vulnerabilități ale sistemelor informatice”, 06.12.2015

Lumea în care trăim este într-o permanentă schimbare şi se complică pe zi ce trece.


Evoluţia spectaculoasă din secolul anterior a mijloacelor de comunicare în masă, fenomenul
globalizării și apariţia noilor tehnologii de comunicare au spart barierele dintre state, în acest context
informaţia a devenit, uneori, mult mai periculoasă şi distructivă decât armele de foc, iar securitatea
informatică a devenit una din componentele majore ale internetului.
Analiştii acestui concept au sesizat o contradicţie între nevoia de comunicaţii şi
conectivitate, pe de o parte, şi necesitatea asigurării confidențialității, integrității şi autenticitățîi
informațiilor, pe de altă parte.
Domeniul relativ nou al securității informatice caută soluții tehnice pentru rezolvarea acestei
contradicții aparente.
Viteza şi eficiența comunicațiilor “instantanee” de documente şi mesaje conferă numeroase
atuuri actului decizional într-o societate modernă, bazată pe economie concurențială.
Însă utilizarea serviciilor de poştă electronică, web, transfer de fonduri, etc., se bazează pe
un sentiment, adeseori fals de securitate a comunicațiilor, care poate transforma potențialele
câştiguri generate de accesul rapid la informații, în pierderi majore, cauzate de furtul de date sau de
inserarea de date false ori denaturate.
Totodată, utilizarea la scară largă la nivel naţional, european sau euro-atlantic a sistemelor
informatice şi dependenţa de acestea, au mărit vulnerabilităţile la atacurile cibernetice care ar putea
să diminueze sau să anuleze superioritatea sistemelor de armament convenţional.
Astfel, pe măsură ce societatea se bazează tot mai mult pe calculatoare, infracţiunile legate
de acest aspect se proliferează proporţional.
Toată lumea foloseşte sisteme informatice, dar foarte puţini sunt aceia care cunosc riscurile
şi vulnerabilităţile acestora şi mai puţini sunt cei care ştiu să se protejeze.
Amenințările sistemelor informatice
Sistemele informatice sunt amenințate atât din interior cât şi din exterior. Pot fi persoane
bine intenționate care fac diferite erori de operare sau persoane rău intenționate, care sacrifică timp
şi bani pentru penetrarea sistemelor informatice.
Oamenii care administrează sistemul sau doar folosesc calculatorul reprezintă cea mai mare
vulnerabilitate pentru securitatea acestuia.
Securitatea sistemului se află de cele mai multe ori în mâna unui administrator de sistem,
care dacă nu este instruit corespunzător, sau dacă se va decide să profite, în mod fraudulos, de
oportunităţile sale, pentru obţinerea unor beneficii nemeritate, amplifică probabilitatea unor breşe
de securitate în sistemul de calcul, care se va afla în pericol.
De asemenea şi utilizatorii obişnuiţi, operatorii, programatorii sau oamenii care întreţin
sistemul pot fi corupţi sau forţaţi să divulge parole, informaţii sau căi de acces, cu alte cuvinte să
compromită securitatea computerelor.
Vulnerabilitățile rețelelor informatice
Securizarea se poate pune în aplicare prin diverse metode pornind de la încuierea încăperilor
cu calculatoare şi a calculatorului însuşi, protejarea intrărilor în reţeaua de calculatoare cu parole,
folosirea sistemelor de protejare a fişierelor de date pentru împiedicarea distrugerii acestora,
criptarea liniilor de comunicaţii din reţelele de calculatoare şi ajunge până la folosirea unor
tehnologii speciale pentru împiedicarea interceptării diferitelor radiaţii emise de echipamentele de
calcul în timpul funcţionarii normale a acestora.
Toate calculatoarele emit radiaţii electrice şi electromagnetice care pot fi interceptate
analizate şi descifrate. De aceea, informaţiile stocate şi transmise în și din sistemele de calcul şi
reţele devin vulnerabile. Internetul este o structură deschisă la care se poate conecta un număr
mare de calculatoare, fiind deci greu de controlat. De aceea, putem vorbi de vulnerabilitatea
rețelelor, manifestată pe variate planuri. Un aspect crucial al rețelelor de calculatoare, în special al
comunicațiilor prin Internet, îl constituie securitatea informațiilor. În cazul Internet-ului, adresele
diferitelor noduri şi servicii pot fi determinate uşor.
Orice posesor al unui PC cu conectivitate la Internet, având cunostințe medii de operare
poate încerca să “forțeze” anumite servicii cum ar fi conectarea la distanță (telnet, ssh, remote
connection), transferul de fişiere (ftp) sau poştă electronică (e-mail). Există persoane dispuse să
cheltuiască resurse, bani şi timp pentru a penetra diferite sisteme de securitate. O rețea de
calculatoare este o structură deschisă la care se pot conecta noi tipuri de echipamente. Acest lucru
conduce la o lărgire necontrolată a cercului utilizatorilor cu acces nemijlocit la resursele rețelei.
Vulnerabilitatea rețelelor se manifestă pe două planuri:
– posibilitatea modificării sau distrugerii informației, adică atacul la integritatea ei fizică;
– posibilitatea folosirii neautorizate a informațiilor, adică scurgerea lor din cercul de
utilizatori stabilit.
Trebuie avute în vedere, cu prioritate, două aspecte legate de securitatea informatică:
– integritatea resurselor unei rețele, adică disponibilitatea lor indiferent de defectele de
funcționare, hard sau soft, de încercările ilegale de sustragere a informațiilor precum şi de încercările
de modificare a informațiilor;
– caracterul privat, adică dreptul individual de a controla sau influența ce informație
referitoare la o persoană, poate fi memorată în fişiere sau baze de date şi cine are acces la aceste
date.
O rețea sigură este aceea în ale cărei componente (resurse şi operații) se poate avea
încredere, adică furnizează servicii de calitate şi corecte.
Securitatea şi în special caracterul privat trebuie să constituie obiectul unei analize atente în
cazul rețelelor.
Rețelele sunt ansambluri complexe de calculatoare. Este foarte dificil să se obțină o schemă
completă a tuturor entităților şi operațiilor existente la un moment dat, astfel încât rețelele sunt
vulnerabile la diferite tipuri de atacuri sau abuzuri.
Metode de atacuri
Pentru a obţine rezultatele pe care le doreşte, un atacator trebuie să se folosească de o
vulnerabilitate a calculatorului sau a reţelei, care este definită după cum urmează:
Vulnerabilitatea (vulnerability) este o slăbiciune a sistemului care permite o acţiune
neautorizată. Acestea sunt erori care apar în diferite faze ale dezvoltării, respectiv folosirii
sistemelor. Unealta este o modalitate de a exploata vulnerabilitatea unui computer sau a unei
reţele. Atacatorii adevăraţi utilizează de asemenea mai multe metode.
Ca rezultat, dezvoltarea unei liste complete de metode de atac nu furnizează o schemă bună
de clasificare.
1. Furtul de parole – metode de a obţine parolele altor utilizatori.
2. Inginerie socială – convingerea persoanelor să divulge informaţii confidenţiale.
3. Greşeli de programare şi portiţe lăsate special în programe – obţinerea de avantaje de la
sistemele care nu respectă specificaţiile sau înlocuire de software cu versiuni compromise.
4. Defecte ale autentificării – înfrângerea mecanismelor utilizate pentru autentificare.
5. Defecte ale protocoalelor – protocoalele sunt impropriu proiectate sau
implementate.
6. Scurgere de informaţii – utilizarea de sisteme ca DNS pentru a obţine informaţii care sunt
necesare administratorilor şi bunei funcţionări a reţelei, dar care pot fi folosite şi de atacatori.
7. Refuzul serviciului – încercarea de a opri utilizatorii de a utiliza sistemele lor.
Operarea calculatoarelor şi a reţelelor se compune dintr-un şir de evenimente.
Un eveniment reprezintă schimbarea stării unui sistem sau dispozitiv.

