DIPLOMATIA ECONOMICA

„Diplomacy is the art of saying “Nice doggie” until you can find a rock.”
(Will Rogers)

Pe scurt, diplomatia reprezinta arta, stiinta si practica desfasurarii de negocieri intre

reprezentantii unor grupuri sau state. Intr-un sens mai strict, termenul este in general aplicat
diplomatiei internationale, procesului complex de interrelationare intre diplomatii de profesie
ce reprezinta pozitia oficiala a unui stat, a unei organizatii internationale sau a unui alt actor pe
scena internationala si care conduc negocieri pe teme de pace, comert, cultura etc. Subiectul
acestor negocieri o reprezinta tratatele internationale, ce deseori sunt ratificate de catre factorii
de decizie interni dupa ce sunt in prealabil finalizate negocierile la nivel diplomatic, fapt ce
evidentiaza importanta activitatii diplomatice in relatiile internationale.

Diplomaţia economică presupune sprijinirea reprezentanţilor economici externi, pentru

a face faţă mediului de afaceri şi competitivităţii la nivel internaţional. Astfel, activitatea
personalului cu atribuţii economice trimis în străinătate este organizată sub forma de Birou al
consilierului economic în cadrul misiunilor diplomatice ale României în străinătate, sau Birouri
Comerciale proprii în tări sau centre comerciale care prezintă interes pentru Romania. Specific
faptul că atribuţiile şi competentele personalului MEC din reţeaua de reprezentare externă sunt
stabilite prin Hotărârea nr.738/03.07.2003, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Economiei şi Comerţului şi privesc activităţile specifice de diplomaţie economică, pe aspectele
comerţului exterior, cooperare economică, investiţii şi de integrare economică europeană.
Abordez ca aspect important al diplomaţiei economice problema extinderii companiilor
româneşti în regiune şi menţionez că o ţară nu este competitivă atâta timp cât nu este
caracterizată de o economie deschisă, caracterizată prin creşterea ponderii exportului şi
importului în produsul intern brut. „Ea presupune o eliminare treptată a barierelor
protecţioniste, o liberalizare a întregii economii pentru a permite concurenţa internă şi
internaţională. De asemenea, deschiderea unei economii se face odată cu impulsionarea
fluxurilor de capital financiar, de capital fix, a fluxurilor bilaterale cu restul lumii de bunuri şi
servicii, odată cu promovarea schimburilor informaţionale cu alte ţări”1.
Reprezentarea
Dreptul de reprezentare este inerent suveranităţii. Prin urmare numai statele suverane
pot trimite agenţi diplomatici care să le reprezinte în raporturile cu alte state sau cu alte instituţii
cu personalitate juridică internaţională. Pierderea suveranităţii duce automat la pierderea
dreptului de reprezentare. De altfel, încă Hugo Grotius releva ca numai titularii suveranităţii
pot trimite soli, adică să se facă reprezentaţi, şi ca ,,regii care au fost însă biruiţi într-un război
solemn, şi li s-a răpit domnia, au pierdut, împreună cu celelalte prerogative ale acestuia, şi
dreptul de a trimite soli". Vechiul concept după care agenţii diplomatici erau reprezentanţii
personali ai suveranului a fost în mare măsură depăşit astăzi, atât de practica relaţiilor
intenaţionale contemporane, cât şi de evoluţia ştiinţei politice. Astăzi, agenţii diplomatici nu
mai sunt identificaţi cu persoana fizică a guvernanţilor; ei reprezintă statele care i-au acreditat.
Convenţia de la Viena din 1961 privind relaţiile diplomatice plasează pe primul loc între
funcţiile unei misiuni diplomatice pe aceea de ,,a reprezenta statul acreditant în statul acreditar"
(articolul 3, alinatul a). Acest lucru este firesc deoarece, atunci când statele întră în legături
reciproce, asigurarea menţinerii acestor legături, dezvoltarea unor relaţii normale, de
colaborare, presupune în primul rând existenţa unor reprezentanţi ai lor care trebuie să intre în
interacţiune.
Aplicarea şi înfăptuirea politicii externe a statului
Politica externă a unui stat este totalitatea obiectivelor şi metodelor pe care guvernul acelui stat
le elaborează în relaţiile cu alte state, inclusiv atitudinea faţă de problemele internaţionale.
Diplomaţia are funcţia de a servi aceste scopuri, metode şi mijioace. Diplomaţia nu elaborează
