Sunteți pe pagina 1din 3

1.

Ellen din filmul To the bone.


Ellen este o fată de 20 de ani care se confruntă cu anorexia nervosa. Filmul debutează
prezentând-o pe Ellen participând la o activitate din timpul terapiei de grup unde are parte de un
conflict si in cele din urmă îl părăsește.
Ulterior se întoarce acasă unde este întâmpinată de soția tatălui ei și sora acesteia. Din acest
scenariu descoperim câteva lucruri relevante. Părinții ei sunt divorțați și fiecare dintre ei și-a
refăcut viața. Tatăl ei s-a recăsătorit, iar mama sa trăiește in concubinaj cu o altă femeie. Mai
mult decât atât câteva dintre probleme de dinamică familiară sunt evidențiate. Spre exemplu
putem observa că tatăl ei nu este niciodată prezent atunci când este nevoie de suportul acestuia,
acesta fiind mereu „pe drum”, „ocupat cu munca” și ratează in mod frecvent evenimente precum
micul dejun sau cina in familie, consilierea cu psihologul unde se solicita si prezenta părințiilor,
un comportament care a existat in antecedente si va continua pe tot parcursul filmului. De
asemenea Ellen nu are posibilitatea să locuiască cu mama ei, deoarece aceasta sa mutat împreună
cu partenera ei și la momentul respectiv au probleme financiare și nu o pot primii.
Prima secvență unde putem observa comportamentul alimentar este in timpul micului dejun
unde personajul consumă o cantitate redusă din mâncarea pe care o avea în farfurie. De
asemenea provocată de sora ei să zică câte calorii conține fiecare aliment, aceasta le ghicește pe
toate cu exactitate, de unde deducem că are comportamentul de a număra caloriile de ceva timp.
Seara o surprinde pe Ellen alergând, iar în timpul nopții se trezea să facă abdomene.
A doua zi urmează un alt scenariu în care Ellen este dusă la un terapeut renumit deoarece cele
5 internări/intervenții anterioare au eșuat. Din interviul cu terapeutul mai aflam ca mama sa a fost
diagnosticata cu bipolară, pe spate prezintă urme din cauza abdomenelor făcute in exces,
compulsiv, are amenoree și lanugo ( exces de pilozitatea pentru a compensa pierderea de căldură
a corpului) și este cașectică ( indice corporal la limita inferioară care îi poate pune viața în
pericol).
Odată internată la centru putem observa cum restricția calorică se accentuează ajungând până
la refuz.
Într-una din zile îl însoțește pe băiatul de la centru până la un restaurant pe care acesta la ales.
Parcurge drumul până acolo în pas alert, iar acolo deși inițial refuză să mănânce, acceptă totuși,
dar scuipă bolul alimentar într-un șervețel, în loc să-l înghită.
În timpul șederii la centru au loc câteva evenimente activatoare care îi agravează starea. Una
dintre colegele de la centru era însărcinată, dar din nefericire a pierdut sarcina și Ellen a fost
printre primii care au observat asta. Colega respectivă a fost dusă la spital și în cele din urmă a
anunțat că nu se mai întoarce la centru. Acest eveniment ia afectat pe membrii centrului și în
cazul lui Ellen a dus la exagerarea exercițiilor pe care le făcea, mai multe abdomene, alergat pe
scări. Un alt eveniment este când un băiat de la centru încearcă să inițieze o relație romantică cu
ea, fapt care generează un conflict, ea preferând să se izoleze social în continuare, ba chiar a
doua zi părăsește centrul.
Deznodământul filmului este că după ce părăsește centru ea se reîntoarce la mama sa
biologică, într-o stare critică (leșină pe traseu) și viața îi este pusă în pericol. În cele din urmă
merge în pustietate unde așteaptă să moară.
2. Diagnostic: anorexie de tip restrictiv
Reducerea aportului caloric sub nivelul normal se poate observa încă de la începutul filmului
când Ellen mănâncă sub un sfert din porția pe care o are în farfurie, sau spre finalul filmului când
aceasta refuză să mai mănânce, sare peste mese sau chiar nu mai mănâncă deloc.
Frica intense de a nu crește în greutate se poate observa din comportamentele de control pe
care le are:
Își măsoară brațul să vadă dacă i se ating degetele; exerciții fizice auto-impuse excesive :
abdomene, alergat, urcatul și coborâtul scărilor; cantitatea redusa de mâncare la o masă
Modul în care Ellen își percepe greutatea corporală și conformația, lucru pe care îl putem
observa din modul în care își face controlul corporal prin cuprinderea brațului cu mâna să vadă
dacă degetele se ating, fapt ce și reușește să atingă diametrul la braț dorit atunci când a slăbit atât
de tare încât a ajuns in stare critică și în pericol de moarte. De asemenea controlul pe care îl
deține asupra greutății sale si stării de sănătate este perturbat lucru ce reiese din asigurările
repetate („ totul va fi bine, totul e sub control”) pe care le dă familiei.
3.
Climat familial: : părinți divorțați, familie disfuncțională, nesportivă, antecedent familial
mama diagnosticata cu bipolară
Teoria cognitiv comportamentala al anorexiei nervoase restrictive (Fairburn, Cooper, &
Shafran, 2003)
Greutatea extrem de scăzută:
Preocupare legata de alimentație: număratul caloriilor, restricția alimentară
Izolare socială: comunică doar cu familia, limitează interacțiunile cu colegii de la centru
Prag ridicat al sațietății: se satura cu o cantitate redusă de mâncare
Trăsături obsesionale pronunțate: exerciții fizice compulsive

Supraevaluarea a siluetei și greutății corporale, precum si a controlului asupra lor


Dietă strictă: comportament non-compensatoriu de control al greutății
Sensibilitate redusa la recompense: nu este motivata de sistemul de bonificație a centrului
Afectivitate negativa crescută: predomină sentimente de tristețe, supărare, frică
Intoleranță afectivă: își suprimă emoțile și nu tolerează să fie apreciată sau iubită

Bibliografie
Fairburn, C. G. (2014). Terapia cognitiv-comportamentala si tulburarile de
comportament alimentar (0, ASCR). ASCR.

Fairburn, C. G., Cooper, Z., & Shafran, R. (2003). Cognitive behaviour therapy for
eating disorders: a “transdiagnostic” theory and treatment. Behaviour Research and
Therapy, 41(5), 509–528. https://doi.org/10.1016/S0005-7967(02)00088-8