Fișa 9
Teodora Marin, Raporturile dintre Social Media și inteligența, 21. 04.2017
În această privință, literatura de specialitate este foarte bine documentată, atât în privința
inventarierii modalităților și cazurilor descoperite, cât și în privința formelor de control, de prevenire
și de anihilare a acestora. Managementul strategic și analiza de risc, precum și managementul
structurilor de ordine publică și siguranță națională pot avea în vedere și astfel de abordări privind
comunicarea prin formele social media.
Social media evoluează și sub presiunea modernizării mijloacelor de comunicare. Astfel, a
apărut termenul de mocial care derivă din cuvintele social și mobile și care a început să fie folosit
pentru prima oară în anul 2010 și reprezintă, în principal, accesarea de aplicații sociale de pe telefonul
mobil sau alte dispozitive mobile.
Social media prezintă relevanță pentru cercetători și din perspectiva analizei așa-numitelor
media-asociații. Dezvoltarea tehnologiei informației reprezintă un suport substanțial pentru
organizarea și consolidarea unor noi identități colective, care produc efecte de autoritate, și care
exercită în același timp o adevărată putere, adică o capacitate de a modifica și de a constrânge
conduita celor care li se află în vizor. Actualul militantism se manifestă mai ales între ceea ce
reprezintă neoimperialismul economic, doctrinele sociale, modelele social-economice, însă
manifestarea acestuia în spațiul public este caracterizată în continuare de spiritul de revoltă și care, în
realitate, constituie vectorul cel mai vizibil și cel mai structurat al contrademocrației.
Mișcările protestare ale zilelor noastre relevă că lumea s-a schimbat, ea n-a fost nicicând mai
diversificată. Identitățile regionale, culturale, lingvistice se afirmă pe toate continentele, prin mijloace
de comunicare, de la TV la Internet, care unesc și fragmentează în același timp diferitele segmente ale
spațiului public. Ar fi o eroare să considerăm că actualele mișcări protestatare sunt incoerente și
inconsistente atâta vreme cât ele sunt generate de probleme sociale grave și construite din spațiul
online. Chiar dacă interconectivitatea de cele mai multe ori nu dezvoltă neapărat participarea civică,
odată cu expansiunea informației digitalizate crește și riscul manipulării. Dincolo de toate beneficiile
pe care le oferă internetul nu trebuie omisă funcția de creare și dezvoltare explozivă a unor noi
structuri sociale.
Astfel, puterea reală a mediului online constă în capacitatea sa de a difuza informațiile
oriunde, rapid și fără costuri ceea ce determină ca mișcările protestatare să fie tot mai mult concepute,
planificate, implementate și evaluate prin intermediului Internetului.
Social media nu este doar un risc și o amenințare pentru securitate prin faptul că e folosită de
teroriști și de toți cei care vizează structurile statului și democrației, ci este și o modalitate din ce în ce
mai folosită de către Intelligence, structurile de securitate și ordine publică pentru a contracara aceste
mesaje, pentru a difuza mesaje cu sens pozitiv sau de natură diversionistă, utilizate și în mass-media,
dar cu mai mare efect având în vedere posibilitatea utilizării din surse nedeclarate, contrafăcute, ca
venind din partea purtătorilor de mesaj care urmează a fi anihilați. Ca o ironie a sorții, președintele
Erdogan, care s-a făcut cunoscut prin întreruperea și blocarea sistematică a rețelelor de socializare,
inclusiv în timpul loviturii de stat, a transmis primul mesaj prin care a anunțat că este în viață și revine
în mijlocul populației, pe care a chemat-o în stradă, prin Facetime și prin Skype.
Concluzionând, se poate aprecia că în acest moment mediul online a devenit o necesitate a
societății moderne, în cadrul acestuia derulându-se marea majoritate aactivităților cotidiene. Și asta
deoarece mediul online conferă oricui posibilitatea să comunice nelimitat din orice colț al globului,
indiferent de scop, de intenții ori de obiectivele avute în vedere.
Ulterior dezvoltării exponențiale a mediului online, s-a remarcat și apariția și ulterior
dezvoltarea fenomenului ce a fost denumit de specialiștii „social media”, momentul „zero” al acestuia
fiind considerat cel al lansării celei mai folosite rețele de socializare la ora actuală, respectiv
Facebook.
Din acest moment, comunicarea în mediul online intră într-o nouă dimensiune, aceasta fiind
nu doar cu mult mai facilă pentru marea majoritate a utilizatorilor de internet, ci mai ales devenind
indispensabilă pentru utilizatorii preocupați din ce în ce mai mult de împărtășirea în mediul online a
opiniilor diverse, a informațiilor și știrilor, a ideilor personale ori preluate, precum și a comentariilor
de tot felul. În ciuda acestui curent, se remarcă faptul că cel mai mare procent al implicării personale
în cadrul fenomenului social-mediei include nu preluarea și distribuirea informațiilor diverse regăsite
deseori în fluxul mass-mediei, ci adăugarea de comentarii ori aprecierea diverselor postări ale
utilizatorilor din principalele rețele de socializare. Din gama largă a rețelelor de socializare, se
distinge detașat uzitata rețea Facebook, care în ultimii ani a devenit forma cea mai preferată de
relaționare nu doar în țara noastră, ci și peste hotare, prin intermediul acesteia distribuindu-se o
infinitate de informații, mare parte dintre acestea putând fi incluse la capitolul „senzațional”

