Sunteți pe pagina 1din 12

FRAZEOLOGIE 3 APLICAŢIE

ANALIZA UNUI CORPUS DE TEXTE LINGVISTICE


(DE ADAPTAT DUPĂ MODELUL URMĂTOR)
În cele ce urmează ne propunem ca pe baza unui corpus de texte mai dezvoltat1
să stabilim tipologia şi ponderea coocurenţelor frazeologice, ţinând seama de
consideraţiile teoretice de mai sus . Privitor la tipologia frazeologismelor extrase, ni se
pare util să menţionăm atât valoarea lor idiomatică şi nonidiomatică, precum şi
structura lor morfosintactică.
În urma selectării corpusului am inventariat totalul de ocurenţe (14.676) pe care
le-am supus unei clasificări în funcţie de gradul de specializare a termenilor medicali în
termeni-concepte (de strictă specialitate -intradomeniali) şi termeni-lexeme (cu un
grad mai scăzut de specializare şi care se întâlnesc şi în alte domenii specializate sau
chiar şi în lexicul comun, inter- şi extradomeniali).

1. TERMENI-CONCEPT
În textele analizate numărul termenilor care prezintă un grad ridicat de
specializare nu este foarte mare, aşa cum nici ocurenţele lor nu sunt numeroase, ca de
exemplu:
hemiplegie (32 oc.); hemiplegic (38 oc.); plegic (12 oc.); hemihipoestezie (18 oc.);
sindrom (65 oc.); hemisindrom (6 oc.); paralizie (16 oc.); infarct (32 oc.); cerebral (42
oc.); pareză (12 oc.); hemipareză (15 oc.); sylvian (14 oc.); stenoză (9 oc.); hemianopsie
(8 oc.); apraxie (7 oc.); afazie (10 oc.); tromboză (23 oc.); astereognozie (8 oc.);
hemiataxie (3 oc.); flexie (42 oc.); extensie (36 oc.); abducţie (29 oc.); adducţie (21 oc.);
neuromotor (28 oc.); kinestezic (7 oc.); hipertonie (16 oc.); anosognozie (6 oc.);
anosodiaforie (4 oc.); agnozie (10 oc.); anosodiaforie (1 oc.);
În corpusurile de texte inventariate şi analizate de noi în lucrare nu am reperat un
discurs alcătuit doar din termeni ultraspecializaţi (termeni-concept) ai unui anumit
domeniu medical, ci am sesizat circulaţia termenilor în mai multe domenii specializate,
chiar şi migrarea lor spre lexicul comun. De exemplu, în fragmentul următor se observă
întrebuinţarea în context a termenilor medicali cu grade diferite de specializare:

1
Pentru analiza întreprinsă s-au selectat câteva capitole (cap. 3, 4, 5, 6, 7) din lucrarea E. Sîrbu, Contribuţii
la studiul neurorecuperării în accidentul vascular cerebral ischemic, Editura Eurobit, Timişoara, 2008.
Ex. „În cadrul sindromului unilateral al teritoriului superficial întâlnim frecvent o
hemianopsie homonimă contralaterală cu conservarea vederii maculare. Uneori apar doar
hemianopsii în cadran (superior) sau scotoame hemianopsice. Bolnavul mai poate
prezenta şi diferite forme de tulburări de percepţie (halucinaţii vizuale, metamorfopsii,
poliopie, persistenţa anormală a imaginilor după îndepărtarea stimulului)” [Sîrbu E. 2008:
29].
Ex. „ Inversarea agonistică se execută contracţii concentrice pe toată amplitudinea,
apoi progresiv se introduce contracţia excentrică, fără să existe pauză între cele două
contracţii. Contracţia excentrică promovează şi întinderea extrafusală şi pe cea
intrafusală, ceea ce măreşte influxul aferenţelor fusale” [Idem, p.75].

Deseori am întâlnit şi contexte cu grad ridicat de cod închis, intraductibil pentru


nespecialiştii domeniului analizat, cu un limbaj rigid, în care termenii-concept erau
predominanţi:
Ex. „Tulburările de sensibilitate obiectivă constau in hemihipoestezie contralaterală
leziunii cu afectarea, în special, a sensibilităţii proprioceptive. Afectarea sensibilităţii
profunde determină astereognozie. Tulburările de schemă corporală se manifestă prin
hemiasomatognozie, anosognozie, anosodiaforie” [Idem, p. 30].
Ex. „Sindromul Grenet (sindromul de calotă pontină mijlocie) constă în anestezie
facială globală sau doar termoalgezică, paralizie de trigemen motor şi, uneori,
hemisindrom cerebelos de partea leziunii, precum şi hemihipoestezie contralaterală”
[Idem, p. 33].