politica externă; ea este o tehnică sau un instrument de punere în practică a acestei politici.
Protecţia intereselor statului şi ale cetăţenilor săi
Şi această funcţie este expres definită în Convenţia de la Viena din 1961, care, la articolul 3,
aliniatul b, prevede funcţia misiunii diplomatice de ,,a ocroti în statul acreditar interesele
statului acreditant şi ale cetăţenilor săi, în limitele admise de Dreptul Internaţional".
Protecţia cetăţenilor unui stat în străinătate a fost în mod tradiţional considerată ca fiind o
funcţie a consulilor. Cu amalgamarea administrativă crescândă în tot mai multe state a
serviciilor consulare cu cele diplomatice, această distincţie rigidă se estompeaza din ce în ce
mai mult.
De aceea, Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice stabileşte în mod explicit că o
misiune diplomatică poate îndeplini şi funcţii consulare, care includ eliberarea de paşapoarte,
înregistrări de naşteri, căsătorii şi decese, alte funcţii notariale, în limitele permise de legislaţia
şi practica statului acreditar.
În ceea ce priveşte protecţia pe care diplomaţia este chemată să o asigure intereselor statului
acreditant în statul acreditar, ea trebuie exercitată în termeni generali, urmărindu-se în principal
aspecte privind:
• păstrarea bunului renume, a demnităţii şi onoarei statului acreditant în statul acreditar;
• urmărirea îndeplinirii întocmai, cu buna credinţă, a înţelegerilor încheiate între statul
acreditant şi cel acreditar.
Negocierea
Printre funcţiile misiunii diplomatice, Convenţia de la Viena o prevede pe aceea de ,,a duce
tratative cu guvernul statului acreditar" (articolul 3, aliniatui c).Negocierea este poate una din
cele mai importante funcţii ale diplomaţiei, în îndeplinirea menirii sale de a pune în practică
politica externă. Dintre toate procedeele, negocierea este fără îndoială cea care se identifica cel
mai mult cu diplomaţia, în aşa măsură încât, adesea, un ,,bun negociator" este sinonim cu un
,,bun diplomat".
 Observarea şi informarea
Această funcţie a misiunii diplomatice este sintetizată de Convenţia de la Viena din 1961 în
următorii termeni: ,,a se informa prin toate mijioacele licite despre condiţiile şi evoluţia
evenimentelor din statul acreditar şi a raporta cu privire la aceasta guvernului statului
acreditant" (articolul 3, aliniatuild)
Pentru a putea contribui la dezvoltarea unor raporturi substanţiate între statul acreditant şi cel
acreditar, este extrem de important ca misiunea diplomatică să cunoască bine realitatea politică,
socială şi economică locală, să fie la curent cu proiectele de dezvoltare ale guvemului statului
acreditar, precum şi cu obiectivele şi metodele sale de politică externa si, in general, sa
identifice orice evolutii din statul acreditar care ar putea influenţa, în bine sau în rău, relaţiile
cu statul acreditant.
Protejarea relaţiilor dintre state
Având ca obiectiv statornicirea unor relaţii prieteneşti între state, diplomaţia are, de asemenea,
funcţia de a aborda întotdeauna de o maniera pozitivă problemele care apar şi de a înlătura
dificultăţile şi obstacolele care survin în relaţiile dintre două sau mai multe state.
Această funcţie se poate realiza punându-se în valoare toate mijioacele specifice şi avantajele
pe care Dreptul Diplomatic le-a creat agenţilor diplomatici, care trebuie să colaboreze şi să
caute soluţii chiar şi atunci când statele lor se află pe poziţii diametral opuse sau chiar pe picior.
de război. Mai mult decât atât, diplomaţia poate juca un rol preventiv extrem de important,
sesizând din timp evoluţiile care ar putea determina deteriorarea raporturilor dintre state şi
cautând soluţii care să aplaneze divergenţele şi neânţelegerile încă din faza lor incipientă.
Diplomaţia preventivă capătă astăzi un loc tot mai important în preocupările statelor,
îndeosebi în cadrul structurilor multilaterale cum sunt Organizaţia Naţiunilor Unite,
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Uniunea Europeană şi Alianţa
Atlanticului de Nord. Ea îşi propune ca, prin măsuri practice de bune oficii şi mediere, că şi
prin încheierea unor acorduri între statele interesate să preîntâmpine evoluţii care ar putea
putea genera în confruntări militare