Fișa 10
Teodora Marin, CONCEPTUL DE SOCIAL MEDIA SI INTERFERENTELE CU MASS MEDIA –
apariție și dezvoltare, 2017

În acest moment putem spune că societatea modernă este puternic ancorată la internet, acesta
regăsindu-se în orice domeniu de activitate. Prin intermediul mediului online putem face conexiuni
nelimitate, putem afla și transmite aproape instantaneu tot ce ne interesează, indiferent că informațiile
sunt de natură generală ori particularizate. De la simple comunicări la negocieri complexe în orice colț
al lumii, de la vânzări la promovări în variante nelimitate, de la prezentări diverse la vastul domeniu al
publicității, de la simple informări la transmisii elaborate, toate sunt posibile datorită dezvoltării fără
precedent pe care a cunoscut-o în ultimii ani mediul online.
Mediul online, univers nemărginit și cu acces aproape nelimitat, ne permite în orice moment
și indiferent în ce colț al lumii ne-am afla, să ne informăm, să comunicăm oricui și cu oricine tot ce ne
interesează, să vindem, să cumpărăm sau să promovăm publicitatea, să luăm legătura cu partenerii de
afaceri, cu familia sau cu colegii, să împărtășim opinii, idei, păreri, comentarii, soluții, propuneri,
etc. Fie că dorim doar să comunicăm sau să ne informăm, să fim la curent cu noutățile din diverse
domenii, cu știrile de ultimă oră ori cu previziunile bancare, meteo sau astrologice, fie ca vrem să ne
facem cunoscute lumii ideile, părerile, descoperirile, noutățile sau doar să fim la curent cu totul sau
doar cu ceea ce ne interesează, este suficient să tastăm cunoscutele „www”, urmate de numele site-ului
sau al blog-ului care ne interesează și aproape instantaneu pagina respectivă va apărea afișată pe
ecranul calculatorului, laptopului, tabletei, smartphone-ului etc.
Pe lângă site-urile special dedicate comunicării, promovării și publicității on-line, un loc
important pentru promovarea ideilor, conceptelor, informațiilor, știrilor, produselor, firmelor,
evenimentelor, brand-urilor etc. este ocupat și de rețelele de socializare. Iar numărul celor care
apelează constant la web este în continuă creștere, mare parte dintre aceștia preferând să petreacă ore
bune pe forumuri sau pe rețelele de socializare, despre care susțin că le generează un anumit sentiment
de apartenență, dar și să se evidențieze în fața altor “internauți”.
Mulți specialiști în domeniu leagă apariția conceptului și fenomenului ”Social Media” de
lansarea celei mai importante rețele de socializare în anul 2003 de către studentul în IT de la Harvard,
Mark Zuckerberg, care avea inițial rolul de a fi o rețea cu circuit închis pentru studenții și cadrele
didactice ale acestei universități.Primul pas de extindere s-a făcut în cadrul altor universități
americane, apoi s-a implementat în întreaga lume într-un mod exploziv.
Considerat de specialiști ca fiind al doilea site social la nivel mondial după Google,
cunoscuta rețea de socializare Facebook a fost creată în anul 2004 de către Mark Zuckerberg,
investiția inițială fiind de 19.000 de dolari.
Cel mai mare site web de tip rețea de socializare îi oferă oricui, indiferent de locul în care se
află, posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și persoane necunoscute, din orice țară și
continent.
Fenomenul Facebook a cunoscut o amploare fără precedent în ultimii ani, peste un miliard
de oameni din întreaga lume înregistrându-se cu conturi personale pe această rețea de socializare. În
acest fel comunicarea cu toți consumatorii din mediul online devine mult mai rapidă și mai facilă,
rețeaua devenind practic indispensabilă pentru toți cei care vor să-și împărtășească opiniile,
informațiile, părerile, ideile, concepțiile, comentariile etc.
Facebook folosește informațiile personale ale utilizatorilor săi pentru a le introduce pe pagini
diverse informații de actualitate sau anunțuri publicitare adaptate profilului acestora, rețeaua de
socializare fiind tot mai des folosită în ultima perioadă pentru promovarea unor evenimente, persoane,
știri, informații, diverse produse, firme, brand-uri ori chiar a imaginii.
Conform declarațiilor lui Sheryl Sandberg, Chief Operating Officer Facebook, rețeaua de
socializare este o excelentă platformă nu numai pentru mass-media, ci și pentru agențiile de
publicitate, cele mai mari profituri fiind obținute în SUA și Canada.
În momentul de față există aproximativ un miliard și jumătate de conturi active înscrise pe
Facebook, ceea ce a făcut ca inventatorul său să devină unul dintre cei mai bogați oameni din lume, cu
profituri mai mult decât duble de la an la an, respectiv de peste 3 miliarde de dolari în anul 2014.
Dincolo de performanțele tehnice și financiare, de revoluția pe care a creat-o în comunicare,
spulberând barierele dintre comunicarea interpersonală și cea de masă, fenomenul
Facebook generează modificări fundamentale la nivel psihosocial și psihologic.
Numeroasele studii în domeniu demonstrează că Facebook este atât un refugiu pentru
persoane cu venituri mici și un nivel educațional scăzut, dar și o modalitate de evadare din fața
realității, de creare a unor legături interpersonale artificiale, virtuale, similară și a unei stări de refuz a
realității, asemănătoare efectelor oferite și de formele clasice de ”addiction”, de dependență nocivă.
Conform unui studiu realizat de Universitatea din Goteborg în anul 2012, ale cărui rezultate
au fost publicate de ziarul ”Daily Mail” (13 aprilie 2012), s-a constatat că utilizatorul mediu dedică
75 de minute în medie pe zi pentru Facebook și se conectează de mai mult de 6 ori pe zi. Dintre
aceștia, 70% încep cu această conexiune imediat după ce și-au pornit computerul, impedimentul de a
face acest lucru dându-le sentimentul de neliniște și nesiguranță, cu forme destul de evidente în cazul
a peste un sfert dintre ei.
În general, Facebook-ul este văzut ca o formă de securitate personală, fapt relevat de
concluziile studiului conform cărora persoanele ce se simt nesigure sau agresate, în orice caz mai
vulnerabile, apelează mai mult la Facebook, în dorința de a se simți conectate cu spiritul de
solidaritate pe care îl promovează Faceboo, care oferă însă o falsă implicare.
Social media este și forma din ce în ce mai cultivată de către comercianți, de către marile
branduri care consideră că reclama online, dar și vânzările online, sunt tehnici și strategii pe zi ce
trece mai susținute.
Saltul pe care rețelele de socializare l-au făcut în evoluția internetului, respectiv a comunicării
online, constă în introducerea formei de răspuns, a feedback-ului, ceea ce a însemnat trecerea de la
web 1.0. , care oferea platforme de difuzare, la web 2.0., supranumit și internetul utilizatorilor,
caracterizat prin posibilitatea de transmitere a mesajelor între emițător sau emițători și receptor sau
receptori, respectiv publicul online.
Fișa 11