2. TERMENI-LEXEM
Pe parcursul analizei s-a înregistrat un număr mai ridicat de termeni-lexem, intra- şi
extradomeniali, cu un grad mai scăzut de specialitate, folosiţi în domeniul medical al
neurorecuperării, dar şi în alte arii medicale, sau în chiar în lexicul comun. Putem afirma
că existenţa exclusivă a termenilor-concept în alcătuirea unui text specializat este aproape
imposibil de reperat, fiind necesar să se apeleze şi la termeni-lexem, ca liant între mai
multe discipline. Dintre aceştia i-am selectat pe cei cu un număr de ocurenţe mai mare:
mişcare (130 oc.); tulburări (74 oc.); muşchi (60 oc.); accident (23 oc.); arteră (37 oc.);
ocluzie (25 oc.); placă (13 oc.); debut (11 oc.); ramolisment (9 oc.); spasticitate (20 oc.);
spastic (16 oc.); sinergie (15 oc.); relaxare (17 oc.); postură (30 oc.); ortostatism (10
oc.); tonus (24 oc.); tratament (27 oc.); reflex (43 oc.); aparat (14 oc.); deficit (19 oc.);
leziune (54 oc.); muscular (65 oc.); neuronal (29 oc.); trunchi (18 oc.); contractură (12
oc.); bolnav (69 oc.); bilanţ (33 oc.); echilibru (20 oc.); prehensiune (15 oc.); rigiditate
(21 oc.); diagnostic (16 oc.); contracţie (25); tonus (26); inhibitor (17); rezistenţă (13);

Se poate remarca dinamica termenilor medicali în uzaj, circuitul lor permanent spre şi
din alte sfere de specialitate şi spre limbajul uzual, analiză a terminologiei descriptiv-
lingvistice [ Cabré 1991: 21, 31; Bidu-Vrănceanu 2007: 25-28].
Din exemplele de mai jos se poate observa gradul mai scăzut de codificare al
mesajului, acesta putând fii receptat mai uşor chiar de neiniţiaţi ai domeniului, datorită
folosirii din abundenţă a termenilor-lexem, pe lângă alţi termeni supraspecializaţi, mai
puţini la număr (evidenţiaţi în text):
Ex. „În ceea ce priveşte bilanţul motor global, mişcările sunt mult mai complexe şi se
urmăreşte participarea simultană a mai multor muşchi sau grupe musculare, putând
interesa fie numai unul din membrele plegice, fie hemicorpul în întregime” [Sîrbu E.
2008: 38].
Ex. „La producerea unei ischemii cerebrale vor fi două zone: una în care leziunile
sunt ireversibile, iar împrejurul ei va fi o zonă cu perfuzie diminuată, de inactivitate
neuronală, însă cu potenţial reversibil, dacă perfuzia revine în timp scurt. Această zonă
denumită zona de penumbră poate fi evidenţiată prin tehnici de neuroimagistică şi este
ţinta terapiei, urmărindu-se recuperarea ei” [Idem, p. 70].

3. Şi discursul medical, la fel ca toate limbajele de specialitate posedă o arie largă de


structuri libere care circulă inter- şi extradisciplinar, care s-au clasat într-un număr mare
în corpusul nostru de texte:
G1 a executa o manevră; a se manifesta prin procese de; se caracterizează prin; se
dezvoltă stări de; se mai întâlnesc fenomene de; se pun în evidenţă; se ia în consideraţie;
aprecierea controlului; poziţia de start; evaluarea capacităţilor relevante; scala
abilităţilor de mişcare; testarea posibilităţilor de comunicare; sub aspect fiziologic; se
confirmă existenţa unei corelaţii; la nivelul regiunii…se înregistrează; se evidenţiază
intervenţia; perioada optimă se situează; pot determina mişcări diverse etc. ( Total
ocurenţe G1 = 1157)