3.3.Organele instituţionale ale diplomaţiei economice

Primirea sefilor de misiune
Misiunea diplomatică este rugată să comunice Ministerului Afacerilor Externe, în timp util, data
sosirii, mijlocul de transport si punctul de intrare în România a noului sef de misiune pentru a fi
întâmpinat conform uzantelor diplomatice.
Vizitele protocolare ale sefilor de misiune la sosirea la post
După sosirea sa la Bucuresti, seful de misiune face o vizită directorului Protocolului Ministerului
Afacerilor Externe, care îl informează asupra uzantelor locale privind ceremonia prezentării scrisorilor
de acreditare si asupra regulilor de protocol care trebuie respectate de sefii misiunilor diplomatice în
România
 Ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare
În ziua fixată pentru depunerea scrisorilor de acreditare, directorul Direcţiei Protocol din Ministerul
Afacerilor Externe sau adjunctul acestuia conduce pe ambasador de la resedinta/ ambasada la Palatul
Cotroceni. Deplasarea ambasadorului la Palatul Cotroceni se va face cu un autoturism pus la dispoziţie
de Protocolul Presedinţiei. Colaboratorii care îl însotesc (1-3) se deplasează cu masini ale ambasadei.
La intrarea în curtea Palatului Cotroceni, ambasadorul coboară din masina si este salutat de seful
Protocolului Presedinţiei, care îl invita să treacă în revista garda militara de onoare. Această ceremonie
se desfăsoară în acordurile Marsului de întâmpinare.
Ambasadorul se opreste în dreptul drapelului României si salută printr-o usoară înclinare a
capului, după care continua trecerea în revista a gărzii. După trecerea în revista a gărzii militare de
onoare, ambasadorul este invitat în masină, unde îl asteaptă directorul Directiei Protocol din Ministerul
Afacerilor Externe. Odată ajunsi la Palat, ambasadorul si colaboratorii săi sunt condusi într-un salon de
asteptare în care sunt arborate steagurile respectivei tări si al României.

Ordinea de precădere a sefilor de misiune

Ordinea de precădere a sefilor de misiuni diplomatice va fi determinată, pentru ambasadori, de ziua si
ora prezentării scrisorilor de acreditare presedintelui României, iar pentru însărcinatii cu afaceri a.i. de
data notificării la MAE a asumării conducerii misiunii diplomatice;
Ziua si ora prezentării scrisorilor de acreditare de către ambasadori sunt stabilite în functie de ziua si ora
prezentării copiilor scrisorilor de acreditare la ministrul afacerilor externe sau secretarul de stat; Ziua si
ora prezentării copiilor scrisorilor de acreditare se stabilesc în functie de ziua si ora sosirii la Bucuresti;
Absenta sefului de misiune
În caz de plecare temporară din România, seful misiunii trimite o Notă Verbală Ministerului Afacerilor
Externe - Directia Protocol - indicând numele colaboratorului care îl înlocuieste pe timpul absentei sale,
în calitate de insărcinat cu afaceri .
De asemenea, seful misiunii notifica în scris Ministerului Afacerilor Externe - Directia Protocol -
întoarcerea si reluarea functiilor sale;
Decanul Corpului Diplomatic
Decan al Corpului Diplomatic este seful de misiune cu grad de ambasador extraordinar si plenipotentiar,
cu cea mai mare vechime la post. În Romania, decan al Corpului Diplomatic este, din oficiu,
reprezentantul Vaticanului - respectiv Nuntiul Apostolic.
Intrarea si iesirea din functie a decanului Corpului Diplomatic se face în mod automat, fără nicio
ceremonie. În absenta acestuia, decan al Corpului Diplomatic devine ambasadorul aflat imediat după
Nuntiul Apostolic, în ordinea de precadere. Notificarea acestei situatii la Ministerul Afacerilor Externe
- Directia Protocol - intra în practica diplomatică.
Prezentarea colaboratorilor sefului de misiune

Seful de misiune prezinta pe primul sau colaborator, sosit la post, printr-o vizită pe care o face directorului
Protocolului si directorului de relatii din Ministerul Afacerilor Externe.

Ceilalti membri ai misiunii, cu grad diplomatic, sunt prezentati, la sosirea la post, directorului adjunct al
Protocolului din MAE sau altor colaboratori ai acestei Directii.
Atasatii militari si atasatii comerciali fac vizite de prezentare la Ministerul Apărării Nationale si, respectiv, la
Ministerul Industriei si Comertului, conform uzantelor respectate în aceste ministere.