A.M. Dragomir, Impactul Social Media asupra mediului de securitate, Ed. Gândirea
Militară Românească, 2018.

Comunicarea strategică prin intermediul instrumentelor social media este, în sine, o


provocare. Fiind un mijloc de comunicare la îndemâna oricui, cei care gestionează paginile oficiale
tind să abordeze un stil similar cu cel adoptat în ceea ce priveşte paginile private, fără a avea o
strategie de comunicare clar stabilită, care să vizeze o serie de obiective şi care să se bazeze pe
campanii punctuale de comunicare, manageriate în baza unei cronologii de acţiune.
În acest context, Shalcross Nicholas a caracterizat social media comparând-o cu o sabie cu
două tăişuri18. Utilizarea canalelor de comunicare puse la dispoziţie de social media facilitează o
comunicare mai puţin formală, prin intermediul limbajului pe un ton mai familiar, însă, odată existent
în acest mediu, social media prezintă o provocare în ceea ce priveşte comunicarea rapidă. Dacă, prin
media tradiţională, răspunsul cu privire la o anumită temă poate veni în urma pregătirii unui
comunicat sau a unei conferinţe de presă, social media impune o reacţie rapidă. În era lui www,
indivizii nu mai aşteaptă comunicatele oficiale prezentate la cel mai important jurnal al zilei, ci caută
reacţia persoanelor publice sau a instituţiilor accesându-le paginile de Facebook sau Twitter,
aşteaptînd o reacţie promptă. Chiar dacă mesajul prin intermediul reţelelor de socializare trebuie să fie
considerabil mai scurt, revoluţia digitală prin care trecem impune ca reacţia să apară instantaneu în
mediul online, urmând a fi dublată de o prezentare detaliată prin intermediul unui comunicat. Prezenţa
în mediul online este un instrument de educare şi, dacă este utilizat corect, poate duce la creşterea
interesului pentru cultura de securitate. În plus, este dezirabil ca iniţiatorul comunicării pe o temă
anume să fie chiar instituţia implicată direct în subiectul în cauză, şi nu jurnaliştii. Perry sublinia:
„…dacă nu îţi comunici mesajul, cineva o va face în locul tău”.
Ceea ce este important de subliniat este faptul că, şi în acest domeniu, ca în oricare altul, este
nevoie de specialişti. Deşi pare la îndemâna oricărui individ, nu trebuie să uităm că folosirea
mecanismelor social media, atât ca un canal de comunicare, cât şi ca instrument de informare, în
scopuri profesionale, necesită expertiza unor specialişti. Avem nevoie de specialişti, deoarece este
nevoie de o strategie de comunicare. Setarea unor obiective în ceea ce priveşte comunicarea online
este obligatorie, comunicarea haotică nu este eficientă şi poate ajunge chiar să facă un deserviciu
acelor structuri care o folosesc. Aşa cum am menţionat, social media este un mijloc de comunicare al
brand-ului, astfel utilizatorii tind sa asocieze imaginea brand-ului cu profilul creat în reţelele de
socializare. Deschiderea este, de asemenea, direct proporţională cu modul în care se interacţionează
online. Mayfield face referire la un articol prezentat în cadrul unui social media Hub organizat de
către Departamentul de stat american. Articolul, denumit „Opt moduri prin care îţi distrugi strategia
de social media”,stipula că greşeala numărul unu este să pretinzi că nu ai nevoie de o strategie. Odată
cu dezvoltarea internetului şi a accesului în masă la această resursă, barierele geografice au dispărut
atunci când vine vorba de comunicare şi propagarea informaţiei. Iar la această revoluţie a mijloacelor
de comunicare trebuie să se adapteze inclusiv structurile de securitate.
Social media este un instrument dinamic, iar înţelegerea şi utilizarea lui necesită un interes
constant. În acest sens, Thomas Mayfield argumenta faptul că omniprezenţa reţelelor de socializare ar
trebui să determine lideri ai sferei militare să-şi îndrepte, de asemenea, interesul către aceste
instrumente pentru a-şi asigura o înţelegere completă asupra naturii viitoarelor conflicte.
Fișa 12