4. Pe parcursul analizei corpusului s-au evidenţiat, după gradul de sudură dintre


termenii coocurenţi, numeroase unităţi frazeologice (UF) bi- sau multimembre univoc
legate, în care doar un termen este de strictă specialitate, prezentând un grad de sudură
medie, cu restricţii combinatorii şi apărând în colocaţii cu lexeme comune. Dintre acestea
le enumerăm pe cele care au un indice de frecvenţă mai mare în corpusul analizat:
G2 teritoriu infarctizat; arteră sylviană; ocluzia arterei carotide; crosa aortică; ocluzia
trunchiului arterei sylviene; carotidă internă proximală; placă ateromatoasă locală;
sindrom superficial anterior/ posterior; sindrom profund/ total de arteră sylviană;
hemiplegie contralaterală; tulburări de discriminare tactilă; apraxie constructivă;
apraxie de îmbrăcare; hemignozia spaţială stângă; hemipareză moderată
contralaterală; leziune predominant faciobrahială; atacuri ischemice tranzitorii/
progresive/ repetate; tulburări de sensibilitate de tip hemihipoestezie; teritoriul arterei
caroidiene; stenoză accentuată/ moderată; tromboza arterei carotide; deviere oculogiră;
deviere oculocefalogiră; defecte septale ventriculare etc. ( Total ocurenţe G2 = 612)

5. Am selectat UF biunivoc legate, bi- sau multimemebre, în care termenii sunt de


strictă specialitate – termeni-concept, iar toate componentele frazeologismului prezintă
restricţii combinatorii, şi un înalt grad de sudură. Dintre acestea menţionăm UF cu un
grad mai ridicat de frecvenţă în corpusul analizat:
G3 hemianopsie homonimă; anevrism aortic; afazie senzorială transcorticală; apraxie
ideomotorie; infarct cerebral; cecitate monooculară; atrofie optică; suflu sistolic;
infarct de arteră cerebrală; sindrom ischemic de trunchi cerebral; stenoză carotidiană;
tromboză de arteră cerebrală; pareză de trigemen motor; hemisindrom cerebelos;
paralizie de nerv oculomotor; tromboza arterei bazilare; agnozii vizuospaţiale; sindrom
ischemic în sistemul vertebro-bazilar; tromboză vertebrală distală; scotoame
hemianopsice; ateromatoza arterei cerebrale; paralizie spastică; sindrom pontin
paramedian; pareză facială periferică; panarterită obliterantă giganto-celulară; leziuni
ischemice multifocale; vasculopatii cerebrale de tip ischemic; poliarterită reumatoidă;
tumori de glomus carotidian ş.a.
( Total ocurenţe G3 = 248).

6. În analiza corpusului au fost înregistrate şi câteva frazeologisme stereotipice


(formule „clişeu”), în componenţa cărora se regăsesc cuvinte care sunt preluate din
limbajul uzual, dar care în textul de specialitate medical sunt des uzitate, având
semnificaţii specifice, ca de exemplu:
G4 debut brutal de nevralgie; instalarea unei tetraplegii; sunt incriminate reacţii de
decompensare afectivă; debutul contracţiei musculare; este necesar să se reeduce alte
căi senzoriale; crize convulsive; se descriu semne piramidale; se descriu ramolismente la
distanţă; tromboza arterei se poate instala lent; abolirea unilaterală a refluxului
cornean; se sugerează iminenţa unei tromboze; pronaţia membrului superior neinteresat;
codificarea bilanţului sfincterian; deficit de aport sanguin; debit cerebral; reeducare
neuromotorie; blocaj verbal; tulburări de discriminare tactilă ş.a. (Total ocurenţe G4 =
93)
Aşa cum se observă din UF excerptate din corpusul analizat, lexemele debut,
teritoriu, instalare, incriminare, criză, abolire, discriminare, debit, deficit, blocaj aparţin
limbii comune sau altor limbaje specializate, fiind utilizate în contextul medical cu o
semnificaţie specializată precisă.
Ex. „Sindromul Avellis, produs prin leziunea izolată a nucleului ambiguu (IX, X),
se caracterizează prin abolirea unilaterală a reflexului faringian şi velopalatin, voce
bitonală, disfagie” [Sîrbu E. 2008: 32].
De asemenea, verbele a se incrimina, a se reeduca, a se sugera, a se descrie
îmbracă o cu totul altă nuanţă semantică în discursul medical:
Ex. „Sunt incriminate, de asemenea, atât reacţiile de decompensare afectivă,
specifice handicapaţilor fizic, cât şi insuficienta pregătire psihologică a acestora” [Idem,
p. 41] .
Ex. „De asemenea, se descriu ramolismente la distanţă prin embolii: spinale, de
punte, mezencefal şi de arteră cerebrală posterioară” [Idem, p. 31].

