Sunteți pe pagina 1din 3

Simularea unei variabile aleatoare este utilizată atât în statistică (procedee

de eşantionare), cât şi în modelarea stochastică. Această simulare se poate realiza


cu ajutorul unor obiecte (zar, ruletă), sau algoritmizarea generării unor valori
numerice pe calculator.
Calculatoarele din ce în ce mai performante au determinat, în principal,
orientarea spre cea de a doua metodă. În ceea ce priveşte clasificarea, există
generatoare de variabile aleatoare uniform repartizate şi neuniform repartizate,
ultimele construindu-se, în general, pe baza celor din prima categorie.
Variabile aleatoare discrete uniform repartizate.
1
Fie X o variabilă aleatoare discretă P(X=i) = , i = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛. Simularea acestei variabile
𝑛

aleatoare utilizează o funcţie g: Ik →I, unde I este mulţimea numerelor întregi


reprezentate în calculator. Pornind de la valorile iniţiale x1, x2, ..., xn şi folosind
relaţia de recurenţă xn = g (xn-k, …, xn-1), n>k, se generează o secvenţă de
numere. Şirul (xn) este periodic, deoarece I este finită. Acest generator este
suficient de bun dacă perioada lui este mare în raport cu numărul de valori
generate şi valorile generate nu sunt secvenţial corelate, adică secvenţe de p valori
succesiv generate ocupă spaţiul de dimensiune p. Aceste două condiţii pot fi
îndeplinite printr-o alegere adecvată a funcţiei g.
Metodele congruenţiale sunt cele mai utilizate. Ele se bazează pe o relaţie de
recurenţă de forma xn = f(xn-k, …, xn-1)mod m unde f:Ik→I.
Este comod să alegem funcţia liniară f(xn-k, …, xn-1)= a1, xn-1+…+ ak xn-k+ c,
a1,… ak, c fiind valori întregi.
Metoda generează valori cuprinse între 0 şi m-1, motiv pentru care m se
alege cât mai mare. Pentru k=0, avem generatori de ordinul întâi. În acest caz,
a=16807, c=0, m=231-1 sau a=24298, c=99991, m=199017 sunt câteva seturi de
valori adecvate.
Variabile aleatoare continue
Simularea unei variabile aleatoare continue uniforme pe [0,1] se realizează
prin generarea de valori întregi uniform repartizate pe mulţimea {0, 1, ..., m-1} şi
prin împărţirea lor prin m-1. Pentru o variabilă aleatoare uniform repartizată pe
(0,1) se generează valori din mulţimea {1, ..., m-1}, care se împart la m. O
variabilă aleatoare X, uniform repartizată pe (a,b) se generează cu ajutorul unei
variabile aleatoare Y, uniform repartizată pe (0,1) după care se efectuează
schimbarea de variabilă X = (b - a)Y+ a. În cele ce urmează, ne vom referi la
metoda inversării funcţiei de repartiţie.
Fie X o variabilă aleatoare având drept funcţie de repartiţie:
F: R →[0,1], atunci inversa ei se defineşte ca F1(y) = {x ∈ R│F(x) ≥ u}, (∀ u ∈
[0,1], rezultând astfel o posibilitate de algoritmizare în vederea simulării
variabilei. Pentru diverse repartiţii concrete, se obţin diverşi algoritmi.
Presupunem că selectăm o piesă dintr-o producţie zilnică şi măsurăm o
dimensiune a acesteia. În practică, măsurătorile pot avea mici variaţii datorită
multor cauze, cum ar fi vibraţiile, fluctuaţiile de temperatură, diferenţele de
operare, uzuri şi modificări ale materiei prime. Într-un experiment de acest fel,
măsurătorile sunt reprezentate în mod natural de o variabilă aleatoare X şi este
rezonabil să modelăm domeniul valorilor posibile a lui X cu un interval de numere
reale. O variabilă aleatoare continuă este o variabilă aleatoare care are domeniul
valorilor posibile un interval finit sau infinit de numere reale. Modelul permite
orice precizie la măsurarea lungimilor. Deoarece numărul valorilor posibile ale
variabilei aleatoare X este infinit, nenumărabil, X are o distribuţie diferită,
distinctă faţă de variabilele aleatoare discrete studiate în capitolul precedent. Dar,
ca şi în cazul discret, multe sisteme fizice pot fi modelate de aceleaşi variabile
aleatoare continue.

Variabile aleatoare
Definiţie. Fie un câmp de probabilitate. Se numeşte variabilă aleatoare o funcţie care asociază
fiecărui element din E un număr real.
O variabilă aleatoare este discretă dacă are o mulţime finită de valori.
O variabilă aleatoare este continuă dacă are ca mulţime de valori un interval mărginit.
Tabelul de distribuţie (repartiţia) unei variabile aleatoare discrete.
Dacă sunt valorile reale ale variabilei X şi se cunosc probabilităţile fiecărei valori, atunci repartiţia
variabilei aleatoare X este mulţimea perechilor ordonate. Repartiţia se poate reprezenta şi sub
forma unui tabel de distribuţie, astfel:
.Media variabilei aleatoare X este numărul .
Modulul variabilei X este valoarea care corespunde celei mai mari probabilităţi.
Dispersia varibilei X este numărul.
Amplitudinea variabilei X este diferenţa dintre cea mai mare şi cea mai mică valoare a variabilei X.