J.A. GALLEGOS , What is user generated content?, august 2016User generated content
User gene
Ce este user generated content? Numele o spune cât se poate de clar: conținut creat de
utilizatori. Mai precis, este orice conținut care este realizat și încărcat pe internet de către
neprofesioniști și transmis mai departe în online pe diferite siteuri, fie că e vorba de bloguri, postări pe
Facebook, tweeturi, pinuri (pe Pinterest), text, videouri sau imagini. Într-o formă sau alta, UGC s-a
născut odată cu internetul însuși. Un exemplu este Wikipedia, binecunoscutul site care datează din
2001 și a cărui texte sunt create de utilizatori. Forme mai vechi sunt forumurile, care au apărut în anii
1970.

Beneficii ale conținutului generat de utilizatori

După cum spuneam, brandurile au început să se folosească tot mai mult de conținutul generat
de utilizatori în campaniile lor de promovare. Printre avantajele acestui tip de conținut e și faptul că
brandul se bucură de vizibilitate în mod organic. Un alt beneficiu e încrederea câștigată. Oamenii au
încredere în ce spun alți consumatori, în situații reale, în experiențe trăite. De asemenea, consumatorii
sunt încântați de provocări și le place să simtă că sunt implicați. Astfel de campanii nu doar că
stârnesc curiozitatea, dar îi determină pe utilizatori să devină mult mai creativi decât în clasicele
campanii de „Like și Share.”

Multe branduri decid să transforme campaniile de UGC în situații win-win. Adică răsplătesc
utilizatorii pentru conținutul creat. Fie că e vorba de un bilet la un concert, de produse sau de apariția
într-un video care promovează un eveniment, utilizatorilor le place să ideea că brandul pune preț pe
ceva ce ei au realizat. În acest fel, consumatorii nici nu simt că este vorba de promovare, iar aceasta
își pierde din agresivitate și câștigă autenticitate.

Campanii de User Generated Content

Printre brandurile care au avut astfel de campanii se numără și Starbucks, care a lansat anul
trecut campania White Cup Contest. Prin aceasta, compania a provocat clienții să deseneze cănile de
cafea și să uploadeze pozele folosind hashtagul #WhiteCupContest. În decurs de trei săptămâni, peste
4000 de consumatori de cafea au comunicat pentru brand. O campanie mai veche este cea a
britanicilor de la Burberry. Lansată în 2009, aceasta s-a desfășurat pe site-ul The Art of Trench cu
opțiuni de share pe rețelele de socializare. Site-ul a avut 7 milioane de vizualizări în 6 luni, iar
vânzările au crescut cu 50% de la an la an. Coca-Cola este unul dintre cele mai bune exemple de
brand care s-a promovat datorită consumatorilor. Doi dintre ei au creat pagină de Facebook în care au
început să posteze povești legate de brand. Pagina s-a bucurat de un succes imediat datorită faptului că
narațiunile de acolo aparțin unor oameni obișnuiți.

În concluzie, brandurile care lasă consumatorii să vorbească despre ele au parte de o


promovare mai bună și credibilă promovare. În plus, acest tip de promovare nu este deloc intruziv, ci
mai degrabă natural și onest.
Fișa 13
B. Contos, What Kept Us Secure Stopped Working, 2015