7. Construcţiile frazeologice eliptice sunt şi ele prezente în corpusul de texte


medicale, într-un număr mai mic, dar având un rol semnificativ în redarea de strictă
specialitate a formulelor neurorecuperatorii cu maximă precizie:
G5 testul index-nas; testul călcâi-genunchi; sindromul umăr-mână; bolnav în decubit
dorsal; bolnav în ortostatism; în decubit lateral; ridicare în ortostatism; genunchi în
hiperextensie; flexia şoldului din şezând; flexia şoldului din ortostatism; rotaţii ritmice
stânga-dreapta ş.a. (Total ocurenţe G5 = 29)

Se poate observa lipsa unor prepoziţii de la, până la, şi a substantivului poziţie (de
decubit, de ortostatism, de hiperextensie), ca şi în exemplele de mai jos:
Ex. „Schimbări ale poziţiei capului (flexie-extensie) facilitează mişcările tonice,
de redresare a membrelor (flexia capului antrenează semiflexia plantei plegice, bolnavul
fiind în decubit lateral” [Idem, p. 79].
Ex. „Kinetoterapeutul execută rotaţii ritmice stânga-dreapta (lateral-medial),
pasiv sau pasivo-activ, în axul segmentului, lent, timp de mai multe secunde. După
obţinerea relaxării se execută mişcarea care era limitată” [Idem, p. 76].

8. Am selectat pe parcursul analizei corpusului şi structuri frazeologice având o


structură semantică interesantă, obţinute pe bază de metaforă, după asemănarea dintre
denotaţiile specializate descrise şi referenţii lor din realitatea nespecializată:
G6 aspect de mână talamică; hemiplegie tranzitorie „în basculă”; senzaţia de „lamă de
briceag”; senzaţia de „roată dinţată”; etapa de mână „pilon”; mână „în gât de lebădă”;
zona „golului” de forţă; refacerea sensibilităţii fusului neuromuscular; zona de
„penumbră”; embolii de punte; pareza vălului; tuberculi cvadrigemeni ş.a. (Total
ocurenţe G6 =18)
Ex. „Rezistenţa la întindere în spasticitate dă senzaţia de „lamă de briceag”, fiind
prezentă doar la începutul mişcării, apoi dispărând brusc, în timp ce în rigiditate senzaţia
este de „roată dinţată”, rezistenţa manifestându-se pe toată amplitudinea de mişcare”
[Idem, p. 38].
Ex. „Deficitul motor sub forma unei hemiplegii tranzitorii „în basculă” poate
sugera iminenţa unei tromboze” [Idem, p. 31].
Ex. „Aceşti bolnavi vor avea retracţii musculo-tendinoase la nivelul extremităţilor
distale ale membrelor. Dacă „mâna în gât de lebădă” nu interesează bolnavul decât din
punct de vedere estetic, laba piciorului în varus equin degradează evident locomoţia”
[Idem, p. 72].
Redăm mai jos, sub formă de grafic, rezultatele analizei întreprinse, utilizând
următoarele sigle:
G1: grup locuţiuni libere
G2: grup UF univoc legate
G3: grup UF biunivoc legate
G4: grup UF stereotipice
G5: grup UF eliptice
G6: grup UF metafore
Fig. 2 Ponderea UF în corpusul de texte analizat

Aşa cum se observă din Fig. 2, gradul cel mai mare de frecvenţă în textul analizat
îl au construcţiile libere (1157 oc., i. fr. 54%), urmate în ordine descrescătoare de UF
univoc legate (612 oc., i. fr. 28%), UF biunivoc legate (248 oc., i. fr. 12%), UF
stereotipice „clişeu” (93 oc., i. fr. 4%), construcţii eliptice (29 oc., i. fr. 1%) şi
construcţii metaforă (18 oc., i. fr. 1%).
Se poate afirma că unităţile frazeologice specializate de diferite tipuri au în
corpusul supus analizei o pondere de 46% din totalul coocurenţelor, în timp ce îmbinările
nespecializate –colocaţii libere- reprezintă mai mult de jumătate din totalul coocurenţelor.
Această analiză validează ipoteza avansată de noi la începutul lucrării, potrivit căreia în
textele specializate (implicit şi în cele medicale) nu primează termenii de strictă
specialitate, ci termenii-lexeme comune şi altor domenii, sau preluaţi din limbajul uzual
care joacă un rol de liant pentru realizarea cât mai precisă a comunicării şi înţelegerea
adecvată a mesajului ştiinţific.
III. Din punctul de vedere al structurii lexicale unităţile frazeologice din corpusul
analizat au fost clasificate după următoarele formule morfo-sintactice:

a. Unităţi frazeologice nominale:

- UF atributive de tipul: subst. + adj. / + adj.:


pareză facială periferică; placă ateromatoasă locală; sindrom bulbar paramedian;
carotidă internă proximală; pareză facială homolaterală; sindrom peduncular
paramedian; sindrom pontin paramedian; afazie senzorială transcorticală; atac ischemic
tranzitoriu; atac ischemic progresiv; sindrom superficial anterior; hemipareză moderată
contralaterală; hemiplegie severă contralaterală; tulburări trofice cutanate; accident
vascular ischemic; hemihipoestezie termalgezică contralaterală; spasm tonic; sindrom
talamic; sindrom retroolivar; sindrom hemicerebelos; apraxie ideomotorie; paralizie
spastică; tulburări afazice ş.a.

- UF atributive de tipul: subst. + prep. + subst. (Ac.)/ + adj.:


sindrom de dezintegrare fonetică; ocluzie de arteră carotidă; suferinţă de trunchi
cerebral; sindrom de calotă pontină; tulburări de discriminare tactilă; tulburări de
schemă corporală; sindrom de arteră sylviană; sindrom de arteră cerebrală; tulburări de
motilitate oculară; sindrom de ax carotidian; infarct de arteră cerebrală; pareză de
trigemen motor; pareză de oculomotor extern; paralizie de nerv oculomotor; ocluzie de
arteră carotidă; stadiul de paralizie flască; deficit de aport sanguin; paralizie de
trigemen motor; apraxie de îmbrăcare; pattern-uri de mişcare; tulburări de limbaj;
tulburări de sensibilitate; leziune de aortită sifilitică ş.a.

- UF atributive de tipul: subst. + subst. (Ac. cu prep.) + subst. (G.):


flexia în articulaţia umărului; abducţia în articulaţia umărului; flexia în articulaţia
cotului; extensia în articulaţia cotului; flexia în articulaţia şoldului; abducţia în
articulaţia şoldului; flexia în articulaţia genunchiului; extensia în articulaţia
genunchiului; semne de afectare a punţii; etc.
- UF atributive de tipul: subst. + subst. (G.) + adj.:
evoluţia hemiplegiei; leziunea nucleului vago-spinal; conservarea sensibilităţii tactile;
sindromul arterei cerebeloase posteroinferioare; sindromul hemibulbului superior;
ocluzia arterei carotide; infarctul arterei cerebrale; tulburări ale câmpului vizual;
ocluzia arterei sylviene; sindromul teritoriului superficial ş.a.

- UF atributive de tipul: subst. + adj. + subst. (G.) + adj.:


evaluarea motorie a pacienţilor hemiplegici; creşterea uşoară a tonusului muscular;
excitabilitatea crescută a motoneuronilor implicaţi; mobilizarea pasivă a segmentului
afectat; participarea simultană a muşchilor mobilizaţi; simulare percutantă a nervului
median; valori normale ale undelor înregistrate; implicarea activă a membrului inferior
plagic;

b. Unităţi frazeologice verbale:

- UF verbale de tipul: vb. + subst. (Ac. cu sau fără prep.)+ adj./ + adj.:
se instalează demenţa talamică; se întâlnesc fenomene disgrafice; apar paroxisme
dureroase; se descriu semne piramidale; apare hemianestezia globală; se întâlneşte o
hemianopsie homonimă; apare afazia motorie; are o simptomatologie complexă;
sugerează o stenoză moderată carotidiană; sunt precedate de atacuri ischemice
tranzitorii; se caracterizează prin strabism intern; se caracterizează prin paralizia
laringo-velopalatină ş.a.