Intrușii ciberneticii au dominat știrile și titlurile mass-media din ultimii ani. Incidentele de
date și furtul de informații personale, amintesc despre cât de periculos este spațiul cibernetic, care a
fost creat de către statele naționale, de agenții lor sau de infractorii cibernetici. Cu toate acestea, în
mijlocul furtului de spionaj cibernetic , organizațiile pot pierde o parte importantă a operațiunilor lor
de afaceri - protejând marca lor.
Recunoașterea mărcii nu înseamnă doar identitatea; pentru unele organizații, este sinonim cu
reputația lor de afaceri care a fost construită și stabilită cu baza de clienți. Este puțin surprinzător
faptul că cu atât mai importantă este organizarea pentru a proteja integritatea mărcii și cu atât este mai
susceptibilă ca aceasta să dăuneze atacurilor verbale sau mărcilor comerciale. Într-adevăr, Internetul a
fost un avantaj pentru promovarea mărcilor, precum și pentru rănirea acestora.
Dacă internetul a fost o evoluție în luarea de operațiuni globale de afaceri, social media nu a
fost mai puțin remarcabilă în furnizarea unei platforme active pentru creșterea marketingului și a
oportunităților de a îmbunătăți interacțiunile cu clienții. Potrivit unui sondaj al Centrului de Cercetare
Pew, începând cu ianuarie 2014, 74% dintre adulți (determinat a fi cel puțin 18 ani) au folosit site-uri
de socializare. Ceea ce indică aceste cifre este că mulți potențiali clienți și clienți ai organizațiilor
operează în această sferă, iar întreprinderile de gândire înainte sunt implicate în toate aspectele legate
de social media pentru a valorifica acest mediu.
Cu toate acestea, există multe riscuri asociate cu brandurile și mediile sociale în era digitală.
Abilitatea socială a mass-media de a amplifica mesajele poate ajuta organizațiile să comercializeze
produse și servicii, dar poate ajunge și la milioane de persoane cu conținut negativ despre compania
dvs. Următoarele exemple demonstrează cum hackerii, hackerii, clienții nemulțumiți, angajații
nemulțumiți și concurenții pot folosi toate mijloacele sociale pentru a influența brandul corporației
unei organizații: Hackerii și hackerii au știut să învingă sau să preia prezența socială a mass-media
pentru a include pagini web, conturi Twitter și Facebook. Acestea defaucă site-urile web pentru a le
distra, pentru a promova mesajele încărcate politic sau pentru a pune la îndoială o victimă prin
înlocuirea conținutului, astfel încât acestea să nu poată fi detectate.
După anul 2013, care a afectat mai mult de 70 de milioane de clienți, profiturile au fost reduse
la jumătate față de anul precedent. La două luni după hack, stocul țintă a scăzut, și un testament pentru
daunele provocate de brand prin furtul cibernetic.
Clienții nesatisfăcuți și angajații nemulțumiți pot încerca să deterioreze o marcă a unei
organizații din cauza furiei, a furiei, a distracției sau a plictiselii. Oricine exprima opinii negative
poate influența credibilitatea unei organizații. Un experiment on-line a constatat că introducerea unui
nume de chemare într-un comentariu blocat într-o postare blog echilibrată în alt mod ar putea genera
percepții mai mici sau mai mari despre risc. Potrivit CEO-ului Brand Reputation, clienții care au
experiență slabă cu o companie și scriu recenzii proaste vor spune mai mult de 20 de persoane. Când
acest lucru se întâmplă prin Internet, numerele se pot multiplica rapid și pot declanșa dezastre pentru
mărcile care nu dispun de strategii pentru a contracara discuțiile negative.
În 2011, Taco Bell a trebuit să contracareze publicitatea falsă că produsele sale din carne de
vită sunt de numai 35% din carnea de vită și de alți aditivi. Ca urmare, Taco Bell a pierdut venituri în
valoare de 8,9 milioane de dolari în urma unor acuzații nefondate.
Deși acest lucru poate părea descurajant, există câțiva pași proactivi de securitate pe care o
organizație le poate lua pentru a-și proteja marca pe social media și pe Internet. Deși există servicii
care efectuează monitorizarea mărcilor pentru clienți, există câțiva pași simpli pe care organizațiile le
pot face pentru a-și îmbunătăți securitatea mărcii online. Printre acestea se numără:
Politica privind implementarea și politica socială: Dezvoltarea unei politici media sociale va
oferi îndrumări clare cu privire la conținutul acceptabil/inacceptabil (de exemplu, evitarea unor
subiecte controversate). Efectuarea clară a acestor politici atât pentru angajați, cât și pentru adepții
rețelei sociale va reduce feedback-ul negativ atunci când se iau măsuri pentru a elimina postările.
Reduceți diminuarea site-ului: Asigurați-vă că toate măsurile de securitate și software-ul sunt
activate și actualizate atât pentru site-ul web, cât și pentru serverul acestuia. Dacă dețineți propriul
domeniu, asigurați-vă că registrul îl blochează pentru a evita deturnarea de domenii prin intermediul
unei activități neautorizate.
Fișa 14
Geoff Baldwin, Parramatta, Address workplace risks from technology and social media with a
code of conduct for employees, 2018
Evoluția tehnologiei și declinul controlului angajatorului
În aproape toate cazurile, dezvoltarea tehnologiei a determinat schimbarea locului de muncă.
Introducerea de tablouri care permit un telefon pe fiecare birou obligă angajatorii să permită utilizarea
în mod rezonabil a telefoanelor de lucru în scopuri private.
Dezvoltarea PC-ului a condus apoi la un PC pe fiecare birou, iar atunci când au fost introduse
sisteme de e-mail, angajatorii au afirmat dreptul de a împiedica angajații să utilizeze e-mailuri în
scopuri private. În plus, angajatorii au revendicat dreptul de a interoga sistemele pentru a găsi e-
mailuri private, pe baza faptului că sistemul de e-mail și, prin urmare, tot traficul de e-mail găzduit
erau proprietatea angajatorului.
Nu a fost nevoie de atât de mulți ani ca instanțele să decidă că proprietatea asupra sistemului
de către angajator nu a investit angajatorul cu un drept liber să acceseze traficul personal de e-mail al
angajaților. (Și până la acea etapă, disponibilitatea stilourilor de tip pix la 5 dolari pentru o cutie de
100 a însemnat că angajatorii au încetat de asemenea să se îngrijească de stilouri furate).
În existența sa de puțin peste douăzeci de ani, internetul a avut efecte similare, mai ales că a
evoluat de la a fi o deviere interesantă la o parte integrantă a activității de zi cu zi. Și acum, într-un
timp foarte scurt, social media a devenit de asemenea încorporată în activitatea zilnică.
Evoluția mass-media socială de la distragerea atenției la instrumentul de afaceri
În același mod în care internetul a început ca o cruce între o enciclopedie uriașă și un mediu
de divertisment înainte de a deveni un instrument de afaceri, social media s-a transformat din
rădăcinile colegiului său american (Facebook a fost numit după cărțile omniprezente cu imagini și
bios de absolvire studenți) într-un instrument de marketing și comunicare pentru un număr mare de
întreprinderi.
Deci, ca și în cazul majorității schimbărilor tehnologice, nu ar fi fost posibil să punem duză
înapoi în sticlă, chiar dacă cineva a vrut să încerce. Cu toate acestea, într-un mod care depășește, fără
îndoială, impactul e-mail-urilor și al internetului, mass-media sociale au înnegrit liniile de lucru între
public și privat și, prin aceasta, au prezentat câteva provocări unice.
Difuzarea e-mailurilor cu mult peste controlul expeditorului
Vechiul sfat care îi avertizează pe tineri împotriva tatuajului a făcut simplul fapt că, odată ce a
fost inscripționat, marca a fost destul de mare pentru viață.
Într-o anumită măsură, acest lucru este valabil și pentru e-mailuri: odată ce apăsați mesajul
"trimite", expeditorul își pierde complet controlul asupra e-mailului și a conținutului său. Un e-mail
trimis unui angajat din cealaltă parte a biroului cu privire la calitatea substandardă a noului coafat al
sefului ar putea, cel puțin în teorie, să ajungă în Brazilia sau în Insulele Aleuțiene.
Desigur, acele destinații nu ar fi de mare interes: nimeni nu ar avea nicio idee despre
identitatea celor implicați și e-mailul nu ar interesa nimeni să o citească. Problema reală este că e-
mailul ar putea să fie trimis la seful. Și în acest sens un e-mail este indestructibil, cel puțin de către
expeditor.
Deși acest tip de risc prin e-mail este încă departe de a fi banal (întrebați-l pe Julian Assange,
Edward Snowden și Hillary Clinton), riscurile pentru media socială sunt mult mai mari.
Postările din mass-media socială prezintă riscuri mai mari decât e-mailurile.
Există o serie de diferențe între posturile social media și e-mailurile. În primul rând, în timp
ce pozele și clipurile video pot fi atașate și la e-mailuri, majoritatea e-mailurilor conțin mult mai
puține informații despre expeditor decât mesajele din mass-media despre persoana care le postă
(pentru "poster").
Este posibil să inserați declarația de renunțare standard în sensul că e-mailul este destinat
numai destinatarilor numiți și ar trebui ignorat și distrus de un destinatar neintenționat. Se presupune
că acest ordin este rareori respectat, dar se poate dovedi util în anumite situații să se stabilească că
intenția expeditorului a fost să păstreze un anumit grad de confidențialitate.
Cu toate acestea, cu posturile sociale, chiar și cu arhitectura platformelor care oferă posturi
deschise sau restrânse, inclusiv funcții bloc și mut și sub rezerva politicii și pregătirii operatorului de
platformă de închidere sau închidere a conturilor, capacitatea posterului de a controla accesul la post
este, evident, semnificativ mai mică decât chiar cea a expeditorului de e-mail.
Fotografiile necorespunzătoare și abundența informațiilor personale despre mediile sociale
În al doilea rând, se spune că "o imagine este în valoare de 1000 de cuvinte". Atașamentele
deoparte, e-mailurile spun ceea ce autorul lor intenționează să le spună, și nu mai mult. Prin contrast,
paginile de social media tind să aibă o serie de informații personale care nu apar niciodată în e-
mailuri, cum ar fi locul de naștere, școala, locul de reședință, statutul de relație și, în acest scop,
angajatorul. Și aceasta este doar pagina socială de start.
Foarte frecvent un post va implica o imagine. În mod frecvent, o imagine va afișa afișul
"distractiv". Acum, imaginea afișei "distracție" va face ca și alți oameni să se "distreze", dintre care
unii ar putea să nu știe că au fost publicați în acest fel.