- UF verbale de tipul: vb. + subst. (Ac. cu sau fără prep.) + subst. (Ac. cu prep.)/
+ adj.:
apar hemianopsii în cadran; apar tulburări de limbaj; facilitează mişcările de extensie;
se descriu ramolismente la distanţă; determină mişcările de extensie bruscă; se descriu
tulburări de sensibilitate profundă; sunt incriminate reacţii de decompensare afectivă; se
descriu semne de afectare profundă; se întâlnesc tulburări de motilitate oculară; se
caracterizează prin paralizia de nerv oculomotor; se generează impulsuri cu caracter
inhibitor; suplineşte deficitul de aport sanguin ş.a.

- UF verbale de tipul: vb. + subst. (Ac. cu sau fără prep.) + subst. (G.) + adj.:
apare prin ocluzia arterei cerebrale; se caracterizează prin asocierea tulburărilor
neurologice; se descriu semne de afectare a punţii; se menţine contracţia musculaturii
slabe; se realizează în sensul acţiunii musculare; se bazează pe principiul facilitării
musculaturii slabe; apar în leziuni ale emisferului minor; apar în tromboze ale
segmentului anterior; se produc prin leziunea nucleului vago-spinal; determină
instalarea unor reacţii postulare; determină mişcările de flexie a membrului inferior; s-
au descris infiltraţii ale arterelor cerebarle etc.

- UF circumstanţiale de tipul: vb. + adv. / + subst. (Ac.):


debutul poate fi brutal; teritoriile nu sunt afectate izolat; tehnica să influenţeze favorabil;
hipertonia se manifestă clinic prin spasticitate; stroke-ul se instalează brusc; aceste
input-uri se produc simultan; stimularea se realizează lent/ progresiv; se execută simultan
/ alternativ contracţii; rotaţia se face pasiv/ activ/ pasivo-activ; se fac pasiv şi repetat
întinderi ample; kinetoterapeutul execută rapid o mişcare; influenţează nefast evoluţia; se
execută sistematic în toate articulaţiile;

- UF circumstanţiale de tipul: vb. + adj. + subst.


se recrutează noi motoneuroni; se va aplica o nouă contracţie; se învaţă prin repetate
mişcări pasive; constituie o puternică sursă de facilitare; se cunosc suficiente cazuri de;
se obţin importante recuperări; se stabilesc diferite tipuri de exerciţii; se înregistrează
vizibile progrese; se execută variate modalităţi de mers;

În concluzie, se poate afirma că textele medicale se construiesc, de regulă, prin


includerea termenilor medicali de diferite tipuri – de strictă specialitate sau termeni cu o
arie inter- şi extra- disciplinară de funcţionare – în combinaţii lexicale cu caracter
idiomatic sau neidiomatic din cadrul unor contexte, în care ponderea absolută o au
lexemele de uz comun care dobândesc semnificaţii speciale şi joacă rolul de liant în actul
comunicaţional (text/ discurs) specializat.
Dintre diversele tipuri de unităţi frazeologice considerate din punctul de vedere al
sudurii lexico-semantice între componente, cele mai frecvente sunt colocaţiile cu
caracter liber, în care termenii constitutivi se combină liber, fără restricţii, şi cu alte
lexeme din uzul altor specialităţi, ori din uzul comun, apoi, în ordinea descrescătoare a
frecvenţei lor în corpusul supus analizei, frazeologismele „univoc sau biunivoc legate”,
construcţiile frazeologice idiomatice, constituite din termeni-lexeme (rezultate ca
urmare a unui transfer semantic pe bază de metaforă, în substanţa semantică a unor
termeni preluaţi din limbajul comun), clişee frazeologice şi îmbinări lexicale cu
caracter eliptic.
Pe lângă această clasificare, în care considerăm relevant gradul de sudură dintre
termenii contitutivi ai UF, esenţială este şi gruparea UF din textele studiate în funcţie de
structura lor morfosintactică, şi anume în UF de tip nominal (de tip atributiv
conţinând diferite clase morfologice – substantive, adjective în variate combinaţii
sintactice) şi UF de tip verbal (conţinând verbe în diverse combinaţii cu substantive,
adjective sau adverbe).
Prin cele expuse mai sus am intenţionat să arătăm atât varietatea unităţilor
frazeologice, care au fost descrise din cele două perspective – structural semantică şi
structural-sintactică, cât şi, mai ales, gradul de ocurenţă (ponderea) al acestor tipuri de
construcţii de tip frazeologic în discursul specializat.