Fișa 15
D. Popescul, M. Georgescu, Using Social Media in the Romanian Heritage Consumption.
Observation and Recommendations, 2014

În zilele noastre, folosirea Social Media este larg extinsă, regulată și necesară, confirmând
ipoteza lui Tim Berners-Lee, că Web-ul este mai mult o creație socială decât o tehnică. Definiți în
mod tradițional ca o pluralitate de aplicații Web care susțin crearea și schimbul de conținut generat de
utilizatori (Levin, 2013), s-ar putea să vedem social media ca un fenomen cultural, consolidând
comunicarea interpersonală și schimbând apoi relația dintre individ și societate. În acest sens, Social
Media influențează cumpărăturile - (Siricharoen 2012), relațiile - (Radu 2012) și educația - (Prensky
2001), (Caoand Hong 2011), (Necula 2012). De asemenea, după cum se arată în (Wolfe și Crotts
2011), (Vidru 2012), (Deiser șiNewton 2013), modelele organizaționale tind să includă aplicațiile
Social Media. Folosite cu profesionalism, aceste aplicații pot ajuta la depășirea supraîncărcării
informației, la diferențierea afacerii și la furnizarea accesului tinerei generații la informații relevante
în orice moment, din orice loc în mediul preferat (Schwinger et al., 2008). În contextul turismului
văzut ca o informație intensivă industria, instrumentele sociale media devin tot mai relevante ca parte
a practicilor care afectează ofertele turistice - (Cureteanu, Isac și Lile 2010), (Munar și Steer Jacobsen
2014). Social Mediaplays are un rol important în multe aspecte ale turismului, în special în
comportamentele de căutare a informațiilor și de luare a deciziilor, promovarea turismului și infocus
pe cele mai bune practici de interacțiune cu consumatorii (Meehan et al., 2006), (Zeng și Gerristen
2014), (Hajli și Lin 2014). Creșterea gradului de implicare a consumatorilor în acest domeniu are o
schimbare majoră în perspectivă, în care metodele pasive de marketing și publicitate (televiziune,
fluturași etc.) tind să fie înlocuite cu instrumente Web 2.0 interactive, cum ar fi wiki, bloguri,
socialnetworks, podcasting, RSS feeds (Roque andRaposo 2012), (Reino și Hay 2014). În acest
context, apare necesitatea alinierii ofertei turistice la nevoile de consum.
2. Definirea problemei
România are o moștenire culturală de mare valoare și atractivitate, care trebuie transmisă
generației. Așa cum este descris în (Negrușa și Yolal 2012), pentru tinerii români și cei cu înaltă
educație, cele mai importante motive care le atrag spre activități de turism cultural sunt atunci
experiența și experiența de învățare. Cunoscând aceasta, strategiile și politicile marketingului ar trebui
să fie mai orientate spre aceste caracteristici și ar trebui să abordeze într-o manieră adecvată grupul
țintă format din indivizii digitali, puternic și internațional orientat spre interacțiune, colaborare,
participare și schimb de opinii, sugestii și feedback. modalitățile cele mai bune de reînnoire și
stimulare a consumului de patrimoniu în România prin utilizarea proiectelor - pentru a încuraja
inovarea, creativitatea, diversitatea opiniilor și, de asemenea, pentru a aduce un sprijin financiar care
nu poate fi beneficiat. Mai mult, managerii de proiect nu ar trebui să ignore Social Media. Utilizarea
instrumentelor specifice proiectelor poate aduce numeroase avantaje în toate etapele proiectului și
influențează pozitiv relația cu grupul țintă, pe parcursul întregii perioade a proiectului și chiar după
finalizarea proiectului.
Flexibilitatea instrumentelor de comunicare specifice pentru Social Media ar putea fi
exploatată de echipa de proiect în mod inadecvat pentru a menține un nivel ridicat de interes
manifestat de grupul țintă pe întreaga perioadă de implementare a proiectului. Platformele de
comunicare utilizate în proiecte de astăzi pot include pagini wiki care permit accesul la informațiile
relevante ca hipertext, bloguri gestionate de membrii echipei de proiect, astfel încât therativitățile să
fie prezentate într-un mod mult mai agreabil decât rapoartele adresate grupului țintă, calendare
interactive care prezintă în cadrul proiectului, buletine de știri, forumuri și camere de chat, care permit
membrilor grupului să comunice și să dezbată atât problemele, cât și satisfacțiile sau chiar canalele
YouTube care prezintă activitățile și rezultatele proiectului într-un mod cât mai aproape de realitate.
spiritul, am încercat să identificăm modul în care procesele tradiționale privind interacțiunea turiștilor
cu furnizorii de oferte culturale au fost modificate ca o consecință a implementării proiectelor. În
analiza noastră, ne-am axat pe utilizarea instrumentelor Social Media în proiectele culturale finanțate
prin fonduri structurale între 2007 și 2013, în cadrul Programului Operațional Regional.
3. Material și metodă
În august-septembrie 2014, am identificat proiectele dedicate dezvoltării durabile a turismului
și promovarea turismului cofinanțat prin Programul Operațional Regional 2007-2013. În cadrul Axei
prioritare nr. 5, "Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului", Domeniul Major de Intervenție 5.3
"Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare pentru creșterea atractivității
României ca destinație turistică" au existat 393 de proiecte finanțate, dintre care 42 au fost anulate, și
129 completate. Am selectat 45 de proiecte contractate și finalizate până la 1.10.2014, al căror
obiectiv general este de a stimula consumul de patrimoniu prin prezentarea complexelor bisericești și
manastire, monumente și ansambluri arhitecturale și arte, ansambluri urbane, situri istorice și
arheologice, arhitectura specifică a satelor
SEA - Aplicarea practică a științei Volumul II, ediția 3 (5) / 2014535Probleme istorice
românești, prelucrarea lemnului, costume, decorațiuni de artă, evenimente tradiționale religioase și
etno-culturale, târguri și expoziții muzee etnografice în aer liber sau expozițiipavilioane. În acest
studiu am dorit să dezvăluim tipurile de activități oferite în mod tradițional de către furnizorul de
servicii turistice care au fost deschise publicului prin intermediul site-urilor lor web, forma de
prezentare a informațiilor necesare publicului, precum și identificarea mijloacelor de interacțiune
reală cu turiștii , precum și nivelul de prezentare a obiectivelor culturale în Web 2.0. Lista proiectelor
analizate este prezentată în fig. 1. În plus, vom prezenta principalele constatări ale studiului.
4. Rezultate și discuții
Am identificat un număr de 38 de site-uri web dezvoltate ca rezultate ale proiectelor analizate.
Marea majoritate a informațiilor este oferită ca hipertext, fiind accesibil prin intermediul unor meniuri
structurate, difuzând de la un site la altul. Informațiile sunt variate și suficiente, actualizate și
prezentate într-un mod atrăgător. Un merit bun ar trebui să fie acordat și galeriilor foto, cu imagini
reprezentative ale bunurilor culturale. Informațiile video sunt oferite de 56% din site-uri web. Site-
urile web de difuzare live se găsesc doar pe aproximativ 5% din site-uri web, hărți interactive digitale
pe 10% din paginile analizate. Formate de interacțiune virtuală cu turiștii pe site-urile analizate sunt:
• Forumuri, în 25% din cazuri. Din păcate, nu toate forumurile sunt bine întreținute (3 dintre
ele nu funcționează) și o parte din ele nu sunt actualizate (în sensul că nu există mesaje)
• Pagini de sugestii și reclamații care pot fi completate online
• Mesaje, fie direct pe site sau prin e-mail (toate site-urile oferă o adresă de e-mail la
contact). Analizând site-ul web al proiectelor pe care le-am remarcat, acestea nu au de fapt rețele
sociale pe Internet (cum ar fi Facebook, Twitter, You Tube, blogsetc. Luând, de exemplu, Facebook,
una dintre cele mai populare platforme de social networking și analizând paginile acelor proiecte
prezente pe acest mediu.
Există o discrepanță enormă între numărul de vizitatori potențiali ai bunurilor culturale și
numărul de "Likes" pe pagina Facebook a proiectelor. În opinia noastră, administrațiile publice și
beneficiarii direcți privați ai proiectelor ar trebui să aibă în vedere deschiderea către turisti și în aceste
medii, în prezent tot mai populare și extrem de vizitate mai ales de tinerii utilizatori. Paginile web
aparținând proiectelor analizate nu au prezentat alte servicii Web 2.0 oferite utilizatorilor - cum ar fi
bloguri, wiki, aplicații mobile, feed-uri RSS, podcasting, cu excepția tururilor virtuale, prezentate pe 2
site-uri web.